Impozitarea produselor energetice în spaţiul comunitar

Energia constituie un element esenţial pentru orice economie, având un impact major asupra tuturor sectoarelor. Politicile specifice promovate în acest domeniu trebuie să asigure dezvoltarea unui climat favorabil promovării şi exploatării tuturor surselor disponibile de energie, astfel încât să diminueze efectele negative ce se manifestă pe această piaţă.

Integrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine o serie de schimbări în toate domeniile de activitate, România trebuind să promoveze în domeniul fiscal o politică activă de armonizare şi convergenţă a legislaţiei interne, mai ales în ceea ce priveşte impozitarea indirectă.

Impozitul este utilizat de stat ca pârghie financiară prin care stimulează activităţi şi investiţii în diverse domenii, dar şi pentru a frâna anumite activităţi considerate ca având un trend mult prea activ, acordând o deosebită atenţie domeniilor sensibile ale economiei naţionale.

Principalele reglementări

În acest cadru se poate aminti o serie de reglementări comunitare, cum sunt: Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, modificată prin Directiva 94/74/CE, Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativă a ratelor accizelor la uleiurile minerale, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Acest cadru de reglementare este completat cu o serie de alte documente comunitare specifice domeniului, care vin să materializeze politica fiscală în domeniul energetic.

Rate inferioare de impozitare

În conţinutul Punctului 18 din preambulul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, unde se prevede faptul că „produsele energetice utilizate drept carburanţi în anumite scopuri industriale şi comerciale şi cele utilizate ca păcură se impozitează în mod normal la rate inferioare celor aplicabile produselor energetice utilizate drept combustibil.“ Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale pct. 26 din acelaşi document prin care se consfinţeşte imperativ faptul că: „Trebuie stabilit un cadru comunitar care să permită statelor membre să acorde scutiri sau să reducă accizele, astfel încât să promoveze carburanţii ecogeni, contribuind astfel la mai buna funcţionare a pieţei interne, conferind  statelor membre şi agenţilor economici un grad suficient de siguranţă juridică. Se impune limitarea denaturării concurenţei şi menţinerea unui stimulent pentru producătorii şi distribuitorii de carburanţi ecogeni prin reducerea costurilor de bază, prin adaptări operate de statele membre, ţinând cont de modificările de preţ la materiile prime.“

Stabilirea şi reglementarea ratelor minime de impozitare constituie instrumente eficiente în orientarea producţiei şi a promovării unui anumit tip de produs, oferind o imagine coerentă asupra poziţiei competitive şi a necesitaţii producţiei.

Măsurile adoptate de fiecare stat membru în parte scot în evidenţă politica specifică promovată în domeniu.

În tabelele nr. 1, 2, 3 sunt prezentate diversele rate de impozitare a produselor energetice şi electricităţii aşa cum sunt ele conţinute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii.

Eventualele distorsiuni

Demersurile Uniunii Europene, în materie de reducere a ratelor de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, s-au materializat prin Directiva 2004/74/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Directivei 2003/96/CE, în ceea ce priveşte posibilitatea unor state membre de a aplica scutiri sau reduceri temporare ale nivelurilor de impozitare la produsele energetice sau electricitate.

Conform punctului 2 din Directiva 2004/74/CE, „cotele minime stabilite ar putea crea dificultăţi economice şi sociale serioase în anumite state membre, şi anume: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, având în vedere nivelul comparativ scăzut al accizelor aplicate anterior, procesul de tranziţie economică în desfăşurare în aceste state membre, nivelurile relativ reduse ale veniturilor din aceste state şi capacitatea lor redusă de a compensa această sarcină fiscală suplimentară prin reducerea altor impozite. În special, creşterile de preţuri induse prin aplicarea cotelor minime stabilite prin Directiva 2003/96/CE ar putea avea efecte adverse asupra cetăţenilor acestora şi asupra economiilor naţionale, de exemplu prin crearea unei sarcini insuportabile pentru întreprinderile mici şi mijlocii“.

Facilităţi

Aceste prevederi au fost materializate de conţinutul punctului 3 din acelaşi document în care se prevede posibilitatea ca: statele menţionate anterior să beneficieze de unele scutiri în domeniu, susţinând că „aceste state membre ar trebui să fie autorizate temporar să aplice scutiri suplimentare sau niveluri reduse de impozitare, în situaţiile în care acest lucru nu ar prejudicia buna funcţionare a pieţei interne şi nu ar provoca denaturarea concurenţei. De asemenea, în conformitate cu principiile care au stat la baza acordării iniţiale a perioadelor de tranziţie prevăzute în Directiva 2003/96/CE, aceste măsuri ar trebui concepute în aşa fel încât să permită o aliniere treptată la cotele minime aplicabile în Comunitate“.

Demersurile Uniunii Europene în materie de impozitare a produselor energetice şi electricităţii converg în vederea asigurării unui cadru fiscal cât mai favorabil obţinerii unei maxime eficienţe în domeniul promovării utilizării cât mai bune şi la cote cât mai înalte a produselor energetice şi, totodată, a diminuării risipei şi consumului nejustificat de aceste produse.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tabelele le găsiţi în suplimentul Agro-Business al revistei Lumea Satului. Contactaţi redacţia!