În fiecare an, populația României se reduce cu echivalentul a două orașe mici
Recent, Institutul Național de Statistică (INS) a dat publicității Anuarul Demografic al României 2015, la 9 ani de la ultima ediție tipărită în anul 2006. Iar statisticile confirmă informația care până acum circula doar neoficial, la nivel de zvon. Populația României este din ce în ce mai bătrână și se împuținează pe zi ce trece. Astfel, comentând Anuarul Demografic, președintele Institutului Național de Statistică Tudorel Andrei a declarat recent că populația rezidentă a României înregistrează o reducere de 80.000 de persoane, începând din 2014, echivalentul a două orașe mici. „La nivelul anului 2014 populația rezidentă este de sub 20 de milioane, la nivelul populației din anul 1966. Practic, mortalitatea ridicată, rata scăzută a fertilității de după 1989 au dus la această situație și peste cele două fenomene naturale avem și migrația externă care a avut o influență foarte mare asupra dinamicii populației rezidente. Un lucru foarte interesant se referă la factorii care au dus la această modificare, cel puțin în orizontul de timp 1990-2014. Până în 2013 reducerea populației rezidente s-a realizat în cea mai mare parte din cauza migrației externe, în jur de 70-80%. După anul 2013 diferența dintre numărul de nou-născuți și persoane decedate determină o reducere a populației rezidente. Practic, la nivelul anului 2014 avem o reducere a populației rezidente de aproape 80.000 de persoane din cauza factorilor naturali. Aceasta înseamnă că avem o dispariție a două orașe de nivel mic în fiecare an“, a spus Tudorel Andrei.
1990 – un an de vârf
Potrivit INS, populația României era de 14,1 milioane persoane în 1930 și a avut un vârf în 1990, la 23,2 milioane. După acest an, primul de „libertate“, populația României s-a redus constant. Dar cea mai puternică curbă descendentă s-a înregistrat începând cu 2002 până în 2014, când numărul de locuitori a scăzut de la 21,7 milioane la 19,9 milioane. Potrivit datelor din Anuarul demografic al României, evoluția structurii populației pe grupe mari de vârstă arată amploarea fenomenului de îmbătrânire demografică a populației: dacă în 1970 grupa de vârstă de 65 de ani și peste reprezenta 8,6% din totalul populației, în 2014 această pondere este aproape de două ori mai mare (15,1%), în timp ce ponderea copiilor cu vârstă mai mică de 15 ani, care în 1970 depășea un sfert din totalul populației (25,9%), a scăzut semnificativ, la numai 14,9% în 2014. De remarcat că, potrivit statisticilor, populația României devine preponderentă în mediul urban începând cu anul 1985. Potrivit datelor INS, în luna octombrie a acestui an numărul nașterilor a scăzut la 17.478 copii, cu 2.208 mai puțini decât în luna septembrie 2015, în timp ce numărul deceselor a urcat la 21.167, cu 2.388 mai multe, astfel încât în octombrie sporul natural a fost negativ.
Un fapt inedit scos în evidență în Anuarul Demografic al României 2015 este că, în 1966, anul în care regimul comunist a declarat avorturile ilegale, numărul divorțurilor în România a fost zero. Adică niciun român nu a divorțat. În 1967 doar 47 de conaționali au decis să renunțe în acte la partener.
Bogdan PANȚURU
