Inteligența plantelor a fost demonstrată

Share Button

Cultura tradițională spune că plantele aparțin regnului vegetal, au un ciclu de viață în funcție de specie și o contribuție decisivă în susținerea vieții pe pământ prin asimilarea dioxidului de carbon din atmosferă și eliberarea de oxigen. Plantele contribuie la hrănirea tuturor formelor de viață de pe pământ. Cam asta ar fi pe scurt imaginea societății contemporane despre plante. Numai că, studii științifice recente confirmă ceea ce se știa încă din Antichitate – plantele sunt dotate cu memorie și cu inteligență. Chiar așa?

Începuturile…

Cercetările privind viața plantelor au luat avânt la jumătatea secolului trecut. Astfel, în anul 1966 biologul Cleve Baxter a realizat câteva experimente pe plante, iar rezultatele, de-a dreptul uimitoare, au fost publicate în cartea „Viața secretă a plantelor“. În experimentele sale, omul de știință a conectat la un detector de minciuni frunzele unei plante din specia Dracaena, apoi asistentul său a călcat în picioare o alta. Au descoperit că plantele pot avea emoții, pot simți frică. Apoi, Cleve a mai conectat câteva frunze la un poligraf și s-a gândit că le-ar putea arde. Doar în urma acestui gând, poligraful a înregistrat o reacție din partea plantei. Apoi, în anii ’70-’80, în urma mai multor experimente desfășurate inclusiv în România, s-a confirmat teoria conform căreia muzica are efecte benefice asupra plantelor. Mai precis, după ce plantele sunt „expuse“ la doar un sfert de oră pe zi de muzică clasică, acestea cresc mai repede, mai mult și mai viguros, dând mai multe flori și fructe. Interesant este faptul că cea mai intensă reacție a fost înregistrată la muzică lui Bach, iar experimentele demonstrează că plantelor nu le prea place niciun alt gen muzical în afară de cel clasic și… nu suportă rock-ul. Experimentele au dovedit că producția vegetală poate spori cu până la 60% dacă plantele „ascultă“ muzică clasică maximum trei ore pe zi. Cert este că, după mai bine de 40 de ani de experimente și studii, cercetătorii au demonstrat că, după o vreme, plantele par să devină conștiente de faptul că sunetele provin de la ele însele (neconștientizând totuși sursa de muzică) și încep să le moduleze „altfel“ în mod intenționat. Asta dovedește că plantele sunt capabile să dezvolte conștiință de sine, existând o conștiință chiar de la nivel celular. Mai mult decât atât, cercetări realizate la mijlocul anilor 2000 au arătat că plantele sunt înzestrate cu o memorie care le ajută, efectiv, să înveţe din experienţele trecutului. După unii autori, plantele sunt dotate şi cu o capacitate de recunoaştere a sinelui și de dife­renţiere de alţi „indivizi“ vegetali.

O nouă viziune

Noua viziune științifică asupra plantelor consideră că acestea sunt organisme la fel de complexe şi sofisticate, în ceea ce priveşte comportamentul, ca şi organismele animale. Numai că, la plante, complexitatea acestor răspunsuri este mai puţin evidentă din cauza vitezei cu care se desfăşoară, mult mai mică decât în cazul animalelor. Adică pentru plante timpul curge mai greu. Faptul că totul se desfăşoară extrem de lent, comparativ cu viteza reacţiilor organismelor animale, a dus la această viziune eronată asupra plantelor, ca fiind cumva fiinţe pasive, ce mai degrabă suportă schimbările din jur decât să le abordeze, adaptându-se activ la ele. Dar întreaga evoluţie a regnului vegetal demonstrează că, departe de a fi pasive, plantele se comportă, dimpotrivă, uimitor de activ în raport cu schimbările, în sensul că le percep, le evaluează și se adaptează. Totul însă în chip extrem de lent şi discret. Potrivit unei cercetări publicate recent de „National Center for Biotechnology Information“ (NCBI) din SUA, oamenii de știință propun ideea potrivit căreia plantele, deoarece nu pot scăpa stresului creat de către mediu la fel ca animalele, au dezvoltat o „psihologie dinamică, sofisticată și extrem de sensibilă“, care include procesări ale informațiilor precum „computație cuantică biologică“ și „memorie celulară luminoasă“, forme sub care am putea descrie inteligența plantelor. Intitulat Secret life of plants: from memory to intelligence (Viața secretă a plantelor: de la memorie la inteligență), studiul NCBI aduce în prim-plan una dintre „superputerile“ plantelor care este un indicator al succesului acestora ca ființe inteligente. „Există copaci care au germinat înainte ca Iisus Cristos să se fi născut. Ce fel de înțelepciune de viață a evoluat în plante pentru a putea face posibilă supraviețuirea și propagarea pentru o perioadă atât de lungă de timp în același loc în care a și germinat? (…) S-a observat că plantele funcționează de fapt ca niște computere cuantice-biologice ce sunt capabile de a procesa informația cuantică codificată în intensitatea și în energia luminoasă“. Potrivit studiului științific, această procesare a informațiilor include un mecanism de procesare memorizată a informației. În acest sens, în studiu se arată că „plantele pot stoca și folosi informația din compoziția spectrală a luminii pentru mai multe zile, ca să poată anticipa schimbările ce pot apărea în viitorul apropiat în mediul înconjurător, ca de exemplu anticiparea unui atac patogen“. Mai mult decât atât, plantele nu numai că au un mecanism de colectare și de procesare a informațiilor, însă par să manifeste „alegeri“ legate de diferite scenarii. „Grupuri diferite de cloroplaste și celule din aceeași frunză în condiții constante și lumină stabilă, temperatură și umiditate relativă au păreri diferite în legătură cu «ce să facă» în asemenea condiții și testează scenarii diferite ale unor viitoare posibile dezvoltări“, se mai arată în studiu.

Concluzia…

„Rezultatele noastre sugerează faptul că plantele sunt organisme inteligente care sunt capabile de un fel de proces de gândire, dar și de memorare a comportamentului în situații anterioare.

Într-adevăr, frunzele în întuneric sunt capabile nu numai să «vadă» lumina, dar și să își amintească compoziția spectrală și să folosească această informație memorată pentru a-și întări imunitatea“, se mai arată în studiu. De ce este aceasta o concluzie importantă? Pentru că se încadrează perfect în ceea ce unii numesc „schimbarea paradigmei“ de gândire pe planetă și trecerea la o gândire supe­rioară. Iar, potrivit noului sistem de gândire, omul își pierde din „puterile absolute și discreționare“ asupra naturii vii și nevii. În sensul că va învăța să respecte în mod „științific“ toate formele de viață de pe pământ, schimbându-și perspectiva asupra întregii lumi în virtutea conștientizării faptului că nu numai oamenii au conștiință, ci și animalele, plantele și poate chiar pietrele.

De ce plantele absorb mai multă energie luminoasă decât este nevoie pentru fotosinteză?

„Un răspuns posibil la întrebarea de mai sus are legătură cu antrenamentul luminos pentru frunzele tinere. Să ne imaginăm că atunci când o frunză tânără iese din plantă ar fi frumos ca aceasta sau floarea să aibă cunoștințe în legătură cu condițiile în care se va naște. Frunzele mai bătrâne și experimentate care s-au aclimatizat la condițiile exterioare pot antrena frunzele tinere prin intermediul SFEF (semnale fotoelectrofiziologice) și a mecanismelor memoriei luminoase. În acest fel se explică de ce plantele au o capacitate naturală de a absorbi mai multă energie luminoasă decât au nevoie pentru asimilarea dioxidului de carbon prin fotosinteză. Ele au nevoie de această energie absorbită pentru optimizarea și antrenamentul aclimatizării la lumină și pentru sistemele de protecție imunitară.“ (studiu NCBI)

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 14-15

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *