Vezi continutul

Arhiva

Categorie: Afaceri
Share Button

Tot mai mulţi ţărani şi fermieri de la noi renunţă la crescutul vitelor, fie că vorbim despre vaci de lapte sau despre oi. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: nu mai rentează. Dincolo de toate celelalte inconveniente – costuri mari pentru hrană, insuficienţa subvenţiilor, muncă multă – oamenii dau laptele mai mult de pomană centrelor de colectare. Practic, deşi la magazin un litru costă 4 lei, de la producător el pleacă numai cu 90 de bani. Desigur, este vorba şi despre TVA-ul mare practicat la noi, dar sunt şi destule nebuloase în afacerea asta, a laptelui, de se ajunge la aşa costuri pe raft.

Cert e că, oamenii, supăraţi, îşi spun: „Aşa nu se mai poate. O sticlă de suc costă aproape şase litri de lapte de-al nostru. Trebuie să mulg vaca odată ca să pot cumpăra apoi o sticlă de suc. Pe timpul iernii se ia lapte puţin de la vacă, nici nu se poate încropi de o sticlă de suc, de la cei 90 de bani pe litru. Aşa că, mai are rost să creştem animale?“

Întrebarea asta şi-o pun pregnant ţăranii din comuna ialomiţeană Adâncata, care renunţă pe capete la vechea îndeletnicire a creşterii vitelor. Desigur, la întrebarea asta ar trebui să răspundă numai guvernanţii…

(N.M.)

Share Button

Energie

Preţul petrolului brut a continuat să crească, în ultimul trimestru al anului 2010, ca urmare a unei cereri neaşteptat de mari, ajungând undeva în jurul valorii de 97 USD/baril. Analiştii estimează că această tendinţă se va menţine şi pe parcursul anului 2011, prognozând că preţul petrolului va depăşi nivelul de 100 USD/baril cât de curând, ceea ce va ameninţa uşoara creştere economică anunţată în ţările dezvoltate. Factura energetică europeană a fost destul de încărcată ca urmare a preţului mare la gaz, precum şi a devalorizării monedei europene, ceea ce a dus la amplificarea tuturor costurilor.

Scumpirea alimentelor nu este doar conjuncturală

Preţul internaţional al numeroaselor produse agricole de bază a cunoscut o creştere consistentă pe parcursul ultimelor luni, specialiştii anunţând că această tendinţă se va menţine şi în anul 2011. Creşterea preţului cerealelor se va accentua ca urmare a producţiilor reduse cauzate de condiţiile meteo nefavorabile, ceea ce va duce la interzicerea exporturilor în numeroase state exportatoare.

Previziunile referitoare la campania de comercializare sunt dependente de condiţiile climatice.

Cererea majorată de energie a dus la creşterea preţului petrolului, cu efecte directe asupra preţului complexelor de oleaginoase, care sunt aproape de nivelul de preţ înregistrat în anul 2007. Din cauza unei recolte reduse în America de Sud, speranţele de redresare a preţurilor oleaginoaselor vor fi mici. Cu o cerere în creştere, preţurile vor rămâne ridicate pe toată perioada campaniei actuale de piaţă. Producţia scăzută de rapiţă din Canada va duce la creşterea preţurilor uleiului de rapiţă din Europa.

Preţul orezului thailandez a înregistrat o creştere spectaculoasă ca urmare a unei cereri mari, precum şi a îngrijorărilor legate de nivelul disponibilităţilor viitoare, considerate ca fiind foarte reduse. Cu toate acestea, aprovizionarea ar trebui să fie satisfăcătoare, deoarece inundaţiile nu au produs pagubele estimate iniţial, iar stocurile de intervenţie sunt suficient de mari.

Cererea pentru proteina animală

Preţul cărnii de vacă a continuat să crească, atingând nivelul cel mai ridicat. În acelaşi timp, preţurile mari ale furajelor şi şeptelul mai redus au dus la limitarea posibilităţii de creştere a producţiei de carne.

Cererea mare pentru carnea de ovină a dus la creşterea presiunii pe această piaţă, atingându-se recordul de preţ în anul 2010. Preţul atractiv al mieilor a încurajat agricultorii din marile regiuni producătoare de carne de oaie să-şi reconstituie şeptelul. În acelaşi timp, se constată o diminuare puternică a producţiei de carne de ovină, la nivelul Europei.

Preţul cărnii de pasăre a rămas stabil la sfârşitul anului 2010, crescând cu numai 0,2%, faţă de cel din anul 2009.

Cererea mare de produse lactate venită din partea Asiei, Federaţiei Ruse şi anumitor ţări exportatoare de petrol, combinată cu o creştere relativă a ofertei de lapte, a permis menţinerea preţului la un nivel ridicat, câştigând teren faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Preţul este însă inferior nivelului înregistrat în anii 2007 şi 2008, cu excepţia preţului untului.

Preţul internaţional al bumbacului a crescut puternic de la începutul anului de piaţă. Indicele A de CotLook a atins, în medie, 330 cenţi/kg în ultimele trei luni ale anului 2010, adică de două ori mai mult faţă de media înregistrată în aceeaşi perioadă a anului anterior de piaţă.

Preţul mondial al zahărului a crescut în toate cele patru trimestre ale anului 2010. Recolta diminuată a Braziliei, faţă de estimările iniţiale, producţia mică a Australiei, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, precum şi restricţiile de export ale Indiei au dus la creşterea spectaculoasă a preţului zahărului pe piaţa internaţională. După luna mai a anului 2010, preţul zahărului a fost practic dublat, ca urmare a creşterii consumului peste estimările iniţiale.

Impactul opririi producţiei de îngrăşăminte

Preţul îngrăşămintelor a cunoscut o creştere spectaculoasă, ca urmare a unei cereri mai mari, alimentată fiind de preţurile ridicate ale materiilor prime.

Din nefericire pentru agricultorii români, distorsiunile pe piaţa mondială a îngrăşămintelor chimice se produc într-un moment în care România îşi încheie practic toate fabricile. Decizia este una strict economică şi are la bază sistarea sprijinului pe care statul îl acordă producătorilor de îngrăşăminte, mai ales prin furnizările de gaz metan. Nu probabil, ci în mod sigur, exportatorii de îngrăşăminte mai ieftine din ţările vecine vor profita de scoaterea de pe piaţă a fabricilor româneşti. Aşa că, în lipsa oricărei forme de concurenţă, ne putem aştepta la o scumpire a îngrăşămintelor până la o limită care va depăşi puterea de cumpărare a fermierilor români.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Share Button

Africanii au prins gustul pâinii

Preţul grâului la Matif a crescut uşor în luna ianuarie. Factorii de susţinere a preţului sunt: cererea mare venită din partea statelor din nordul Africii pentru grâul de calitate, precum şi cererea venită din partea statelor terţe UE. În prezent, grâul furajer din UE concurează în hrana animalelor cu grâul şi orzul din Australia.

- Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

- Cotaţiile grâului futures la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a porumbului

În ultimele săptămâni, preţurile au continuat să crească  în UE. Deşi preţul porumbului nu urmează acelaşi trend ascendent ca şi celelalte cereale furajere, cererea venită din partea producătorilor de furaje rămâne stabilă.

- Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Orzul aşteaptă cumpărătorii

Tranzacţiile cu orz furajer au fost foarte limitate. A fost utilizat în producerea furajelor mai ales orzul provenit din stocul de intervenţie. Arabia Saudită se poate întoarce pe piaţă în calitate de cumpărător. Preţurile în UE rămân în mod constant la un nivel ridicat şi sunt aproape aceleaşi pentru ambele producţii, atât din 2010 cât şi din 2011. În ultimele săptămâni, cererea a fost majorată de către ţările din Europa Centrală şi de Est deoarece în aceste regiuni au existat probleme de calitate. Suprafaţa cultivată cu orz se estimează că va fi mai mică decât în anul anterior, ceea ce va duce la restrângerea ofertei. În Australia, condiţiile meteo nefavorabile (seceta în vest, ploi torenţiale în est) au dus la importante pierderi de calitate în cazul orzului pentru bere.

- Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Oleaginoasele continuă să aibă căutare

Piaţa soiei. În ultimul său raport, USDA a redus stocurile de la sfârşitul anului de piaţă în Statele Unite ale Americii la 140 milioane de bushels. Argentina estimează producţia la 50,5 milioane de tone, mai mare decât estimările iniţiale care erau cantonate în jurul valorii de 47,7 milioane de tone. Condiţiile de cultură din Brazilia au fost favorabile până în prezent, ceea ce a dus la o estimare de producţie de soia de cca 70 milioane de tone. Stocurile de soia ale Chinei sunt ridicate din cauza importurilor realizate în ultimele luni, care ne indică faptul că importurile vor scădea uşor în luna ianuarie. Cantităţile procesate au scăzut, în ciuda unei cereri în creştere. Acest lucru se datorează atât rezervelor mari de ulei existente cât şi faptului că guvernul chinez a decis să scoată pe piaţă rezerva naţională de şrot şi ulei din soia, pentru a reduce nivelul inflaţiei.

- Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa florii-soarelui din bazinul Mării Negre este lipsită de vlagă la începutul acestui an. Ofertele pot acoperi cererea doar pe termen scurt, însă şi acestea sunt tranzacţionate destul de lent. În Italia, industria furajelor are acoperit necesarul până la sfârşitul lunii martie, însă începând cu luna aprilie poate apărea un anumit interes de cumpărare. O bună aprovizionare se remarcă în Turcia şi Franţa. În prezent, Franţa este reticentă la achiziţii ca urmare a preţurilor destul de ridicate. În Spania, cererea de şrot nu este acoperită integral, iar statele din nordul Europei şi-au mărit şi ele cererea de şrot de floarea-soarelui, însă disponibilul este din ce în ce mai redus. Argentina a utilizat, în ultima perioadă, din ce în ce mai multe şroturi de floarea-soarelui în furajare ca urmare a preţurilor atractive ale acestora.

- Cotaţiile pentru floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

- Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Preţul rapiţei creşte vertiginos. În ultimele săptămâni, preţul a atins un nou record. Principalele motive sunt: preţul ridicat al seminţelor de rapiţă şi soia şi cererea mare venită din partea industriei de procesare. Preţurile ar trebui să rămână stabile, deşi există riscul să apară schimbări în această direcţie.

- Cotaţiile rapiţei – Matif
(vezi tabel revistă)

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Dumitru Daniel SANDU

Share Button

Piaţa produselor agricole româneşti este haotică, dezorganizată, la dispoziţia comercianţilor de ocazie, a depozitarilor monopolişti, care speculează presiunile scadenţelor, lipsa condiţiilor de stocare a producţiei şi, implicit, a posibilităţilor de negociere. Aceasta este convingerea fermierilor agricoli din România.

Sunt speculate, de asemenea, lipsa informaţiilor şi a consultanţei de piaţă, precum şi precaritatea sectorului zootehnic autohton – piaţă internă importantă pentru produsele agricole.

Legislaţia, ca şi cum nu ar fi

Totodată, lipsa unei legislaţii privind piaţa produselor agricole, a cutumei privind utilizarea contractelor ferme care prevăd preţul, modalităţi şi termene de plată prejudiciază agricultorii de venituri predictibile, implicit de programe de dezvoltare şi încurajează tranzacţiile ilicite.

Lipsa posibilităţii de predictibilitate a veniturilor agricultorilor implică o activitate haotică, o structură aleatorie de culturi sau decizii nesigure privind diversificarea activităţii cu profil agricol şi încurajează piaţa neagră.

Agricultorii au nevoie de posibilităţi de depozitare a producţiei în vederea negocierii termenilor de comercializare, de instituţionalizarea unui organism de reglementare a relaţiei între cerere şi ofertă, care să aducă în faţa lor multiple posibilităţi de valorificare a producţiei, precum şi cererile de viitor ale pieţei, pentru structurarea activităţii lor.

O piaţă importantă, determinantă pentru viitorul agriculturii, dar şi pentru asigurarea la nivel naţional a necesarului alimentar al populaţiei, o reprezintă dezvoltarea rapidă şi prioritară a sectorului zootehnic.

Pentru economia naţională, este extrem de important a oferi pieţei externe produse din carne şi lapte, în loc de produse agricole de bază, de a oferi pieţei interne produse româneşti controlabile calitativ şi cu preţ accesibil, să dezvolte oferta de locuri de munca în spaţiul rural, atât pentru activitatea zootehnică, cât şi pentru industria prelucrătoare de produse agrozootehnice.

Ca urmare, sunt de luat în considerare următoarele aspecte în cadrul unui program strategic, pe termen mediu şi lung, de dezvoltare a agriculturii:

Organizarea şi funcţionarea pieţei

Adoptarea unui astfel de act normativ trebuie să aibă în vedere cerinţele actuale ale pieţei interne şi externe, reglementarea relaţiilor producătorilor agricoli cu potenţialii beneficiari: comercianţi, depozitari sau procesatori, o distribuţie echitabilă a beneficiilor activităţii pe filiera producător-consumator, o calitate superioară a produselor agricole şi a produselor rezultate prin procesare.

Depozite zonale pe grupe de produse

Nicio piaţă organizată nu poate funcţiona corect, fără o ofertă concentrată, bine conservată şi capabilă de a specula momentele benefice ale valorificării. La acest moment, mare parte a producţiei agricole se valorifică din câmp, mai mult sau mai puţin legal, dar în mod cert la preţ oferit şi adeseori sub limita costului de producţie.

Depozitele existente, foste de stat şi privatizate, au devenit monopoluri private, extrem de costisitoare, în special din cauza lipsei de performanţă sau a necesităţii şi urgenţei depozitării produselor agricole. Programele europene de investiţii în acest domeniu creează facilităţi modeste unei categorii mici de agricultori, care îşi permit asemenea investiţii, dar nu pot fi rentabile decât marilor fermieri. În concluzie, soluţia cea mai eficientă, pentru acoperirea necesarului la majoritatea agricultorilor, o constituie construirea depozitelor în ferme, iar pentru grupurile de producători sau cooperative în zonă, structurate pe grupe de produse, necesită aport sporit al cofinanţării de la bugetul de stat.

(T.D.)

Share Button

„Am avut o discuţie cu John Dali, comisarul european pentru sănătate şi politica consumatorului, cu care am abordat patru subiecte. Primul şi cel mai important a fost legat de reluarea exportului la carnea de porc, ţinând cont de problemele existente, la nivel european, pe această piaţă“, a declarat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în timpul unei recente conferinţe de presă. Acest lucru s-ar putea întâmpla cel târziu în luna mai 2011.

Ar fi de precizat că suntem în faţa unei conjuncturi favorabile, determinată de criza cărnii de porc pe piaţa mondială şi în special pe cea europeană.

O măsură obligatorie: compartimentarea

Tabără i-a explicat comisarului că România este pregătită să reia exportul de carne de porc, însă acest lucru înseamnă compartimentarea ţării în unităţi producătoare şi furnizoare, abatoare şi procesatoare, care să garanteze siguranţa alimentară, corespunzător normelor europene. De asemenea, a subliniat faptul că fermierii români cresc acelaşi porc, existent oriunde în lume.

„În acest sens, mai trebuie să avem unele discuţii cu ANSVSA şi cu crescătorii, pentru a face cât mai rapid această compartimentare, astfel încât să putem relua exportul, cel târziu în luna aprilie sau mai 2011. Ni s-au cerut separarea de gospodăriile populaţiei şi de alte tipuri de utilizare a cărnii, iar compartimentarea să fie făcută numai pentru export“, a precizat demnitarul.

În opinia Uniunii Europene (UE), compartimentarea este necesară pentru posibilitatea izolării rapide a unui posibil focar de pestă sau de altă boală.

Se scontează pe un export de 30.000 de tone

Menţionăm că MADR a transmis, în luna decembrie 2010, la DG Sanco, o scrisoare prin care România declară că este de acord cu concluziile serviciilor tehnice ale DG Sanco privind introducerea compartimentalizării în programul de reluare a comerţului intracomunitar şi exportului de carne de porc.

Până în prezent, în acest program s-au înscris 34 de societăţi comerciale de creşterea porcilor, care estimează un export de aproximativ 30.000 t/an, în valoare de 45 milioane de euro.

Ministrul a spus că nu este un lucru uşor de realizat, pentru că este greu să ne desprindem de creşterea porcilor în sistem gospodăresc. Totodată, este foarte greu de izolat fondul vânătoresc, porcul mistreţ şi alte animale sălbatice, care constituie cel mai periculos vector de transmitere a bolilor.

Tabără a adăugat că şi piaţa externă este direct interesată ca România să poată exporta carne de porc atât în Uniunea Europeană, cât şi în terţe ţări din est, mai ales că în UE producţia de carne de porc se află în criză.

Abatoarele mici

Ministrul a continuat cu o altă problemă discutată cu comisarul Dali. Este vorba despre redeschiderea unităţilor mici de sacrificare, desfiinţate iraţional în 2005. Atunci au dispărut aproape 3.000 de unităţi de procesare a laptelui şi cărnii, micile abatoare. În locul lor au apărut mari abatoare, dar repartizate fără a se ţine cont de existenţa materiei prime pe piaţă. Ca urmare funcţionează la capacitate redusă numai 10-15%.

Pentru acestea, există deja un proiect de hotărâre de guvern şi o notificare la Comisia Europeană.

Traian DOBRE

Share Button

Recent, într-o zonă superbă şi o atmosferă deosebită de lucru, dar şi de sărbătoare, în acelaşi timp – ce minunat ştiu cei mai buni să îmbine utilul cu plăcutul! – firma Summit Agro România şi-a prezentat, în faţa a peste o sută de invitaţi, echipa ce are ca principal obiectiv declarat …să facă pământul mai roditor. Evident, împreună cu fermirii în slujba cărora se află.

Punctul forte al manifestării l-a constituit prezentarea principalelor  produse aflate în portofoliul său, propuse fermierilor pentru anul 2011: aproape 30 de insecto-fungicide, peste 10 erbicide şi adjuvanţi, 6 tipuri de fertilizanţi foliari cu conţinut diferit de macro şi microelemente, precum şi sămânţă din hibrizi şi soiuri de porumb, floarea-soarelui, rapiţă şi sorg, dar şi de legume, multe dintre acestea noutăţi pentru agricultori. Ponderea acestora a suferit modificări în timp, după cum spunea Mihai Miriţescu – director Produs Sămânţă, ca urmare a preocupărilor firmei de a oferi fermierilor o gamă cât mai variată de produse. Dacă din 1996, anul înfiinţării firmei, până în 2003 pesticidele reprezentau 100% din afacere, după acest an ponderea acestora s-a redus treptat, astfel că în prezent ocupă doar 80%, diferenţa fiind reprezentată de sămânţă.

Ca noutăţi au fost prezentate şi câteva formule de combinaţii ale unor produse pentru combaterea complexă a bolilor şi dăunătorilor, precum şi a diferitelor structuri de buruieni, propuse de specialiştii firmei. Dar cele mai multe amănunte pot fi aflate contactând reprezentanţii societăţii pe care îi prezentăm în continuare, ei fiind, după cum declara preşedintele Summit Agro, domnul Hidetaka Sato, permanent în slujba femierilor, toţi dovedindu-se a fi dintre cei mai buni specialişti în domeniu.

Din gama de produse Summit Agro

Insecticide : Fury, Mospilan, Novadim Progress, Nurelle D, Trebon;
Acaricide, insecto-acaricide : Abamectin, Milbeknock, Mospilan+Toil, Nissorun, Sanmite;
Fungicide – pentru tratarea mănărilor: Cupertine Super, Drago, Galben M, Rover, Triumf;

– pentru făinări, rapăn şi botrytis: Cyflamid, Syllit,  Impact, Topsin, Matiz, Yamato, Pyrus.
– pentru protecţia răsadurilor: Tachigaren.

Erbicide: Click Plus, Ecopart, Nicosulfuron, Pledge, Proponit, Sanglypho, Targa Super;
Adjuvanţi: Toil, Spur, Vice, Backrow, Flexi;
Insecto-fungicide pentru tratament sămânţă: Biosild Top, Picus, Vincit;
Fertilizanţi foliari: Elite – îngrăşământ foliar tip NPK + microelemente, 20:20:20 + Mg şi S;

– Bassitrel – îngrăşământ foliar pe bază de bor, mangan şi molibden, cu magneziu şi sulf;
– Last N – fertilizant foliar cu azot, formulare lichidă.- reprezentant al unei noi generaţii de îngrăşăminte foliare;
– Stopit – îngrăşământ foliar lichid pe bază de calciu;
– Teprosyn – fertilizant starter cu aplicare pe seminţe; formulare suspensie concentrată;
– Seniphos – fertilizant foliar lichid pe bază de calciu şi fosfor.

Seminţe:
– Floarea-soarelui – Es Artimis, Terra, Almanzor;
– Porumb – Fructis, ZP 341, ZP 434, ZP 505;
– Rapiţă – Elite, Elvis, Es Hydromel, Olano, Es Alias, Es Betty, Es Saphir, Es Artist; Sorg – Queyras.

 I. BANU

Share Button

– Domnule Emilian Mureşan, v-am aflat opiniile despre biogaz, despre necesitatea producerii acestei resurse energetice a viitorului. Ne aflăm acum într-una dintre fermele în care se produce aşa ceva, undeva în apropiere de Marienfeld – Germania. Puteţi detalia fluxul tehnologic al instalaţiei de aici?

– Este vorba despre o staţie cu o capacitate de până la 1000 KW. Ca resurse foloseşte gunoiul de grajd şi porumbul siloz. După cum se observă, personalul care lucrează aici nu este numeros, dar cel existent este bine pregătit, din câte ne-am dat seama.

Practic, există câteva tancuri (fermentatoare, postfermentatoare) şi partea finală, unde ajunge ceea ce rezultă în urma acestor procese, adică o masă organică (gunoi) care este folosită la fertilizarea terenurilor. În tancul unu are loc prima fermentaţie, de unde rezultă cea mai mare parte din gaz. Aici intră materia primă în amestec, în proporţii bine stabilite, totul fiind dirijat prin calculator. După prima fermentaţie, materia primă merge mai departe în postfermentator, de unde se extrage iarăşi o parte din gaz. Din cele două tancuri se extrage aşadar biogazul care intră într-o altă instalaţie de desulfurare, după care ajunge la CHP-uri, adică la motoarele care funcţionează pe acest biogaz şi care antrenează un generator electric. Aici este produs curent la 220 V care se ridică cu ajutorul unui transformator la 400 V, după care se livrează în sistemul naţional. O altă parte a biogazului este folosită pentru producerea energiei termice.

Mai trebuie spus că toate aceste operaţiuni sunt programate pe un calculator, totul fiind electronizat. Trecerea dintr-un tanc în altul se realizează cu ajutorul unor pompe speciale, iar preîncălzirea tancurilor se face cu ajutorul căldurii obţinute din arderea gazului produs. Se ştie că bacteriile care declanşează şi întreţin fermentaţia au nevoie de o anumită temperatură pentru a transforma o parte din materia organică în biogaz.

– Care este avantajul celui care furnizează curent electric în acest sistem?

– Pe lângă plata curentului propriu-zis, a kilowatului, se primesc nişte bonusuri. În primul rând, cel care livrează primeşte trei certificate verzi pentru fiecare kw şi unul pentru energia termică produsă. În baza acestora se acordă reduceri de preţ pentru autoconsum, dar şi alte avantaje. Foarte important este ca la o asemenea instalaţie să-ţi găseşti un consumator liniar pentru această energie, adică un beneficiar cu acelaşi consum pe toată perioada anului. Dacă nu, ai nevoie de nişte echipamente speciale de reciclare care presupun costuri suplimentare şi nu este eficient.

– Credeţi în viitorul acestor instalaţii de biogaz?

– Fără discuţie, şi eu vreau să investesc în aşa ceva, cu sau fără accesarea de fonduri europene. Am vizitat multe astfel de investiţii, iar în această deplasare am vrut să văd şi alte tehnologii de producere a silozului. În Germania, în Austria, cartiere întregi sunt încălzite cu ajutorul energiei termice produse prin arderea biogazului pentru că există posibilitatea ca acesta să fie transportat prin conducte la distanţe de zeci de kilometri. Este mai uşor să duci gazul decât apa caldă, care pierde multe grade de temperatură de la producător la consumator. Şi mai este un lucru. Într-un sistem naţional este nevoie de energie, deci practic în acest domeniu nu există concurenţă.

I. BANU

Share Button

Organizat în luna ianuarie la Bucureşti, evenimentul anual al Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România a reunit reprezentanţi ai întregii industrii, autorităţilor, organizaţiilor de fermieri, ai institutelor de cercetare precum şi ai reţelei de distribuţie. Participarea lor a venit ca un răspuns la îndemnul AIPROM de a colabora cu toate părţile interesate în promovarea unei agriculturi moderne, bazate pe principiile dezvoltării durabile şi pe grija faţă de sănătatea oamenilor şi a mediului. Pe lângă noile reglementări care urmează să intre în vigoare, reprezentanţii industriei au adus în discuţie şi problema comerţului ilegal cu produse de protecţia plantelor (PPP) care capătă amploare de la an la an, nu doar pe plan internaţional, ci şi local.

Moderatorul discuţiilor a fost Yves Picquet, CEO Bayer CropScience şi preşedinte AIPROM. Domniei sale i-a revenit rolul de a prezenta, alături de Paul Claxton, CEO Syngenta Agro SRL şi membru al Consiliului Director, şi Vasile Iosif, CEO DuPont şi vicepreşedinte AIPROM, realizările anului care s-a încheiat, precum şi perspectivele lui 2011.

Proiecte derulate

Evenimentul a oferit prilejul prezentării a patru proiecte importante. Este vorba despre Programul TOPPS, ce vizează pregătirea operatorilor pentru a preveni poluarea mediului şi în special a apelor, programul SCAPA, de colectare a ambalajelor după utilizare aflat în al treilea an de promovare, şi Proiectul SUI, ce urmăreşte folosirea corectă a produselor de protecţia plantelor pentru ca ele să aducă beneficiile scontate.

Tot anul trecut s-a dat startul şi la Campania pentru Prevenirea şi Combaterea Contrafacerilor şi a Activităţilor Ilegale, fenomen care a crescut vizibil în 2010 pe plan internaţional. „Este foarte evident că acest tip de comerţ s-a accentuat în ultimii ani mai ales în România, ţară care se află la graniţa de intrare în UE”, afirmă preşedintele AIPROM, domnul Yves Picquet. După părerea sa, criza este un factor care a contribuit mult la dezvoltarea acestui fenomen, dar şi legislaţia care prezintă mari lacune în special în ceea ce priveşte pedepsele, pe care cei afectaţi le consideră mult prea blânde. Scopul acestui proiect este de stopare a dezvoltării fenomenului, împreună cu autorităţile şi cu Poliţia Română, lucru care se poate realiza în primul rând prin creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor. De altfel, în 2010, în cooperare cu Inspectoratul General al Poliţiei, au fost soluţionate două cazuri de comerţ ilicit cu Produse de Protecţia Plantelor.

În prezent, AIPROM are ca membri 16 companii importante de pe piaţă:

11 multinaţionale care operează pe plan internaţional şi 5 naţionale. Acestea acoperă circa 80% din piaţa produselor de protecţia plantelor din România. Începând din 2005, AIPROM este membră a ECPA – Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor, fiind astfel ambasadoarea reţelei europene a industriei de protecţia plantelor în România.

Noile reglementări

Pentru anul acesta, AIPROM şi-a propus o serie de acţiuni în vederea implicării industriei în transpunerea şi implementarea noii Directive de Utilizare Durabilă a PPP (2009/128 CE), precum şi a Regulamentului 1107/2009 ce urmează să intre în vigoare în luna iunie a acestui an. În ceea ce priveşte noua directivă, aceasta a fost publicată odată cu noul pachet legislativ pentru pesticide adoptat la sfârşitul lui 2009. Ţara noastră va trebui să asigure până la sfârşitul anului transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor acestei directive şi să comunice până în decembrie 2012 Comisiei şi celorlalte state membre Planul Naţional de Acţiune.

Noile reglementări prezintă un interes ridicat atât pentru autorităţi, care vor trebui să le implementeze, cât mai ales pentru cei care le utilizează.

Valentina ŞOIMU

Share Button

EURALIS SEMINŢE a reunit, nu demult, clienţi, parteneri şi ziarişti pentru a prezenta noua campanie de primăvară 2011.

În noul sezon, EURALIS SEMINŢE vine cu o gamă de hibrizi adaptată oricăror condiţii climatice, portofoliul lor cuprinzând hibrizi ultra-performanţi de porumb, floarea-soarelui, sorg şi rapiţă de primăvară.

Calitatea genetică a seminţelor EURALIS este consecinţa investiţiilor pe care EURALIS SEMENCES (Franţa) le efectuează în domeniul cercetării, acestea ajungând la 15% din cifra de afaceri. Agricultorul mai beneficiază şi de siguranţă în ceea ce priveşte germinaţia seminţelor, elementele de calitate fiind cuprinse în certificate oficiale eliberate odată cu livrarea seminţelor. De asemenea, EURALIS a implementat măsuri tehnologice speciale pentru procesarea seminţelor folosind calibroare orizontale pentru a evita spargerea seminţelor şi continuând până la folosirea de ambalaje de cea mai bună calitate, „prietenoase” cu natura.

O facilitate importantă oferită de EURALIS clienţilor săi este „politica zero stoc“ între campanii. Mai exact, seminţele nu petrec nicio zi în plus în depozitul EURALIS ultra-modern din România, în afară de durata campaniei de însămânţări. Seminţele sunt livrate în România din străinătate (Franţa, Spania) chiar la începutul campaniei. La sfârşit de campanie, stocurile nevândute sunt imediat returnate către uzinele producătoare pentru a fi păstrate în condiţii de umiditate, temperatură şi luminozitate controlate, cu măsuri fitosanitare periodice şi o monitorizare a calităţii germinative permanentă.

Hibrizii de porumb pentru campania 2011 au fost testaţi în România, unde s-a urmărit în mod deosebit capacitatea de a pierde apa din boabe: peste 1% pe zi după ce plantele ating maturitatea fiziologică, astfel încât fermierul poate obţine un profit substanţial ca urmare a faptului că nu mai este necesară uscarea.

Seminţele de floarea-soarelui pentru 2011 includ primul hibrid high-oleic Clearfield de pe piaţă. De asemenea, toţi hibrizii de floarea-soarelui din catalogul 2011 sunt selecţionaţi pentru conţinutul mare în ulei şi rezistenţa la situaţii climatice dificile.

Sorgul EURALIS, cu zero conţinut de tanin, este şi el testat, urmărindu-se adaptabilitatea la condiţiile meteorologice din ţara noastră.

„EURALIS este cea mai dinamică firmă de seminţe pentru culturi tehnice din piaţa românească şi anul 2011 ne obligă să rămânem la acest nivel de performanţă. Propunem astfel noi hibrizi pentru culturile tehnice de câmp: porumb, floarea-soarelui şi sorg”, ne-a declarat Florin Constantin, Country Manager România şi Bulgaria.

Indiferent de condiţiile climatice pe care le rezervă anul 2011, EURALIS a pregătit pentru clienţii săi o alternativă la orice situaţie şi îndeamnă agricultorii să mizeze „pe o carte câştigătoare“!

Georgiana STROE

Share Button

Marile provocări ale politicii comunitare

Principalul rol al agriculturii este acela de a furniza alimente. Având în vedere faptul că cererea de alimente la nivel mondial va continua să crească în viitor, UE ar trebui să poată contribui la satisfacerea acestei cereri mondiale. Prin urmare, este esenţial ca agricultura UE să-şi menţină capacitatea de producţie şi să şi-o îmbunătăţească, respectând totodată angajamentele asumate de UE în privinţa comerţului internaţional şi coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării. Un sector agricol puternic este vital pentru ca industria alimentară foarte competitivă să rămână o parte importantă a economiei şi comerţului UE (UE este principalul exportator mondial de produse agricole în cea mai mare parte prelucrate şi cu mare valoare adăugată).

Agricultura UE se găseşte în prezent într-un mediu mult mai competitiv, pe măsură ce economia mondială devine tot mai integrată, iar sistemul de schimburi comerciale se liberalizează tot mai mult. Potrivit prognozelor, această tendinţă va continua şi în anii următori, având în vedere posibila încheiere a negocierilor din cadrul Rundei de la Doha şi a acordurilor bilaterale şi regionale aflate acum în curs de negociere. Prin urmare, este importantă sporirea în continuare a competitivităţii şi productivităţii sectorului agricol al UE. Deşi sunt favorabile pe termen mediu, se preconizează totuşi că viitorul pieţelor agricole va fi caracterizat de o mai mare nesiguranţă şi o volatilitate sporită. Mai mult decât atât, viitoarea PAC va funcţiona într-o perioadă de după o criză economică ce a adus prejudicii grave agriculturii şi zonelor rurale, legându-le direct de evoluţiile macroeconomice mai ample, care au afectat costul producţiei agricole. După un deceniu în care veniturile doar au stagnat, beneficiile agricole au scăzut substanţial în 2009, agravând situaţia deja fragilă a unor venituri agricole semnificativ mai reduse (cu aproximativ 40% per unitate de muncă) decât cele din restul economiei, venitul pe locuitor în zonele rurale fiind considerabil mai mic (cu aproximativ 50%) decât în zonele urbane.

Mediul şi schimbările climatice

Agricultura şi silvicultura au un rol esenţial în producerea de bunuri publice, mai ales a celor de mediu, precum peisajele, biodiversitatea terenurilor agricole, stabilitatea climatică şi rezistenţa la dezastre naturale de genul inundaţiilor, secetei şi incendiilor. În acelaşi timp, numeroase practici agricole au potenţialul de a exercita o presiune asupra mediului, ducând la epuizarea solului, lipsa şi poluarea apei, precum şi la pierderea habitatelor animalelor sălbatice şi a biodiversităţii.

Deşi emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură în UE au scăzut cu 20% după 1990, pot fi depuse eforturi suplimentare, acestea fiind necesare pentru a îndeplini obiectivele ambiţioase ale agendei UE privind energia şi clima. Este important să se deblocheze şi mai mult potenţialul sectorului agricol de atenuare, de adaptare şi de furnizare a unei contribuţii pozitive prin reducerea emisiilor de GES şi prin măsuri legate de eficienţa producţiei, inclusiv prin îmbunătăţiri ale eficienţei energetice, producţia de biomasă şi energie din surse regenerabile, sechestrarea carbonului şi protejarea lui în soluri cu ajutorul inovării. Industria alimentară reprezintă 13,5% din totalul formei de muncă ocupate şi 12,2% din valoarea adăugată brută a industriei prelucrătoare europene. Exporturile de produse agroalimentare reprezintă 6,8% din totalul exporturilor UE.

Echilibru teritorial

Tot mai multe zone rurale au ajuns să fie susţinute din ce în ce mai mult de factori din afara agriculturii, datorită diversificării structurii lor socioeconomice. Totuşi, agricultura rămâne un element propulsor esenţial al economiei rurale, într-o mare parte a UE. Vitalitatea şi potenţialul multor zone rurale sunt, în continuare, strâns legate de prezenţa unui sector agricol competitiv şi dinamic, atractiv pentru tinerii agricultori. Această situaţie caracterizează mai ales zonele predominant rurale, în care sectorul primar reprezintă aproximativ 5% din valoarea adăugată şi 16% din forţa de muncă ocupată, precum şi noile state membre, în care este important să se consolideze recentele creşteri de productivitate şi să se dezvolte întregul potenţial al agriculturii.

În plus, agricultura joacă un rol important în zonele rurale prin generarea de activităţi economice suplimentare, deosebit de strâns legate de prelucrarea alimentelor, turism şi comerţ. În multe regiuni, agricultura constituie baza tradiţiilor locale şi a identităţii sociale.

De ce avem nevoie  de o reformă?

PAC a evoluat, dar sunt necesare şi alte schimbări pentru a putea face faţă noilor provocări, în special pentru:

– a răspunde îngrijorării tot mai accentuate legate de securitatea alimentară a UE şi, global, a îmbunătăţi gestionarea sustenabilă a unor resurse naturale precum apa, aerul, biodiversitatea şi solurile, a face faţă presiunii tot mai mari asupra condiţiilor producţiei agricole, generată de schimbările climatice în curs;

– creşterea inteligentă – prin creşterea eficienţei resurselor şi îmbunătăţirea competitivităţii cu ajutorul cunoaşterii tehnologice şi al inovării, prin dezvoltarea unor produse de calitate şi cu valoare adăugată ridicată şi prin dezvoltarea de tehnologii ecologice şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, prin investiţiile în formare, oferirea de stimulente pentru inovarea socială în zonele rurale şi îmbunătăţirea utilizării rezultatelor cercetării;

– creşterea durabilă − prin menţinerea bazei de producţie a alimentelor, hranei pentru animale şi energiei din surse regenerabile, asigurarea gestionării sustenabile a terenurilor şi promovarea sănătăţii animalelor şi plantelor.

Share Button

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, rămâne imperturbabil la ameninţările din partea Germaniei şi Franţei, care au obiecţii la reforma Politicii Agricole Comune (PAC), notează publicaţia germană Der Spiegel.

Comisia Europeană doreşte reforma PAC, care consumă aproape jumătate din bugetul UE şi de care beneficiază în primul rând fermele mari din „vechile“ state membre. Dar Germania şi Franţa se opun demersurilor de a schimba sistemul astfel încât să favorizeze fermele mai mici, inclusiv cele ecologice.

Motivul confruntărilor

Puţine subiecte au declanşat atâtea controverse în cadrul UE ca PAC. Nu este o surpriză, având în vedere că în joc sunt o mulţime de bani, subliniază Der Spiegel. Aproximativ 56 miliarde de euro – aproape jumătate din întregul buget al UE – a mers de la Bruxelles spre agricultura europeană în 2009.

Negocierile asupra reformelor politicii agricole sunt programate să înceapă în primul trimestru din 2011 şi sunt susceptibile să implice tocmeli mai dure decât oricând înainte. Este deja evident că vor fi mai puţini bani disponibili în total, începând cu 2014, în timp ce Parlamentul European va avea un cuvânt de spus în egală măsură în aceste negocieri, pentru prima dată, datorită punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Lobby-ul francezilor şi al nemţilor

Multe capitale, printre care Berlinul şi Parisul, doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Ambele guverne sunt influenţate de un lobby agricol puternic. Alţii ar dori mai degrabă eliminarea în întregime a ajutorului de stat. Un lucru este cert: nu a existat un motiv convingător pentru afluxul de subvenţii de la Bruxelles pentru o lungă perioadă de timp. Sistemul nu este doar ineficient şi nedrept, dar are, de asemenea, un impact îndoielnic asupra mediului ambiant, consideră Spiegel.

Discrepanţe care acuză

În prezent, agricultorii din „vechile” state membre ale UE primesc, în medie, de trei ori mai mult în plăţi directe la hectar decât vecinii lor din Europa de Est. Suma în Franţa este de două ori mai mare decât în Ungaria, în timp ce este de patru ori mai mare în Olanda decât în Slovacia. Liderul pachetului este Grecia, unde fermierii obţin de 10 ori mai mult la hectar decât omologii lor din România. În plus, cu cât o fermă este mai mare, cu atât încasează mai multe subvenţii.

Ce vrea, de fapt, Cioloş?

Comisarul Dacian Cioloş a propus un pachet ambiţios de reforme, relevă publicaţia germană. Cioloş vrea să redistribuie fonduri de la vechile către noile state membre ale UE, să reducă subvenţiile pentru operaţiuni la scară largă, sprijinind în schimb fermierii activi şi fermele mici, şi să coreleze plăţile directe mai strâns de cerinţele de protejare a mediului.

Până în prezent, agricultorii pot obţine prime de la Bruxelles chiar dacă şi-au îndeplinit doar standardele minime de protejare a mediului. „E ca şi cum ai plăti şoferii doar pentru că se opresc la culoarea roşie a semaforului”, a spus un strateg de mediu din guvernul german.

(V.Ş)

Share Button

Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, crede că vinovaţi pentru scumpirea hranei sunt procesatorii şi magazinele, care nu au renunţat la marjele mari de profit şi nici nu relaţionează cu fermierii.

Preţurile alimentelor la nivel global au atins un nou record în luna decembrie 2010, mai ales din cauza evenimentelor meteorologice, a anunţat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Indicele lunar al FAO, care măsoară modificările de preţ ale unui coş de produse, inclusiv cereale, seminţe oleaginoase, produse lactate, carne şi zahăr, s-a ridicat la 214,7 puncte în decembrie 2010, faţă de 206,0 puncte în noiembrie.

Acest nivel, alimentat de creşterea preţurilor la zahăr şi de presiunea asupra costului cerealelor şi oleaginoaselor, depăşeşte recordul de 213.5 puncte atins în iunie 2008 şi care a dus la revolte, aşa-numite „foame“, în mai multe ţări.

Indicele preţului zahărului a urcat la 398,4 puncte în decembrie, faţă de 373,4 cu o lună în urmă, pe când cel al cerealelor a ajuns la 237,6 puncte, cel mai înalt nivel din august 2008, faţă de 223,3 puncte în luna noiembrie 2010.

O prognoză optimistă

Potrivit economistului FAO de la Roma, Abdolreza Abbassian, ar fi absurd să se presupună că preţurile nu vor creşte în continuare. În acest context, el menţionează că în multe ţări în curs de dezvoltare, inclusiv în China şi India, inflaţia a devenit o problemă majoră economică şi politică. Creşterea preţurilor la alimente reprezintă o potenţială problemă şi pentru ţările dezvoltate, precum Marea Britanie, sau pentru cele din zona euro, mai spune el.

În acelaşi timp, FAO subliniază că indicele la produse agricole este în creştere în principal la porumb, zahăr, unt şi carne. Pentru ţările cele mai sărace, aceste produse sunt mai puţin importante decât, de exemplu, orezul, al cărui preţ a scăzut de aproape două ori din 2008 şi până acum, până la 535 de dolari pe tonă.

FAO a arătat într-un raport din noiembrie anul trecut că este absolut necesară creşterea producţiei de cereale în vederea refacerii stocurilor mondiale.

Preţurile mondiale ar putea să crească în continuare dacă producţia nu înregistrează o îmbunătăţire semnificativă anul viitor în special la porumb, soia şi grâu, arată recentul raport FAO.

Cartoful nu este singura legumă la care s-au înregistrat scumpiri încă de anul trecut. Majorări ale preţului de peste 10% au mai fost înregistrate la legume şi conserve de legume (22,48%), fructe proaspete (18%), ulei comestibil (21%) şi miere (10,3%).

(V.Ş.)

Share Button

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare în ceea ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.

Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1244/2010).

Share Button

Sectorul agroalimentar se confruntă cu numeroase probleme. România dispune de un potenţial agricol semnificativ, comparativ cu alte state membre. Însă nivelul de organizare, fărâmiţarea excesivă, finanţarea inadecvată sunt principalii factori restrictivi în obţinerea unui nivel de performanţă capabil să facă faţă presiunilor concurenţiale din ce în ce mai puternice din acest domeniu, se arată într-un nou Raport intitulat „Provocările pieţei unice şi concurenţa în sectoare sensibile“, elaborat de Consiliul Concurenţei (CC). Se mai spune că retrocedarea terenurilor agricole, procesul de privatizare, liberalizarea preţurilor, necesitatea de adaptare la rigorile comunitare, precum şi alte măsuri de politică specifică şi-au pus din plin amprenta asupra tabloului actual de eficienţă şi competitivitate sectorială.

Alimentele, 31,5 % din bugetul familiei

„Este evident faptul că, prin aplicarea unor politici adecvate şi prin creşterea performanţei, sectorul agroalimentar poate asigura necesarul de consum intern al populaţiei. Cu toate acestea, o problemă importantă rămâne cea a ponderii încă ridicate a cheltuielilor cu alimentele în bugetul total al unei familii“ – a afirmat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele CC.

La nivelul anului 2008 – se menţionează în raport – în România ponderea cheltuielilor cu alimentele în bugetul total al familiei reprezenta 31,5 %, faţă de doar 16% media europeană,

plasându-ne pe ultimul loc în UE-27. Cu ponderi mai mari de 20% a cheltuielilor cu alimentele în coşul de consum se situează Lituania (30,9%), Ungaria (26,7%), Estonia (24,8%), Letonia (24,6%), Cehia (23,3%), Slovacia (22,8%), Cipru (21,6%), Irlanda (20,6%) şi Malta (20%).

Cele mai recente informaţii ale Eurostat pun în evidenţă faptul că, faţă de media UE-27, preţurile la alimente în România sunt mai mici cu 34%, cu oscilaţii de la o categorie de produse la alta. Astfel, în timp ce la categoria tutun sunt cu 53% mai reduse decât media europeană, la categoria lapte, brânză şi ouă sunt mai scăzute cu doar 7%.

Contradicţii flagrante

Conform documentului, ultimele date europene referitoare la indicatorii macroeconomici ai sectorului agricol pun în evidenţă poziţia României faţă de celelalte 26 de state membre.

– În privinţa suprafeţei agricole, România este a şasea ţară comunitară, reprezentând 7,7% din totalul UE-27. Din nefericire, România deţine în continuare cel mai mare număr nedorit de exploataţii agricole (3.931.000), situându-se pe ultima poziţie.

– Suntem ţara cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în agricultură, unde depăşim cu mult media europeană de 5,4%.

– La nivelul valorii producţiei agricole şi consumului intermediar, România ocupă locul 8, după Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Olanda şi Polonia.

– Cel mai relevant indicator – ponderea agriculturii în PIB – situează România pe locul 1 din cele 27 de state membre, cu o pondere de 6% faţă de media europeană de 1,2%. Ultimul indicator nu este unul care să ateste un echilibru economic normal, dimpotrivă.

Traian DOBRE

Share Button

Direcţia Generală Dezvoltare Rurală (DGDR) – Autoritatea de Management (AM) pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a stabilit programul de măsuri aferente anului 2011. Este vorba de cele care se află în derulare, în cadrul PNDR.

La nivelul MADR s-a hotărât ca, la începutul fiecărui an, să fie stabilit un calendar precis, cu perioadele de desfăşurare a sesiunilor, în care se pot depune cereri de finanţare, pe baza unor proiecte eligibile, precum şi numărul sesiunilor şi sumele alocate.

Zece măsuri cu 16 sesiuni

Potrivit datelor prezentate, în 2011 sunt preconizate zece măsuri, cu 16 sesiuni. Suma totală alocată se ridică la peste 1,6 miliarde de euro. Cel mai important lucru este că toţi banii au fost prinşi în buget, deci se vor putea face plăţi fără întârziere.

Pentru măsurile referitoare la turism, pe lângă fondurile aferente anului acesta, mai există bani şi pentru 2012. Însă Măsura 121, foarte solicitată de beneficiari, se închide în 2011, fiind consumată întreaga sumă alocată pentru perioada 2007-2013.

Dacă vor rămâne fonduri de la alte măsuri cu absorbţie lentă, acestea ar putea fi realocate pentru Măsura 121, în anul 2011 sau 2012. De asemenea, foarte mulţi beneficiari au aplicat şi pentru Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă, astfel încât şi aceasta se închide în 2011.

Pentru Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole se acordă fonduri separate faţă de cele alocate prin Ministerul Mediului şi Pădurilor şi nu se pot suprapune, deci nu se poate finanţa de două ori aceeaşi suprafaţă. Sunt vizate, în special, împăduriri ale terenurilor slab productive şi realizarea de perdele forestiere.

Măsuri PNDR  lansate în 2011

– Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri.
– Măsura 121 – Modernizarea exploataţilor agricole.
– Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere.
– Schema M123 – Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole.
– Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii.
– Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă.
– Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole.
– Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi.
– Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice.
– Componenta d a Măsurii 322 – Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010.

 Ni s-a menţionat că, în cadrul Măsurii 322 – Renovarea şi dezvoltarea satelor, a fost lansată o nouă componentă, numită d, Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010. Beneficiare sunt localităţile rurale afectate de inundaţii în vara anului trecut, înscrise în lista guvernamentală. Sprijinul se acordă pentru refacerea drumurilor, podurilor şi podeţelor distruse. Valoarea maximă pe un proiect este de 1,5 milioane de euro.

Pachete cu măsuri noi de sprijin, în viitor

„Avem un calendar cu măsuri noi, care trebuie analizate şi acceptate de Comisia Europeană. Acestea au fost discutate la Comitetul de monitorizare, desfăşurat pe 17 decembrie. În funcţie de elaborarea şi aprobarea documentelor, vom şti dacă vor fi sau nu lansate în 2011“ – ne-a spus Cornelia Mihai, director general în Ministerul Agriculturii.

În principal, noile măsuri vizează Axa 2 din PNDR – Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale. Este vorba despre un pachet de sprijin, care acoperă Natura 2000 şi zonele defavorizate montane, în cazul cărora se urmăreşte creşterea sprijinului pe suprafaţă, de la 40 la 90 euro/ha.

De asemenea, există un pachet nou pentru agricultura ecologică, care se află în analiză la Bruxelles. De îndată ce va fi aprobat, va fi făcut public.

Calendar pentru sesiunile PNDR în 2011
(vezi tabel revista tiparita)

Măsura 125 * – la stabilirea alocării aferente anului 2011 nu au fost luate în calcul sumele suplimentare alocate Măsurii 125 submăsura c) Lucrări de construcţii, refacere şi modernizare a infrastructurii de prevenire şi de protecţie împotriva inundaţiilor.

Măsura 322** – sesiunea este programată pentru luna martie 2011, sub rezerva obţinerii acordului Comisiei Europene cu privire la propunerile de modificare a PNDR, până la acea dată.

Peste 1 miliard de euro, în 2010

Reamintim că, anul trecut, pe PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a plătit către solicitanţii de fonduri europene peste 1,05 miliarde de euro.

Din această sumă, aproximativ 600 milioane de euro reprezintă plăţi către beneficiarii măsurilor de investiţii implementate de către APDRP, iar 400 milioane de euro, plăţi efectuate în contul măsurilor de sprijin direct.

În total, de la demararea PNDR în anul 2008, APDRP a efectuat plăţi în valoare de 1,72 miliarde de euro.

Numărul contractelor de finanţare încheiate cu beneficiarii măsurilor de investiţii disponibile prin PNDR s-a ridicat la 19.529, în valoare de 3,39 miliarde de euro.

Traian DOBRE

Share Button

Anul acesta, activitatea de pescuit şi comunităţile de pescari beneficiază de 150 milioane de euro din Fondul European pentru Pescuit (FEP). Pentru a consuma aceşti bani, Direcţia Generală Pescuit (DGP) – Autoritatea de Management (AM) Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a pregătit mai multe măsuri aferente celor cinci axe prioritare ale POP. Gheorghe Văcaru, directorul general al DGP – AM POP, afirmă că măsurile au fost lansate în 2010 şi continuă în 2011.

Banii alocaţi sunt numai pentru acest an. În cadrul aceleiaşi axe, se pot modifica sumele între măsuri, de-a lungul anului, în funcţie de solicitări.

Domnia sa a adăugat că, tot în funcţie de cerere, sumele pot creşte sau scădea între axe, dar numai cu aprobarea Comisiei Europene.

Menţionăm că, până în 2013, sectorul pescăresc primeşte din FEP peste 307,6 milioane de euro, din care 230,7 milioane de euro de la UE, prin Fondul European pentru Pescuit (FEP), iar diferenţa, de la bugetul naţional.

Axa 2, cea mai solicitată

Anul trecut, cele mai multe solicitări au fost pe Axa 2 – Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din pescuit şi acvacultură. Poate că, din acest motiv, pe această axă a fost alocată cea mai mare sumă şi în 2011, de 52 de milioane de euro. De asemenea, cereri multe au existat şi pe Axa 4 – Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti, Măsura 4.1 – Dezvoltarea zonelor pescăreşti, care acum are prevăzute 60 milioane de euro.

Ni s-a menţionat că Axa prioritară 2 are alocată, pentru perioada 2007-2013, o sumă de 140 milioane de euro, în timp ce solicitările se ridicau la finele lui 2010 la peste 292 milioane de euro. Numai pe Măsura 2.1 – Acvacultură, care are încă deschisă sesiunea de depunere a proiectelor, au fost depuse 152 cereri de finanţare, cu o valoare totală eligibilă estimată la 247,5 milioane de euro), din care numai 63 sunt eligibile pentru finanţare, în valoare de 101,5 milioane de euro.

Bani pentru distrugerea navelor vechi

O altă axă care a stârnit interes în 2010 a fost Axa 1 – Măsuri de adaptare a flotei de pescuit Comunitare. În cadrul acesteia, s-au depus 14 cereri de finanţare, cu o valoare totală eligibilă de 7,9 milioane de lei (1,8 milioane de euro).

„Beneficiari au fost proprietarii navelor foarte vechi sau care nu au mai făcut faţă în activitatea de exploatare a peştelui. Aceştia au beneficiat şi beneficiază de sprijin în vederea distrugerii navelor ori schimbării destinaţiei“, a afirmat Văcaru.

Cu toate că, pentru POP 2007-2013, sesiunile de depunere a cererilor au fost lansate mai târziu decât cele pentru PNDR, directorul general a spus că sumele nu se pierd, pentru că plăţile pot continua până în decembrie 2015, dacă vor exista solicitări şi dacă vor mai rămâne bani. Însă contractele trebuie încheiate până în decembrie 2013.

Priorităţi pentru perioada 2014-2020

„Acum se lucrează la o reformă a politicii piscicole, care va fi implementată în perioada 2014-2020. În cadrul acesteia, se proiectează un nou regulament, pentru continuitatea FEP, prin care să fie alocate fonduri sectorului pescăresc.

Interesul României este să sprijine, în continuare, acvacultura în ape dulci şi pescuitul maritim costier, precum şi dezvoltarea zonelor pescăreşti“, a completat Gheorghe Văcaru.

Traian DOBRE

Share Button

Pentru 2011 şi în perspectivă, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are mai multe obiective prioritare, axate pe pescuit comercial, acvacultură şi pescuit sportiv. Pentru toate obiectivele sale, Agenţia are alocate 40 milioane de euro, prin Axa 3 din Programul Operaţional pentru Pescuit (POP) – Măsuri de interes comun, cu finanţare nerambursabilă 100%, din care 75% din Fondul European pentru Pescuit (FEP) şi 25% de la Bugetul de stat.

Prima bursă de peşte din România

La Tulcea se va construi prima bursă de peşte din România. Aceasta urmăreşte concentrarea întregii cantităţi de peşte pescuit din Delta Dunării, care este estimată la peste 5.000 de tone.

„Avem în proiect realizarea unei burse de peşte la Tulcea. Terenul, cu o suprafaţă de aproape 10.000 de metri pătraţi, aflat pe malul Dunării, a fost deja achiziţionat. Acum se întocmeşte studiul de fezabilitate, după care, cel târziu la 1 martie, vom depune dosarul pentru a obţine finanţare, iar în vară sperăm să începem construcţia“ – a declarat Marian Mănăilă, preşedintele ANPA, în exclusivitate pentru Lumea Satului.

Port pescăresc la Midia

Un alt obiectiv se referă la pescuitul maritim, pentru care România a primit o cotă de la Comisia Europeană, de şprot şi calcan. Este un subiect „de suflet“ pentru Marian Mănăilă, de profesie ofiţer de marină comercială, care a lucrat ani buni pe un pescador oceanic.

Pentru pescuitul costier în Marea Neagră, România a avut vreo 30 de vase mici, cu lungimea de până la 25 m, din care astăzi mai există doar trei.

În scopul susţinerii unui astfel de pescuit, considerat de subzistenţă, care nu pune presiune pe resursă, ANPA are în proiect construirea primului port pescăresc, la Midia. Suprafaţa se ridică la 10 ha, obţinute deja prin hotărâre de guvern.

Proiectul este în faza elaborării studiului de fezabilitate. Probabil că, pe la jumătatea anului 2011, vor putea începe lucrările la noul port.

Portul va dispune de un cheu şi de toate facilităţile pentru acostare, aprovizionare, încărcare, descărcare şi depozitare.

Infrastructura pentru pescuit de-a lungul litoralului

Pe lângă cele două mari investiţii, banii trebuie să ajungă şi la realizarea unei infrastructuri pentru pescuit de-a lungul litoralului, care va include o piaţă de gros la Constanţa. De asemenea, se vor folosi porţiuni de plajă pe care se vor construi cinci adăposturi cu cinci puncte de debarcare. Este vorba de zonele Năvodari, Costineşti, Eforie, Olimp şi Mangalia. În fiecare din aceste zone va exista un dig pentru acostare, cu facilităţi de încărcare şi descărcare a micilor ambarcaţiuni pescăreşti, dar şi pentru vânzarea peştelui. Practic, vor fi un fel de cherhanale modernizate.

„Normal ar fi fost, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, ca infrastructura pentru pescuit să fie realizată de asociaţiile de pescari. Din păcate, comunităţile noastre sunt sărace, fără forţă economică pentru a investi. De aceea, se implică statul, în interesul pescarilor“ – a precizat Mănăilă.

Traian DOBRE

Share Button

Stocurile de grâu, mai mici decât altădată

Piaţa a confirmat tensiunile care vor continua şi în anul 2011. Preţul grâului rămâne la un nivel ridicat, cu tensiuni ale activităţii de export şi privind perspectivele stocului la sfârşit de an de piaţă, când se consideră că vor atinge cel mai scăzut nivel. Algeria, Tunisia, Egiptul au lansat oferte de achiziţie la acest început de an, cu livrare în luna ianuarie şi prima jumătate a lunii martie. Exporturile de grâu din Europa sunt în continuare bine plasate pe piaţa internaţională, devansând grâul din SUA şi Australia. Grâul australian suferă de un deficit de imagine ca urmare a degradării sale calitative, ţinând cont de recoltatul întârziat influenţat de condiţiile meteo.

Porumbul: singura ofertă îndestulătoare

Piaţa porumbului şi-a reluat activitatea printr-un interes crescut venit din partea cumpărătorilor. Preţul porumbului a profitat de situaţia delicată din Argentina, seceta şi temperaturile ridicate din perioada polenizării penalizând nivelul recoltei. Brazilia a revizuit nivelul producţiei în sens negativ, de la 25 milioane de tone la 20,35 milioane de tone, ceea ce înseamnă o scădere semnificativă. În Europa, cererea nu este în concordanţă cu ceea ce se întâmplă pe piaţa internaţională, ca urmare a existenţei disponibilităţilor suficiente de orz şi grâu furajer.

Preţul orzului îi avantajează pe producători

Preţul orzului furajer a fost atractiv la acest început de an, urmând aceeaşi pantă ascendentă ca şi cea a grâului furajer. Orzul furajer este preferat de producătorii de furaje pentru înlocuirea grâului furajer, mai ales având în vedere volatilitatea preţului acestui produs. Perspectivele de export ale orzului furajer în ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu rămân ridicate. Orzul din Franţa beneficiază în continuare de absenţa orzului din Ucraina, de pe piaţa internaţională. Preţul orzului furajer livrat în Rouen este de cca 213 euro/tonă. Orzul pentru bere rămâne în continuare cu o piaţă restrânsă, dar se menţine la un nivel ridicat. Lipsa disponibilităţilor la export, ca urmare a cantităţilor calitativ superioare reduse, face ca preţul să se menţină ridicat şi în perioada următoare.

Piaţa externă a oleaginoaselor:

Există semne că soia se va scumpi

Preţul soiei se menţine la un nivel ridicat ca urmare în special, a creşterii cererii de ulei. Condiţiile climatice din Argentina şi politica Chinei referitoare la utilizarea stocurilor de uleiuri vegetale fac ca preţul să se menţină la cote ridicate şi în perioada următoare. Seceta instalată în marile bazine producătoare de soia din Argentina reprezintă un element ce duce la scăderea nivelului producţiei şi la creşterea preţului.

Preţul florii-soarelui, sub presiunea consumului

Consumul de ulei de floarea-soarelui a fost ridicat, ceea ce a permis ca preţul de pe piaţa unică să fie în jur de 515 euro/tonă.

Rapiţa se apropie de un record nedorit

Absenţa disponibilităţilor de pe piaţă de la acest început de an a făcut ca preţul oleaginoaselor să se menţină la un nivel ridicat. Preţul rapiţei are în continuare o tendinţă de creştere, menţinându-se în jurul valorii de 500 euro/tonă pe piaţa la termen. Recordul de preţ nu a fost încă atins, ţinând cont de faptul că activitatea de procesare este în continuare susţinută. Piaţa profită în continuare de cererea mare de uleiuri vegetale. Anunţul făcut de China cum că guvernul intenţionează să pună pe piaţa internă cca 92% din rezerva sa de ulei de rapiţă reprezintă un element de creştere a preţului materiei prime.

Dumitru Daniel SANDU

Share Button

Conform regulilor iniţiale (la lansarea măsurii), consultantul şi viitorul „investitor” se întâlneau în grabă şi, într-o frenezie investiţională, udată cu whisky, stabileau cam de câte sute mii de euro ar trebui să facă proiectul, visând rate de profitabilitate de 30-50%.

Apoi consultantul, având material documentar pregătit de la proiectele realizate anterior (sau împrumutând modele de proiect de la persoane binevoitoare din Agenţie), printează unul dintre proiectele vechi, schimbând doar numele beneficiarului (uneori se mai uita şi acest detaliu prin unele capitole), se depunea proiectul şi se semna contractul de finanţare.

Practici care acuză

Această abordare a produs distorsionări majore în accesarea fondurilor:

– volumul de muncă depus de angajaţii APDRP a crescut de cel puţin 4 ori, deoarece toţi visătorii au putut depune proiecte, încurajaţi desigur şi de consultanţi iresponsabili care sunt plătiţi de regulă direct proporţional cu valoarea proiectului. Multe proiecte au rămas desigur nefinanţate, iar pentru altele nu s-a putut face rost de fondurile proprii pentru a fi implementate;

– cum întocmirea proiectelor pentru achiziţii de utilaje agricole (fără construcţii) este mai simplă, s-a ajuns ca majoritatea covârşitoare a banilor să fie alocaţi către achiziţii de tractoare şi maşini agricole (anul 2008);

– numărul mare de proiecte şi direcţia pe care o luau banii au produs nevoia de a schimba repetat sistemul de punctaje, prin care s-a sperat atât redirecţionarea fondurilor, cât şi stoparea avalanşei de proiecte;

Jocul aberant „de-a Sapardul”

– Aşa a început jocul aberant „de-a SAPARDUL”, în care agricultorii şi-au pus nepoţii de 18 ani administratori pe la firme, şi-au mai deschis de nevoie câte un PFA divizând ferma, s-au înscris cu teren în sistemul de agricultură ecologică (adică s-au angajat să îl lase pârloagă), s-au înscris retroactiv în asociaţii şi grupuri de producători care nu au activitate decât în ziua când se plăteşte cotizaţia, doar-doar proiectul lor va primi finanţare (anii 2008-2009);

– Mulţumită dlui secretar de stat R., complet echidistant şi fără interese, s-a simţit nevoia redirecţionării mai precise a fondurilor către fermele de porcine, pentru care e adevărat că dumnealui are o slăbiciune sufletească, drept pentru care s-au mai schimbat o dată punctajele (2009);

– Nu a fost suficient, şi Agenţia APDRP a simţit nevoia repartizării fondurilor pe cele 2 sectoare majore – „animal“ şi vegetal (2010) – şi instaurării regulii „copy-paste interzis“. Poate era mai bine dacă impuneau regula ca fiecare proiect să fie scris de mână.

– Ca urmare a cerinţelor rezultate din schimbarea punctajelor şi popularităţii fondurilor printre agricultori (care începuseră să se obişnuiască cu gândul că pot primi bani nerambursabili în mod corect), mulţi beneficiari au integrat în cadrul investiţiilor unităţi de procesare, staţii de biogaz şi alte trăsnăi pentru care nu au nici măcar un minim de experienţă sau cunoştinţe şi care nici nu ar fi fost luate în discuţie dacă nevoia punctajului nu i-ar fi împins spre acestea.

– Valoarea proiectelor a crescut considerabil, deoarece atingerea punctajelor (aşa cum au fost gândite) au împins la investiţii costisitoare pentru activităţi „fiţoase“. S-a ajuns la o medie de 1,5 milioane de euro (valoarea totală a unui proiect) conform rezultatelor publicate în luna septembrie 2010, ceea ce mă face sa pariez că mai mult de 75% dintre acestea nu vor putea fi implementate.

– Semnarea contractelor de finanţare a însemnat (şi înseamnă pentru prima sesiune din 2010) blocarea banilor din punctul de vedere al Agenţiei, iar beneficiarul rămânea să se tânguiască pe la uşile bancherilor, în speranţa că poate va convinge pe cineva să îl împrumute… şi să înceapă şi el să facă ceva…

– Mai mult, acordarea avansului de 20%-50% făcea posibilă demararea proiectelor şi rămânea ca Agenţia să recupereze fondurile de la cei care nu erau capabili să finalizeze investiţia începută, dar care apucau să cheltuiască avansul.

Porcii şi tichiile de mărgăritar

Mai e de observat cum s-au schimbat „administrativ“, pe nesimţite, priorităţile naţionale, în defavoarea celor care nu au reuşit să facă lobby.

Spre deosebire de ordinea priorităţilor aprobată la nivelul UE unde se consideră că importanţa trebuie acordată: 1. bovinelor pentru lapte, 2. bovinelor pentru carne, 3. porcinelor, 4. ovinelor şi caprinelor, 5. păsărilor, s-a pus în practică ordinea, stabilită prin Ghidul solicitantului. Modificările au fost operate şi în PNDR, pag. 206, în varianta iunie 2010, după cum urmează:

– bovine pentru lapte (35 pct) ;
– porcine pentru reproducţie (35 pct) ;
– păsări (35 pct);
– porcine pentru îngrăşat (30 pct);
– ovine şi caprine (30 pct).

Aşadar, bovinele pentru carne au dispărut de pe lista priorităţilor, ovinele şi caprinele au ajuns pe ultimul loc, iar porcinele şi păsările au avansat…

Cu speranţa că nu voi fi trezit antipatia animalelor sus-menţionate (pentru care am toată consideraţia) şi acceptând în final ideea implementării proiectelor aprobate, mă întreb: Oare porcilor din România tichii de mărgăritar le trebuie sau ar trebui să trăiască şi ei mai necăjiţi, ca mai toţi românii?

Cosmin POPA
Dr. în management şi marketing în agricultură

Share Button

Prea mult discutata taxare inversă, solicitată de România, a fost în sfârşit avizată favorabil de Direcţia Generală pentru Impozitare şi Uniune Vamală, Audit şi Antifraudă, din cadrul Comisiei Europene (CE).

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a cerut acest lucru pentru livrările de bunuri din interiorul ţării, la cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi produse de panificaţie. Numai că CE a zis că „sunt prea multe“, aşa că a aprobat numai pentru cereale!

Comisia nu s-a opus proiectului României, de taxare inversă a TVA, dar…

Avizul CE urmează să fie transmis Consiliului Uniunii Europene, în vederea adoptării. Abia după obţinerea derogării, începând cu a zecea zi de la comunicarea CE transmisă la Ministerul Finanţelor Publice, poate fi pusă în practică OUG nr. 54/2010 privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Însă numai pentru cereale!

Surprinzător este că, după tot tam-tam-ul făcut, procedura taxării inverse urmează să fie aplicată doar temporar, până la data de 31 decembrie 2011. Adică, un singur sezon!

Reamintim că sistemul de taxarea inversă permite încasarea TVA la sfârşitul ciclului comercial, şi nu pe tot parcursul acestuia. Motivul ar fi că taxarea în fiecare etapă de circulaţie a unui produs duce la evaziune fiscală şi chiar la majorarea preţurilor la alimente.

Traian DOBRE

Copyright © 2015 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions