Negocierile cu FMI s-au încheiat. Reducerea CAS-ului – aprilie 2014. Cât, cum, cu ce efecte?

Share Button

fmiPrezenţa reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Bucureşti a sporit interesul opiniei publice faţă de nivelul taxelor şi impozitelor pentru 2014, anunţate prin mass-media, cu atât mai mult cu cât, de data aceasta, lucrările s-au desfăşurat în spatele uşilor închise, iar guvernul s-a arătat destul de reţinut şi evaziv în comunicare.

Îngrijorarea opiniei publice a crescut odată cu vehicularea posibilităţii discutării şi adoptării unor noi decizii de austeritate prin multiplicarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, a creşterii cotei unice de la 16% la 22%, faţă de o eventuală relaxare fiscală şi contributivă reprezentată de reducerea nesemnificativă a cotei TVA de la 24% la 22%. Ce a scăpat opiniei publice şi mass-mediei este egalizarea celor două cote la nivelul de 22%. Se pare că măsura are la bază discuţiile care se poartă în unele medii ale Uniunii Europene privind introducerea unui nou mecanism de impozitare prin transformarea TVA într-un impozit unic şi garantarea unui salariu minim printr-un sistem de redistribuire a acesteia între salariile mai mari şi cele sub salariu garantat, un fel de impozit unic care ne-ar transforma din nou în cobaii Europei.

Singurul oficial guvernamental care a vehiculat unele date privind indexarea pensiilor cu 3,76% şi reducerea CAS cu trei puncte a fost Maria Câmpeanu – ministrul Muncii. Nu a precizat însă de unde: separat de la angajator şi de la salariat (angajat) sau de la ambele părţi.

Prezentăm o analiză comparativa (tabel 1), (vezi tabel în revistă) pe baza salariului mediu nominal brut şi net comunicate de INS pentru luna august a.c. de 2.219 lei respectiv de 1.604 lei, ca surse pentru cumpărarea produselor agroalimentare, recuperarea cheltuielilor şi dezvoltarea producţiei agricole, dar şi pentru evaluarea creşterii veniturilor forţei de muncă salariate din agricultură şi care înregistra un salariu mediu brut de 1.679 lei, respectiv de 1.206 lei salariul net.

Efectele scontate, la un număr de 4,3 milioane de salariaţi, fără a lua în considerare eventuala creştere a salariului mediu brut, sunt următoarele:

– creşterea veniturilor încasate de salariaţi cu 111,8 milioane de lei pe lună, respectiv 1.341,6 milioane de lei pe an, fără a afecta cheltuielile operatorilor economici şi resursele financiare ale bugetului de stat.

– creşterea veniturilor la bugetul de stat cu 176 milioane de lei din impozitul pe salarii prin mărirea bazei de impozitare (un salariu impozabil de 1.743 lei, faţă de 1.488 lei în august);

– reducerea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat cu 288,1 milioane lei/lună, recuperate parţial prin impozitul pe salarii (176 mil. lei).

Cele 111,8 milioane de lei venituri încasate în plus de salariaţi, în raport de destinaţia acestora pot avea ca efect:

– creşterea consumului de bunuri şi servicii, care la rândul lor pot aduce o cotă TVA colectată de operatorii economici de maximum 21,6 mil. de lei în cazul cotei de 24% şi de minimum 9,2 mil lei în cazul cotei de 9%, din care 10 mil. lei, respectiv 4,6 mil. lei pot ajunge lunar în bugetul de stat sub formă de TVA exigibilă;

– plata datoriilor curente şi restante din taxe, impozite şi contribuţii;

– rambursarea ratelor curente şi restante la credite;

– creşterea economiilor salariaţilor.

Aceasta este varianta pe care o propunem şi susţinem, de reducere a cotei CAS cu trei puncte procentuale la angajator, la varianta Guvernului convenită cu FMI care, deşi nedeclarată, s-a lăsat subînţeleasă.

Încheierea negocierilor cu „troica“ (FMI, CE şi BM) a adus cu sine reducerea CAS la anga­jator cu 5% de la 1 iulie 2014, ceea ce ar însemna reducerea cheltuielilor cu CAS-ul la operatorii economici şi instituţiile publice cu 1,02%, respectiv cu circa 22 lei/salariat/lună la un salariu mediu de 2.219 lei, generând un gol bugetar în sumă de 473 mil. lei pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 2014. Se vehiculează şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale care ar aduce un gol în suma totală de 2.385 milioane de lei în bugetul de stat consolidat respectiv 477 mil. lei/lună, faţă de 288,1 mil. lei în cazul reducerii cu 3 puncte procentuale propus de noi şi prin care se recuperează 176 mil. lei (61%) prin impozitul pe salarii, la care se adaugă cele 118,1 mil. lei bani cash în buzunarele celor 4,3 milioane salariaţi, completate cu efectele deja menţionate.

Aplicarea măsurilor de reducere a CAS, pe lângă faptul că nu este cuprinsă în proiecţia bugetului de stat pe 2014, este condiţionată de găsirea resurselor pentru acoperirea efectelor negative, în caz contrar măsura nu se mai aplică, în schimb rămâne creşterea fiscalităţii convenită. Se confirmă, odată în plus, gândirea de simpli socotitori ai negociatorilor, fie ei ai MFP sau de la FMI, reprezentând un afront al instituţiilor de învăţământ absolvite, dacă le-au absolvit, şi al profesorilor care i-au instruit.

Asigurarea neutralităţii impactului soluţiilor propuse de noi îşi are acoperire în creşterea încasărilor la bugetul de stat cu 4,2 miliarde euro prin reforma procedurilor de gestionare a TVA transmise factorilor decidenţi, inclusiv ministrului delegat cu bugetul, şi care ar asigura finanţarea învăţământului în limita a 6% şi a cercetării în limita a 1% din PIB.

Creşterea taxelor şi impozitelor vine în contradicţie cu adevărul, unanim recunoscut, că „statul este cel mai prost gospodar“, care a declanşat, să nu uităm, Revoluţia din 1989.

În opinia noastră, în acord cu starea şi ponderea activităţilor din economie cu capital românesc, reducerea cotei CAS la salariat este singura soluţie oportună. La varianta reducerii CAS cu trei puncte de la 1 ianuarie 2014 la salariat se poate aplica reducerea CAS cu 5% sau două puncte procentuale la angajator de la 1 iulie 2014, faţă de cea, deocamdată, convenită.

Varianta noastră se adresează celor 4,3 milioane de salariaţi, unde efectele sunt imediate, măsurabile şi controlabile, în timp ce varianta negociată se bazează pe promisiuni şi avantajează mai mult firmele cu capital străin.

Mă întreb uneori unde ne sunt învăţămintele analiştilor şi economiştilor interbelici, dar şi din nereuşitele înregistrate după 1989? Unde este spiritul înaintaşilor „prin noi înşine?“ Din păcate, nici mass-media nu depăşeşte, cu mici excepţii, nivelul discuţiilor sterile cu invitaţi care nu vin cu analize şi propuneri concrete. Unde ne sunt economiştii de profesie? Unde se ascund consilierii miniştrilor?

Las la latitudinea cititorului să judece cele propuse, iar clasei politice de a decide în acord cu spusele prof. N. Manoilescu acum aproape 90 de ani: „Oricare ar fi necesităţile bugetare ale momentului şi oricare ar fi reformele fiscale menite să le satisfacă, nu trebuie să uităm că banul contribuabilului trebuie folosit în folosul şi numai în folosul lui, că orice cheltuială trebuie făcută cinstit.“ (1925)

Dr. ec. Mircea TOMA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *