Eu cu cine votez, coane Fănică?

Share Button

După schimbarea președintelui Americii, țările UE au început să fiarbă la foc mic. Acum, după câteva luni scurse de la respectivele alegeri, aceleași țări europene au dat în clocot. În special „nucleul tare“ al UE – Germania, Franța, Italia și Spania. Comisia Europeană a trecut la atac și a adoptat un plan de reformare a Uniunii Europene. Astfel, preşedintele Jean-Claude Juncker a prezentat lumii întregi cinci posibile direcţii ale Blocului comunitar, axate pe o cooperare a ţărilor în grade diferite, în funcție de dezvoltarea economică a fiecărei țări membre. Într-un discurs rostit în Parlamentul European, Jean-Claude Juncker a prezentat „Carta Albă privind Viitorul Europei“, notând principalele realizări ale Uniunii Europene: „pacea timp de şapte decenii şi o Uniune Europeană extinsă, cu 500 de milioane de cetăţeni care trăiesc în libertate într-un spaţiu care este una dintre cele mai prospere economii din lume“. „Carta Albă“ abordează şi provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, prezentând cinci scenarii ale modului în care UE poate evolua până în anul 2025 în funcţie de intenţiile statelor membre.

În spatele tuturor vorbelor și al strategiilor stau de fapt simple interese economice. Este clar că țările puternice trebuie să producă și să vândă, iar țările mai „slabe“ precum România trebuie să stea cuminți și să „înghită“ tot ce vând vesticii. De fapt, asta este esența unei Europe cu două viteze de care se tot vorbește. De fapt, România și Bulgaria, „surori“ întru integrarea de acum 10 ani, au fost întotdeauna văzute de mai-marii UE ca fiind țări de „mâna a doua“, singura lor menire fiind „consumul“. Un consum la care, ce e drept, ne pricepem foarte bine – hypermarketurile de la noi având vânzări record în România comparativ cu orice altă țară europeană. În plus, ţării noastre îi este negat de ani de zile accesul la spațiul Schengen din varii motive.

Cu alte cuvinte, încă de la aderare România a primit drept „cadou“ la intrarea în marea familie a UE o cutie de viteze cu doar două trepte. Și probabil că așa va rămâne mult timp de acum încolo? De ce? Din două motive – după cum spuneam, suntem „buni“ consumatori și avem resurse naturale (care deja sunt exploatate de companii străine), la care se adaugă și utilitățile publice aflate tot în patrimoniul multinaționalelor din Vest. Și noi, cu ce am rămas? Cu dreptul de a călători liber prin Europa. Bani să fie… Iar în situația României mai sunt și ceilalți vecini din estul UE. Iar cele mai sonore voci sunt cele ale Poloniei și Ungariei, care încep să se îndoiască de regulile impuse de mai-marii Europei pentru țările lor. De fapt, cele două țări (și nu numai) nu prea ar mai vrea să fie simple piețe de desfacere pentru „nucleul tare“, ci vor să fie stăpâne pe propriile politici economice, sociale și culturale, neacceptând toate „valorile comune“ impuse de aderarea la UE. Și bineînțeles că acum cele două țări sunt considerate „naționaliste“ și anti-UE cu veleități rusofone.

Așadar, potrivit UE, a-ți întări suveranitatea economică este acum „desuet“ și „incorect politic“. O fi, dar sunt și țări care vor să aibă produse și servicii (de orice fel, inclusiv culturale) naționale, care „vibrează“ cu pretențiile propriului popor. Iar acest lucru este cam greu de făcut prin prisma conducerii UE, pentru că ar fi incorect pentru marile companii europene care riscă să rămână fără piețe de desfacere dacă moda „naționalismului intercomunitar“ se răspândește și pe la vecini. Aceasta, în ciuda declarațiilor pompoase de genul „Uniunea Europeană trebuie să continue aprofun­darea cooperării, prin sisteme cu trepte diferite de integrare, în funcţie de intenţiile şi dezvoltarea fiecărei ţări, dar fără excluderea nimănui“, după cum spunea cancelarul Germaniei, Angela Merkel. De fapt, „nucleul tare“ nu prea are niciun interes să-și dea cu stângul în dreptul și să ajute țările mai slabe să-și dezvolte economiile. Așa au stat lucrurile până acum și așa vor sta și de acum încolo, indiferent de declarațiile politice.

Ce se va întâmpla totuși cu Uniunea Europeană? Dacă nu se va dezintegra, mai mult ca sigur că va fi una cu două viteze. Adică țările mai puțin dezvoltate din UE vor deveni „consumatori absoluți“, fără niciun fel de veleități economice. Nu va mai putea fi vorba de dezvoltarea infrastructurii de orice fel (decât în măsura în care favorizează pe cine trebuie), iar inițiativele locale nu vor mai fi sprijinite prin programele de finanțare UE… ș.a.m.d. Dacă înainte de integrarea în UE ne întrebam în ce Cameră va sta România în Marea Casă a UE, acum suntem aproape siguri că deja ni se pregătește cortul pentru un loc prin curte… Măcar stăm la aer curat…

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *