Micii fermieri şi soluţiile lor pentru a exista

Share Button

În satul Galeșu (comuna Brăduleț, Argeș), situat într-o zonă submontană defavorizată, dar pitorească, trăiesc oameni harnici. Din păcate, cele mai multe ferme sunt de semisubzistență, iar posibilitățile de dezvoltare sunt reduse din cauza terenurilor în pantă, pășunilor cu suprafețe mici și climei aspre. Apoi, nici banii nu sunt suficienți pentru a face investiții.

Agricultura se limitează la creșterea câtorva animale, oi, vaci și capre, precum și la micile plantații de pruni și meri. Mașini și utilaje agricole nu există, pentru că nu ar avea acces pe pantele abrupte. Așa că micul fermier trebuie să se mulțumească doar cu o motocoasă și calul „putere“ înhămat la căruță. Chiar și în aceste condiții vitrege, oamenii speră la mai bine, la dezvoltarea fermei.

Ion Ionescu (foto), astăzi în vârstă de 46 de ani, este unul dintre fiii satului care a încercat să nu mai crească animale, așa cum fac părinții lui. A „evadat“ și s-a angajat ca muncitor ceramist la Curtea de Argeș, unde a lucrat până în 1998, la o firmă care s-a desființat.

Revenit acasă, s-a hotărât să dezvolte mica sa afacere. Pe atunci avea numai trei vaci cu lapte și o livadă cu pruni, de 0,25 ha. Un prim pas a fost făcut prin înregistrarea fermei ca PFA (persoană fizică autorizată). Apoi a obținut atestat pentru produse tradiționale, în cazul său, pentru cașcaval afumat.

Forța de muncă era și este asigurată de membrii familiei, adică de el și de Gabriela (foto), soția sa, și de unii zilieri, când este cazul. Mai rar, cei doi primesc o mână de ajutor de la copii. Cristina, fiica, este studentă la Universitatea București și nu vrea să mai audă de îngrijirea animalelor. Cătălin, fiul, învață la un liceu din Curtea de Argeș și nu dă semne că ar vrea să continue munca părinților săi.

„Băiatul se gândește să plece la muncă în străinătate. Încă nu știm ce va face“, ne-a declarat Ion.

O combinaţie interesantă: caşcaval şi ţuică

Zilnic, familia Ionescu obține 130 litri de lapte, în medie numai 13 l/vacă (spre comparație, în fermele mari producția medie este de 27-28 l/vacă!). Întreaga cantitate obținută se folosește la prepararea cașcavalului. Este afumat cu rumeguș de rășinoase. Din el se prepară aproximativ 10 kg de cașcaval care este vândut cu 18 lei/kg.

„Nu facem altceva decât cașcaval afumat. La ăsta ne pricepem, pentru că am învățat de la părinții noștri“, a afirmat Gabriela.

Ion ne-a spus că, în general, toată producția este vândută unui intermediar care duce produsul pe piețele din Curtea de Argeș și Pitești. Însă vara, când cantitatea este mai mare (în medie 15 l/vacă/zi), o parte din cașcaval este dat unei vecine care îl vinde la piață.

Produsul este 100% ecologic, dar neînregistrat. Dacă ar fi avut etichetă „Eco“, prețul urca la cel puțin 50 lei/kg.

Inițial, livada a avut 2.500 de metri pătrați. Apoi, a fost extinsă la 5.000 mp. În plantație nu există decât pruni şi nu se aplică niciun tratament. Singurul îngrășământ folosit este puținul bălegar obținut de la vaci. Practic, este o producție ecologică, dar neînregistrată ca atare. Din acest motiv, cantitatea de prune este mult redusă.

În mod normal, pe 0,5 ha se pot planta aproximativ 300 de pruni, în sistem clasic. Cum productivitatea este de cel puțin 30 kg/pom, ar rezulta minimum 9.000 kg de fructe. Însă Ionescu are pomii rari, precum dinții babei, și recoltează numai vreo 1.500 kg.

„Pomii se mai îmbolnăvesc, dar chimicalele sunt scumpe. Nu ne putem permite să dăm bani pe ele. Apoi nu avem pruni din ăia importați, ci de-ai noștri, autohtoni, care sunt mai rezistenți“ – a afirmat Ion.

Toate prunele sunt puse la fermentat, pentru țuică. Dacă băutura ar fi fost înregistrată drept ecologică, așa cum este de fapt, ar fi putut fi vândută cu cel puțin 40 lei/l. În lipsa atestării, prețul este de numai 10 lei/l.

Din cei 500 l de țuică obținută, „cu tărie după gust“ (așa s-a exprimat Ionescu!), doar aproximativ 50 l sunt vânduți la piață. Din ce rămâne, o parte este consumată în familie, iar o altă parte ajunge la oamenii care lucrează cu ziua pentru gospodar.

Mecanizare înseamnă o cositoare

Singurele fonduri accesate au fost pe Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă. Micul fermier a primit trei ani la rând câte 1.500 de euro/an.

„Am luat o motocositoare, pentru fâneață, că e mai ușor decât cu coasa. Tractor degeaba aș lua, pentru că nu pot intra cu el pe pante. Terenul nu permite o mecanizare așa cum aș vrea“ – a menționat Ion.

Cu acești bani a mai cumpărat fân pentru animale, 50 de pruni și patru vaci. Așa a ajuns la zece animale, din care doar șapte dau lapte, celelalte fiind juninci.

Vacile nu sunt de rasă. Sunt hrănite iarna, numai cu fân, iar vara pășunează pe islazul asociației. Nu primesc nici cereale și nici lucernă. Din acest motiv, producția de lapte este la jumătate față de fermele puternice.

„Am în minte multe proiecte, dar nu știu ce bani voi putea accesa în viitor. În orice caz, vreau să construiesc un grajd mai mare, cu sală de muls, și să cumpăr o mulgătoare. Aș mai dori să iau un teren, pentru pășune. Apoi, aș cumpăra alte vaci, dar de rasă, care să dea lapte mai mult. Însă nu știu de unde aș putea să obțin furaje, lucernă pentru ele. Că pe aici, la noi, nu se găsește. Ar trebui să aduc lucerna tocmai de la Călăraşi sau Giurgiu. Nu prea ne permitem. Nici cereale nu avem“ – a adăugat Ion Ionescu.

Nevoia de asociere

Micii fermieri s-au trezit în ceasul al 12-lea și au înțeles că, pentru a accesa fonduri europene și a putea să vândă la prețuri mai bune, trebuie să se asocieze. Inițiativa i-a aparținut lui Ion Ionescu. Astfel a apărut, anul trecut, Asociația Crescătorilor de Animale Galeșu, al cărei președinte este interlocutorul nostru.

„Acum suntem 55 de membri. Ne-am înregistrat cu 180 de bovine și 500 de ovine. Mai avem 41 de cabaline, netrecute în patrimoniu, pe care urmează să le înregistrăm în perioada următoare. Este vorba de caii cu care oamenii își fac treaba în gospodărie“ – ne-a relatat Ion.

Ionescu nu vrea să se oprească numai la această formă de asociere. Conform celor spuse, mai există două asociații, una la Brăduleț și alta la Brădetu. Intenția sa este să creeze o federație în care să intre toate cele trei asociații din zonă. Astfel, micii fermieri vor câștiga forță economică și se vor putea impune pe piață.

 

Afacerea, în cifre

Vegetal

– Livadă: 0,5 ha. – Fâneață: 1,5 ha. – Cheltuieli directe:

0 lei. – Producție de prune: 1.500 kg. – Producție de țuică: 500 litri. – Vânzare țuică: 50 l la prețul de 10 lei/l.

– Încasări din vânzare țuică: 500 lei.

Zootehnie

– Nr. de capete: 10. – Dintre care matca: 7. – Cheltuieli directe: 2.000 lei/cap. – Total cheltuieli directe: 20.000 lei. – Producție de lapte medie/cap: 13 l/zi. – Producție de lapte medie/fermă: 130 l/zi. – Producție anuală: 47.450 l. – Producție anuală de cașcaval: 3.650 kg. – Vânzare: preț 18 lei/kg. – Încasări din vânzare cașcaval: 65.700 lei.

Rezultate globale

– Cheltuieli directe: 20.000 lei. – Încasări din vânzări: 66.200 lei. – Venit brut: 46.200 lei.

Notă: Nu au fost luate în calcul formele de sprijin şi nici vânzările de tăuraşi.

Traian DOBRE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *