Marea provocare PAC: stabilizarea pieţei agricole

Share Button

Deciziile luate în cadrul Summitului G20 Agricol dela Parisconfirmă proiectul de reformă al PAC, prezentat în 12 octombrie de către Comisia Europeană. Orientările lansate de Comisie cu privirela PACdupă 2013 au creat şi menţinut speranţa reformării pentru a răspunde astfel multitudinii riscurilor viitoare ale sectorului agricol.

Necesitatea instrumentelor de administrare a riscurilor este unanim recunoscută, însă propunerile Comisiei Europene nu cuprind, decât parţial, mecanismele de regularizare a pieţelor produselor agricole şi lupta dusă împotriva volatilităţii preţurilor acestora. Există astăzi un consens cu privire la impactul negativ al liberalizării, fără reguli, a comerţului internaţional asupra volatilităţii preţurilor produselor agricole, precum şi necesitatea apariţiei unor politici de reglementare şi stabilizare.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană se pare că este ultimul bastion în care indiferenţa faţă de securitatea alimentară pune în pericol populaţia sa. Toţi partenerii săi comerciali: SUA, Brazilia, Rusia, Ucraina etc. au plasat agricultura ca fiind principala prioritate a politicilor lor. În unele dintre aceste state bugetul pentru agricultură este cu mult superior celui din anii precedenţi.

Paradoxal, criza bugetară profundă a Uniunii Europene poate da naştere unei PAC cu adevărat inovatoare şi centrată pe problemele principale, şi anume volatilitatea şi nivelul preţurilor produselor agricole. Această criză va afecta de o manieră unică istoria datelor economice şi bugetare. Problema finanţării politicilor publice şi, în mod special, a PAC va fi una dintre măsurile cele mai importante.

Eficacitatea plăţilor directe

Acesta este motivul pentru care problema eficienţei ajutoarelor, în cadrul unui buget limitat, trebuie să fie pusă în 2012 fără discuţii prea multe şi fără păreri preconcepute.

Astfel, cum este posibil ca Parlamentul European să nu lanseze o analiză de impact a eficacităţii plăţilor directe, care reprezintă aproape 60% din bugetul primului pilon al PAC?

Este adevărat că, atunci când nivelul preţurilor produselor agricole este ridicat, legitimitatea plăţilor directe este contestată. În situaţia în care preţul produselor agricole este foarte scăzut, din motive exterioare pieţei din cauza dezechilibrării raportului dintre cerere şi ofertă, plăţile directe nu sunt capabile să acopere, împreună cu ceea ce primesc de la piaţă, cheltuielile de producţie ale agricultorilor. Astfel agricultorii nu primesc o remuneraţie decentă a muncii lor.

Din păcate, plăţile directe, ca de altfel numeroase ajutoare directe din alte sectoare economice, sunt absorbite de către piaţă. De ele nu profită nici agricultorii, dar nici consumatorii.

Mai mult, la anunţul nivelului acestor ajutoare se ajustează, de fiecare dată în plus, nivelul preţurilor inputurilor agricole: pesticide, îngrăşăminte, sămânţă etc.

Preţul materiilor prime agricole sunt influenţate, în mod negativ, de plăţile directe, cu toate că scopul acestora este acela ca agricultorii să răspundă mai bine semnalelor venite din partea pieţei. Acesta este motivul pentru care plăţile directe trebuie folosite drept instrumente de regularizare. Prioritatea într-un mediu economic instabil nu este decuplarea de producţie, ci stabilizarea preţurilor şi a veniturilor producătorilor.

Propunerea actuală a Comisiei Europene răspunde unei situaţii dintr-un anumit moment şi care va trebui să fie revizuită, în caz contrar existând riscul pierderii independenţei alimentare a Uniunii Europene.

Adevărata reformă a PAC trebuie însă realizată!

Îndestularea Fondului de Rezervă, o necesitate

Finanţarea unei PAC stabile care să dispună de instrumente de gestionare a pieţelor prin redistribuirea plăţilor directe este o măsură la îndemână. Sistemul de regularizare are ca obiectiv fundamental prevenirea şi tratarea dezechilibrelor de piaţă fără ca acest sistem să necesite creşterea bugetului agricol.

Este de dorit o PAC cu o nouă „faţă“, care să fie articulată pe cei doi piloni ai săi. Primul pilon ar trebui să se bazeze pe mecanisme de stabilizare a preţurilor, în jurul unui preţ de echilibru, definit pentru majoritatea produselor şi instrumentelor de regularizare active care să intre în funcţie la atingerea celor două praguri: la nivelul maxim şi la cel minim. Al doilea pilon trebuie menţinut în formula actuală.

Noua PAC trebuie să conţină cuvinte-cheie, cum sunt: redistribuirea plăţilor directe, variabilitatea bugetului european, fondurile de rezervă, preţul de echilibru şi instrumentele de administrare a riscurilor prin intermediul depozitării publice sau private.

Dacă se vor avea în vedere aceste propuneri, bugetul multianual necesar PAC va fi inferior nivelului actual. Diferenţa dintre aceste două bugete poate reprezenta o economie venită în sprijinul îndestulării Fondurilor de Rezervă necesare a fi utilizate în perioadele de criză.

O astfel de PAC este posibilă!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *