Creşte preţul cartofului pe fondul cererii intracomunitare

Share Button

cartofCondiţiile meteorologice, lipsa irigaţiilor, contextul economic şi concurenţa neloială cu producătorii străini au determinat în ultimii trei ani nu doar reducerea suprafeţelor cultivate cu cartof, ci şi dispariţia multor producători de cartofi, nevoiţi să se orienteze către alte culturi, după ce cartoful i-a falimentat. Însă anul acesta cei care au mai rămas pe piaţă privesc cu mai mult optimism spre cartof şi parcă i-ar mai da o şansă şi anul următor.

An bun, dacă şi producţia va fi bine valorificată

Din ultimii ani, istoric vorbind, doar 2010 a mai adus ceva profit în buzunarele producătorilor de cartof, pentru că anii care au urmat le-au secătuit veniturile. Vremea a fost potrivnică, seceta şi-a făcut de cap în culturile neirigate, iar cartofii străinilor au făcut concurenţă neloială, ajungând pe tarabe la preţuri sub costul de producţie a cartofului românesc. „Anul trecut s-au pierdut averi în cartofi, acesta este şi motivul pentru care s-au redus suprafeţele, pentru că nu este nimeni nebun să rişte ani la rând şi să nu fie recompensat pentru investiţia făcută. Rezultatele au fost catastrofale în ultimii 2 ani“, este de părere Romulus Oprea, producător din judeţul Covasna. Aşa am ajuns de la 240.000 hectare cultivate cu cartof la nici 60.000 hectare în prezent. Deşi cultura este în declin, chiar şi anul acesta suprafeţele micşorându-se cu 25% faţă de anul precedent, aportul de precipitaţii din lunile iunie şi iulie au ajutat la dezvoltarea plantei şi realizarea unor producţii mulţumitoare, „drept urmare preţul nu va sări, dar vom fi influenţaţi şi de preţul cartofului adus din alte ţări ale Uniunii Europene“, declară Romulus Oprea.

„A fost un an destul de distorsionat din punct de vedere climatic. Dar, vorbind de cultura cartofului, a sfeclei de zahăr şi a cerealelor, putem spune că anul a fost mai bun din punctul de vedere al producţiei. La cereale e clar că a fost mai bun decât anul trecut, iar la cartof înregistrăm o producţie cu 20-25% mai mare decât anul trecut“, afirmă Sorin Chiru, directorul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov.

Valorificarea va fi în schimb cheia care va face anul acesta din cultura cartofului un succes sau un eşec. Totuşi, producţiile mai mici înregistrate de vestici ar putea da o şansă producătorilor români. Să nu uităm că în Europa de Vest anul acesta a fost dificil din punct de vedere climatic, cu primăveri târzii şi friguroase, care au întârziat mult plantarea cartofului, ducând la producţii cu 10-15% mai mici faţă de anul trecut în ţări precum Olanda, Belgia, Germania, nordul Franţei şi Polonia. Această situaţie ar putea genera o solicitare mai mare de cartof în primăvară pe pieţele externe. De altfel, „anul acesta s-au înregistrat cantităţi destul de mari care au plecat pe comerţ intracomunitar spre Grecia, Italia, Austria“, a declarat Sorin Chiru.

Apa, factorul limitativ

Cartoful conţine în proporţie de 80% apă. Plecând de la această realitate, este clar că lipsa ei înseamnă dispariţia culturii. „În fiecare an aceasta este cea mai mare problemă. Când sunt 65 grade Celsius la sol nu poţi să ai pretenţia să faci producţie de cartof. Datorită schimbărilor climatice în judeţul Covasna se cultivă tot mai des porumb şi alte culturi, care altădată erau considerate culturi exotice. Probabil în curând vom ajunge să cultivăm kiwi şi pepeni galbeni“, spune nemulţumit Romulus Oprea.

Marii producătorii români de cartofi au reuşit în ultimii ani, cu fonduri europene, să se doteze cu utilaje performante, dar să aplice şi tehnologia necesară unor producţii calitative. „Putem concura cu marii producători din ţările cu tradiţie din vestul Europei – Olanda, Franţa pentru că facem o tehnologie aproape de cea aplicată de colegii noştri din Vest. Spun aproape pentru că nu irigăm, deci nu avem factorul limitativ, apa. Nu putem iriga, momentan folosim diverse cursuri de apă, dar suntem urmăriţi ca nişte infractori, nu cumva să folosim apa, nu cumva să nu o lăsăm să curgă la vale. Nu sunt sisteme de irigaţii, ne chinuim, facem ce putem“, adaugă indignat Romulus Oprea.

Pentru că se luptă cu seceta, producătorii sunt nevoiţi să aplice tot felul de lucrări pentru conservarea apei în sol. „În toamnă, înainte de arătură, se practică o scarificare la 60-70 cm adâncime, iar în primăvară pregătirea terenului se face cu un număr de treceri cât mai mic, de preferat lucrare direct în arătură cu freze specializate şi maşini de plantat în agregat, în ideea de a face într-o singură trecere lucrarea de plantat. Înainte de răsărire se practică o rebilonare cu freze speciale cu scopul de a crea un climat corespunzător cu apă, aer, astfel încât cele două elemente să fie mereu în echilibru, pentru ca tuberculii să se dezvolte în mod normal, cu o formă frumoasă, să fie uniformi şi aspectuoşi. La acest capitol suntem noi puţin deficitari. Cartofii de import arată mai bine, pentru că sunt crescuţi în condiţii mai bune“, spune producătorul.

Cartoful – costisitor, dar eficient

Cât ar fi de costisitor, cartoful rămâne pe placul multor producători. La ora actuală costul de înfiinţare a unui hectar de cartof pentru consum este de 15.000-20.000 lei/ha, în funcţie de categoria biologică folosită la plantat, iar cel pentru sămânţă de 30.000-35.000 lei/ha, la fel în funcţie de categoria biologică. Cu cât categoria biologică este mai valoroasă, cu atât costurile sunt mai mari. Varia­ţiile de cost sunt date de preţul de achiziţie a seminţei. „Din păcate, folosim doar soiuri străine. În ferma mea sunt soiuri 100% importate din Olanda. Calitatea materialului de plantat este foarte bună, dar importăm la costuri foarte mari. Un kilogram de cartof pentru sămânţă importat din categoria biologică elită costă 4-4,5 bani. Dar asta e, pentru că înfiinţăm cultură pentru sămânţă, facem tehnologie pentru sămânţă, suntem producători autorizaţi şi multiplicăm această sămânţă. Obţinem clasă A şi clasă B pe care o folosim în consum propriu, deci ne cultivăm propriile culturi sau le livrăm clienţilor noştri din sud, pentru producere de cartof timpuriu“, afirmă Romulus Oprea.

Cu toată truda şi banii investiţi la final, unii producători pun cartoful tot în topul preferinţelor.

„Din punctul meu de vedere, şi este o afirmaţie justificată economic, cartoful rămâne cea mai eficientă cul­tură. E drept că este şi cea mai pretenţioasă, dar, în condiţiile în care îi asiguri o tehnologie de nivel mediu, nu cred că există altă cultură mai eficientă. Eventual ar putea concura cu sfecla de zahăr, pentru că are asigurată desfacerea întregii producţii prin contractele încheiate cu fabricile de zahăr, dar, din punctul de vedere al profitabilităţii, pentru mine rămâne pe primul loc cartoful“, a declarat Sorin Chiru.

Anul acesta nivelul profitabilităţii se anunţă satisfăcător, mai ales că în acest moment preţul la poarta fermei variază între 0,80-0,90 lei până la 1 leu, în timp ce în piaţă preţurile au ajuns deja la 1,5 şi 2 lei/kg. Veşti bune pentru producători şi mai puţin plăcute pentru consumatorii care vor fi nevoiţi ca spre primăvară, în ianuarie-februarie, să plătească în jur de 2,5-3 lei/kg.

Patricia Alexandra POP

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *