Peleții din paie, o afacere complementară pentru iarnă

Share Button

Peleții din paie, o afacere complementară pentru iarnă

În mediul rural, încălzirea locuințelor nu a fost niciodată un lucru simplu. Deși poate părea o chestiune de neluat în seamă, focul reprezintă o activitate destul de laborioasă. A procura lemnele, a le sparge, sunt acțiuni care presupun timp și muncă. Iar dacă vorbim despre localități de câmpie, unde pădurile sunt rare, atunci lucrurile se complică și mai mult. La asta s-a gândit un agricultor întreprinzător când și-a diversificat activitatea.

Când frigul nu lasă plantele să crească

Walter Mattuzzi (foto) este un vechi prieten al revistei noastre. Domnia sa este italian de origine și s-a stabilit în România acum mai bine de 20 de ani. După ce s-a ocupat o vreme cu achiziția de piei de bovine pentru ateliere din nordul Italiei, s-a apucat de prestări servicii agricole. Nici această activitate nu a durat prea mult. După vreo trei ani, seceta l-a împins în faliment.

Între timp, își întemeiase și o familie în România. Ca atare, nu mai avea voie să dea greș. Așa că, împins și de dorul aromelor din bucătăria italiană, a înființat o fermă de plante aromatice. La nici 30 km de Capitală, crește tot felul de plante aromatice, mai mult sau mai puțin cunoscute. Toate marile restaurante îi sunt clienți. Plantele sale nu sunt destinate uscării, ci se folosesc proaspete. De regulă, sunt recoltate chiar în dimineața livrării. Cu timpul, cererile au ajuns aproape să depășească capacitatea de producție.

Dacă în sezonul cald lucrurile merg șnur, cum se zice, iarna este mai complicat. O oarecare pro­ducție se realizează în solarii. Dar atunci când este foarte frig nu mai crește nimic. Și atunci totul se oprește în loc…

Dar Walter Mattuzzi nu este genul de om care să rabde să stea fără să facă nimic. Pur și simplu, temperamentul său nu îi dă pace. Și așa s-a gândit că poate găsi o cale pentru a le face celor din localitățile învecinate viața mai ușoară. În același timp poate să desfășoare o activitate productivă și în timpul iernii. Pe scurt, a deschis o fabrică de peleți.

Din paie, lemne de foc

„În nordul Italiei, la fel ca și în Elveția, această tehnologie este folosită pe scară largă încă de acum 20 de ani“, povestește dl Mattuzzi. „Astfel, eficiența cu care se utilizează materialul combustibil este crescută foarte mult. În peleți pot fi înglobate tot felul de elemente, cum ar fi rumeguș, paie, ș.a.m.d., care altfel sunt aruncate. Un alt avantaj este că peleții sunt mult mai ușor de manevrat decât lemnele de foc. Utilizatorul nu trebuie să le mai pregătească pentru utilizare. Ei sunt gata calibrați, doar să fie puși pe foc. Pot fi folosiți și în centralele termice cu lemn, chiar și în instalații de alimentare automată“, mai spune producătorul.

Peleții produși la Gorneni sunt făcuți din paie. În zonă, deși se cultivă pe scară largă cereale, paiele nu sunt utilizate decât într-o mică măsură. Cea mai importantă destinație pentru ele este aceea de așternut pentru animale. Pentru că zona este mănoasă, pentru hrana animalelor se folosesc alte nutrețuri, precum lucerna, trifoiul sau samulastra, care cresc din belșug. Ca atare, paiele sunt considerate mai degrabă un deșeu. Ce-i drept, în preajma Ignatului, au o oarecare căutare, dar doar printre cei care țin cu tot dinadinsul să pârlească porcul la foc de paie. Mulți gospodari au trecut la arzătorul cu gaz… Dar să revenim la povestea noastră!

Bazându-se pe această realitate, întreprinzătorul achiziționează paiele în timpul verii, la un preț foarte bun. De fapt, fermierii sunt mulțumiți că pot obține ceva și pe paie…

Zeci de mii de baloți sunt depozitați pe o platformă aflată în cuprinsul fermei. Apoi, pe măsură ce încep să apară comenzile, de obicei la începutul toamnei și până prin martie-aprilie, sunt transformate în peleți.

Instalația propriu-zisă este destul de simplă. Alimentarea se face printr-o gură aflată în afara halei de producție. Un încărcător frontal aduce baloții și îi varsă pe banda transportoare a instalației. Paiele sunt răvășite, apoi sunt cernute, pentru a se elimina eventualele pietre sau alte corpuri străine ce se pot afla în baloți. După aceea sunt tocate și trecute printr-un cuptor, unde sunt foarte bine uscate. „Aceasta este partea cea mai delicată a operațiunii. Procesul de uscare trebuie controlat foarte bine. Dacă paiele rămân prea umede, atunci nu se compactează cum trebuie. Dacă, dimpotrivă, sunt ținute prea mult, există riscul să se ardă, efectiv, și iarăși nu mai iese nimic“, îmi explică unul dintre cei trei angajați care deservesc instalația.

Odată uscate, paiele ajung în presa propriu-zisă. Acolo sunt presate în formă cilindrică, exact ca un buștean. În funcție de dorințele clienților, diametrul poate fi reglat. Ultima operațiune constă în tăierea peleților la lungimea comandată.

Beneficii bune, cu investiții rezonabile

„Sunt zile în care pleacă TIR-uri întregi de aici“, îmi spune Walter Mattuzzi. „Pe timp de iarnă, atunci când nu poți face altceva, este o activitate destul de rentabilă“, consideră el. Pe de altă parte, nu o consideră ca fezabilă pentru o afacere pe tot parcursul anului: „În timpul sezonului cald, comenzile sunt mici de tot. De aceea cred că nu poți trăi numai din asta. E bună ca o afacere de completare, nu ca o afacere permanentă“, explică domnia sa.

Cert este că, așa cum demonstrează exemplul de față, o astfel de afacere poate genera venituri bunicele atunci când este amplasată pe lângă o fermă. Mai ales când este vorba despre o fermă care cultivă cereale păioase pe suprafețe mari. Instalația propriu-zisă nu este foarte scumpă. În funcție de capacitatea de producție, de model și de vechimea ei, poate costa între 10.000 și 40.000 de euro. Amplasarea ei se poate face într-o hală simplă, de dimensiuni medii. Pentru deservirea utilajului sunt suficienți, așa cum am arătat, trei angajați. Iar beneficiile nu sunt deloc neglijabile.

Din punct de vedere ecologic și economic, serviciile aduse mediului sunt imense. Prin utilizarea peleților, se evită tăierea unor copaci cărora le trebuie destui ani ca să crească la dimensiuni rezonabile. Zeci de tone de deșeuri din industria lemnului, precum rumegușul, talașul și așchiile, sunt și ele valorificate, în loc să fie, pur și simplu, aruncate.

În plus, ar mai fi de adăugat că astfel sunt valorificate superior paiele, cărora altfel ar trebui să li se găsească o altă modalitate de utilizare. Că doar n-o să le dăm foc pe câmp…

Alexandru GRIGORIEV

Revista Agrobusiness nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 18-19

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *