Năpăstuit de comuniști, țăranul român este „periculos“ acum și pentru capitaliști!

Share Button

„Ales într’un loc nou creat şi dorind totuşi să mă conformez uzului academic de-a elogia pe un înaintaş, mă văd silit să mă prezint cu unul de-afară, cu strămoşul meu şi al unora dintre d-voastră, într’un sens mai larg strămoşul tuturor: ţăranul român…

Mă simt destul de jenat că viu în faţa d-voastră să laud tocmai pe cel mai umil Român, şi-mi dau seama că fapta aceasta nu e prea abilă. Când vorbeşti despre un om mare sau despre reprezentantul unei clase puternice, ai certitudinea că orice vei spune, nu va părea nimănui prea mult, şi nici o laudă prea exagerată. Înaintaşul, cu care îndrăznesc eu să mă înfăţişez, e sărac şi slab. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi, probabil, totdeauna. Munca şi suferinţele lui hrănesc şi îmbogăţesc pe asupritorii lui.“ – fragment din discursul lui Liviu Rebreanu susținut la Academia Română pe 29 mai 1940

Leontina Prodan – designer vestimentar, culti­vator de cânepă și ȚĂRANCĂ: „În noul PNDR 2014-2020 și în legislație cuvântul țăran nu există. A fost înlocuit de cuvântul fermier. Eu m-am lovit de această situație când am fost anul trecut la consultări la MADR pentru a le spune că vreau să cultiv cânepă în sistem gospodăresc, așa cum făceau bunicii mei. Și încercau să mă convingă că sunt fermier. Le-am spus că pentru a fi fermier ar trebui să am teren, o fermă vegetală sau zootehnică, dar eu am doar o grădină. În consecință, fac parte din tagma țăranilor. Dacă țăranul nu există pentru guvernanți, înseamnă că nici nu fac legi pentru el. Ei fac legi pentru ei. Nu numai că țăranul nu este sprijinit, dar au fost adoptate legi și măsuri care sunt împotriva noastră. Se vorbește despre impozitarea gospodăriilor, dar este un paradox pentru că, revin, în legislația românească țăranul nu figurează. Într-una dintre consultările de la MADR, fostul ministru Daniel Constantin mi-a spus că țăranul nu contează pentru că nu ne reprezintă la export!

Țăranul român a fost cel mai năpăstuit. Și asta pentru că a fost considerat periculos. Mai întâi de către comuniști, care au început distrugerea, și acum de capitaliști. Pentru că este independent ca fire și mentalitate. Pentru că țăranul român își reface în fiecare zi capitalul social, iar „fabrica“ lui de lapte este în grajd și are propria piață de legume și fructe în grădină. El știe ce are de făcut și nu așteaptă instrucțiuni de nu știu unde. Înainte, în afară de lucrul pământului, fiecare țăran avea o meserie. În jurul casei lui găseai tot felul de utilaje pentru că era extrem de inventiv. În satul meu natal casele se construiau într-o vară de către familie. Nu se luau credite ca acum. Ai luat 30.000 de euro, ai casa la cheie, dar ești dator la bancă 30 de ani fără să mai ai siguranța unui serviciu.  Nu spun că țăranii aveau o siguranță absolută, dar temerile lor erau legate, în principal, de capriciile vremii. Dar multitudinea de preocupări și de culturi – țăranul își punea absolut orice în grădină, de la alun și mure până la cartof și grâu – i-au asigurat supraviețuirea. La mine în sat, în Sălaj, de ani buni vine o firmă din Germania pentru a lua femei la muncă. Acestea pleacă din martie până prin iunie pentru a munci la sparanghel, cules de căpșuni etc.

E adevărat că se întorc cu bani, cu euro, dar nu mai au nimic în propria lor grădină. Se duc și cumpără usturoi chinezesc. În plus, legislația vorbește doar de culturi mari, de monoculturi. Dacă se întâmplă ceva cu cultura de grâu, spre exemplu, nu mai avem nimic. Există interese să dispară țăranul român și să se industrializeze agricultura. Însă, singura șansă de a ne păstra identitatea și națiunea este țăranul și pământul. Altfel o să pierim ca nație. Dacă ar fi o strategie pentru pământ, casele de la țară, meserii, meșteșuguri și tradiție atunci am putea vorbi și de țăran. Până atunci nu. Nu avem școli profesionale, nu există un statut pentru meșterul popular. Acum, la școală, copiii învață origami și quilling, dar habar nu au să bage ața în ac și nu știu că noi cândva ne-am îmbrăcat cu plante.“

Profesorul Avram Fitiu de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară spune că România a avut cândva trei elemente sacre: cânepa, oaia și albina. Dau exemplul cânepii, pentru că de asta mă ocup. Când am fost la consultările de la MADR pe problema culturii de cânepă în sistem gospodăresc le-am vorbit despre potențialul pe care îl avem. Am fost pe locul trei în lume, după Rusia și China, și locul 1 în Europa, am avut cea mai performantă tehnologie de prelucrare a cânepii și 85% din producția noastră mergea la export. Cum este posibil ca această plantă să fie declarată drog? Nu a fost demonstrat că este drog, a fost doar declarată drog. Și iată cum o lege proastă a distrus o industrie. Am inițiat acest proiect, „Drumul cânepii și al inului.“ Pe această potecă, de fapt, merg aproape singură de foarte multă vreme. Ar trebui să fim mai uniți.

Iar guvernanții ar trebui să iasă din Casa Poporului construită de Ceaușescu și să ia la pas țara. Să meargă prin sate, unele aproape părăsite. Câți pleacă însă din Guvern ca să ia țara la pas? Nu stau de vorbă cu noi și nu văd problemele oamenilor. În Parlamentul german și francez peste 50% dintre membri sunt țărani. La noi câți sunt țărani? Unde-i moș Ion Roată?“

„Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. Prin urmare, destinul nostru ca neam, ca Stat şi ca putere culturală atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului. Dar mai atârnă, în aceeaşi măsură, şi de felul cum va fi utilizat şi transformat acest aur în valori eterne.“

Fragment din discursul lui Liviu Rebreanu – Academia Română 29 mai 1940

„Ţăranul e începutul şi sfârşitul. Numai pentru că am fost neam paşnic de ţărani, am putut să ne păstrăm fiinţa şi pământul… Când se abat marile urgii, oamenii bogaţi, posedanţii de toate felurile, sunt imediat gata de ducă. Ei n’au legături organice cu pământul ţării şi se despart uşor de oraşele sau de castelele în care locuesc, siguri că vor găsi, cu aurul lor, în alte ţări, alte oraşe şi alte castele, unde vor putea continua vieaţa uşoară de belşug …Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n’are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini.“

Fragment din discursul lui Liviu Rebreanu – Academia Română 29 mai 1940

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 14-15

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *