Îngrijorările fermierilor

Share Button

Gheorghe Alexandru, fermier, Ialomița – privește spre 2018 cu îngrijorare

„Consider că anul 2017 a fost un an agricol bun. Nu am tras încă linia, dar pare să fi fost chiar mai bun decât 2016, care, la rândul său, nu a fost un an rău. În 2017 producțiile au fost mai mari, în condițiile în care prețurile au fost cam la același nivel ca în 2016. Asta cu toate constrângerile naturale care au fost!

Pe de altă parte, privesc cu îngrijorare la anul 2018. În primul rând, nu reușesc să înțeleg de ce trebuie să ne complicăm singuri chestiunile legate de fiscalitate. De exemplu, nu înțeleg de ce plata TVA trebuie să se facă altfel decât până acum. Din ce am înțeles, dacă faci cuiva plata TVA în contul curent, iar el a optat pentru plata TVA split, e o infracțiune. De parcă cel care vrea să fure se împiedică în asta… Că ăla care fură, doar n-o fi prost să pună pe hârtie!

Apoi mă îngrijorează chestiunea cu plata taxelor de către angajat. Pe de o parte, e bine că așa angajații vor deveni conștienți de cât de impozitată este munca în țara asta. Vor vedea direct cât iau ei și cât se duce la Buget! Dar, pe de altă parte, din ceea ce am citit, dacă întârzii plata salariilor este o chestiune penală. Or asta i se poate întâmpla oricărui angajator. Și uite așa ajungi să te gândești: oare n-am și eu pe cineva care să mă angajeze, să mă plătească și pe mine de la Buget ?

Eu cred că noi, românii, ne facem singuri greutăți!”

Victor Beznea, vicepreședinte Asociația Română a Comercianților de Produse Agricole (ARCPA)

„Anul acesta agricol a fost unul cu o producție relativ mare, cu un surplus de export mare, dar din păcate nu suntem foarte competitivi din punctul de vedere al prețului. Ne plasăm deasupra Rusiei și Ucrainei, principalii noștri competitori în țările de destinație și, ca un exemplu, Egiptul, la ultimele 5 licitații nu a mai cumpărat din România grâu. Deci, probabil că în lunile următoare va trebui să ajungem la același nivel cu competitorii noștri pentru a putea recâștiga aceste destinații. Altfel, continuă investițiile în silozuri moderne, în terminale, se va mări în continuare capacitatea de depozitare în Constanța și ca atare posibilitățile de export vor crește. Rămâne problema competitivității. Suntem prea sus, poate suntem prea mândri cu produsele noastre și nu reușim să mai intrăm în destinații cu ele. Totuși, la un moment dat se va echilibra situația și fie piața va urca la nivelul nostru, fie noi va trebui să coborâm la nivelul pieței.“

Laurențiu Baciu, președinte LAPAR

„Despre 2017 pot să spun că a fost un an destul de bun, cu producții care au reușit să acopere cheltuielile și chiar să mai aducă și profit… În privința anului 2018, ne-am dori să fie măcar de nivelul anului acesta. Dar se știe că noi suntem la mila Domnului, iar totul depinde de natură… Dacă ea ne ajută, prin ceea ce depinde de noi avem posibilități să obținem producții mari.“

 

Florin Căpățână, vicepreședinte AMRCR

„În general, la nivelul marilor lanțuri de retail 2017 a fost un an de provocare, când am asistat cu toții la o creștere a consumului. Așadar, pot spune că a fost un an bun. Ce ne dorim de la 2018? Să fie un an predictibil, un an care să fie mai liniștit și în care să avem o producție alimentară mult mai ridicată pe care noi, retailul, să o putem vinde.“

 

Dorin Cojocaru, președinte APRIL

„Din punctul meu de vedere, anul 2017 a fost unul haotic. De aceea îmi doresc de la 2018 măcar să avem predictibilitate ca să ne putem echilibra un pic costurile și veniturile. Spun asta pentru că nu-mi place haosul. În business, dacă ai haos, intri în faliment. Deci vreau predictibilitate, asta ne dorim…“

 

Grigore Petre – societatea Simongrig (producție legume), Galați

„Se pare că în 2018 vom intra cu problemele vechi cu care ne confruntăm. Problema cea importantă o constituie irigațiilor. În opinia mea, modul de abordare al instituțiilor statului privind reabilitarea acestor sisteme este total nepotrivit. Atât în cazul reabilitării infrastructurii principale de irigații, cât și a celei secundare s-a acționat greșit pentru că nu s-a luat din aval în amonte, ci total diferit. Plus că producătorii nu au posibilitatea să inițieze proiecte pentru a reabilita sistemul de irigații. Și mai este și lipsa instalațiilor de irigații. Sunt probleme care trebuie realizate concomitent. Anul acesta s-a clamat peste tot că se dă apă pentru irigat tuturor fermierilor. S-a încercat, însă acel ordin de ministru a venit destul de târziu și până a intrat în vigoare s-a depășit faza optimă de irigat. Infrastructura principală nefiind reabilitată, au fost practic bani aruncați pe apa sâmbetei, iar pierderile de apă au fost așa de mari încât la capătul infrastructurii principale a ajuns foarte puțină apă sau chiar deloc. Pierderile au fost de peste 80%. Sunt lucruri care trebuie gândite de așa natură pentru a nu mai pierde bani. O altă problemă o constituie prețurile extrem de scăzute la cereale, legume și fructe. Cel puțin pe partea de producție de legume, unde noi activăm, văd o diminuare drastică și în unele cazuri chiar abandonarea activității. Deși se recunoaște că din producția internă nu reușim să asigurăm necesarul de legume al țării, închipui-ți-vă unde se va ajunge dacă suprafața cultivată actual se va restrânge. Un alt aspect este faptul că nu putem păstra legumele peste iarnă. Deși s-au construit depozite de legume, datorită creșterii alarmante a prețului energiei electrice este foarte costisitor să păstrăm producția peste iarnă. Crescând prețul energiei electrice, păstrăm jos prețul legumelor. Practic, pentru fermieri asta înseamnă faliment. În consecință, producătorii găsesc ca soluție de avarie comercializarea legumelor chiar în perioada de recoltat sau după, dar nu mai mult de o lună, două. O altă problemă stringentă este lipsa acută a forței de muncă specializată. Cumpărăm utilaje de sute de mii de euro și suntem nevoiți să le dăm pe mâna unor oameni care nu au pregătirea necesară, iar asta nu poate însemna decât pierderi pentru noi. În acest sens trebuie găsite soluții pentru reglementarea pregătirii profesionale a celor pe care trebuie să îi angajăm. Dacă nu se va întâmpla asta, va fi foarte greu. Vă dau un exemplu: am investit în sisteme de irigație, depozite, instalație de procesare, dar am ajuns la concluzia că le-am făcut în van. Fără prețuri corecte de comercializare și soluții de depozitare a legumelor peste iarnă nu facem altceva decât să ajungem la faliment. Acum suntem în plin proces de evaluare a acestui an și încercăm să estimăm ce va fi și anul viitor pentru a putea vedea ce soluții găsim. Urmează să vedem dacă vom continua în această manieră sau ne vom restrânge activitatea. Sau cine știe, poate că guvernanții noștri vor primi mintea de pe urmă, se vor uita la alte state și vom implementa și noi programe de susținere precum cele din Polonoia sau Olanda.“

Valeriu Tabără, vicepreședinte ASAS

„În România lipsesc consultanța și controlul mai sever realizat de laboratoarele noastre asupra produselor de pe piață. Viața este mai scumpă decât orice, de aceea produsele pe care le realizăm și apoi responsabilitatea modului în care le realizăm ne revin în totalitate. Nu este suficient, spre exemplu, ca legumele și fructele de pe piață să fie frumoase, trebuie să fie în primul rând sănătoase. Și s-ar putea ca, analizându-le într-un anumit fel, să găsim spre exemplu nitriți sau alte substanțe. Această problemă derivă din faptul că nu avem dezvoltată o consultanță națională. În opinia mea, aceasta ar trebui chiar plătită de stat, pentru că aduce mai multe beneficii decât pierderi sau diminuări de surse din buget. În final, vorbim despre sănătatea publică, a consumatorului și chiar a celui care produce.“

Ing. Marian Topală, satul Sârca (Bălțați), Iași, fermă vegetală, 600 ha

„Din punctul de vedere al producțiilor a fost un an mulțumitor, dar din punctul de vedere al prețurilor – prost, la fel de prost ca anii trecuți. Atât timp cât furnizorii de inputuri își măresc prețurile cu aproximativ 10% anual, iar noi vindem tot cu aceiași bani ca acum șase ani, vă dați seama cam cum stăm, nu? Nu ne referim la anul 2012, care a fost o excepție cu care te întâlnești pesemne o dată la 50 de ani! Deci asta e, costurile de producție sunt mereu mai mari, iar noi suntem nevoiți să vindem la prețuri jenante, derizorii.“

Ferma a aplicat un proiect pe fonduri europene, ar mai dori unul, dar deocamdată ing. Topală stă în expectativă: „Mai aștept să văd cum trece iarna, cum vin subvențiile, cum se așază treburile politice, după aceea pot lua o hotărâre, dacă depun proiect, dacă nu, dacă mai investesc în ceva sau îngheț totul la ce dețin. Nu mă refer doar la modificările Codului Fiscal, care oricum ne tulbură, sunt prea multe schimbări care vin așa, peste noapte, nu văd niciun fel de stabilitate politică, pentru că de asta depindem, de-asta depind contractele externe, de-asta depinde cursul leu-euro. Tot ce fac guvernanții și oamenii politici în general are implicații foarte adânci în economie. Având în vedere că noi suntem singurul sector care face producție, care suntem practic motorul sau industria României, ar trebui să primim mai multă atenție. Fără agricultură și fără mâncare oricum nu putem face nimic oriunde în lume, nu doar la noi.“

Ing. Marilena Ioniță, pomicultor, Băicoi, județul Prahova

„Sincer, încerc să uit anul 2017. Nu am ce spune, așa de rău a fost, cu vremea capricioasă care a diminuat drastic recolta. Insist să mă adun și să pornesc 2018 mai bine, măcar cât să pot obține finanțare pentru înființarea a 3 hectare de măr.“

Aurel Petruș, fermier comuna Ștefan cel Mare, județul Călărași

„Anul 2017 a fost extraordinar pentru ferma noastră atât din punct de vedere productiv, cât și al valorificării. Am înregistrat trei recorduri personale la grâu, unde am obținut 5.500 kg, la floarea-soarelui unde am avut 2.800 kg, și la soia, unde am înregistrat o producție de 3.500 kg. Pentru cei care nu știu, totul se cultivă în sistem ecologic. Întreaga producție a plecat la export la un preț foarte bun. Spre exemplu, 1.000 tone de grâu au plecat spre Germania pentru babyfood, iar restul în Italia. Această companie din Italia are deja silozuri în România și cumpără grâu bio.

Pentru 2018 ne-am propus să facem foarte multe achiziții. Este vorba de o combină de recoltat păioase, o combină normală și una de recoltat sfeclă roșie, plus o mașină de semănat semințe mici. Un alt obiectiv este modernizarea unei hale, care va fi prevăzută cu echipamente pentru calibrat și ambalat sfeclă roșie. Anul viitor vom da o importanță specială sfeclei roșie pentru că avem deja un contract semnat pentru 2.000 tone care vor pleca în Spania. Toate investițiile vor fi făcute din fonduri proprii, pentru că pentru mine fondurile europene nu mai există. M-am prăjit destul cu APIA, mi-au luat banii pe 2009, 2011, toți banii, inclusiv subvenția pe suprafață. Ne judecăm cu ei, am ajuns la Curtea de Apel, dar vom ajunge până la Curtea Europeană de Justiție, dacă este cazul, pentru că avem dreptate. Deja 3 fermieri din aceeași comună au câștigat pe aceeași speță.“

Marin Constantin, crescător de animale în sistem gospodăresc, Bolintin Vale, județul Giurgiu

„Anul acesta s-a trăit la limită, nu a fost prea rău, dar nici nu a fost un an grozav din punctul meu de vedere. Nu vreau să mă plâng, mi-a crescut numărul de animele, eu le cresc doar în sistem gospodăresc, în grădina mea, iar cei care cumpără produse de la mine știu că ceea ce le ofer este marfă de calitate, naturală, sănătoasă. Cine vine la noi în fermă nu pleacă cu mâna goală. Avem ce să le oferim pentru că noi creștem 300 de purcei, 200 de porci mari (Mangaliță, Duroc, Marele Alb, Landras, Vietnamez), 200 de oi, păsări (curci, găini, bibilici). Mai nou, am achiziționat 7 văcuțe Siemental pentru că este o rasă mixtă de la care putem valorifica atât laptele, cât și carnea. Noi lucrăm pentru un grup mai restrâns de clienți, prieteni și cunoștințe care vor să mănânce natural și cumpără doar de la mine. Ei mă ajută pe mine, dar și eu îi ajut pe ei, le fac un preț mai bun decât este pe piață.

Îmi doresc să fac o carmangerie, dar să vedem dacă reușim anul viitor. Ne pregătim pentru deschiderea a 3 magazine la poarta fermei, unde vom vinde pește, fructe, legume și produse din fermă – carne, brânză, ouă.

Am rezultate pentru că eu nu cumpăr furaje, am porumbul, grâul și trifoiul obținute de pe terenul meu, 10 ha ale mele și 30 ha luate în arendă. Eu nu folosesc azot pentru că am bălegar. În plus, a mai dat Dumnezeu ploaie, s-a făcut iarbă, iar noi valorificăm tot: paiele și buruienile pe care oamenii le aruncă sau le ard eu le dau la animale.“

Ing. Dumitru Marinescu, fermier comuna Daia, Giurgiu

„Am o fermă vegetală de 100 ha + 1 ha legume în spații protejate și câmp. Pentru mine, ca mic fermier ce sunt – nu mai am costuri mari, nu mai am utilaje, nu mai am angajați, apelez la prestări servicii – 2017 a fost un an foarte bun și la cultura mare, și la legume. Vorbind despre legumicultură, lucrez cu niște distribuitori listați de diverse marketuri, îmi preiau recolta, plătesc banii la timp, bine, nu atât cât aș crede eu, dar convenabil și pe fondul unor pretenții mari de calitate, poate excesive, dar asta e economia de piață! Dacă mă întrebați de forța de muncă pentru spațiile protejate, aici e cam greu, lucrez cu cine a fost refuzat în străinătate; în fine, oamenii primesc ajutoare sociale și nu mai muncesc, dar de vreo șase persoane tot fac rost.“ Dumitru Marinescu a avut, până anii trecuți, fermă de 3.000 ha și era și președintele filialei din Giurgiu al LAPAR. S-a retras din Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli, a renunțat la fermă și spune că, practic, trăiește, în sfârșit, liniștit.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *