Share Button

ciupercarieTimp de peste 10 ani producătorii de ciuperci s-au străduit să se menţină pe piaţă. Unii şi-au încropit mici afaceri sperând că vor obţine repede profit, alţii au investit serios şi cu profesionalism. Toţi au plecat la drum cu acelaşi handicap: lipsa unei fabrici de compost care să le asigure materia primă necesară dezvoltării ciupercilor. Transportul compostului din străinătate înseamnă săptămânal mii de euro, care sapă adânc în bugetul firmelor producătoare. Acest efort financiar a şi scos mulţi jucători de pe piaţă. De ani buni aşteptau construcţia unei fabrici de compost lucru care urma să se întâmple chiar anul acesta, însă din păcate România a reuşit de această dată să-şi alunge investitorii peste graniţe.

Materialul de faţă urma să dea vestea bună ciupercarilor: construcţia primei fabrici de compost din România. Jocurile erau făcute, cum se spune, studiile de fezabilitate, planul de afaceri, planurile de construcţie, aprobări, etc, singurul lucru pe care îl mai aşteptau fiind ajutorul de stat, conform schemei pe care orice mare investitor îl primeşte în cazul în care investiţia este mai mare de 5 milioane euro. Cu doar câteva ore înainte de a trimite revista la tipar am primit informaţia şocantă că Sterckx, investitorul belgian care urma să revigoreze sectorul producţiei de ciuperci şi-a schimbat planurile şi îşi îndreaptă eforturile către vecinii noştri, preluând Champignon Union, o fabrică din Ungaria aflată în faliment.

Construcţia urma să fie ridicată în judeţul Braşov

Firma belgiană Sterckx demarase toate formalităţile pentru a ridica în apropierea localităţii Codlea, în judeţul Braşov prima fabrică de compost pentru ciupercile champignon. Locaţia a fost aleasă în mod strategic, din raţiuni multiple. În primul rând, amplasarea în centrul ţării, crea posibilitatea unei distribuţii uniforme, iar în al doilea rând apropierea de fermele Codlea ajuta la asigurarea materiei prime (paiele) din producţia locală.

În luna octombrie a anului trecut reprezentanţii companiei belgiene au vizitat România cu scopul de a prezenta membrilor Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Ciuperci din România (ANPCR) proiectul fabricii şi modul de funcţionare a acesteia. În acest moment erau gata studiile de fezabilitate, planul de afaceri, proiectul de construcţie şi erau stabilite sursele de finanţare.

Am pierdut o investiţie de 10-12 milioane euro

Investiţia în fabrica de compost de la Braşov se ridica la 10-12 milioane euro iniţial, urmând ca în etapele imediat următoare să se mărească prin construcţia tunelurilor de pasteurizare. Întrucât Uniunea Europeană consideră compostul o materie primă non-agricolă nu se putea apela sub nicio formă la fonduri europene. În schimb, investitorul se baza pe credite bancare şi un ajutor de stat primit de la Guvernul Românei, aşa cum primesc toate investiţiile mai mari de 5 milioane euro, bani care sunt apoi recuperaţi de Statul român, pe o perioadă de minim 5 ani, prin taxe şi impozite. Termenul pentru obţinerea acestui sprijin din partea României este în mod normal de 60-90 de zile. Acesta ar fi trebuit să fie şi termenul până la demararea construcţiei propriu-zise.

Banii ar fi fost alocaţi modernizării şi tehnologizării fabricii la nivel european, calitatea compostului fiind similară celui produs în fabrica Sterckx din Belgia, considerată furnizor de top în acest domeniu. Pe o întindere de 15 ha fabrica ar fi putut produce într-o lună aproximativ 2.500 tone de compost fază III.

Compostul produs în România, o economie de mii de euro

Compostul produs la Braşov ar fi avut un preţ apropiat de cel al pieţii, însă aspectul cel mai important pentru afacerile cu ciuperci îl reprezenta proximitatea. „Astăzi cei mai mulţi producători de ciuperci din România cumpără compost la un preţ mediu de 165 euro/t din Ungaria, la care se adaugă costuri cu transportul de până la 1.400 euro pe camion, în funcţie de distanţa dintre producător şi cultivator“, a declarat Eugen Băjenaru, preşedintele ANPCR.

Deschiderea fabricii din Braşov ar fi redus costul transportului la circa 200 euro/t. La un camion adus pe săptămână, câştigul ar fi fost de 1.000 euro la fiecare transport. La 4 camioane/lună, economie ar fi ajuns de 4.000 euro, dar pentru un ciupercar mai mare care are 7 camioane/săptămână economia este substanţială, de 30.000 euro. Deci, nu preţul compostului ar fi fost miza, ci eliminarea costului de transport, după cum spun cei mai mulţi producători de ciuperci.

Ce spun investitorii?

Deşi avea piaţa asigurată, pentru că întreaga cantitate de compost produsă ar fi fost valorificată direct către membrii Asociaţiei Producătorilor de Ciuperci din România, conform unei înţelegeri semnate între părţi, investitorul belgian a preferat concurenţa celor 3 fabrici de compost aflate pe teritoriul Ungariei. Referitor la această decizie reprezentanţii Sterckx susţin că „proiectul este blocat de finanţatori, pentru că există încă multe întrebări fără răspuns şi aspecte neclarificate. În primul rând nu avem cifrele oficiale privind capacitatea totală de producţie a ciupercilor şi necesarul de compost folosit în România, oricât am dori să ne convingem finanţatorii de necesitatea acestei investiţii în România, demonstrată cu cifre. În al doilea rând, nu putem accepta distribuţia neoficială, noi trebuie să vindem totul cu documente, pentru a ne respecta obligaţiile financiare faţă de bănci. Finanţatorilor le este frică de piaţa neagră din România. Apoi, TVA-ul este de asemenea un dezavantaj financiar atâta timp cât compostul intracomunitar este vândut fără TVA. În ceea ce privesc subvenţiile, nu avem nici o garanţie că ele vor ajunge la timp, ori acestea reprezintă o garanţie suplimentară pentru finanţatorii noştri. Deşi înţelegem reacţiile cultivatorilor români care aşteaptă veşti bune şi îşi doresc să pornim proiectul cât mai repede, finanţatorii noştri ne-au atras atenţia asupra punctelor de mai sus şi blochează proiectul până la primirea unor răspunsuri lămuritoare“.

Opinia producătorilor de ciuperci

„Motivul îl reprezintă brambureala din întreaga agricultură românească, în care producătorul împovărat de taxe şi impozite, dar lipsit de ajutoare substanţiale, este nevoit să recurgă la mijloace nedorite pentru a rezista. Structurile guvernamentale nu susţin suficient investiţiile străine, băncile nu finanţează din lipsă de încredere, sistemul legislativ este inadecvat şi neprietenos. Există dorinţa de a investi, dar după studii aprofundate banii şi tehnologia modernă pleacă spre vecini, care ştiu să atragă şi să susţină dezvoltarea sectoarelor din agricultură. Suntem puternic afectaţi de această decizie, acum când ne pregăteam să începem derularea proiectului. Speranţe pentru viitor? În aceste condiţii… foarte puţine! Ciupercăria rămâne un sector neglijat, fără sprijin financiar, fără susţinere şi dependent de materia primă din import. Un perpetuu exportator de valută rămas la mila producătorilor de compost străini. Iar România o ţară în care, în acest mileniu III, bălegarul şi paiele rămân necunoscutele unei ecuaţii fără rezolvare!“, a declarat Eugen Băjenaru, preşedintele ANPCR.

Patricia Alexandra POP