În ceea ce priveşte agricultura, Preşedinţia daneză va acorda prioritate următoarelor puncte: reforma Politicii Agricole Comune (PAC);  reforma Politicii Pescuitului Comunitar (PPC); îmbunătăţirea siguranţei alimentare şi a sănătăţii animalelor.

Redăm în continuare prevederile programului.

Reforma PAC

Preşedinţia daneză se angajează să sprijine reforma PAC.

Aceasta poate soluţiona mai multe probleme şi poate contribui la analizarea noilor venituri şi dezvoltarea durabilă, inclusiv la eficientizarea consumului de apă şi managementul biodiversităţii, la siguranţa alimentară. De asemenea, poate contribui la influențarea pozitivă a schimbărilor climatice şi a importanței mediului, a furnizării de energie verde, a agriculturii ecologice, precum şi a promovării bunăstării animalelor.

Strategia Europa 2020 reprezintă o oportunitate de a gândi în viitor modul prin care se poate asigura competitivitatea la nivel mondial în întregul sector agricol şi alimentar. Prin urmare, scopul acestei strategii va constitui o parte a negocierilor cu privire la viitoarea PAC, cu accent sporit asupra naturii, a mediului, obiectivelor privind schimbările climatice şi restructurării generale a sectorului verde.

Actualizarea bugetului UE alocat cercetării, dezvoltării şi inovării (Orizont 2020) ajută sectorul agricol şi pe cel alimentar şi contribuie la sprijinirea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020.

De asemenea, simplificarea va fi un alt scop urmărit în reforma PAC, în semsul de a elabora norme mai simple şi mai raţionale, cu un minim de sarcini administrative.

Agricultura ecologică

Pe baza raportului Comisiei privind regulamentul pentru agricultura ecologică, Preşedinţia va începe o nouă etapă de discuţii referitoare la modul în care funcționează actualele regulamente în acest tip de activitate.

În acest sens, Preşedinţia va invita statele membre pentru a spune fiecare ce crede că ar trebui să conțină o nouă propunere legislativă, ca o condiţie prealabilă pentru o bună funcţionare a pieţei ecologice şi o mai mare încredere a consumatorilor în aceste produse alimentare. Astfel, va putea fi planificată revizuirea actualelor regulamente.

Viitorul politicii pescuitului

În cursul preşedinţiei daneze va fi urmărită reforma politicii comune în domeniul pescuitului, care va trebui să răspundă noilor provocări.

O condiţie prealabilă pentru activităţile de pescuit, pentru a fi viabile în viitor, este utilizarea durabilă a resurselor piscicole. În consecinţă, interdicţia asupra deşeurilor de peşte va fi o prioritate, împreună cu dezvoltarea unor metode și unelte de pescuit mai selective. În acest sens, un sistem de administrare a cotei de captură, pe deplin documentat, trebuie să fie parte a reformei.

În plus, reforma ar trebui să mai asigure:

- simplificarea PPC;

- echilibrul între dimensiunea flotei (capacitate) şi posibilităţile de pescuit;

- luarea în considerare a aspectelor regionale, într-un context cost-eficiență;

- adaptarea organizării comune a pieţei la dezvoltarea globală;

- un nou instrument financiar în domeniul pescuitului, care să sprijine obiectivele unei PPC reformate, în ceea ce priveşte contribuția la îndeplinirea şi menţinerea unei stări ecologice bune şi conservarea şi promovarea inovaţiei în sectorul pescuitului;

- dezvoltarea unei abordări coerente a politicii de acvacultură.

Totodată, este nevoie ca deciziile privind dimensiunea externă a PPC să fie incluse în cadrul reformei. Viitoarele acorduri de parteneriate vor urmări consolidarea evaluării ştiinţifice a stocurilor de pește şi vor promova un control îmbunătăţit. Mai mult, drepturile omului şi clauzele democraţiei trebuie să fie incluse în acordurile de parteneriate, iar activitatea organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului, consolidată.

În sfârşit, o serie de reglementări vor trebui să fie adaptate, în timpul Preşedinţiei daneze, la cerințele Tratatului dela Lisabona.

Îmbunătăţirea siguranţei alimentare

UE are o poziţie de lider în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, dar sunt necesare dezvoltarea continuă şi modernizarea legislaţiei. Consumatorii UE trebuie să aibă garanția că alimentele de pe piaţă sunt sănătoase, sigure, de înaltă calitate şi produse cu respect pentru bunăstarea animalelor. Orice oportunitate de a îmbunătăți nivelurile de siguranţă alimentară în UE, prin armonizarea standardelor, va fi de mare importanţă în timpul Preşedinţiei daneze. Acest lucru va fi realizat pentru a proteja consumatorii din UE, a consolida exporturile UE și a asigura siguranţa alimentelor importate.

În acest scop, i se va propune Comisiei Europene revizuirea normelor care reglementează produsele alimentare destinate unei alimentaţii speciale, precum şi cea privind alimentele noi.

În ceea ce priveşte problema de calitate a alimentelor, Preşedinţia va lucra în strânsă colaborare cu instituţiile abilitate, pentru a închide Pachetul de calitate, care conţine propuneri cu privire la reglementarea sistemelor de calitate şi standardele comerciale pentru produsele agricole.

Atât în Europa, cât şi în restul lumii, utilizarea de antimicrobieni în medicina umană şi veterinară este în creştere. Rezultatul este o mărire corespunzătoare a rezistenţei microbilor la medicamente. Acest lucru înseamnă că tratamentele înpotriva bolilor bacteriene vor deveni mult mai dificile.

Din acest motiv, Preşedinţia daneză va susține introducerea pe ordinea de zi a acestei probleme. Accentul va fi pus pe extinderea controalelor asupra cărnii şi modernizarea legislaţiei conexe.

Bunăstarea animalelor

Domeniul bunăstării animalelor va fi, de asemenea, prioritar în timpul Preşedinţiei daneze care va propune Comisiei o nouă strategie în acest domeniu, precum şi modificarea regulamentului privind protecţia animalelor în timpul transportului.

Traian DOBRE

Necesitatea instrumentelor de administrare a riscurilor este unanim recunoscută, însă propunerile Comisiei Europene nu cuprind, decât parţial, mecanismele de regularizare a pieţelor produselor agricole şi lupta dusă împotriva volatilităţii preţurilor acestora. Există astăzi un consens cu privire la impactul negativ al liberalizării, fără reguli, a comerţului internaţional asupra volatilităţii preţurilor produselor agricole, precum şi necesitatea apariţiei unor politici de reglementare şi stabilizare.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană se pare că este ultimul bastion în care indiferenţa faţă de securitatea alimentară pune în pericol populaţia sa. Toţi partenerii săi comerciali: SUA, Brazilia, Rusia, Ucraina etc. au plasat agricultura ca fiind principala prioritate a politicilor lor. În unele dintre aceste state bugetul pentru agricultură este cu mult superior celui din anii precedenţi.

Paradoxal, criza bugetară profundă a Uniunii Europene poate da naştere unei PAC cu adevărat inovatoare şi centrată pe problemele principale, şi anume volatilitatea şi nivelul preţurilor produselor agricole. Această criză va afecta de o manieră unică istoria datelor economice şi bugetare. Problema finanţării politicilor publice şi, în mod special, a PAC va fi una dintre măsurile cele mai importante.

Eficacitatea plăţilor directe

Acesta este motivul pentru care problema eficienţei ajutoarelor, în cadrul unui buget limitat, trebuie să fie pusă în 2012 fără discuţii prea multe şi fără păreri preconcepute.

Astfel, cum este posibil ca Parlamentul European să nu lanseze o analiză de impact a eficacităţii plăţilor directe, care reprezintă aproape 60% din bugetul primului pilon al PAC?

Este adevărat că, atunci când nivelul preţurilor produselor agricole este ridicat, legitimitatea plăţilor directe este contestată. În situaţia în care preţul produselor agricole este foarte scăzut, din motive exterioare pieţei din cauza dezechilibrării raportului dintre cerere şi ofertă, plăţile directe nu sunt capabile să acopere, împreună cu ceea ce primesc de la piaţă, cheltuielile de producţie ale agricultorilor. Astfel agricultorii nu primesc o remuneraţie decentă a muncii lor.

Din păcate, plăţile directe, ca de altfel numeroase ajutoare directe din alte sectoare economice, sunt absorbite de către piaţă. De ele nu profită nici agricultorii, dar nici consumatorii.

Mai mult, la anunţul nivelului acestor ajutoare se ajustează, de fiecare dată în plus, nivelul preţurilor inputurilor agricole: pesticide, îngrăşăminte, sămânţă etc.

Preţul materiilor prime agricole sunt influenţate, în mod negativ, de plăţile directe, cu toate că scopul acestora este acela ca agricultorii să răspundă mai bine semnalelor venite din partea pieţei. Acesta este motivul pentru care plăţile directe trebuie folosite drept instrumente de regularizare. Prioritatea într-un mediu economic instabil nu este decuplarea de producţie, ci stabilizarea preţurilor şi a veniturilor producătorilor.

Propunerea actuală a Comisiei Europene răspunde unei situaţii dintr-un anumit moment şi care va trebui să fie revizuită, în caz contrar existând riscul pierderii independenţei alimentare a Uniunii Europene.

Adevărata reformă a PAC trebuie însă realizată!

Îndestularea Fondului de Rezervă, o necesitate

Finanţarea unei PAC stabile care să dispună de instrumente de gestionare a pieţelor prin redistribuirea plăţilor directe este o măsură la îndemână. Sistemul de regularizare are ca obiectiv fundamental prevenirea şi tratarea dezechilibrelor de piaţă fără ca acest sistem să necesite creşterea bugetului agricol.

Este de dorit o PAC cu o nouă „faţă“, care să fie articulată pe cei doi piloni ai săi. Primul pilon ar trebui să se bazeze pe mecanisme de stabilizare a preţurilor, în jurul unui preţ de echilibru, definit pentru majoritatea produselor şi instrumentelor de regularizare active care să intre în funcţie la atingerea celor două praguri: la nivelul maxim şi la cel minim. Al doilea pilon trebuie menţinut în formula actuală.

Noua PAC trebuie să conţină cuvinte-cheie, cum sunt: redistribuirea plăţilor directe, variabilitatea bugetului european, fondurile de rezervă, preţul de echilibru şi instrumentele de administrare a riscurilor prin intermediul depozitării publice sau private.

Dacă se vor avea în vedere aceste propuneri, bugetul multianual necesar PAC va fi inferior nivelului actual. Diferenţa dintre aceste două bugete poate reprezenta o economie venită în sprijinul îndestulării Fondurilor de Rezervă necesare a fi utilizate în perioadele de criză.

O astfel de PAC este posibilă!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Venitul real pentru lucrătorii din agricultură din Uniunea Europeană a crescut cu 6,7% în 2011, comparativ cu 12,6% în anul anterior, potrivit unui studiu Eurostat. Pentru un număr de 19 state, Eurostat estima o creştere a veniturilor, în timp ce pentru alte opt state, printre care şi Franţa, era aşteptat un recul.

Cele mai mari creşteri erau previzionate pentru România (+43,7%), Ungaria (+41,8%), Irlanda (+30,1%), Slovacia (+25,3%), Luxemburg (+25,2%), Republica Cehă (+23,5%), Bulgaria (+23,2%) şi Danemarca (+20,2%), în timp ce scăderi importante erau estimate pentru Belgia (-22,5%), Malta (-21,2%), Portugalia (-10,7%) şi Finlanda (-9,6%).

Venitul agricol real s-a mărit în perioada 2005-2011 în UE cu 18,3%, în timp ce forţa de muncă din sector s-a redus cu 15,2%, se mai arată în raportul Eurostat.

A crescut producţia, dar şi preţurile

Valoarea producţiei vegetale în UE s-a mărit în 2011 cu 8%, iar cea animală cu 7,8%. Pe segmentul vegetal, avansul se datorează în principal majorării preţurilor (+5,4%), dar şi volumului producţiei (+2,5%). Preţurile s-au mărit la majoritatea produselor vegetale, cu excepţia legumelor proaspete (-10,1%), a plantelor şi a florilor (-1,1%) sau a uleiului de măsline (-0,9%). În schimb, cele mai mari creşteri au fost consemnate la cereale (+18,9%), seminţe de oleaginoase (+18,4%), sfeclă de zahăr (+3,6%) şi vin (+2,3%). Şi volumul producţiei s-a încadrat pe un trend ascendent pentru o mare parte din produse, în special la sfecla de zahăr (+13,7%), vin (+4,6%), cartofi (+4,2%) şi fructe (+3,3%).

În ceea ce priveşte valoarea producţiei animale în 2011, şi pe acest segment avansul se datorează majorării preţurilor (+6,7%) şi a volumului producţiei (+1,1%). Astfel, preţurile s-au mărit la lapte (+9,1%), carne de pasăre (+8,7%), carne de bovine (+8,6%), carne de oaie şi de capră (+6,4%), dar şi la cea de porc (+4,3%), spre deosebire de ouă care s-au ieftinit (- 5,3%). Volumul producţiei s-a mărit şi la ovine şi caprine (+2,3%), păsări (+1,9%), bovine (+1,5%), precum şi lapte (+1,1%), comparativ cu o scădere la ouă (-0,9%).

Şi costurile cu inputurile agricole s-au mărit cu 9,7% în 2011.

Preţurile mari se explică prin scumpirea furajelor (+16,8%), dar şi a îngrăşămintelor şi fertilizanţilor (+14,6%), energiei sau carburanţilor (+11,8%), seminţelor şi plantelor (+4,3%) şi a costurilor pentru întreţinerea clădirilor.

Ioana GUŢE

Situaţia pieţei

Sectorul cărnii continuă să se adapteze la dezechilibrele între cerere şi ofertă produse în ultimii ani în ceea ce priveşte furajele, cu consecinţe directe asupra preţurilor la carne. Crescătorii de bovine şi ovine beneficiază de o creştere a preţurilor, în timp ce producătorii de carne albă trebuie să-şi ajusteze oferta pentru a evita noi dificultăţi financiare. Date fiind costurile de producţie ridicate, accesul limitat la credite, scumpirea energiei şi reducerea cererii pe fondul crizei, crescătorii de bovine şi-au sacrificat efectivele. Într-o primă etapă a existat o ofertă susţinută pentru produsele din carne, după care a avut loc o scădere accentuată a preţurilor. Acestea şi-au revenit însă odată ce economiile au ieşit din recesiune. Iar pentru că sectorul de carne roşie nu mai era în măsură să satisfacă rapid cererea, deoarece animalele de reproducţie fuseseră sacrificate, şi preţurile s-au redresat în 2010. Şi la carnea de porc şi pasăre s-a mărit cererea, însă în acest caz preţurile au revenit mai încet decât la carnea roşie.

Estimări pentru următorii ani

- Perspectivele pentru piaţa cărnii în următorul deceniu ţin cont de costul ridicat al furajelor în contextul menţinerii cererii, mai ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare. Preţurile ridicate în prima jumătate a perioadei acoperite de perspectivele OECD şi FAO ar trebui să conducă la creşterea numărului de animale, fenomen urmat de dezvoltarea comerţului în a doua jumătate a decadei.

- Este de aşteptat ca majorarea producţiei de carne la nivel mondial, temperată de costuri de producţie tot mai mari în cursul perioadei analizate, să scadă până la 1,8% pe an, faţă de 2,1% în ultimul deceniu. Mărirea productivităţii realizate prin reducerea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei tehnologice constituie principalul motor al creşterii, în special la producţia de carne de pasăre de curte şi de carne de porc în ţările în curs de dezvoltare. Raportat la deceniul precedent, majorarea consumului de carne va fi mai lentă în perioada analizată, din cauza costurilor ridicate de producţie, dar şi a încetinirii procesului de creştere a populaţiei. Majorarea cererii se datorează în mare parte economiilor din Asia şi America Latină, dar şi ale ţărilor exportatoare de petrol.

- Exporturile mondiale de carne se vor majora cu 1,7% pe an, cererea fiind orientată în principal către carnea de pasăre şi de vită. În ultimul deceniu, avansul era de 4,4% pe an. Încetinirea ritmului este în mare parte explicată prin reducerea cererii de import din partea Federaţiei Ruse. S-au mărit în schimb solicitările din partea statelor din America de Sud şi de Nord, cele două regiuni acoperind împreună 84% din creşterea globală a exporturilor

Preţuri la carne

Preţurile la carne, care au atins niveluri fără precedent în 2011, se vor menţine în continuare pe acelaşi trend. Avansul preţurilor, determinat de scăderea efectivelor de animale pe fondul scumpirii furajelor, va face să se mărescă cererea pe termen scurt. Preţurile vor rămâne ridicate în a doua jumătate a perioadei, deoarece şi costurile de producţie se menţin mari, nu numai din cauza costurilor ridicate ale furajelor, dar şi ca urmare a respectării unor reglementări mai stricte în ceea ce priveşte securitatea alimentară, protecţia mediului şi bunăstarea animalelor (locuinţe, transport) sau trasabilitatea din partea principalelor ţări producătoare. Preferinţele colective vor juca un rol important în viitorul sistem de comerţ internaţional. Preţurile la carnea de vită şi miel, exprimate în termeni nominali, vor depăşi cu 18 – 20% în 2020 pe cele din perioada de referinţă 2008-2010, în timp ce la carnea de porcine este de aşteptat un avans de 26%, iar la păsări de curte de 16%. Preţul la carnea de ovine a crescut semnificativ din cauza scăderii ofertei şi aprecierii monedelor din Australia şi Noua Zeelandă.

Producţii

Creşterea medie anuală a producţiei de carne la nivel mondial va fi mai lentă în următorii ani – 1,8% pe an. Scăderea ritmului va avea loc pe fondul noilor norme privind standardele de construcţie a fermelor de creştere a porcilor, care vor intra în vigoare din ianuarie 2013, dar şi a costurilor tot mai mari. De asemenea, preţurile ridicate la furaje, precum şi infrastructura de transport rutier puţin performantă în ţări cu resurse naturale bogate precum Brazilia, Rusia şi Africa subsahariană, dar şi constrângerile tot mai mari legate de resursele naturale din alte state vor afecta producţia de carne. În atare condiţii, este estimată o majorare a producţiei în special în ţările în curs de dezvoltare, care vor aduce aproximativ 78% din producţia suplimentară.

Mărirea producţiei de carne va avea loc, în special, la păsări şi porcine care beneficiază de cicluri de producţie mai scurte şi au rate de conversie a hranei pentru animale în carne mult mai mari decât la vită. Efectivele de ovine (de reproducţie) din Oceania ar trebui să înceteze să mai scadă, atât timp cât cererea pentru importuri din partea ţărilor din Orientul Mijlociu stimulează pieţele.

Consumul

Preţurile ridicate la carne şi încetinirea creşterii demografice vor frâna majorarea producţiei în următorii ani, raportat la ultimul deceniu. În acelaşi timp, îmbătrânirea consumatorilor, cuplată cu sensibilizarea impactului asupra mediului, ar trebui să contracareze într-o oarecare măsură mărirea cererii, în particular în ţările dezvoltate. Mai mult, cazurile de boli transmise prin intermediul cărnii, mai ales infecţiile E.coli şi salmonella, la care se adaugă episoadele recente de contaminare a cărnii şi a laptelui de către compuşi chimici (dioxină şi melamină), au redus încrederea consumatorilor.

Nu mai rămâne decât varianta creşterii cererii de carne odată cu majorarea veniturilor şi a urbanizării, ceea ce va face să se mărească proporţia proteinelor animale în detrimentul deşeurilor alimentare de origine vegetală în alimentaţia locuitorilor din ţările emergente. Conform estimărilor, cererea va creşte mai ales din partea marilor economii din Asia şi America latină, dar şi din partea statelor exportatoare de petrol.

Schimburi comerciale

Pentru următorul deceniu, este estimată o micşorare a comerţului cu carne, sub efectele conjugate ale încetinirii producţiei şi menţinerii preţurilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de păsări şi de bovine va duce la mărirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 faţă de 2000. Majorarea va fi determinată în special de creşterea schimburilor de carne din partea ţărilor din America de Nord şi Sud, care vor acoperi circa 84% în majorarea totală a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, să se reducă în viitor din cauza micşorării producţiei interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern în creştere determinat de lărgirea UE. Japonia va rămâne cel mai mare importator de carne în 2020, urmată de Mexic şi Coreea. Federaţia Rusă este în continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

Ioana GUŢE
Sursa OECD-FAO – Perspective agricole 2011-2020

Datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a sfârşit săptămâna în creştere cu 1,75 euro/tonă faţă de nivelul înregistrat în săptămâna precedentă. Situaţia porumbului rămâne preocupantă, ceea ce influenţează piaţa grâului mult mai pregnant în ultimele săptămâni. Situaţia economică este în continuare îngrijorătoare, diminuarea standardului de ţară, de către Standard & Poor’s, al Franţei făcând ca moneda europeană să scadă în continuare în raport cu dolarul american. Acest lucru a permis grâului francez să fie competitiv pe piaţa internaţională, dacă luăm în calcul oferta lansată Franţei de către agenţia de import din Egipt. Această creştere de competitivitate vine pe fondul diminuării exporturilor de grâu ale Rusiei şi Ucrainei.

Piaţa externă a porumbului

Producţia de porumb a Argentinei este revizuită în scădere cu 3 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară, fiind estimată la 25,9 milioane de tone. Producţia este sub cea obţinută în anul anterior de piaţă, dar este peste cea preconizatăla Bursa Rosario.Se estimează că stocul mondial este în uşoară creştere ca urmare a producţiei bune obţinute de Ucraina. Situaţia de pe piaţa porumbului este în continuare tensionată, ca urmare a stocului din SUA extrem de scăzut, dar şi din cauza continuării condiţiilor meteo nefavorabile din America de Sud. Ploile căzute la mijlocul săptămânii în zonele secetoase din Argentina sunt insuficiente, având în vedere că porumbul se găseşte în faza de polenizare.

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer este mai puţin volatilă decât pieţele celorlalte cereale furajere având în vedere volumul redus tranzacţionat în ultima săptămână. Oferta euro­peană este redusă, iar competitivitatea este menţinută ca urmare a taxelor de export instituite de Ucraina pentru orzul din producţia proprie. Preţul orzului, livrat în portul Rouen, a fost de 195 euro/tonă. Exporturile au fost mai mici, în timp ce stocul de la sfârşitul anului de piaţă s-a ameliorat, ajungând la 0,937 milioane de tone. Stocul este mai mic decât cel înregistrat la sfârşitul anului anterior de piaţă.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soieila Bursadin Chicago a crescut în ultima săptămână. Bilanţul American al soiei este tensionat, având în vedere raportul emis de USDA în luna ianuarie 2012. USDA a revizuit în creştere stocul ca urmare a exporturilor mai reduse, dar şi a unei procesări limitate a soiei. Potenţialul de creştere a preţului este limitat. Producătorii americani se îndreaptă către cultura de soia în detrimentul culturii de porumb. Evoluţia situaţiei climatice din America de Sud a atras privirea operatorilor. Lipsit de susţinerea boabelor de soia, uleiul de soia a pierdut şi el teren, scăzând în ultima săptămână.

Preţul florii-soarelui s-a menţinut la un nivel bun pe piaţa europeană, având în vedere scăderea monedei unice în raport cu dolarul american. Preţul uleiului a fost bun ca urmare a competitivităţii bune, în comparaţie cu celelalte uleiuri vegetale, dar şi a consumului aflat în creştere.

Creşterea preţului rapiţei este legată de evoluţia preţului soiei. Piaţa rapiţei este în continuare îngrijorătoare ţinând cont de oferta redusă din 2011, dar şi de scăderea importurilor europene. Cultura din 2012 nu se găseşte în cele mai bune condiţii, existând factorii de risc atât în Europa de est, cât şi în vestul european. Preţul rapiţei depinde, în mare măsură, şi de evoluţia situaţiei economice mondiale. Scăderea preţului petrolului a fost compensată de raportul de schimb dintre euro şi dolarul american. Uleiul de rapiţă a beneficiat de un element de susţinere prin evoluţia raportului de schimb dintre euro şi dolarul american.

În lume: America de Sud, sub supraveghere

Piaţa internaţională a porumbului a fost, în săptămâna anterioară, sub influenţa situaţiei macroeconomice, şi în special, a crizei datoriilor din zona euro. Preţul porumbului nu a scăzut sub nivelul tehnic de suportabilitate, ceea ce a scos în evidenţă faptul că operatorii nu sunt dispuşi să se retragă de pe această piaţă şi să încaseze pierderi. Situaţia din America de Sud poate să le dea astfel de motive: vremea este secetoasă, în continuare, în principalele zone de cultură ale porumbului din Argentina şi Brazilia. În Argentina, porumbul precoce se găseşte în faza de înflorire, situaţie în care deficitul hidric, asociat cu temperaturile ridicate, poate avea consecinţe ireversibile asupra nivelului producţiei.

Previziunile meteo, pe termen scurt, nu anunţă ploi semnificative în următoarele zile. Aceste elemente pot susţine creşterea preţului, la nivel mondial, pe termen mediu, cu toată oferta de grâu furajer (mai ales din Australia) datorită retragerii de pe piaţă a porumbului din China, dar şi problemelor la export ale SUA.

Europa: porumbul din Est este mai competitiv

Porumbul din estul Europei a început să devină din ce în ce mai competitiv, în special cel din Ucraina. Acest porumb este cel mai competitiv pe piaţa Spaniei, concurând cu cel venit din Franţa. În nordul Europei, porumbul din Ungaria este cel mai competitiv, asta şi ca urmare a revenirii nivelului Dunării la cote normale.

Comisia Europeană a emis certificate de export aferente cantităţii de 90.000 tone de grâu, ducând totalul de la începutul anului de piaţă şi până în prezent la 1,69 milioane de tone. Importurile realizate până la data de 13.01.2012 sunt cifrate la 1,96 milioane de tone.

Franţa: stocul de porumb este de 1,85 milioane de tone

Producţia de porumb este estimată la 15,39 milioane de tone, însă şi consumul este în creştere, ceea ce menţine un nivel destul de bun al preţului. Producătorii de furaje şi cei din industria amidonului au lansat oferte de achiziţii mai mari în ultima săptămână. Porumbul din Franţa se află în plină competiţie cu porumbul din bazinul Mării Negre. Exporturile de porumb ale Franţei au scăzut de la 100.000 tone la 60.900 tone în ultima săptămână.

De urmărit:

- Situaţia macroeconomică: evoluţia crizei datoriilor din zona euro, creşterea consumului din Asia, paritatea euro/dolar;

- Evoluţia situaţiei climatice din America de Sud;

- Evoluţia situaţiei meteo din Ucraina şi Europa.

Jucători noi… şi vechi

Începutul lui2011 a adus şi primele tranzacţii pe piaţa locală după mai mulţi ani de linişte. Astfel, gigantul american CHS Inc, o companie cu afaceri de circa 25 miliarde de dolari, a preluat compania Agri Point Limited, care operează terminalul de cereale Silotrans din portul Constanţa, pentru aproximativ 45 milioane de euro. O sumă record pentru o tranzacţie pe piaţa locală a cerealelor, cel puţin până la acea dată. Americanii sunt interesaţi să cumpere din România cereale şi, mai ales, seminţe de floarea-soarelui. Şi nu doar de la noi, ci şi din ţările din jur. De altfel, AgriPoint mai deţinea o facilitate de încărcare la Giurgiu pe Dunăre şi un terminal terestru de depozitare a cerealelorla Oroshazaîn Ungaria.

Tot o companie americană – Cargill – realizează următoarea tranzacţie. Este vorba de un silozla Drobeta Turnu Severin, în judeţul Mehedinţi, situat pe malul Dunării şi folosit pentru a deservi atât producătorii agricoli din Mehedinţi şi Dolj, cât şi pe cei din vestul ţării, respectiv Timiş şi Arad. Silozul are o capacitate de depozitare de 40.000 tone şi a fost cumpărat de la firma Westgrain, deţinută de fraţii Micula, proprietarii European Drinks, potrivit informaţiilor publicate in ZF. Conducerea grupului anunţă însă că expansiunea Cargill, cel mai mare trader de cereale pe piaţa locală cu afaceri de peste 400 milioane de euro în 2010, nu se va opri aici, mai menţionează sursa citată.

Ultima mişcare este achiziţia producătorului de furaje Provimi, prezent şi în România, în urma căreia firma a devenit lider mondial în domeniul alimentaţiei animale. În România, americanii mai deţineau o fabrică de nutreţuri pentru animalela Sibiu, cumpărată în 2007 de la grupul olandez LNB International. De asemenea, sunt prezenţi şi pe segmentul uleiului vegetal cu brandurile Untdelemn dela Bunicaşi Olpo. În ceea ce priveşte silozurile, deţin o reţea de 18 unităţi cu o capacitate de depozitare de circa 550.000 de tone.

Şi Ameropa Grains, un alt jucător cunoscut pe piaţa cerealelor, a fost interesat de oportunităţile din piaţă, numai că, de această dată, ţinta a fost un producător de îngrăşăminte chimice. Elveţienii au preluat Azomureş Târgu-Mureş, într-o tranzacţie evaluată la peste 100 milioane de euro. Pe piaţa comerţului cu cereale activează şi producători români de cereale, cum ar fi Ioan Niculae – Interagro, Adrian Porumboiu – Racova Com Agro Pan, Mihai Anghel – Cerealcom Dolj sau Ştefan Poienaru – Agrofam Holding Feteşti.

Ofensiva Alfred Toepfer

„Vedem ca oportună majorarea capacităţii noastre de colectare şi transport a cerealelor de-a lungul Dunării în România, ţară care a devenit exportator net de cereale şi plante oleaginoase în ultimii ani“, declara în august 2011 Gary L. Towne, preşedinte al Alfred C. Toepfer International. Declaraţia acestuia poate fi interpretată şi ca o recunoaştere a potenţialului României în ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole nu doar în regiune, ci şi la nivel mondial. Afirmaţia apărea pe site-ul companiei americane Archer Daniels Midland, trader şi procesator important de produse agroalimentare la nivel global cu afaceri de peste 60 miliarde de dolari şi aproape 30.000 de angajaţi. Archer Daniels Midland este acţionarul majoritar al Toepfer.

Conform sursei citate, investiţia ar viza construcţia a şase unităţi pe Dunăre, precum şi o alta în vestul României. De asemenea, americanii mai au în plan construcţia unui terminal de export în portul Constanţa. Acestea ar urma să se adauge celorlalte opt silozuri situate pe Dunăre aflate deja în portofoliu, dar şi unităţilor din Mehedinţi şi Timiş, cu o capacitate totală de peste 100.000 de tone. Între timp, au fost cumpărate mai multe barje pentru transportul de cereale, dar şi un siloz de 12.000 tone în Biled, judeţul Timiş, pentru 2,8 milioane de euro, potrivit ZF.

Cei mai importanţi traderi

- Cargill                                   – Nidera

- Alfred C. Toepfer              - Ameropa

- Bunge Romania                  - Agricover

Producţie bună, în 2011

România a avut anul trecut, potrivit datelor MADR, o producţie de circa 7,1 milioane de tone de grâu, cantitate obţinută de pe o suprafaţă de 1,9 milioane de hectare, mai mică cu 9% decât în anul 2009. În octombrie 2011, exporturile de cereale se ridicau deja la 1,7 miliarde de euro, nivel record în ultimii ani. Fenomen explicabil dacă ţinem cont de preţurile bune de pe piaţa externă, dar şi de lipsa cererii la nivel intern. De altfel, ministrul Agriculturii Valeriu Tabără vorbea de un disponibil de export de circa patru milioane de tone numai la grâu, iar pentru viitor, de producţii de până la 12 milioane de tone de grâu şi circa 30 milioane de tone de grâu şi porumb, ceea ce înseamnă cantităţi mari la export. Între timp, Tabără speră să fie rezolvată şi problema spaţiilor de depozitare, mai ales că primii paşi au fost făcuţi. În 2011, de exemplu, un număr de 155 de depozite, cu o capacitate totală de depozitare de cel puţin 2,7 milioane de tone, erau programate să fie finalizate.

Ioana GUŢE

Astăzi, a ajuns la1.140 hade teren agricol, dintre care în jur de100 hasunt în proprietate. Conduce un grup de trei firme (Agrianca Prodserv SRL, Mocanu Agro SRL şi Stenagris SRL), cu mai mulţi acţionari şi lucrează doar cu 6 salariaţi, pe care-i plăteşte în fiecare lună cu 1.500 lei net. În2011 acultivat 1.100 ha:100 hacu rapiţă (2.600 kg/ha),500 ha- cu grâu (5.000 kg/ha),350 ha- cu porumb (7.500 kg/ha) şi 150 ha-floarea soarelui (2.000 kg/ha).

Cum a ajuns, în opt ani, la o fermă mare şi performantă?

„La început a fost greu de tot. Prima relaxare în sectorul vegetal a survenit în clipa acordării împrumuturilor cu dobânda subvenţionată de stat în proporţie de 30%. După aderareala UE, apariţia subvenţiilor la unitatea de suprafaţă, plus ajutorul de stat pentru combustibil, dar mai ales proiectele cu finanţare europeană, au schimbat fundamental, evident, în bine, situaţia noastră, a fermierilor din agricultură“. Adrian Mocanu a accesat trei proiecte cu finanţare europeană, în valoare de  270.000 de euro, 289.000 de euro, respectiv, 635.000 de euro. Ultimul este în derulare şi, pentru a-l pune în practică (partea de cofinanţare a fost de 50 sau 30%), s-a împrumutat pentru o perioadă de patru ani. „Abia ce terminasem precedentul credit, c-am făcut altul.“

Credite din alte sisteme bancare

L-am întrebat în ce condiţii sau dacă a obţinut uşor sau greu creditele pentru susţinerea proiectelor europene. Şi a răspuns, direct, că nu ia niciun credit de la băncile româneşti, ci lucrează cu una dintre cele mai mari instituţii bancare din Franţa, care a deschis o linie specială de creditare pentru fonduri agricole europene pentru dezvoltare rurala (FEADR).

„În Franţa, dobânda este de 3%. Nouă, românilor, ne iau 8%, dar tot este mai avantajos decât oricare alt angajament. În plus, dosarul se aprobă repede, singura garanţie este utilajul pe care-l cumpăr, se cer două sau trei hârtii. Este mult mai mult respect în relaţia cu noi, fermierii.“

Investiţii

Ca dotare tehnică, fermele dispun de 2 combine de recoltat New Holland, 7 tractoare (unul New Holland, 2 John Deere, 4-U650), 2 semănători, prăşitori, discuri, cultivatoare. În general, toată gama de utilaje necesară unei ferme. Din ultimul proiect aflat în derulare va cumpăra un tractor de 250 CP, 2 tractoare de 100 CP, scarificator, încărcător frontal, remorci de transport. Din fonduri proprii, în ultimii doi ani, Adrian Mocanu a construit (şantierul este încă deschis) două depozite de cereale, cu un spaţiu de 1.200 mp, o magazie, o hală semideschisă pentru utilaje şi platformă pentru cântar. Anul acesta probabil – ori cel mai târziu în 2013 – urmează altă investiţie, de data aceasta în silozuri automatizate verticale pentru cereale.

În zona Ciupelniţa, terenul nu este din cel mai productiv. Solul este ajutat cu îngrăşăminte chimice suficiente, dar cea mai mare problemă o reprezintă apa. Adrian Mocanu ar investi într-un sistem de irigaţii, însă spune că nu poate arunca banii, atâta vreme cât legiuitorul nu-l asigură cu un contract de arendă de durată, măcar până să-şi amortizeze investiţia. „Când o vedea omul că i-am dus apă, poate să spună că nu mai vrea să lucreze cu mine.“ De apă, cel puţin în toamnă, dar şi în prezent, este mare nevoie, starea de aprovizionare a solului fiind sub limită. Este şi strângerea de inimă pe care o are pentru 2012, faptul că seceta este pronunţată şi i-ar putea afecta serios producţia.

Profit frumos

Cele mai bune rezultate – ca producţie la unitatea de suprafaţă şi profit – au fost obţinute în anii 2010 şi 2011, cu recolte excelente la porumb şi grâu. Investiţia în capacităţile de depozitare i-a permis să efectueze vânzări atunci când preţurile i-au convenit şi nu imediat după recoltare, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. La floarea-soarelui i-a mers mai rău, dar una peste alta, la o tehnologie completă, profitul a fost frumos. Dacă mai adăugăm şi subvenţia la unitatea de suprafaţă (pentru 2010 au fost plătiţi 40 euro, dintr-un total promis de 170 de euro, care, în realitate, au rămas la 129 sau 130 de euro), Adrian Mocanu se declară foarte mulţumit de ceea ce a realizat.

Planuri de viitor

Pentru viitor ar vrea să-şi extindă puţin afacerea şi să experimenteze un sector zootehnic fie cu o fermă de creştere a oilor pentru carne, fie a viţeilor pentru carne. „Dacă am cerealele mele, am terenul meu, pe care pot să-l însămânţez cu furaje, aş putea foarte bine să încerc şi altceva“. Într-un clasament neoficial, ferma de1.140 ha  a inginerului Mocanu se numără printre primele cinci sau şapte din Prahova. Diferenţa este dată de suprafaţa cultivată şi de fertilitatea terenului, în Dumbrava nefiind, cum spuneam, cel mai bun pământ.

Maria BOGDAN

România stat partener

Cum spuneam, în fiecare an Germania are ca partener în organizarea acestui eveniment o ţară participantă, iar Romania a fost în 2012, în această onorantă poziţie.

MADR a organizat, împreună cu expozanţii din pavilionul naţional, evenimente punctuale de promovare a produselor şi a tradiţiilor româneşti precum Sărbătoarea Vinurilor Româneşti şi Ziua Maramureşului.

Firmele care au expus în pavilionul de peste1000 m²au avut astfel ocazia de a-şi promova produsele şi de a stabili noi contacte comerciale.

Peste 400.000 de vizitatori au călcat pragul Messe Berlin şi implicit au aflat şi văzut cu ce s-a prezentat pavilionul ţării noastre.

Evenimente devenite tradiţie

Ca de fiecare dată, jurnaliştii acreditaţi la această manifestare au fost invitaţi la o recepţie oficială oferită de ministrul federal al agriculturii din Germania la care participă de regulă şi ministrul agriculturii din ţara parteneră.

După alocuţiunea celor doi miniştri, Ilse Aigner şi Valeriu Tabără, jurnaliştilor li s-a oferit prilejul de a le adresa acestora o serie de întrebări.

La dineul oferit de România în calitate de ţară parteneră invitaţii au avut ocazia să deguste din produsele tradiţionale româneşti, dar şi să asiste la un spectacol susţinut de orchestre şi formaţii de dansuri populare maramureşene.

Deschidere cu mare fast

La ceremonia de deschidere organizată de România în calitate de stat partener a fost prezentat oaspeţilor din întreaga lume un spectacol de folclor şi tradiţii româneşti, iar la dineul oferit au fost degustate şi produse alimentare tradiţionale româneşti.

Turul de deschidere al expoziţiei a început cu pavilionul României unde cei doi miniştri au tăiat panglica inaugurală. Înalţii oficiali au fost primiţi pe ritmul cântecelor şi dansurilor populare maramureşene. La deschiderea oficială, au mai participat comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, primarul oraşului Berlin, Klaus Wowereit şi Excelenţa Sa, ambasadorul României în capitala Germaniei, Lazăr Comănescu.

Forumul Global pentru Alimentaţie şi Agricultură: combaterea foametei prin agricultura durabilă

64 de miniştri ai agriculturii de pe toate continentele s-au întâlnitla Berlinsă discute despre strategia globală de dezvoltare a agriculturii în contextul crizei alimentare şi a creşterii populaţiei la nivel global.

„Lupta împotriva foametei nu poate fi câştigată dacă nu avem un sector alimentar productiv şi o agricultură durabilă şi performantă“, a declarat ministrul german Ilse Aigner.

„Nu putem vorbi de dezvoltarea durabilă dacă îi ignorăm pe cei care suferă de foame. Este necesar un parteneriat global pentru a asigura securitatea alimentară a populaţiei şi obţinrea de producţii performante dar cu folosirea eficientă a resurselor“, a menţionat José Graziano da Silva, directorul general al Organizatiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO).

„Când foamea muşcă este deja prea târziu“, a avertizat comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Miniştrii agriculturii din România, China, Kenia, Brazilia, Indonezia au vorbit despre politicile agricole din ţările lor dar şi despre problemele agriculturii la nivel global şi necesitatea unei abordări comune în acord cu politicile de mediu. Intervenţia ministrului Tabără s-a axat în principal pe necesitatea unei mai bune gestionări a resurselor genetice şi pe utilizarea eficientă a resurselor materiale, tehnice şi ştiinţifice de care dispune fiecare ţară.

O călătorie culinară în jurul lumiila Săptămâna Verde

Vizita prin standurile celor aproximativ 1600 de expozanţi din peste 50 de ţări, a constituit o adevărată călătorie culinară în jurul lumii. Mai mult de jumătate din expozanţi s-au prezentat cu produse tradiţionale. Nu au lipsit berea germană, coniacul armenesc, produsele de peşte din Norvegia, clătitele franţuzeşti, ciocolata belgiană, specialităţi ale bucătăriei asiatice, vinurile din Africa de Sud şi Georgia, produsele din carne de ren din Estonia, dar şi noutăţi cum ar fi vinul de rodie din Armenia. Au fost prezente şi peste 60 de firme din Romania iar mierea şi vinurile româneşti, răchia sau pălinca de Maramureş, produsele din carne şi lapte ce au putut fi degustate, au fost deosebit de apreciate de vizitatori şi în aceeaşi măsură de oficialităţi.

Alte amănunte despre eveniment, expozanţi şi exponate, în numărul următor.

A consemnat Teofilia BANU

În decembrie1946 afost fabricat primul tractor românesc IAR-22 cu roţi metalice prevăzute cu pinteni. Uzina s-a perfecţionat continuu şi în 1950 s-au fabricat tractoare pe şenile KD-35, KDP, precum şi tractoare pe roţi, de putere mai mică – U-2, U-22, U-26.

Din1963 aînceput construcţia tractorului U-650,  robust şi performant, care a asigurat mecanizarea lucrărilor agricole şi din alte domenii (transport, industrie etc.). Acest tractor se mai găseşte şi astăzi după 30-40 ani pe ogoarele noastre, realizând lucrări de calitate.

Începând cu anul 1968 s-a fabricat o gamă largă de tractoare din grupa 400 cu cele mai diverse distincţii (legumicultură, viticultură, pomicultură, lucrări pe terenuri în pantă etc.)

În 1975 s-a fabricatla Craiovatractorul TIH-445, iar în 1976-1977 afost omologat tractorul A-1800A.

Tot din1976 aînceput construcţia de tractoare pe şenilela Miercurea-Ciuc.

În 1962 se fabricaseră deja 100.000 tractoare româneşti, iar în 1974 s-a ajuns la 400.000 tractoare de diferite tipuri.

Calitatea şi performanţele tractoarelor româneşti se pot demonstra prin aprecierile obţinutela Târgurileinternaţionale de profil. Astfel:

- în 1965 tractorul U-650 aobţinut medalia de aurla Leipzig;

- în 1974 tractorul U-550 aobţinut medalia de aurla Leipzig;

- în 1976 tractorul TIH-445 aobţinut medalia de aurla Zagreb;

- în 1982 tractorul SV-445 aobţinut medalia de aurla Leipzig.

În afară de Braşov, au început să se fabrice tractoarela Craiova(TIH-445 şi A-1800),la Miercurea-Ciuc(tractoare pe şenile),la Codlea(HC-445) şila Timişoara(tractoare mici pentru vie).

Se ajunsese ca în România să se fabrice peste 30 tipuri de tractoare de bază cu peste 300 tipodimensiuni, de la 25-30 CP până la 180 şi chiar 360 CP, pe roţi şi pe şenile. În agricultură se găseau peste 180.000 tractoare.

Datorită calităţilor deosebite, se exportau peste 80% din producţia de tractoare în peste 100 ţări de pe toate continentele.

Deci, din punctul de vedere al asigurării bazei energetice, agricultura era bine înzestrată. Tractoarele româneşti s-au dovedit a fi robuste, uşor de întreţinut şi, mai ales, uşor de exploatat.

În afară de uzinele de tractoare, în România se înfiinţaseră şi suficiente fabrici producătoare de maşini şi utilaje agricole, de la cele mai simple (pluguri, grape) până la cele mai complexe (combine de recoltat).

Existau peste 40 de asemenea fabrici în diferite zone ale ţării, fiecare fiind specializată pe diferite tipuri de utilaje care să asigure mecanizarea tuturor lucrărilor agricole.

Dintre acestea au mai rămas puţine: Semănătoarea, Ceahlău-Piatra-Neamţ, MAT Craiova ş.a.

De remarcat este faptul că toate aceste mijloace de dotare a agriculturii erau destul de accesibile producătorilor agricoli şi, mai ales, piesele de schimb nu erau atât de împovărătoare ca cele pentru maşinile din import.

Dacă se ducea o politică raţională, se puteau îmbunătăţi în continuare performanţele tractoarelor şi maşinilor agricole româneşti şi se putea asigura dotarea agriculturii fără cheltuieli înrobitoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Compania Farmet a.s. din Česká Skalice este cel mai mare producător ceh de utilaje agricole pentru prelucrarea solului, exportând cu succes pe pieţele din Europa, Rusia, Ucraina şi din alte ţări. Utilajele agricole marca Farmet trebuie să îndeplinească cele mai stricte criterii nu numai pentru calitatea lucrării, dar şi pentru fiabilitate de durată. Un aspect unic printre firmele cehe îl reprezintă utilizarea oţelului de duritate mare eXtra STEEL line® la fabricarea utilajelor, ceea ce garantează o valoare de utilitate mare a produselor.
Lăţimile de lucru ale utilajelor sunt de la2,5 mpână la15,7 mşi sunt destinate pentru o gamă largă de tractoare, cu puteri de la 80 CP până la 600 CP. Compania Farmet, în 20 de ani de dezvoltare, a devenit una modernă, cu peste 200 de angajaţi. Tehnologiile moderne, împreună cu investiţiile permanente în dezvoltare, cercetare şi formarea personalului, au adus companiei premii prestigioase, dintre care cel mai important este titlul Firma anului 2009 din Republica Cehă.

Tehnologiile Farmet oferă excelenta gamă de utilaje pentru pregătirea patului germinativ KOMPAKTOMAT. Acest tip de utilaj execută şapte operaţiuni la o singură trecere, solul arat fiind pregătit pentru semănat. Terenul este nivelat perfect şi datorită tăvălugilor, care sunt în măsură să niveleze şi să uniformizeze şi denivelări mari. Toate utilajele Kompaktomat se evidenţiază prin nivelarea excelentă a suprafeţei solului şi o lucrare de calitate şi pe soluri dificile. Utilajele sunt construite în variantă purtată şi semipurtată, fiind dotate cu osie de deplasare.

Cadrul principal copiază prin patinare suprafaţa nivelată a solului cu ajutorul tăvălugului frontal şi a celui posterior. Astfel, se pot respecta cerinţele specifice fie­cărei culturi, pentru a se optimiza germinaţia, economia la irigare şi, nu în ultimul rând, şi economisirea de carburanţi. Prin combinarea mai multor operaţiuni de lucru se realizează economii de energie, de timp, de forţă de muncă şi de costuri salariale. Există patru tipuri de tăvălugi frontali şi posteriori care se pot combina, inclusiv aşa-zişii tăvălugi Ring, care nu se încarcă şi care oferă rezultate foarte bune chiar şi în cele mai extreme condiţii. Alţi tăvălugi din ofertă sunt cei cu bare, crosskill şi segmentaţi cu dispozitiv de curăţare eficientă.

Utilajul poate fi prevăzut cu 3 tipuri de secţii de organe active: secţia cu cuţite săgeată pe două rânduri, cu lăţime de lucru a brăzdarului de27 cm, secţia cu dălţi de lăţime4,5 cmpe patru rânduri sau, mai nou, cu cuţite săgeată cu lăţimea de lucru de27 cm, pe două rânduri, montate pe brăzdare spirală. Ultima secţie de prăşire menţionată este adecvată mai ales pentru terenurile pe care se află cantităţi mari de resturi de plante, care sunt foarte bine prelucrate datorită permeabilităţii mai mari printre brăzdare. Mecanizatorul reglează adâncimea de lucru a utilajului prin reglarea înălţimii secţiilor de lucru. Confortul mecanizatorului este asigurat de reglarea hidraulică a înălţimii secţiilor de lucru, care permite ca printr-un singur element de comandă să se regleze toate secţiile dintr-o dată, chiar şi în timpul cursei, când condiţiile de sol de pe acelaşi teren sunt diferite.

Toate variantele rabatabile ale combinatoarelor Kompaktomat sunt construite în aşa fel încât în timpul transportului lăţimea de transport să nu depăşească3 mşi înălţimea de transport să fie de maximum4 m. Rabatarea se face hidraulic şi complet automat, chiar şi în cazul modelelor cu cele mai mari lăţimi de lucru.

Combinatoarele de pregătire a patului germinativ semipurtate K 300 P – K 800 PS pot fi echipate cu dispozitiv posterior de remorcare în trei puncte şi cu circuit hidraulic. Acest lucru dă posibilitatea de a ataşa alte dispozitive auxiliare – tăvălugi suplimentari de zdrobire, semănători ş.a. Pentru agregarea cu o semănătoare cu antrenare mecanică a ventilatorului dispozitivului pneumatic de însămânţare, Kompaktomat poate fi echipat cu un motor hidraulic suplimentar (1.000 rot./min.).Toate maşinile Kompaktomat sunt dotate cu dispozitive de prindere rapidă (cârlig) categoria II.

Pentru suprafeţele mari de teren sunt destinate combinatoarele cu deschidere mare Kompaktomat K1250PS şi K1570PS, cu lăţimi de lucru de12,5 m. respectiv15,7 m. Acestea sunt destinate pentru agregarea la cele mai puternice tractoare, de la 330 CP respectiv 500 CP. Soluţionarea tehnică ingenioasă a rabatării asigură dimensiuni de transport extrem de compacte şi o manevrabilitate excelentă. Secţiile de lucru sunt cuplate variabil, aşa că pot copia denivelările transversale ale terenului. Soluţionarea specială a barelor longitudinale dintre şasiu şi secţiile de lucru permite şi copierea longitudinală liberă a secţiei de lucru independent de şasiu astfel încât şasiul nu solicită prea mult secţiile de lucru în timpul folosirii. Utilajele sunt echipate cu frâne, îndeplinind astfel condiţiile impuse pentru circulaţia pe drumurile rutiere.

www.farmet.ro

Dotarea cu maşini agricole, o prioritate

Rezultatele de până în acest moment arată că, în ceea ce priveşte modernizarea exploataţiilor agricole (Măsura 121), finanţările europene au vizat în principal culturile de câmp, mai precis achiziţionarea de utilaje specifice. Astfel, 1.064 de proiecte de investiţii, pentru care APDRP a semnat deja contractele de finanţare, au ca scop dotarea cu maşini agricole.
Alte proiecte au în vedere investiţii în creşterea porcilor, păsărilor sau bovinelor, principalele achiziţii fiind direcţionate spre construcţia de clădiri. Este vorba despre aproximativ 300 de proiecte.

Un lucru îmbucurător în finanţarea proiectelor de investiţii în agricultură îl reprezintă ponderea din ce în ce mai mare a producţiei ecologice. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit finanţează peste 260 de proiecte de investiţii care sunt axate pe agricultură ecologică.

Investiţii semnificative în industrie alimentară şi turism rural

În ceea ce priveşte creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (Măsura 123 împreună cu Schemele de ajutor de Stat aferente), majoritatea investiţiilor s-au concentrat pe industria alimentară (709 proiecte), procesarea produselor silvice, atrăgând 135 de beneficiari. În industria alimentară APDRP a contractat şi 39 de proiecte care vizează procesarea BIO a produselor agricole.

Dacă ne referim la tipurile de beneficiari care au accesat Măsura 123, putem spune că majoritatea covârşitoare este reprezentată de microîntreprinderi, aproximativ 714.

O situaţie la fel de bună se constată şi în ceea ce priveşte diversificarea economiei rurale. Astfel, prin Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi, au fost finanţate 2.157 de noi microîntreprinderi, cu alte cuvinte, noi agenţi economici care să contribuie la dezvoltarea directă a economiei locale. Valoarea totală a tuturor acestor proiecte este de 125,56 milioane de euro.

Deşi nu a mai avut interesul uriaş din perioada Programului SAPARD, proiectele de investiţii în turismul rural (Măsura 313) constituie un domeniu care a atras finanţări de 379 milioane de euro prin 921 de proiecte contractate. Dintre acestea, peste 720 au solicitat fonduri nerambursabile pentru construcţia sau modernizarea de structuri turistice de cazare, alimentaţie publică şi agrement. Valoarea totală a investiţiilor este de 337 milioane de euro. Alte proiecte au propus înfiinţarea în zonele rurale de centre de informare turistică, prevăzute cu toate echipamentele necesare, inclusiv cu personal de specialitate.

Peste 1,14 miliarde de euro sunt angajate în investiţiile pentru renovarea şi dezvoltarea satelor (Măsura 322), fiind vorba de 369 de proiecte. Cu toate acestea, comunele beneficiare în mod real de banii europeni pentru infrastructură rurală sunt în număr de 390. Alocarea acestei Măsuri a fost epuizată încă de la primele licitaţii de proiecte.

Măsura 112, un real succes

Anul trecut, tinerii fermieri au depus 4.083 de proiecte pentru a obţine finanţare nerambursabilă prin Măsura 112, dintre care 3.500 au fost evaluate ca fiind eligibile. Valoarea nerambursabilă a acestora este de 71,6 milioane de euro.
Cele mai accesate domenii de investiţii au fost pentru apicultură şi ferme vegetale, pentru creşterea animalelor, exploataţii horticole şi modernizări ale fermelor.

Din anul 2008, când a fost lansată prima sesiune pe Măsura 112, au fost depuse 10.678 de cereri de finanţare, în valoare de peste 221 milioane de euro. Alocarea totală pentru Instalarea tinerilor fermieri, până la finalul perioadei de implementare, respectiv 2013, se ridică la 337,22 milioane de euro, din care APDRP a efectuat deja plăţi de 74,23 milioane de euro.

Concurenţă acerbă pentru obţinerea finanţării

Acestea sunt datele statistice ale implementării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) în România până în acest moment, procesul de contractare de noi proiecte fiind în plină desfăşurare.

„Rezultatele de până acum arată contribuţia majoră pe care fondurile europene derulate de APDRP o au în economia rurală. Putem spune că se aduce un aport semnificativ la progresul mediului rural românesc. Cred că nu mai există vreo comună în care să nu fie o investiţie publică sau privată pe care să nu o sprijinim.

Nu mai sunt mulţi bani disponibili, aşa că sfatul meu pentru toţi cei interesaţi este acela de a demara cât mai repede demersurile pentru alcătuirea proiectelor. În contextul unei concurenţe acerbe pentru obţinerea finanţării, APDRP va selecta doar cele mai bune şi viabile proiecte“, a precizat Mihai Gavril Vădan, directorul general al Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

De la demararea PNDR în anul 2008, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a gestionat 95.694 de cereri de finanţare, în valoare de peste 15,26 miliarde de euro.

Până la această dată, au fost selectate spre finanţare 48.073 de proiecte în sumă de 4,58 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o angajare de 47% a fondurilor disponibile prin PNDR.

Realizările anului trecut

În cursul anului 2011 APDRP a efectuat plăți către beneficiarii Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) în valoare de 1,56 miliarde de euro.

Din această sumă, 902 milioane de euro reprezintă plăți pentru beneficiarii măsurilor de investiții derulate de APDRP, iar restul plăți efectuate către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în baza măsurilor delegate.
Astfel, de la începutul derulării PNDR au fost plătite efectiv 3,35 miliarde de euro.

Pe lângă această sumă, România a absorbit şi 561 milioane de euro, fonduri care reprezintă avansul acordat de Comisia Europeană în momentul demarării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole

• 501 fermieri au fost evaluaţi ca fiind eligibili pentru modernizarea exploataţiilor agricole cu fonduri UE

În urma analizării tuturor celor 572 de proiecte depuse pe Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, experţii APDRP au evaluat ca fiind eligibile 501 proiecte. Dintre acestea, 354 de proiecte vizează investiţii în domeniul vegetal şi 147 în domeniul animal. Valoarea eligibilă totală a celor 501 proiecte este de 386,12 milioane de euro, dintre care 188,47 milioane de euro pentru proiectele din sectorul vegetal şi alte 197,65 milioane de euro pentru cele din sectorul animal.
Pentru domeniul vegetal, proiectele solicitanţilor vizează achiziţionarea de maşini, echipamente şi utilaje agricole, înfiinţarea unor sere, a ciupercăriilor, plantaţii de nuc, măr, cireş, prun, dar şi de cătină, înfiinţarea culturilor energetice, dar şi construirea unor spaţii de procesare a produselor agricole.

Pentru domeniul animal, cele mai multe cereri de finanţare sunt orientate către înfiinţarea sau modernizarea fermelor de vaci, de găini ouătoare sau pentru creşterea puilor de carne, a porcilor, caprelor, ovinelor sau curcanilor, dar şi construirea unor unităţi de procesare a laptelui.

Alocarea financiară totală pentru Măsura 121 este de 913,39 milioane de euro. Proiectele depuse de solicitanţi sunt în număr de 6.116 şi au o valoare de 2,36 miliarde de euro, ceea ce înseamnă un grad de utilizare a alocărilor de 258,68%. În cadrul acestei măsuri sunt deja semnate 1.803 de contracte, acestea având o valoare de 689,49 milioane de euro. Prin aceste contracte s-a utilizat deja un procent de 75,49% din fondurile alocate acestei măsuri.

Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice

• 114 beneficiari selectaţi pentru proiecte de creştere a valorii adăugate

Pentru proiecte de creştere a valorii adăugate a produselor agricole şi silvice (Măsura 123) vor fi încheiate contracte de finanţare în valoare de 96 milioane de euro cu 114 solicitanţi de fonduri europene nerambursabile. Acestea au fost selectate din cele 329 depuse în sesiunea 1-31 martie 2011. Valoarea totală nerambursabilă a proiectelor selectate este de aproximativ 96 de milioane de euro.

Cele 114 proiecte vor primi fonduri nerambursabile pentru realizarea investiţiilor privind construirea spaţiilor pentru depozitare (nutreţuri, cereale, cartofi) dotate cu uscătoare sau aparatură de laborator, construirea spaţiilor pentru procesare (ciuperci, cereale, ulei etc.) sau a morilor de făină. Totodată, investiţiile selectate pentru finanţare prevăd înfiinţarea secţiilor de prelucrare a deşeurilor animale, a fabricilor de nutreţuri combinate, a fabricilor de procesare lapte, a silozurilor, a abatoarelor pentru păsări, a unităţilor de vinificaţie etc.

Cea mai accesată investiţie este cea de construire a spaţiilor pentru depozitarea cerealelor sau a produselor agricole.
Valorile proiectelor selectate se situează între 43.000 de euro (amenajarea unui centru de prelucrare şi ambalare a laptelui) şi 2,95 milioane de euro (construirea unei fabrici de nutreţuri combinate). Un proiect care se încadrează în aria de investiţii a Măsurii 123 poate obţine maximum 3 milioane de euro.

Fondurile alocate pentru Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice (Măsura 123) în această sesiune au fost în valoare de 130 milioane de euro.

Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri

• 3.500 de proiecte candidate la finanţarea nerambursabilă pentru instalarea tinerilor fermieri

Angajaţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) au finalizat evaluarea celor 4.083 de proiecte depuse de tinerii fermieri pentru a obţine finanţare nerambursabilă prin Măsura 112.

Sesiunea pentru depunerea cererilor de finanţare aferente Instalării tinerilor fermieri (Măsura 112) s-a desfăşurat în perioada 1-29 iulie 2011.

În urma analizării tuturor proiectelor depuse, au fost evaluate ca fiind eligibile 3.500 de proiecte ale tinerilor fermieri de pe întreg teritoriul României. Valoarea nerambursabilă a acestora este de 71,6 milioane de euro.

Sudul ţării deţine monopol asupra numărului de proiecte eligibile depuse în cadrul acestei sesiuni. Astfel, pe primul loc se află Regiunea 4 Sud – Vest, Craiova cu 844 de cereri de finanţare, urmată de Regiunea 2 Sud – Est, Constanţa cu 614 proiecte şi de cele 521 de proiecte ale Regiunii 3 Sud, Târgovişte.

Tinerii fermieri au solicitat sprijin financiar pentru dezvoltarea diverselor activităţi. Cele mai accesate domenii de investiţii au fost cele pentru apicultură şi ferme vegetale, dar şi pentru creşterea animalelor, exploataţii horticole şi modernizări ale fermelor.

Obiective PAC de susţinere a pieţei

Potrivit datelor Eurostat, în perioada 2009-2010 a fost înregistrată o scădere de 2,1% la bovine, 0,6% la porcine şi 4,2% la ovine, în timp ce la caprine a fost consemnată o creştere de 2,6%.

Trebuie menţionat că diminuarea efectivelor a fost determinată în mare parte de apariţia unor boli cum ar fi ESB în 1996 şi 2000, febra aftoasă în 2001 sau gripa aviară – 2005, maladii care au afectat activitatea multor companii, dar şi economia statelor membre UE. Nu în ultimul rând, globalizarea, cererea în creştere din partea consumatorilor, dar şi extinderea Uniunii constituie adevărate provocări în ceea ce priveşte producţia animală.

Tocmai de aceea, pentru a le face faţă, Politica Agricolă Comună (PAC) urmăreşte stabilizarea pieţei UE, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori, restabilirea nivelului de consum de produse de origine animală, dar şi creşterea competitivităţii produselor de acest tip realizate în UE pe piaţa mondială. Principalele măsuri de susţinere a pieţei în prezent sunt plăţile directe către producători şi depozitarea publică/privată. Să nu uităm că, în noiembrie 2008, miniştrii agriculturii din UE au ajuns la un acord politic privind „bilanţul de sănătate“, al cărui scop a fost modernizarea, simplificarea şi eficientizarea PAC, astfel încât să nu mai fie impuse restricţii de producţie fermierilor. Totodată, s-a stabilit ca sistemul cotelor de lapte să fie eliminat treptat.

(datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Ovine şi caprine
Producători – pondere în total %.

Marea Britanie şi Spania realizează mai mult de jumătate din producţia de carne de oaie sau capră din UE.
Bovine

Sacrificările efectuate de statele membre în 2010
Tineret bovine* (pondere în total %)
Bovine adulte* (pondere in total %)

Spania, Olanda şi Franţa produc aproape două treimi (65%) din carnea de mânzat realizată în UE. La carnea de vită principalii producători sunt Franţa, Germania şi Italia, care acoperă aproape jumătate (49%) din producţie.
Păsări

Ţări producătoare de carne de pasăre
(pondere în total %)

Cinci state membre (Franţa, Marea Britanie, Spania, Germania şi Polonia) realizează circa 60% din producţia de carne de pasăre a UE.
Porcine

Ţări producătoare de carne de porc
(pondere în total %)

Germania, Spania şi Franţa asigură aproape jumătate (49%) din producţia de carne de porc.

 (datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Observaţii

În perioada 2009 – 2010, producţia de carne de vită şi mânzat a crescut, în timp ce s-a redus cea de oaie sau capră. De asemenea, începând cu anul 1995, producţia de carne în UE-27 s-a mişorat la bovine adulte, ovine şi caprine, dar a crescut la porc. De altfel, pe acest segment, cantitatea de carne de porc produsă s-a mărit rapid între 1997 şi 1999, după care a scăzut uşor între 1999 şi 2001, apoi a crescut iar până în 2007, când a fost înregistrat un nou maxim. În 2010 s-a mărit cu 3,5% faţă de anul anterior, fără a atinge nivelul său anterior. Şi la carnea de pasăre producţia a crescut în mod constant după anul 2006, anul trecut fiind înregistrată o creştere de 4,3%.

Ioana GUŢE

Şeful ANSVSA, optimist

Ridicarea barierei comerciale impuse României din cauza pestei porcine ar putea aduce, în primul an de export, între 600 milioane şi un miliard de euro, estimează Radu Roatiş, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), care se bazează pe prognozele făcute de reprezentanţii industriei autohtone a cărnii.

Potrivit datelor ANSVSA, mai multe ferme din vestul ţării – din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Arad şi Bihor – au solicitat deja ieşirea pe piaţa UE (n. red.– este vorba de ferme aparţinând grupului Smithfield). Livrările româneşti de carne şi produse procesate din carne de porc fuseseră interzise în anul 2003, deoarece în România a fost folosită vaccinarea porcilor pentru eradicarea pestei porcine clasice. Efectivele de porci sunt în scădere, ridicându-se în prezent la circa 4,5 milioane de capete, dintre care aproximativ 1,4 milioane în ferme industriale.

Măsura, mai degrabă politică, vine nu doar în sprijinul crescătorilor de porci, ci şi al producătorilor de mezeluri ale căror produse vor putea fi livrate în ţările UE. Rămâne totuşi întrebarea: de ce să vândă crescătorii români în străinătate carnea, dacă există cerere la intern şi la preţuri bune?

Topul producătorilor
Noul Comtim

La aproape opt ani de la intrarea pe piaţa internă, americanii de la Smithfield au reuşit să readucă la viaţă vechiul Comtim, cel mai mare combinat de creştere a porcilor din Europa de pe vremea comuniştilor, cu efective de peste un milion de capete. Chiar dacă ritmul de derulare a investiţiilor anunţat de americani – peste un miliard de euro – nu se ridică încă la nivelul aşteptărilor, poate şi din cauza pestei porcine apărute în 2008, Smithfield este de departe cel mai mare crescător de porci din România, cu efective de circa 850.000 de animale sacrificate anual. Compania a reuşit să pună la punct un sistem integrat de producţie, de la agricultură –  firma lucrează circa 20.000 ha de teren agricol – până la zootehnie, abatorizare, procesare primară şi distribuţie.

Smithfield are în România circa 50 de ferme proprii, precum şi două fabrici de furaje şi abator. Ceva mai prost a mers însă planul de realizare a fermelor în parteneriat cu fermieri locali, care ar fi urmat să asigure aproape jumătate din producţia firmei, acestea fiind numărate pe degete. Principalii clienţi ai Smithfield sunt producătorii români de mezeluri.

Obiectivul Marex: piaţa internă

Marin Moraru, patronul grupului de firme Marex din Brăila, este nu doar unul dintre cei mai mari producători de mezeluri din România, ci şi unul dintre principalii crescători de porci. La momentul actual, Vegetal Trading, parte a grupului Marex, dispune de un efectiv de circa 200.000 de capete, insuficient însă pentru a-şi asigura necesarul pentru procesare. De altfel, acesta asigură aproximativ 70% din materia primă a fabricii de mezeluri, cu o producţie de peste 30 de tone pe zi.

Este şi motivul pentru care Moraru nu ia în calcul deocamdată exportul de carne. Nu exclude acest lucru, însă peste câţiva ani, când ar putea să-şi mărească efectivele la circa 250.000 de capete în urma unui program important de investiţii. Moraru se numără printre puţinii crescătorii de animale care spun că obţin profit de pe urma zootehniei, mai ales că dispune de un sistem integrat, până şi dejecţiile de la animale folosindu-le ca îngră­şământ natural pentru producţia de orez.

An dificil pentru Caruz

Anul 2011 a fost mai mult decât prost pentru omul de afaceri Gheorghe Caruz (foto), patronul grupului de firme Caruz Group. Nu doar că a fost nevoit să-şi reducă dramatic efectivele de animale, pe fondul scumpirii cerealelor şi a lipsei subvenţiilor în ultimii ani, dar a pierdut şi poziţia de preşedinte al Patronatului Român al Cărnii de Porc. De altfel, Caruz anunţa în prima parte a anului că şi-a redus efectivele la circa 70.000 de animale, comparativ cu peste 200.000 de capete în urmă cu vreo patru ani. Între timp, a mai închis şi câteva ferme, semn că lucrurile nu-şi revin pe făgaşul normal. Nici viitorul nu se întrevede prea luminos, în condiţiile în care investiţiile pentru respectarea normelor de mediu sunt încă deficitare. În atare condiţii, nici nu poate fi vorba de export. Omul de afaceri nici nu vrea să audă de faliment, sperând să găsească pe ultima sută de metri un posibil investitor.

O altă companie afectată puternic de criză este şi Romsuintest Periş, care ajunsese să mai aibă în 2011 doar 17.000 porci, faţă de cei 87.000 în urmă cu ceva vreme. În 2012 n-ar fi exclus ca societatea să-şi închidă porţile. Jucători importanţi pe această piaţă mai sunt şi firmele Europig, parte a grupului Sergiana, şi Nutricom Olteniţa.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a fost în creştere ca urmare a condiţiilor meteo dificile din America de Sud. Stresul hidric din Argentina şi Brazilia generează îngrijorare cu privire la nivelul producţiei mondiale şi stocul mondial, discutându-se de reduceri ale acestora. În această situaţie, toate cerealele furajere au afişat preţuri în creştere, ţinând cont de cererea venită din partea producătorilor de furaje pentru animale. Această creştere a fost întreţinută şi de lipsa ofertelor, tot mai mulţi operatori fiind în vacanţă. Fondurile speculative au scos la vânzare poziţiile lor în această perioadă de sfârşit de an. Pe termen lung, presiunea de pe piaţa grâului este în creştere. Bilanţul meteo din America de Sud şi estul Europei sunt elemente care duc către creşterea preţului în perioada următoare. 2012 se prefigurează a fi un an marcat de volatilitatea în creştere a preţului grâului.

Piaţa externă a porumbului

Piaţa porumbului este în actualitate de mai multe săptămâni ca urmare a secetei instalate în mijlocul zonelor de producţie a porumbului din America de Sud, în special din Pampasul argentinian. După o toamnă destul de caldă şi uscată faţă de media normală, seceta s-a accentuat pe parcursul lunii noiembrie. Precipitaţiile sunt extrem de rare pe parcursul ultimelor săptămâni, când temperaturile au fost situate între 30 şi 40 de grade Celsius, accelerându-se astfel evapotranspiraţia. Porumbul argentinian este în faza de polenizare, temperatura ridicată ducând la diminuarea randamentului. Producţia argentiniană de porumb este estimată în scădere, fiind cifrată la 25 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mică decât era estimarea din luna anterioară.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun, profitând de tensiunile existente pe celelalte pieţe ale furajelor, în special pe cea a porumbului, tensiune accentuată de seceta din America de Sud. Seceta din Argentina şi Brazilia alimentează îngrijorările legate de nivelul redus al producţiei de porumb, ceea ce va avea repercusiuni asupra tuturor cerealelor de substituţie în producerea furajelor. Piaţa orzului pentru bere a fost lipsită de activitate, având în vedere vacanţa de la sfârşit de an a operatorilor. Preţul a rămas stabil în jurul a 255 euro/tona FOB Creil.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Piaţa soiei. Seceta din Argentina şi Brazilia pune în pericol cultura de soia care se găseşte în faza de dezvoltare vegetativă. Se ştie că soia reprezintă 40% din schimburile mondiale de materii prime agricole. Fondurile de investiţii s-au repoziţionat către achiziţii pe bursa din Chicago, ceea ce a dus la creşterea preţului cu 3,7%. Creşterea preţului complexului soiei a fost asociat cu creşterea preţului petrolului, ceea ce a dus la susţinerea preţului uleiurilor.

Piaţa la floarea-soarelui. În Europa, evoluţia monedei unice este un adjuvant pentru preţul uleiurilor în contextul delicat în care se găsesc culturile din bazinul Marii Negre. Lipsa de precipitaţii poate influenţa nivelul suprafeţelor ce vor fi cultivate cu floarea-soarelui în această primăvară. Rusia şi Ucraina au transformat o mare parte din recolta lor de floarea-soarelui în ulei, oferind cantităţi consistente la export. India se orientează către uleiul din floarea-soarelui, în detrimentul celui de palmier. Evoluţia condiţiilor climatice din America de Sud, Asia de sud-est şi bazinul Mării Negre va influenţa în mare măsură preţul oleaginoaselor în perioada următoare.

Piaţa la rapiţă. Preţul rapiţei şi-a continuat creşterea în ultima săptămână ca urmare a raportului de schimb euro/dolar, ceea ce a dus la creşterea preţului importurilor, în special a celor de soia din SUA. Preţul uleiului de rapiţă, la bursa din Rotterdam, a fost cifrat la 962 euro/ tonă, preţul crescând cu 40 de euro/tonă. Iarna poate influenţa nivelul producţiei de rapiţă din Europa, atât în vestul cât şi în estul european. Un factor important care poate modera creşterea preţului rapiţei este reprezentat de economia mondială, şi anume de evoluţia acesteia. Condiţiile climatice sunt cele care vor influenţa nivelul preţului în perioada următoare. Operatorii de pe piaţă estimează că pierderile produse culturii de rapiţă se ridică la nivelul de 20% din suprafaţa cultivată.

 (datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Dumitru Daniel SANDU

Exporturile de seminţe de porumb au înregistrat o creştere remarcabilă în 2010-2011, atingând 435 milioane de euro, după o curbă de progres de 23% faţă de campania precedentă; pe de altă parte, importurile sunt în scădere cu 18%, ajungând la 120 milioane de euro. Soldul de beneficii al producţiei de seminţe de porumb atinge 315 milioane de euro, înregistrând o creştere de peste 50%.

Principalele destinaţii ale seminţelor de porumb sunt ţările Uniunii Europene (UE-27), care reprezintă 90% din valoarea exporturilor. Aceste debuşee au înregistrat o creştere considerabilă în urma extinderii suprafeţelor cultivate cu porumb-boabe (în Europa Centrală şi de sud) şi cu porumb-siloz (din Germania şi Italia – datorită dezvoltării sectorului biogazului – şi Polonia). În total, agricultorii europeni (UE-27) au însămânţat 14,2 milioane de ha în 2011, respectiv cu 7% mai mult decât în 2010.

Valoric, principalele destinaţii de export sunt următoarele:

- Germania, cu 45% din valoarea totală a exporturilor;
- Spania: 10%;
- Olanda, Italia, Ungaria: fiecare cu câte 6%;
- Polonia: 4%.

În afara Uniunii Europene, vânzările au fost la fel de bune, cu exporturi care au atins 44 milioane de euro. Destinaţiile sunt în majoritatea lor ţări din partea vestică a Comunităţii Statelor Independente (Ucraina şi Rusia) şi din Balcani, unde, de câţiva ani, agricultorii manifestă un interes crescând pentru genetica occidentală de înaltă calitate şi hibrizii occidentali.

Sursa – FNPSMS – MAIZ’EUROP’ Group

Născut în satul Obârşia, într-o zonă în care pomul şi vaca erau principalele surse de trai, Florin Acatrinei a ajuns inginer horticultor printr-un joc al sorţii. „Cred că a fost ca o predestinare – spune inginerul. Eu speram să fiu marinar, m-am şi înscris la admitere la un liceu din Constanţa, dar m-au respins la proba medicală, deşi eram sănătos tun.“ Peste deal de Obârşia era ferma Godovana, a unui fost IAS. Avea o livadă ca un rai pe pământ, deşi era într-o zonă foarte săracă. „Când eram mic aveam o livadă de gutui în faţa casei, pe care însă tata a tăiat-o, pentru că nu mai producea. Gutuii aveau, de la un timp, o boală, de leacul căreia el nu a dat. Şi eu am rămas cu această problemă nelămurită în minte. Aveam să mă dumiresc despre ce era vorba abia la liceul agricol din Podu Turcului, la care m-am încumetat să mă înscriu după eşecul de la marină.“

De la marină la cercetare ştiinţifică

Liceul din Podu Turcului nu era atunci atât de renumit ca altele, cum era, de exemplu, cel din Trifeşti, de lângă Roman. Avea însă specializarea horticultură. Acolo s-a înscris viitorul inginer, care atunci credea că va ajunge viticultor. Pomicultură se făcea cam puţină în liceu, dar învăţăcelul era interesat de domeniu şi studia mai mult decât i se cerea. „Pentru facultate – spune Florin -, mă gândeam să dau admiterea la pomicultură, deşi viticultura este mai simplă ca materie de studiu. Dar nici în facultate nu am avut parte de o pregătire foarte bună în pomicultură, tot viticultura era mai tare. Oricum, în facultate înveţi mai mult teorie“.

La repartiţie a obţinut un loc în judeţul Bacău, mai întâi la Ferma Plopana a IAS Traian, apoi la Staţiunea Pomicolă. „Aici am fost obligat de situaţia ca atare să revăd tot ce învăţasem, ba, mai mult, să învăţ în continuare şi să devin un fel de autodidact în a mă perfecţiona. Am început cu probleme practice, în livezi, despre care mai aveam multe de învăţat.“

La început a fost ideea

La Staţiunea pomicolă din Bacău a lucrat exact 13 ani, trei luni şi trei zile, răstimp în care s-a format ca specialist. A urcat toate treptele profesionale, până la gradul de secretar ştiinţific. „Până la 30 de ani am fost clientul fidel al bibliotecii, al studiului teoretic sau practic. Am lucrat la teme de cercetare, am trecut prin toate laboratoarele. Am avut ocazia să lucrez şi în pepiniera pomicolă, dar şi la ameliorarea plantelor sau la protecţia fitosanitară, la proiecte de agricultură ecologică.“

Cu toate reuşitele în plan profesional, material nu era împlinit. Ştia să taie pomii, chiar instruia tăietorii şi ajunsese să lucreze singur şi câte două hectare. „Aşa  mi-a venit ideea de a-mi face propria pepinieră de pomi. Mă rodeau multe îndoieli, dar la fiecare găseam şi răspuns. Socrul meu avea ceva teren în Letea Veche, iar pământ în plus mai puteam găsi tot pe acolo. Puteam aduna materialele de care aveam nevoie, puteam găsi sursa de apă necesară. Şi voiam să fac o afacere la vedere, cu toate autorizaţiile necesare.“

Ziua slujbaş, seara om de afaceri

S-a întâmplat însă ca unii dintre colegii săi, care lucrau în consultanţa agricolă, să-l cheme alături de ei. Era în 1999, dar se află alături de ei şi acum. Se potrivea numai bine cu planul său de a înfiinţa o pepinieră privată. Mai mult, cineva care dispunea de ceva capital, cunoscându-i intenţia, s-a oferit să intre în afacere. A şi făcut-o, dar numai prin susţinere financiară, pentru că în afacere, propriu-zis, nu a mai intrat.

„A avut încredere în mine şi ca om şi ca profesionist – spune Florin. Susţinerea lui a însemnat mult, iar eu am putut porni afacerea. Astfel, am înfiinţat societatea Pom Altoi doar în familie, eu şi soţia mea. Dar tot timpul am simţit că cineva, de acolo de Sus, mă ajută. Am găsit un teren exact cum îmi trebuia. Am adus primii puieţi de la Buzău şi de la Iaşi, apoi i-am plantat de o parte şi de alta a unui fost canal de irigaţii. Aveam şi serviciu, la Oficiul de consultanţă agricolă, iar după-amiaza, până noaptea târziu, lucram în pepinieră. Am început pe un teren de 1.500 de metri pătraţi. Am inventat plantatoare, să ne uşureze munca, am udat puieţii cu apa adunată în fostul canal de irigaţii, tot pe baza unor invenţii de moment, cu un stăvilar artizanal, dar eficient. Mă prindea miezul nopţii udând puieţii.

“ Proaspătul om de afaceri a început şi să-şi prezinte marfa pe piaţă, deşi la început nu vindea. S-a făcut doar cunoscut. A mizat pe calitatea pomilor. „Practic – a conchis Florin -, în primii ani am lucrat ca persoană fizică, dar în 2002 am înfiinţat societatea. Acum am ajuns la un hectar şi jumătate de pepinieră, iar cu asolamentul la circa patru hectare. De la 4.000 – 5.000 de pomi, iniţial, am ajuns la aproape dublu. A fost şi mai este o perioadă bună pentru piaţa de pomi.

Clienţii de bază sunt cei care îşi construiesc vile şi case. Sunt însă şi unii care şi-au înfiinţat livezi, alţii care deja au livezi au avut nevoie de completări cu pomi tineri. Este important ca omul, în curtea lui, în grădina lui, să aibă propriul pom. Niciun fruct nu e atât de bun ca acela cules din pomul tău. Cine vrea să mănânce cu adevărat sănătos trebuie să-şi producă singur legumele şi fructele. Aşa procedez şi eu, la mine acasă.“

Petru DONE

Înfiinţată cu sprijinul organizaţiei World Vision România, Asociaţia Profesională de Legumicultură Vlădeni oferă consultanţă proprietarilor de solarii şi terenuri agricole în aplicarea tehnologiilor de ultimă oră în domeniu şi în valorificarea produselor. Între membrii fondatori ai asociaţiei se numără şi familia Coţofanu, Elena şi Constantin. „Eram salariat, îşi aminteşte domnul Constantin – acum sunt tânăr pensionar – şi cultivăm legume mai mult de plăcere. Mi-am făcut un mic solar şi am plantat o sută de fire de tomate. Mi-a plăcut şi mi-am dat seama că s-ar putea câştiga un ban. M-am extins şi acum am un solar de 1.000 de m.p. şi 22 ari în câmp. În solar cultiv roşii şi obţin şi cea de a doua cultură de varză. În câmp cultiv alte legume.“

„Nu folosim, intervine doamna Elena Coţofanu, niciun îngrăşământ chimic sau alte substanţe şi de aceea oamenii apreciază în mod deosebit produsele noastre.“

Cererea, mai mare decât oferta

Toate bune şi frumoase până în luna august, când cantitatea de produse obţinute depăşea cu mult cererea. Şi de aici şi ideea de a valorifica legumele prin conserve „ca la mama acasă“ a devenit realitate. Zacusca de vinete, gogoşarii în bulion, ardeii copţi la borcan, zacusca de peşte – în comună există şi câteva iazuri –, dar şi alte produse tradiţionale, cum ar fi cozonacii, plăcintele „Poale-n brâu“, dar şi cârnaţii ţărăneşti sau muşchiul de porc afumat se bucură de bune aprecieri.

„Am fost în toate oraşele din Moldova, dar şi în Timişoara sau Târgu-Secuiesc, ne spune domnul Coţofanu, şi n-am avut atâtea produse câte ni s-au cerut.“

În ajutor, fonduri europene

E iarnă, dar în gospodăria familiei Coţofanu e destul de lucru. „Am pus în pământ 110 kg de usturoi şi ceapă pentru stufat, continuă gospodarul; reparăm solariile, apoi vom pregăti terenul, urmează semănatul, repicatul ş.a.m.d.“

Este beneficiar al Măsurii 141, iar banii pe care i-a primit până acum i-a investit într-o instalaţie de irigare prin picurare şi un motocultor.

Pentru că valorificarea legumelor s-a dovedit rentabilă, familia Coţofanu pregăteşte două încăperi cu toate cele necesare pentru prelucrarea legumelor şi unele dotări cu banii pe care îi vor primi în continuare prin Măsura 141.

Au planuri mari.

„Am văzut la Târgu-Secuiesc o făbricuţă pentru producerea sucului de mere, îşi aminteşte doamna Elena. Mă gândesc că o astfel de instalaţie ar fi bună şi la noi în sat, mai ales că avem atâtea fructe în zonă. E nevoie însă de sprijin, dar mai ales de unire a oamenilor. Asociaţia noastră îi aşteaptă, cum se spune, cu braţele deschise, mai ales că, iată, ceea ce am obţinut până acum ne dă speranţe spre mai bine.“

Stelian CIOCOIU

Dacă în anul 2010 în judeţul Bistriţa-Năsăud erau înregistrate doar 172 de ferme în care se practica agricultura ecologică, toate fiind din satul Ardan de pe Valea Şieului, anul acesta 2.136 de bistriţeni s-au arătat interesaţi de practicarea acesteia. Cătălina Găncean, şef serviciu în cadrul APIA Bistriţa-Năsăud, a afirmat că cei 2.136 de fermieri bistriţeni şi-au depus deja cereri pentru sprijinul financiar cuprins între 1.500 şi 2.300 de euro pe an, în funcţie de mărimea exploataţiei agricole. Este vorba despre o perioadă de 3 ani, cât durează conversia fermelor, timp în care agricultorii vor fi verificaţi de un organism abilitat pentru înscrierea în standardele ecologice, alternând culturile conform ciclurilor naturii şi folosind îngrăşăminte precum şi furaje naturale fără fertilizanţi, pesticide sau stimulatori de creştere.

Interes scăzut în zona de câmpie

Ideea practicării agriculturii ecologice a prins mai mult în trei zone din judeţ, cum ar fi Văile Someşului, a Şieului şi Valea Bârgăului. În schimb, în zona de câmpie a jude­ţului, unde sunt parcele agricole mai compacte, fermierii nu par deloc interesaţi de aceasta.

Din cele 2.136 de exploataţii agricole intrate în procedura de conversie şi certificare ecologică, 2.045 sunt pe sectorul vegetal cu un total de peste 15.000 de hectare, 78 sunt ferme de ovine cu un efectiv de 12.057 capete şi 13 sunt stupării cu un total de 716 familii de albine.

Subvenţiile solicitate în 2011 vor fi plătite până cel târziu în iunie 2012, fermierii din satul Ardan încasând deja banii pentru primul an de conversie, în condiţiile în care aceştia s-au înscris încă din 2010. Beneficiul cel mai mare va fi obţinut peste 3 ani, când preţul muncii lor le va fi plătit cu 50% până la 100% mai bine de către procesatorii autorizaţi ecologic cu care agricultorii din Ardan au încheiat deja contracte în scopul vânzării produselor.

Mai departe, produsele lor – lapte, carne şi fructe – vor fi prelucrate tot ecologic de procesatorii autorizaţi, urmând ca, într-un final, să ajungă pe rafturile magazinelor purtând eticheta „ECO“ cu sigla „ae“, ce va purta numele producătorului, procesatorului şi organismului de inspecţie. De asemenea, fermierii care practică o agricultură ecologică vor putea să-şi valorifice munca şi prin alte modalităţi, ca de exemplu: la poarta fermei, în pieţe sezoniere, în magazine specializate sau chiar prin bursa on-line pentru produse ecologice.

Subvenţia primită pe parcursul celor 3 ani de conversie spre agricultura ecologică nu le exclude pe celelalte obişnuite (sprijinul pe suprafaţa agricolă, pentru zonele defavorizate, subvenţiile pe cap de animal etc.), ci vine în completarea lor tocmai datorită plusului de calitate garantată pe care certificatul de producător ecologic îl conferă mărfurilor acestor fermieri.

Viorel GROSU