Share Button

Intrată într-un con de umbră după evenimentele din ’89, localitatea Lehliu Gară revine la viaţă în 2007, când un grup de investitori, printre care şi un olandez (!), s-au gândit să construiască aici o seră de flori de 1 ha, punând astfel în valoare o particularitate naturală a acestei zone, şi anume radiaţia solară. România, dar mai ales partea de sud a acesteia, se bucură de o cantitate de lumină cu intensitate şi durată mult mai bune faţă de alte ţări din Europa, în special faţă de ţările din nordul continentului. În Olanda, spre exemplu, cine aterizează seara pe aeroportul din Amsterdam observă la sol pete de lumină. Sunt serele de flori cu lumină artificială suplimentară.

Aşa stând lucrurile, întreprinzătorii s-au gândit ca sera să o umple cu flori. Şi nu cu orice flori, ci cu lalele, lysianthus, crin asiatic şi crin oriental. Materialul biologic, în prezent cca 15 soiuri (la început au fost peste 40!), este adus din Olanda. Dar abia aici acest material şi-a pus în valoare calităţile estetice – intensitatea culorii florilor, dimensiune şi un plus mai mare a duratei de viaţă în vază.

Logic, ele fiind recoltate dimineaţa şi după-amiaza, sunt deja pe piaţa Bucureştiului. Sigur, ca director ştiinţific al unui institut care în titulatură are şi domeniul floricultură, am un regret că materialul biologic nu este autohton. Dar, pentru cei care nu ştiu, cercetarea nu a mai fost finanţată corespunzător nici pentru legume, darămite pentru flori. În acest context, floricultorii de valoare pe care i-am avut fie s-au pensionat, fie au plecat. Am rămas doar cu amintirea acelor timpuri când institutul crea soiuri de lalele, de trandafir, de gladiole, de aster sau de margarete.

O investiţie greu de recuperat, dar nu imposibil

Revenind la sera de la Lehliu Gară, anul acesta preţul de livrare a lalelelor a fost de numai 1 leu bucata. Faţă de 2,5-3 lei bucata, preţul de vânzare cu amănuntul, fără a se adăuga vreo plusvaloare, pare destul de mic. Mai ales dacă luăm în calcul şi condiţiile vitrege care au caracterizat această iarnă. Numai în zilele şi nopţile în care temperatura a atins minus 20-23°C, iar vântul a bătut aşa cum ştim că bate în Bărăgan de credeai că sunt minus 30°C, costul încălzirii a fost de 5.000 lei/zi/ha. Şi au fost multe zile din acestea!

Faptul că sera a fost prevăzută cu ecrane termice, precum şi cu paravane despărţitoare de plastic care să „întrerupă“ curenţii de aer a făcut ca pierderile de căldură să fie mai mici şi relativ suportabile ca temperatură de către plante (6-7°C) şi ca bani de către proprietari. Preţul mic de livrare este, din păcate, condiţionat şi de importurile ilegale. Ca să nu mai spunem că adeseori se aduc din Olanda flori care „cad“ la licitaţie şi ale căror preţuri sunt de nimic! Cu o asemenea concurenţă „neloială“ este greu să te menţii pe piaţă. Mă întreb când şi cum se va recupera investiţia de cca 600.000 € reprezentând sera propriu-zisă cu facilităţile corespunzătoare, cu centrală termică de 950 kw pe peleţi de fag, hală şi depozit de frig.

Poate şi din acest motiv, fostul meu coleg de institut, ing. Gheorghe Teodorescu, managerul acestei sere, s-a gândit să înfiinţeze în câmp şi 1 ha de bujori, iar în seră să cultive succesiv legume: tomate şi castraveţi într-un ciclu scurt, de la sfârşitul lui martie până în iulie, urmat de un alt ciclu de castraveţi de toamnă. În aceste condiţii, folosind superintensiv terenul serei, precum şi pe cel din jurul acesteia, este posibil ca afacerea să fie profitabilă.

Şi ar mai fi totuşi încă ceva. Desfacerea. Deşi preţul de livrare este destul de atractiv, colegul meu are mari probleme. Probleme, aş spune, specifice României, unde producătorul duce greul şi îşi asumă cele mai mari riscuri. Cei care vând pun numai condiţii. Supermarketurile au impus livrările pe bază de contract, în urma căruia producătorul rămâne mai cu nimic. Florăriile de marcă preferă importurile de pe urma cărora profiturile sunt mai mari. Benzinăriile, un loc obişnuit în Occident de unde îţi poţi procura şi un buchet de flori, refuză pe motiv de … personal insuficient!!! Rămân aşadar florarii, care şi ei pun condiţii: preţurile să fie cât mai mici posibile!

Una peste alta, personal mă bucur de existenţa serei de la Lehliu Gară, aşa cum mă bucur de existenţa şi a altor cultivatori de flori tăiate sau la ghivece din comuna Roşu-Ilfov, din Otopeni-Ilfov, din Adunaţii Copăceni-Giurgiu, din Poiana-Ialomiţa, din judeţele Prahova, Buzău, Bacău, Cluj, Constanţa şi mulţi alţii.

Sera de lalele – Elemente tehnice

– 108 m/96 m, cu o înălţime la jgheab de 4 m şi la coamă de 4,8 m, cu lăţimea traveei de 6,4 m şi cu două coame;
– cultura de lalele se înfiinţează în noiembrie şi durează până pe 10 martie. Bulbii se plantează în lădiţe de plastic umplute cu turbă, la o desime de 350 bucăţi/m2.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ, ICDLF Vidra