Vezi continutul

Arhiva

Categorie: Afaceri
Share Button

Date generale

– Situată în N-V Europei.
– Climă temperat-oceanică. Precipitaţii anuale, cu vânturi puternice, care permit obţinerea energiei electrice cu ajutorul morilor de vânt.
– Relief – câmpie în partea de nord şi podiş calcaros în partea de sud.
– Suprafaţa totală – 3,38 mil. ha.
– Teren agricol – 1,92 mil.ha. (56,7% din suprafaţa totală).
– Teren arabil – 0,9 mil. ha. (21,96% din suprafaţa totală).
– Pajişti – 1,1 mil. ha.
– Păduri – 0,37 mil.ha (11,1% din suprafaţa totală).
– Populaţia agricolă activă – 300.000 (4% din populaţia activă).

Structura exploataţiilor agricole

– Activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de cooperare şi cuprind:

* producătorii propriu-zişi;
* colectorii de produse agricole primare;
* transporturi;
* asigurare tehnică şi materială;
* consultanţă tehnică, economică şi legală.

– Holdingurile sunt constituite în funcţie de specificul producţiei, iar suprafaţa terenurilor agricole diferă în funcţie de acest specific (crescători de animale, în medie – 20 ha, culturi de câmp – 30 ha, sere – 1 ha.)

– În prezent sunt 81.800 holdinguri.
– Produce 11% din PIB.
– Contribuie la export cu 26%.
– Ocupă locul trei în lume la exportul produselor agricole (după SUA şi Franţa).
– Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura.
– Număr de animale:

* păsări pentru carne – 45 mil.
* păsări pentru ouă – 44 mil.
* porci – 14 mil.
* vite pentru carne – 5,0 mil.
* vaci pentru lapte – 2,0 mil.

– Creşterea vitelor se realizează în ferme cu un număr mediu de circa 50-70 capete, acestea reprezentând peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme.

– Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în cadrul licitaţiilor zilnice la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti, pentru vânzare la intern sau la export.

Cooperativele agricole din Olanda

– Fiecare fermier olandez este membru în trei-patru cooperative cu specializare îngustă, cum ar fi: de aprovizionare, de credit, de prelucrarea fiecărui tip de producţie.

– Politica economică a guvernului olandez are în vedere menţinerea fermelor familiale şi sprijinirea cooperativelor fermierilor, acestea fiind supuse unor impozite mai reduse.

Rolul statului  în agricultura olandeză

– Impozite mai reduse pentru fermieri şi cooperative.
– Subvenţionarea dobânzilor la credite.
– Acordarea de garanţii financiare pentru obţinerea unor împrumuturi.
– Asigurarea suportului financiar fermierilor care fac investiţii în folosul mediului înconjurător.
– Susţinerea financiară a sistemului de educaţie pentru fermieri.
– Susţinerea sistemului de cercetare pentru agricultură şi mediu rural.

Prof. univ. dr. Ioan ALECU

Share Button

Întors din străinătate, Marius Stoica, un tânăr din comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ, s-a decis să devină cultivator de capşuni în ţară.

După opt ani de muncă în Germania, Belgia, Olanda şi Irlanda, Marius s-a întors acasă cu o idee. „Soţia lucra în Olanda la cules de căpşuni şi m-am gândit să aduc acasă câteva fire, pe care să le plantez în grădină. Mi-am propus să fac din cultivarea căpşunilor o afacere, dacă acestea se vor aclimatiza în ţară“, a spus Marius Stoica.

A investit câteva mii de euro, iar pe cei 4.000 de metri pătraţi de grădină a plantat 8.000 de fire de căpşuni, iar alte 3.000 de fire au fost puse pe un teren închiriat. După mai multe săptămâni, Marius a cules primele roade.

De la hobby, la afacere

„Când m-am hotărât să cultiv căpşuni în propria grădină, primul pas pe care l-am făcut a fost să iau legătura cu producătorii olandezi şi să obţin toate informaţiile necesare. Nu mi-a venit să cred când am văzut că în grădina mea au crescut căpşuni mari cât un măr. Atunci, am hotărât să transform această preocupare în afacere. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să devin producător cu acte în regulă pentru a putea vinde fructele“, a mai spus Marius.

Cultivarea căpşunilor nu este o treabă uşoară. Pe lângă plantare, menţinerea umidităţii este atent urmărită de cultivator. Pentru ca preţioasele fructe să nu se murdărească de pământ, să nu putrezească şi să aibă o umiditate constantă în sol, le aşază pe un pătuţ de paie. De pe suprafaţa de teren cultivată el strânge, în cele două recolte din an, o cantitate de peste 500 kg de căpşuni.

Pentru moment, Marius Stoica spune că totul merge bine deoarece a încheiat un contract cu un supermarket. Dacă, acum, munca o face manual, pe viitor doreşte să mecanizeze totul. „Vreau ca, anul viitor, să-mi creez o societate agricolă, ca să pot accesa fonduri europene. Doresc să-mi fac solarii, să cumpăr echipamente de irigaţii şi să achiziţionez o maşină de plantat. Am cumpărat deja un teren mai mare pe care aş vrea să-l folosesc în acelaşi scop“, a precizat Marius Stoica.

Până când îşi va vedea visul cu ochii Marius aşteaptă recolte cât mai bune de „căpşuni de Olanda“.

Bogdan MIHĂILĂ

Share Button

Criza mondială, care ar putea avea în România, după cum spun specialiştii, epicentrul abia la sfârşitul anului, nu pare să atingă deocamdată planurile a doi investitori din localitatea maramureşeană Botiza. Economistul german Volker Bullita şi localnicul Vasile Trifoi au decis, după serioase prospecţii în zona brânzeturilor ecologice, să înfiinţeze o fermă de bivoli. Din laptele şi smântâna de bivoliţă, mai grase şi mai hrănitoare decât cele de vacă, ei intenţionează să facă mozzarella şi s-o lanseze pe pieţele din Franţa şi Germania, mari cunoscătoare şi, totodată, mari consumatoare de astfel de brânzeturi.

Pentru că mozzarella de la Botiza va fi ecologică sută la sută, cu alte cuvinte mult mai scumpă, ca orice alt sortiment de acest fel, producătorii nu se gândesc, pentru desfacere, şi la piaţa românească. Pentru simplul fapt că românii nu au o cultură a unui astfel de sortiment destul de scump.

Investiţia a fost apreciată iniţial la suma de un milion de euro, dar schimbările din ultima vreme ar putea aduce creşteri semnificative şi la costurile realizării şi dotării fermei ecologice de bivoli. Aceasta ar putea fi gata, dacă nu ajunge criza şi la Botiza, la începutul anului viitor. Deocamdată, în registrele fermei există mai multe terenuri şi câţiva bivoli.

Nina MARCU

Share Button

Aşa cum ne-a obişnuit în fiecare an, MAP a lansat la IndAgra Farm noi produse care vin în anticiparea nevoilor agricultorilor.

Noi soluţii financiare pentru clienţii MAP

În cadrul conferinţei de presă organizate de MAP, preşedintele companiei, Mauro Frola, alături de reprezentanţii băncii Intesa Sanpaolo România, domnul Nicola Calabro, director general, şi domnul Dan Bota, director Reţea Est, a prezentat noua facilitate financiară pentru fermierii români pentru achiziţionarea de maşini şi utilaje agricole, în cadrul unei întâlniri cu fermierii şi presa. Invitat de onoare la acest eveniment a fost domnul Adrian Rădulescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În perioada de promoţie

10 noiembrie 2010 – 28 februarie 2011, cunoscuta companie MAP oferă produse în rate, fără avans, cu finanţare prin Intesa Sanpaolo Bank România. Perioada de creditare este de 5 ani, dacă valoarea utilajelor depăşeşte 20.000 de euro, şi de 3 ani, dacă valoarea utilajelor este mai mică.

Marele avantaj al fermierului este că plăteşte o singură rată de capital, în fiecare an, în luna septembrie, dobânda fiind achitată lunar, cu o perioadă de graţie de 4 luni. Reprezentanţii băncii prezenţi la lansare au afirmat că dobânda va fi sub 10% pe an, fiind impusă de valoarea ROBOR (recalculată la fiecare trei luni).

Premierea clienţilor MAP 2010

Un eveniment deosebit care a avut loc în cadrul târgului a fost premierea clienţilor Premium. Acest fapt consfinţeşte relaţia deosebită dintre MAP şi clienţii săi şi vine ca o apreciere a activităţii desfăşurate împreună. MAP a oferit plachete onorifice în semn de recunoştinţă pentru colaborarea deosebită avută pe parcursul anului.

Printre cei premiaţi amintim: Agil Servcom SRL, Agrodar SRL, Agroind Mihai SRL, Agrimpex SRL, Agricampo SRL, Agrozem, Apic Impex SRL, Agro Lisscalifornia SRL, Elcomex Agroindustrial SRL, Fantana lui Moruzov SRL, Field Crops Consulting SRL, Gabion SRL, Gildagio Construct SRL, Jasin Prest Serv SRL, Ponida SRL, Mayo Garden SRL, Toma Mariana SRL, Zambila Prest SRL, Raflomi SRL, Old Age SRL, Safar House SRL. Printre persoanele premiate s-a aflat şi Ilie Dan, administratorul Fermei Agrodan, despre care revista noastră a scris anterior ca fiind printre puţinii fermieri care au înfiinţat şi administrează două ferme vegetale.

Cardul MAP Premium, adevăratul avantaj pentru a menţine eficient utilajele tale!

Tot în cadrul târgului a avut loc şi lansarea cardului de fidelitate MAP PREMUIM. Acesta este dedicat exclusiv clienţilor MAP şi le aduce posibilitatea obţinerii unui discount special la fiecare achiziţie de piese de schimb originale, lubrifianţi şi manoperă.

Revizia de iarnă cu MAP

MAP SERVICE este o altă campanie lansată de MAP la IndAgra Farm, dedicată reviziilor de iarnă la utilaje. Aceasta oferă clienţilor inspecţie gratuită a utilajelor la sediul acestora, discounturi preferenţiale la manoperă, consumabile şi alte piese de schimb. Campania se desfăşoară în perioada 10.11.2010 – 15.03.2011.

Însă, ceea ce este într-adevăr extraordinar este faptul că plata se face numai în august 2011, adică după campania agricolă de vară!

În concluzie, MAP oferă clienţilor săi produse integrate de înfiinţare şi modernizare de ferme agricole.

Traian DOBRE

Share Button

Întreprinderea privată Pavel Lucian Ionuţ din Brăila a câştigat un tractor nou, de ultimă generaţie, Claas Axos 310, în urma tragerii la sorţi la tombola organizată de SC Agrocomerţ Holding SA Timişoara, în cadrul Zilei porţilor deschise. Evenimentul s-a desfăşurat pe 5 noiembrie 2010, la Pieleşti, o localitate mică, aflată la doi paşi de Craiova.

La aceeaşi tombolă, SC ACV Impex SRL din Brăila a câştigat premiul doi, un voucher de 2.000 euro pentru piese de schimb Claas Original, iar SC Agrorecolta SRL din Timişoara premiul al treilea, un voucher de 1.000 euro, tot pentru piese de schimb Claass Original.

Din păcate, niciunul dintre câştigători nu s-a aflat de faţă, pentru a se bucura de premiu!

La marea tombolă au participat automat, toţi clienţii care au achiziţionat în anul financiar 2009-2010 utilaje Claas în valoare de peste 30.000 de euro.

Ziua porţilor deschise a constituit un bun prilej pentru prezentarea câtorva maşini şi utilaje Claas de ultimă generaţie, cum ar fi scarificatorul Centaur 5001-2 Super sau combina Tucano 320, dotată cu heder Sunspeed 12-70. De asemenea, pe platou s-au aflat tractoarele Axos 310, Arion 510, Axion 810 şi „greul“ Xerion 3300.

Ce se poate face cu Axos 310

„Axos 310 este destinat, în primul rând, fermelor care au cel mult 150 ha. Tractorul este recomandat şi fermelor de animale, putând fi echipat cu încărcător frontal, priză de putere şi ridicare pe faţă. De asemenea, poate fi echipat cu cositoare şi greble adunătoare de furaje. Se foloseşte şi la mixerele care distribuie hrana la animale“, a declarat Gabriel Ristea, manager de produs la Agrocomerţ Holding pentru Lumea Satului. Domnia sa a adăugat că, mai nou, acest tractor este utilizat în ferme care produc biogaz, putând fi dotat cu remorci speciale. Este echipat cu frână pneumatică, aer condiţionat, încălzire, cabină climatizată.

Preţul tractorului este de aproximativ 33.000 de euro, fără TVA.

De ce la Pieleşti?

„Am organizat evenimentul aici, întrucât Filiala Pieleşti, deschisă în 2007, se află într-o zonă agricolă reprezentativă, cea din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Olt şi Argeş. Apoi, aici avem maşinile şi utilajele postate. Tot la Pieleşti organizăm întâlnirile cu clienţii şi vânzătorii noştri“, ne-a spus Coman Stănică, director de vânzări şi marketing la Agrocomerţ Holding.

Facilităţi create de Agrocomerţ Holding

● consultanţă financiară – sprijin şi operativitate în întocmirea documentaţiei de creditare;
● analiză gratuită a dosarului;
● acordă credite pentru proiectele FEADR, cu avans 0%, precum şi credite NON FEADR în condiţii avantajoase;
● leasing pentru toată gama de utilaje;
● rate sezoniere în funcţie de încasările clienţilor;
● perioadă mare de rambursare a creditului de până la 6 ani;
● oferă service şi piese originale pentru produsele Claas, Lemken, Amazone, Hawe, Mailleux, Geringhoff, Oehler.

Traian DOBRE

Share Button

Îmbunătăţirea eficienţei fermelor şi stimulentele oferite de PAC au condus la o creştere majoră a producţiei alimentare din anii ‘60 încoace. S-au înregistrat creşteri spectaculoase ale nivelurilor de producţie şi autoaprovizionare. În acelaşi timp, au crescut veniturile fermelor, în multe cazuri prin creşterea dimensiunii acestora pe măsură ce unii agricultori părăseau sectorul agricol, iar fermele se uneau.

Producem aproape totul

Europa poate produce aproape toate produsele agricole. Pentru unele produse, Europa este considerată lider mondial, de exemplu în sectorul uleiului de măsline, în cel al cărnii, al vinurilor, al whisky-ului şi al altor băuturi spirtoase. Cu toate acestea, UE este şi un mare importator de diverse tipuri de produse.

Aceste avantaje naturale, împreună cu beneficiile aduse de PAC, au condus la îmbunătăţiri rapide ale productivităţii, la sporirea producţiei, la o siguranţă alimentară în cazul majorităţii produselor şi, în final, la o producţie excedentară de numeroase produse agricole.

Excedentele au fost retrase de pe piaţă prin subvenţionarea depozitării produselor (sistemul de intervenţie publică) sau prin exportarea subvenţionată a produselor în terţe ţări pentru a evita o cădere a preţurilor la poarta fermei.

Bariere în calea supraproducţiei

În perioada anilor ‘80-’90, UE a introdus în politica agricolă unele măsuri ce încercau să limiteze producţia de produse excedentare.

S-au utilizat diverse măsuri:

– cote fixe la producţia de lapte, cu penalizări în caz de depăşire;

– limitarea suprafeţelor cultivate/numărului de animale pentru care un agricultor putea cere subvenţii;

– scoaterea terenurilor din circuitul agricol, iniţial voluntară, apoi obligatorie, pentru a le impune agricultorilor să lase o parte din terenuri necultivate.

Treptat, aceste politici au dat rezultate, iar excedentele s-au redus. Reformele PAC din anii ‘90, care au permis reducerea decalajului dintre preţurile UE şi cele practicate la nivel mondial, precum şi rezultatele acordului privind agricultura încheiat cu Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în 1995 au redus gradul de utilizare a subvenţiilor la export (respectiv prin compensarea exportatorilor care exportau produse la preţurile pieţei mondiale, care erau mai mici decât preţurile UE).

Ca rezultat al acestor iniţiative, UE a reuşit să îşi reducă gradul de utilizare a subvenţiilor la export, menţinând în acelaşi timp şi chiar sporind, în anumite cazuri, volumul exporturilor de produse agricole. Cu toate acestea, UE rămâne un importator net de produse agricole, în special din ţările în curs de dezvoltare.

Încurajarea alimentelor de calitate

Europa este cunoscută pentru diversitatea culturilor şi produselor sale agricole, datorată mediului natural şi metodelor de cultivare perfecţionate de-a lungul secolelor. Alături de gastronomia rafinată, mâncarea şi băuturile europene joacă un rol major în definirea identităţii culturale a popoarelor şi regiunilor Europei. Calitatea superioară este principalul avantaj al agriculturii UE.

Europa are multe regiuni diferite. Condiţiile de realizare a producţiei agricole variază, diversele regiuni dispunând de metode de producţie şi tradiţii culinare specifice.

Atât consumatorii europeni, cât şi cei din întreaga lume manifestă un interes tot mai mare pentru calitatea acestor produse alimentare. UE joacă un rol principal în ameliorarea nivelului de înaltă calitate.

UE protejează în diverse moduri calitatea alimentelor, de exemplu prin măsuri de sporire a siguranţei şi igienei, prin norme clare de etichetare, prin reglementări privind sănătatea animalelor şi plantelor şi bunăstarea animalelor, prin controlul reziduurilor de pesticide şi al aditivilor din alimente, precum şi prin furnizarea de informaţii privind calităţile nutritive ale alimentelor.

Metoda folosită de UE include sisteme stricte de supraveghere şi control, asigurând în acelaşi timp funcţionarea eficientă a pieţei unice europene.

Priorităţi

Îmbunătăţirea calităţii produselor alimentare a fost întotdeauna unul dintre obiectivele PAC, începând cu introducerea etichetei de calitate pentru vinuri în anii ‘80 şi continuând cu extinderea ulterioară a acesteia în sectorul uleiului de măsline, al fructelor şi al legumelor.

Aceste eforturi se află în prezent în centrul politicii agricole.

În toate sectoarele PAC se depun eforturi pentru îmbunătăţirea calităţii produselor alimentare.

Iată câteva exemple:

– Sisteme de identificare a bovinelor şi norme de etichetare a cărnii de vită, destinate să permită urmărirea întregului traseu al cărnii din magazin şi până la ferma de origine;

– Stimulente financiare acordate în cadrul politicii de dezvoltare rurală pentru ca agricultorii să îmbunătăţească nivelul de calitate a produselor;

– Măsuri specifice de încurajare a conversiei către agricultura ecologică.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Share Button

Ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbély, a participat la Summitul Dunării ce s-a desfăşurat la Palatul Parlamentului. La acest eveniment au participat 22 de delegaţii reprezentând şefi de guverne din cele 14 state din bazinul Dunării, precum şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

În cadrul summitului a fost discutată importanţa Strategiei Dunării care va ajuta atât statele membre UE, cât şi statele riverane, dar care nu sunt încă membre ale Uniunii.

Nevoia unei strategii practice

Cu această ocazie, Ministrul Mediului şi Pădurilor a declarat „Încă din anul 2007 am considerat necesară implementarea Strategiei Dunării, cele două memorandumuri semnate cu Ungaria şi Bulgaria reprezintă un pas important în realizarea acestui proiect transfrontalier. Însă degeaba finalizăm o strategie a Dunării dacă noi, statele riverane, nu concepem o strategie pe care să o umplem de conţinut. Avem obligaţia de a crea cadrul legal necesar pentru a avea proiecte concrete şi pentru a utiliza cât mai eficient banii europeni până în 2014, un proiect de acest gen fiind Delta Dunării, unde trebuie să facem mai mult pentru a proteja mediul înconjurător şi habitatul natural, dar totodată să facem mai multe pentru atragerea turiştilor”.

László Borbély a mai precizat că “În martie am semnat în Austria Planul de management al Bazinului Dunării şi al Tisei. Noi suntem foarte implicaţi şi interesaţi de concretizarea acestor proiecte de mediu, economice, de navigaţie şi de transport care vor totaliza un cuantum de aproximativ nouă miliarde de euro. Aici putem face o referire concretă la relaţia de transport către Bulgaria, unde avem nevoie de două noi poduri, precum şi la relaţia de transport către celălalt vecin al nostru, Serbia”.

România şi Ungaria au cerut împreună Comisiei Europene coordonarea capitolului V al Strategiei Dunării privind Managementul riscurilor de mediu.

Share Button

Se discută mult despre aceste provocări. Reprezentanţii principalelor ţări agricole au adesea priorităţi aflate în afara interesului celorlalţi parteneri comunitari. Desigur, România se află de partea celor care forţează menţinerea facilităţilor de până acum. Şi nu este exclus să poată beneficia de unele dintre acestea, cu o condiţie: să-şi facă temele de acasă corect şi la timp.

Prima şi cea mai importantă este siguranţa alimentară

Rolul principal al agriculturii este aprovizionarea populaţiei cu alimente suficiente şi sănătoase. Prin urmare, este esenţial ca agricultura europeană

să-şi menţină capacitatea de producţie. Un sector agricol puternic este vital pentru ca industria alimentară extrem de competitivă să rămână o parte importantă a economiei europene (UE este liderul mondial exportator al celor mai procesate produse agricole cu cea mai mare valoare adăugată). Mai mult decât atât, cetăţenii europeni cer o calitate ridicată şi o ofertă largă de produse alimentare, inclusiv produse locale.

Piaţa, o mare incertitudine

Agricultura europeană se găseşte astăzi într-un mediu considerat mult mai competitiv, ca dovadă că economia mondială se integrează din ce în ce mai mult în sistemul de tranzacţionare mult mai liberal. Pe termen mediu se aşteaptă ca pieţele produselor agricole să fie caracterizate de o mare incertitudine şi o mai mare volatilitate.

Mai mult decât atât, viitoarea PAC va opera în urma crizei economice care a afectat în mod serios agricultura şi zonele rurale prin conectarea acestora la evoluţiile macroeconomice mai largi care afectează costul sau producţia. După un deceniu de stagnare a venitului mediu, veniturile agricole au scăzut substanţial în 2009, adăugate la o situaţie deja fragilă a unui venit agricol semnificativ mai mic (de aproximativ 40% pe unitatea de lucru) decât acela din restul economiei. Şi venitul pe cap de locuitor în zonele rurale este considerabil mai mic (cu aproape 50%) decât acela din zonele urbane.

Echilibrul teritorial

Chiar dacă un număr mare de zone rurale au devenit din ce în ce mai determinate de factori din afara sectorului, agricultura rămâne motorul economiei rurale într-o mare parte a Uniunii Europene. Vitalitatea şi potenţialul multor zone rurale rămân strâns legate de prezenţa unui sector agricol competitiv şi dinamic, atrăgător pentru tinerii fermieri. Acest lucru este, în special, cazul celor mai multe zone rurale în care sectorul primar reprezintă în jur de 5% din valoarea adăugată şi 16% din ocuparea forţei de muncă. Mai ales în cazul noilor state membre este importantă consolidarea câştigurilor recente din productivitate. La fel de importantă este şi folosirea întregului potenţial agricol. În plus, agricultura joacă un rol esenţial în zonele rurale prin produsele sale economice suplimentare, în special prin legături puternice cu prelucrarea produselor alimentare, cu turismul şi cu comerţul. În multe regiuni, mai ales în noile state membre, agricultura este baza tradiţiilor locale şi a identităţilor sociale.

Contribuţii strategice

Confruntându-se cu aceste provocări, PAC va contribui, de asemenea, la Strategia Uniunii Europene 2020 în ceea ce priveşte:

– creşterea inteligentă – prin creşterea eficienţei resurselor cu ajutorul cunoştinţelor tehnologice şi a inovaţiei, dezvoltând valoarea adăugată mare şi calitatea produselor, tehnologiile ecologice, investind în cursuri de formare şi oferind stimulente pentru inovaţii sociale în zonele rurale;

– creşterea durabilă – prin menţinerea producţiei de bază a alimentelor şi furajelor din surse regenerabile, prin asigurarea unei gestionări durabile a terenurilor, prin furnizarea de bunuri publice de mediu, prin evitarea pierderii biodiversităţii, prin promovarea energiilor regenerabile, prin reducerea, în continuare, a emisiilor de gaze şi prin dezvoltarea deplină a potenţialului zonelor rurale;

– creşterea inclusivă – prin deblocarea potenţialului economic în zonele rurale, prin dezvoltarea pieţelor locale şi a locurilor de muncă, prin susţinerea restructurării agriculturii şi a veniturilor fermierilor care să menţină o agricultură durabilă în toată Europa.

Acest lucru duce la creşterea ecologică în sectorul agricol şi la economia rurală ca o modalitate de a continua dezvoltarea economică, în acelaşi timp prevenind degradarea mediului.

De ce avem nevoie de reforma PAC?

PAC a evoluat, dar multe schimbări sunt necesare pentru a răspunde noilor provocări, pentru:

– a răspunde preocupărilor în creştere, atât în ceea ce priveşte siguranţa alimentară europeană, cât şi cea globală;

– a îmbunătăţi gestionarea durabilă a resurselor naturale, cum ar fi apa, biodiversitatea şi solul;

– a se preocupa atât de presiunea crescândă asupra condiţiilor de producţie agricolă cauzate de schimbările climatice în curs de desfăşurare, cât şi de necesitatea agricultorilor de a aduce propria lor contribuţie la schimbările climatice;

– a rămâne competitivă într-o lume caracterizată de o globalizare crescândă, cu creşterea volatilităţii preţului menţinând producţia agricolă de-a lungul întregii Uniuni Europene;

– a profita la maximum de diversitatea structurilor agricole din UE şi de sistemele de producţie, care au crescut ca urmare a extinderii UE, menţinându-şi în acelaşi timp rolul său social, teritorial şi de structurare;

– a consolida coeziunea teritorială şi socială în zonele rurale ale Uniunii Europene, în special prin promovarea ocupării forţei de muncă;

– a oferi un sprijin mult mai echitabil şi mai echilibrat între statele membre şi fermieri, şi mai bine direcţionat către agricultorii activi.

Dr. ing. Ion BOTĂNOIU

Share Button

După 1989 nu era (poate că nu este nici acum) de imaginat să nu se „dea“ ceva ţăranului român, locuitorilor de la sate şi nu numai.

Erau două preocupări esenţiale exprimate în două cuvinte: „noi dăm“.

Aceste preocupări care aveau la bază un pronunţat substrat electoral s-au materializat în tot felul de acţiuni inventive: îngrăşăminte, cupoane, bani, cele mai multe decontate la magazinele sau crâşmele din mediul rural.

Acţiunea în sine „de dat“ avea nevoie de două componente: structura administrativă prin care să se deruleze şi „adrisantul“, pentru că nu pot să spun fermier şi nici agricultor măcar.

Structura administrativă era reprezentată de direcţiile agricole şi unităţile subordonate golite în general de conţinutul uman de calitate, profesional, cei performanţi luând viaţa în piept şi făcând agricultură fără a exclude excepţiile inerente. „Adrisantul“ era reprezentat de-a valma atât de agricultorii adevăraţi, din ce în ce mai puţini la număr, cât şi de votanţi, care trebuiau să fie din ce în ce mai mulţi.

Analiza rezultatului, consecinţa acţiunii o reprezenta numărul expresiilor „noi dăm”, restul nu conta.

Pârloaga care acuză

Rezultatul acţiunii s-a „materializat“ într-o categorie de funcţionari deprofesionalizaţi, cu diverse metehne ciudate derivând de la „eu îţi dau“. Grav, foarte grav că acestea au avut ca efect restrângerea suprafeţelor agricole lucrate şi reducerea numărului de animale. Astăzi suntem cea mai mare pârloagă a Europei. Culmea este că această stârpenie nu mai este bună nici măcar pentru animale. Singurii care o mai folosesc sunt oierii aflaţi în transhumanţă.

Cea mai dramatică consecinţă a degradării agriculturii româneşti este reprezentată de milioanele de hectare nelucrate şi de numărul redus al efectivelor din zootehnie.

În această perioadă, în cancelariile europene responsabile se analizau modalităţile de acordare eficientă şi riguroasă a banilor pentru agricultură şi mediul rural, după lungi dispute în toate mediile asupra rolului negativ sau pozitiv al acestor subvenţii.

Nu puţini sunt cei care susţin şi azi că predomină rolul negativ al banilor din subvenţii într-o agricultură liber competitivă.

Un nou semnal îngrijorător

În mod sigur, practicile aberante manifestate în sistemul de subvenţionare ne vor duce la pierderea unor importante fonduri europene care, deocamdată, reprezintă esenţa materială a sprijinului acordat producătorilor agricoli. Un prim exemplu îl reprezintă diminuarea drastică a plăţilor la hectar, care la această dată au scăzut îngrijorător faţă de suprafeţele eligibile stabilite prin tratatul de aderare.

Finanţările europene în agricultura românească au început cu derularea Programului Sapard. Încă de la debutul său au fost comise abuzuri în ce priveşte distribuirea sa în teritoriu şi cu deosebire în selecţia unor proiecte, care după finalizare nu şi-au dovedit raţiunea. Acum, când programul a fost finalizat, este de aşteptat un nou control al experţilor europeni şi tare îmi este teamă că el se va solda cu unele concluzii nefavorabile.

Ing. Viorel Pintea

Share Button

În virtutea Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, vă propun o dezbatere constructivă privind reorganizarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, mai mult decât necesară în această perioadă marcată de o criză profundă.

Un apel mobilizator

„Stimaţi coordonatori de regiuni, directori executivi, şefi de seviciu, şefi de birou centre locale,

În baza centralizatorului de activităţi majore, la nivelul datei de 25.07.2010, pe care şi le-a definit APIA Central şi care urmau a fi definite în continuare la nivel de direcţii Resurse umane, Economic, Relaţii instituţionale, şefii APIA chemau unităţile teritoriale să identifice propriile obiective majore şi de detaliu.

Iată semnalul de luptă adresat de directorul general al APIA reprezentaţilor săi din teritoriu. Aceiaşi. Neschimbaţi.

Îndemnul sprinten, cu „detaliu“ la marca metalică de pe urechea fiecărui şef identificat săptămânal în şedinţe, ne-ar putea da senzaţia că în APIA începe cu adevărat o restructurare, în sensul respectării reglementărilor comunitare în materie de gestionare a fondurilor FEGA, FEADR şi Bugetului naţional.

Planificarea activităţilor majore şi de detaliu ale APIA este ca urmare a constatării majore în materie de acreditare şi a planurilor de acţiune pentru implementarea recomandărilor făcute de către auditul Comisiei Europene, Direcţia Generală pentru Agricultură.

Controlorii europeni au constatat că pentru măsurile cuprinse în Axa II finanţată din FEADR nu au fost respectate prevederile din Regulamentul nr. 1290/2005 în ceea ce priveşte cursul de schimb utilizat pentru autorizarea plăţilor, respectiv penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna la care este efectuată plata. În opinia lor, acest curs ar fi trebuit utilizat pentru înregistrarea în euro a obligaţiilor de plată către beneficiari, a plăţilor efectuate, a debitelor, dobânzilor constituite şi recuperate şi sancţiunilor, dar în mod eronat APIA a folosit cursul utilizat pentru autorizarea Schemelor de plată unică pe suprafaţă reglementat prin HG nr. 1560/2008 privind stabilirea pentru anul 2008 a cuantumului plăţilor directe unice pe suprafaţă, al plăţilor naţionale directe complementare în sectorul vegetal.

O primă chemare la bară

Fapt este că, din cauza lipsei reconcilierilor trimestriale dintre cele două agenţii de plăţi în ceea ce priveşte debitele constituite sau recuperate aferente măsurilor delegate (delegate de APDRP către APIA),  au fost devansate plăţile pentru zonele defavorizate (M211,212), agromediu (M214) şi plăţile naţionale directe complementare în sectorul vegetal (M611). Drept urmare, toţi fermierii ar putea da statul român în judecată şi sesiza CE pentru nerespectarea termenului final de plată 30.06.2010, valabil pe teritoriul tuturor statelor membre UE. Nu se poate ca fermierii să sune la centrele locale şi judeţene şi să înjure funcţionarii de execuţie şi întregul sistem de plăţi.

Dacă funcţionarilor de execuţie li se reproşează că au gestionat puţine cazuri de intenţie de fraudă la bugetele comunitare venite din partea fermierilor, cu acelaşi raţionament ne putem întreba dacă se face cineva vinovat din conducerea APIA de neregula menţionată mai sus?

Principiul „celor 4 ochi“

Celebra „planificare“ nu aminteşte niciun cuvânt despre observaţiile Comisiei privind nerespectarea principiului „celor 4 ochi“ în administrarea dosarelor de plată: „Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că modulul privind efectuarea plăţilor din sistemul integrat IACS nu asigură respectarea principiului “4 ochi”, în sensul că fiecare operaţiune introdusă în sistem să fie şi validată de către o altă persoană decât cea care a introdus iniţial datele. Astfel, nu au fost respectate prevederile Anexei 1 din Regulamentul CE  nr. 885/2006.“

Conducerea APIA solicită funcţionarilor, sub ameninţarea cu aplicarea legilor pe care tocmai ea nu le respectă, digitizarea de urgenţă a parcelelor fermierilor care au depus cereri până pe 11 iunie 2010 pe suport de hârtie. Aceste mii de cereri online figurează ca deschise pentru Campania 2011 şi se află sub lotul de teledetecţie. APIA vrea să le exporte contractorului în format digital, pentru a interpreta cererile ca fiind din Campania 2010, scutindu-l pe acesta de oarece cheltuieli. În momentul transferului de fermieri digitizaţi pentru Campania 2011 către contractorul prin teledetecţie ne vom afla în situaţia inedită în care APIA va face plăţi pe 2010 cu cereri depuse şi online şi pe suportul de hârtie, adică două cereri pentru un singur fermier şi fără ca el să ştie. Cine are intenţie de fraudă în acest caz? Fermierul care are depuse două cereri pentru aceeaşi suprafaţă sau cele două persoane care au gândit această şmecherie?

Se profită, contrar propriilor manuale, de un sistem extern denumit IPA Online, în care poţi să faci ce vrei. La importul datelor interpretate de către firma contractoare, când se va face maparea cu bazele de date IACS, IPA Online şi Lpis ale APIA, ar trebui ca sistemul să sesizeze această neregulă.

Cea mai gravă constatare a Direcţiei Generale pentru Agricultură, şi de care conducerea APIA nu aminteşte păstorilor săi, se referă la proasta gestionare a sistemului LPIS-GIS, ceea ce a determinat multe nereguli şi a transformat sistemul IACS într-unul deficitar.

Autorităţile statului trebuie să intervină de urgenţă, în aşa fel încât, pe viitor, nimeni să nu se mai joace de-a parcela şi de-a blocu’ fizic pe suprafaţa ţării, în dispreţul banului public.

Antoniu Poienaru

Share Button

Aflate pe ultima frontieră a prunului, plaiurile transilvane sunt vestite pentru savoarea pălincii produse aici. De mai multe veacuri, obţinerea pălincii face parte dintr-un ritual aproape mistic moştenit din moşi strămoşi. În acest colţ de rai, peste meşterii în industrializarea prunelor tronează pălincia lui Zetea.

Ţuica Zetea – de la nume la renume

În urmă cu mai bine de un veac, unul dintre strămoşii lui Silviu Zetea a statornicit printre îndeletnicirile sale şi pe cea de pălincaroş, tradiţie neîntreruptă niciodată de atunci încoace. 

Povestea ţuicii Zetea, astăzi cunoscută ca marcă emblematică a unei băuturi adevărate, a început într-un loc numit „Pe Groapă”, din satul Viile Apei, acolo unde bătrânul Ioan Zetea, mare meşter zidar, cel care a durat chiliile celebrei mănăstiri de la Bixad, s-a hotărât să-şi facă o pălincie. Bătrânul era cunoscut pentru marea sa iubire de oameni şi de viaţă, aşa că foarte repede pălincia lui a devenit extrem de căutată. Dintre fiii săi, nu puţini la număr, Valer Zetea a preluat meşteşugul venerabilului său părinte, chiar dacă alături de fraţii săi a continuat şi tradiţia de meşter zidar a familiei. Şi dacă tot se pricepea la zidărie, Valer Zetea a construit câteva pălincii în Viile Apei, în Viile Racşei şi una la Medieşu Aurit prin 1964.

Desigur, rigorile regimului comunist nu i-au permis acestui om extrem de întreprinzător să-şi extindă activitatea, dar tot a găsit el o formulă, înfiinţând un centru de achiziţionare a fructelor, o activitate foarte rodnică chiar şi în acele vremuri.

Zetea Valer a avut la rândul său cinci copii: trei băieţi, Vasile, Ioan şi Silviu, şi două fete, Viorica şi Florica. Dar planurile şi gândurile de viitor ale lui Valer Zetea s-au frânt nemilos în 1975, când, încă tânăr fiind, trece la cele veşnice. Afacerea cu pălinca, tolerată greu de regimul comunist, şi asta numai datorită caracterului ei tradiţional, a fost continuată de văduva lui Valer Zetea, Floare, şi de cei doi fii mai mari, Vasile şi Ioan, mezinul Silviu fiind încă elev de şcoală.

Mezinul Silviu, marele şlefuitor

Anii au trecut, fraţii mai mari s-au aşezat pe la casele lor şi, încet – încet, mezinul Silviu preia pălincia părintească. Crescut de mic lângă vâlvătaia cazanului, Silviu Zetea – care purta în minte şi în suflet neîmplinitele vise ale tatălui său – nu s-a mulţumit să continue pur şi simplu o tradiţie aproape artizanală ci, profitând de libertatea de după 1989, a şi înfiinţat rapid o societate comercială „Privat Silviu Zetea SRL” şi a încercat să repună pe coordonate comerciale o activitate care nu părea să se preteze unei astfel de meniri.

Tânărul Silviu Zetea dezvoltă activitatea într-o manieră modernă, păstrând însă caracterul tradiţional al procedeului.

Spirit inventiv, mereu preocupat de perfecţionarea procedeelor de obţinere a unui produs tot mai performant, el introduce, după o concepţie proprie, cea de-a treia distilare la cazanele cu foc direct şi prevăzute cu sisteme de deflegmare simplă.

Preocuparea constantă pentru construirea unui brand propriu se materializează încă din 1991, când Silviu Zetea înregistrează propria emblemă care devine în 1994 parte componentă a etichetei cuprinse la rândul ei ca element figurativ distinctiv al mărcii Zetea. Ca urmare a succesului de piaţă al ţuicii Zetea, începând cu anul 2000 apar produsele de lux din această serie, obţinute tot într-o manieră proprie în decantoarele ZETEA, de o eleganţă desăvârşită, înregistrate şi protejate la rândul lor.

Şi dacă vorbim de tradiţie mai trebuie să amintim un element definitoriu care amorsează în permanenţă nebănuitul succes al unei firme de la marginea ţării, şi anume faptul că ea a rămas o afacere de familie. Fără sprijinul soţiei sale, Dora Zetea, care se ocupă în amănunt de problemele firmei, începând cu producţia şi terminând cu cele de design, activitatea firmei ar fi astăzi de neconceput.

Moştenitorii, cei care pun pe unde herţiene brandul Zetea

Copiii familiei Zetea, Gerard şi Tanit, crescuţi şi ei în cultul perpetuării unei tradiţii seculare de familie, sunt fără îndoială mândri de realizările părinţilor şi bunicilor lor, iar Silviu şi Dora Zetea au de pe acum convingerea că brandul Zetea va căpăta noi şi noi valenţe atunci când afacerea va fi preluată de copii.

De la o simplă pălincie aflată pe un drumeag lăturalnic al Medieşului, astăzi firma Zetea este o importantă carte de vizită, care a adus faima acestui sat bimilenar. De douăzeci de ani încoace, firma creşte pe zi ce trece, ieşind mereu victorioasă din apele nu de puţine ori tulburi ale unei tranziţii care pare să nu mai aibă sfârşit.

Nenumăratele delegaţii româneşti şi străine care au vizitat această interesantă şi modernă distilerie  au rămas pur şi simplu frapate de ingeniozitatea lui Silviu Zetea de a armoniza un procedeu arhaic, cel de obţinere a pălincii, cu cerinţele nu de puţine ori constrângătoare ale normelor europene în domeniu.

Numele de ZETEA apare în anexele tratatului de aderare a României la UE pentru produsele tradiţionale româneşti recunoscute şi protejate în comunitatea europeană ca atare, alături de medalia de argint obţinută la Concursul Mondial de la Bruxelles din 2001 şi de alte distincţii. Acestea reprezintă aprecieri care ne determină să considerăm că produsele brandului deja au făcut istorie şi că fac parte din patrimoniul cultural identitar al zonei, cum remarca ambasadorul Sloveniei în timpul unei vizite cu caracter privat la atelierele Zetea din Medieşu Aurit, alături de alţi peste 40 de ambasadori acreditaţi în România.

În urmă cu o sută de ani, dintr-o mică pălincie transilvană un nume pornea în lume. Prin munca acestei familii, numele Zetea a devenit astăzi expresia unei poveşti de succes, parcurgând un drum nu de puţine ori anevoios, dar răsplătit cu satisfacţii, un drum adevărat, de la nume la renume.

Felician POP

N.R.: Lecţia de marketing agroturistic pe care autorul acestor rânduri o predă nu face parte dintr-un manual universitar şi nici din Programul Ministerului de resort care îşi propune să promoveze produsele agroalimentare pe piaţa mondială. Ea este predată cursanţilor, respectiv turiştilor sosiţi aici, sub forma unei proiecţii de o frumuseţe rară.

Share Button

Am întâlnit, în peregrinările mele prin lume, oameni care au îndrăznit să iniţieze o afacere. Mulţi au şi reuşit. Unul dintre ei este Gheorghe Ursăciuc, din Zvoriştea-Suceava, care la iniţiativa fiului său a demarat o afacere ce se dovedeşte acum a fi de succes.

O brutărie cu tot fluxul tehnologic

Despre ce este vorba ne spune chiar domnul Ursăciuc.

„Este o investiţie destul de serioasă, într-o brutărie dotată cu toată linia de procesare, fără de care afacerea probabil că nici nu ar fi rezistat. Aducem materia primă şi toate celelalte ingrediente necesare procesului de panificaţie din judeţele Suceava şi din Zalău. Pentru ca afacerea să fie rentabilă, am dezvoltat tot fluxul tehnologic, iar brutăria are o capacitate de aproximativ 5.000 de pâini în 24 de ore. Însă producţia este influenţată de cerere.“

– Care este piaţa de desfacere?

– Valorificăm producţia în zona Siret, Bucegea, Burdujeni, Suceava, unde avem peste 100 de magazine cărora le livrăm pâine. Pe lângă produsul principal de panificaţie, şi anume pâinea, mai avem şi alte produse, dar într-un număr mic.

– De când funcţionaţi?

– Iniţial, am avut o moară şi o mică brutărie. În brutăria actuală am început activitatea în urmă cu patru ani. Brutăria veche datează din 1997. Spre deosebire de aceasta, actuala brutărie este dotată cu echipamente moderne, pe care am reuşit să le achiziţionăm în leasing. Am optat pentru această formă de creditare, dacă îi putem spune aşa, ca urmare a unei experienţe neplăcute cu banca. Am avut în urmă cu un an un credit, pentru care plăteam 6% dobândă. În urma discuţiilor avute cu creditorii, am stabilit ca perioada contractuală să fie prelungită cu câţiva ani, însă cu câteva zile înainte de încetarea contractului am fost anunţaţi că va trebui să facem un credit ipotecar cu dobândă de 36% pe trei ani de zile. În contextul acesta, am renunţat la conlucrarea cu sistemul bancar. Fireşte că efectele s-au resimţit asupra afacerii, în sensul că am fost nevoiţi să restrângem activitatea, renunţând la patiserie. Sperăm ca această perioadă de stagnare să dureze cel mult trei ani.

Programele de finanţare nu inspiră încredere

– Aţi accesat vreunul dintre programele europene?

–  Suntem foarte puternic ancoraţi în realităţile actuale, motiv pentru care nu am făcut acest lucru. Raţiunile sunt foarte simple şi au la bază atât elemente economice, cât şi de logistică, dar se bazează în bună măsură şi pe neîncrederea pe care mi-o inspiră. Mai mult decât atât, am cunoscut destule cazuri în care aceste programe s-au dovedit ineficiente. Multe dintre proiectele începute în baza acestora se află acum în faliment.

Piaţa trebuie reglementată

– Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca lucrurile să intre pe un făgaş normal?

– În primul rând, trebuie pornit de jos, de la omul care produce. Eu, spre exemplu, am 30 de hectare de pământ, dintre care 16 hectare sunt cultivate cu porumb de la care am recoltat o producţie medie de aproximativ opt tone. Problema nu stă atât în procesul de producţie, cât în cel de valorificare. Piaţa trebuie reglementată în aşa fel încât fiecare producător să aibă cel puţin un câştig minim. Producătorii au mare nevoie de un loc bine stabilit de desfacere, fie sub forma unui depozit, fie a unui centru. Aşa vom avea certitudinea că nu vom rămâne cu produsele nevândute. Asta chiar şi în condiţiile în care preţul oferit nu trebuie să fie unul foarte mare, ci unul decent, care să asigure sursa de investiţii pentru anul viitor în procesul de însămânţare şi tot fluxul tehnologic. În opinia mea, aceştia sunt paşii pe care ar trebui să-i urmăm pentru redresarea agriculturii şi a economiei, implicit.

– Formele de asociere pot constitui o salvare pentru agricultorii români?

– Fireşte că este o soluţie, dar problema cea mai spinoasă, după cum v-am mai spus, este valorificarea. Cu acest inconvenient se pot confrunta chiar şi cele mai puternice forme de asociere.

Sprijin pentru oamenii locului

– Am văzut că aveţi şi o fundaţie umanitară. Despre ce este vorba?

– Este vorba despre fundaţia umanitară Hilti, înfiinţată încă din 1995. Eu, alături de alţi doi fondatori, am pus bazele ei, iar sponsorii sunt din afara ţării. Prima lor interacţiune cu România a avut loc în urmă cu câţiva, când au venit în vizită la o şcoală specială. Acesta a fost punctul de plecare pentru ceea ce avea să devină fundaţia umanitară de astăzi.

Sprijinul acestor sponsori străini a fost unul foarte consistent şi s-a concretizat în achiziţionarea de animale pentru oameni şi în alte activităţi de natură să ajute sătenii locului. Şi toate acestea, fără discriminări. Deşi centrul principal este aici, activitatea fundaţiei se desfăşoară şi în alte zone. Un exemplu este cel al căminului de bătrâni din Mihăileni, căruia printr-un program bine stabilit sperăm să-i dăm o altă faţă, dar şi să îl utilăm corespunzător.

– Cine se ocupă în mod deosebit de toate aceste activităţi?

– Pe plan local mă ocup eu şi un grup de colaboratori, dar şi primăria are o implicare deosebită. Este o muncă dificilă, nu prin prisma activităţilor pe care le întreprindem, ci prin situaţiile triste pe care suntem nevoiţi să le cunoaştem şi să le înţelegem. Sunt foarte multe cazuri sociale grave în care ne implicăm, însă şi resursele noastre sunt limitate. Uneori, la sfârşitul zilei, mă simt împovărat de toate aceste dureri pe care le au oamenii, iar singura mea consolare este că totuşi putem face ceva pentru ei.

I.  Banu

Share Button

Piaţa grâului, într-o consolidare moderată

Piaţa grâului a fost „în ceaţă“ şi a înregistrat o nouă performanţă negativă săptămânală. Faza de consolidare continuă fără ca preţul să antreneze mişcările de marfă. Aceste elemente sunt alimentate în permanenţă de cantităţile destul de bune exportate, care fac ca preţul să se menţină la un nivel ridicat. Uniunea Europeană a eliberat certificate de export aferente cantităţii de 621.970 tone, ceea ce a făcut ca totalul exportat, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, să fie de 7,7 milioane de tone, cu aproximativ 35% mai mult decât cantitatea exportată în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior. Nu trebuie să uităm că aceste cifre sunt dezamăgitoare dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în săptămânile anterioare, iar acest lucru este cauzat de creşterea euro faţă de dolar, însă exporturile Franţei rămân în continuare susţinute pe piaţa internaţională.

Bulversări pe piaţa porumbului

Preţul porumbului depinde de evoluţia preţului grâului, pe piaţa internaţională apărând îngrijorări referitoare la nivelul recoltei australiene, precum şi la stadiul semănatului din SUA. Balanţa porumbului este foarte tensionată în SUA, recoltatul încheindu-se pe mai bine de 92% din suprafaţă. Randamentul este foarte scăzut în comparaţie cu estimarea lunară a USDA, iar nivelul producţiei totale poate să mai scadă, lucru ce se poate observa în data de 9 noiembrie, odată cu apariţia noului raport. Ucraina a anunţat exportul cantităţii de 2 milioane tone de porumb în Rusia, ceea ce vine să confirme starea catastrofică a producţiei ruseşti.

În SUA, producţia de etanol a atins recordul de 800.000 barili produşi în săptămâna anterioară, ceea ce duce la tensionarea bilanţului mondial al porumbului. Producţia scăzută de porumb a Chinei face ca exporturile de porumb american către această destinaţie să crească.

Piaţa orzului, într-un calm relativ

Piaţa orzului furajer prezintă o anumită stabilitate, preţul orzului fiind în jur de 180,5 euro/tonă livrat la Rouen. Această piaţă este calmă în absenţa de noi elemente: preţul grâului depinde de mişcările pe pieţele la termen, fabricanţii de furaje pentru animale au necesarul de orz asigurat până în luna decembrie, iar exportatorii rămân în aşteptarea momentelor noilor afaceri. Punerea în practică a cotelor la export de către Ucraina este o realitate, cota fiind de 200.000 tone de acum şi până în luna decembrie, ceea ce lasă locul orzului comunitar pe piaţa mondială extrem de încordată în acest an.

Conjunctură favorabilă pentru oleaginoase

Soia

Profitând de diminuarea preţurilor din ultima săptămână, cantităţile de soia tranzacţionate au fost în creştere, atingând cel mai ridicat nivel din ultimul an. Preţul soiei şi în special al produselor derivate rămâne la un nivel ridicat, ca urmare a existenţei elementelor de susţinere de pe piaţa internaţională.

Floarea-soarelui

Preţul petrolului rămâne la un nivel destul de ridicat care permite susţinerea oleaginoaselor. În absenţa cantităţilor necesare de floarea-soarelui şi cu un consum susţinut, preţul florii-soarelui se menţine la un nivel ridicat pe piaţa mondială.

Share Button

În zadar s-au reunit fermierii cu procesatorii pentru că nu au reuşit să păstreze fala de altădată a târgului de toamnă de la Romexpo. Pe vizitatori n-a reuşit să-i convingă nici măcar implicarea Ministerului Agriculturii, aflat într-o campanie furibundă pentru promovarea produselor tradiţionale. Un fel de a spune promovare, pentru că preţurile afişate pe exponatele lor erau atât de europenizate, încât te îndemanu să pleci, nu să cumperi.

Agricultorii expozanţi au fost atâţia câţi şi-au permis să plătească taxele de găzduire exorbitante, în timp ce producătorii de alimente au fost reprezentaţi mai degrabă de competitorii din eşalonul doi.

Ceea ce ar putea salva onoarea IndAgrei 2010 este statistica. La numărătoare nu stau prea rău în comparaţie cu alţi ani. În total au expus 585 de firme, dintre care 234 au fost străine. Ar mai fi de spus câte ceva despre nivelul de reprezentare a industriei constructoare de maşini. Să începem cu singurul element de noutate naţională: tractoraşul TAG al celor de la Reghin, asamblat cu piese de rezistenţă importate. Doar câteva mari companii, printre care Maşini Agricole Performante, Mat Craiova, alături de cei de la Tehnofavorit, Maschio Gaspardo şi Mecanica Ceahlău, au avut o participare onorabilă. Lovitura pare a fi dată de organizatorii RomAgrotec, care s-au convins că fac afaceri incomparabil mai bune de unii singuri.

Despre participarea ecologiştilor ce să mai spunem

Singurul element dătător de speranţe pentru evoluţia viitoare a IndAgra este că a reuşit să fie prezentă într-un an de criză fără asemănare. În această ordine de idei, implicarea directă a Ministerului Agriculturii în organizarea ei este salutară. Ea vine să dovedească o altă atitudine a acestei instituţii, care anul trecut a manifestat o pasivitate jenantă.

Seminţele, la mare căutare

Producătorii de seminţe şi material săditor  par a fi singurii care încă se încăpăţânează să vină an de an, în număr tot mai mare şi cu standuri care mai de care mai îmbietoare. Din punctul lor de vedere, IndAgra reprezintă un barometru al aprecierii agricultorilor faţă de produsele pe care le expun. Am întâlnit firme ale căror reprezentanţi susţineau fără nici o reţinere că într-o zi de IndAgra vând cât într-un an calendaristic. Majoritatea cumpărătorilor sunt mici grădinari care produc pentru autoconsum. În afară de seminţe, la mare căutare au fost puieţii de pomi, asta şi pentru că vremea frumoasă din noiembrie permitea încă plantarea acestora.

Zootehnia, o prezenţă îmbucurătoare

La manifestarea de anul acesta, zootehnia a fost o surpriză plăcută atât prin varietatea, cât şi prin numărul semnificativ de exemplare expuse. Prezenţa animalelor foarte valoroase din punct de vedere genetic a fost cea mai bună dovadă că zootehnia rezistă chiar şi într-un climat economic atipic creşterii animalelor. Cel mai îmbucurător este că rezultatele obţinute de zootehniştii autohtoni se apropie încet, dar sigur de ale occidentalilor.

În sectorul bovinelor, vizitatorilor le-a fost fost dat să vadă aproape tot ce este mai valoros în fermele de vaci pentru lapte şi carne. Se cuvine să amintim că anul acesta au fost prezente unităţi de referinţă din ţara noastră, recunoscute pentru rezultatele deosebite obţinute, dar şi pentru nivelul de tehnologizare specific fermelor europene.

Ca şi în anii anteriori, sectorul ovinelor a fost foarte bine reprezentat, atât prin asociaţiile de crescători prezente, cât şi prin instituţiile de cercetare pentru ovine. O noutate a târgului de anul acesta a fost prezenţa Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli, care au adus câteva exemplare cu adevărat impunătoare.

Dacă anul trecut la pavilionul cailor de rasă au fost expuse exemplare superbe din sistemul privat, la ediţia aceasta, Romsilva a avut cel mai mare număr de cai.

Avicultura a fost încântătoare prin diversitatea de păsări rare şi exotice.

Indagra 2010 – prilej de reîntâlnire cu valorile agriculturii româneşti şi mondiale. Ambasada Franţei în România, obişnuită prezenţă la manifestările expoziţionale IndAgra, a ţinut din prima zi să marcheze aspecte privind colaborarea dintre cele două ţări, cu deosebire în domeniul agriculturii.

A fost subliniat, cu această ocazie, aportul unor personalităţi la integrarea României în UE, la implementarea ultimelor noutăţi în agricultură, dar şi la consolidarea relaţiilor dintre cele două ţări, fiind nominalizate în acest sens două recunoscute valorii ale agriculturii româneşti – dr. ing. Gh. Neaţă, pentru aportul adus în domeniul geneticii şi ameliorării în zootehnie, şi Roxana Zarma director general în Ministerul Agriculturii, pentru intervenţiile menite a creiona politicile cele mai pertinente de urmat pentru agricultură în context european, cărora ambasadorul Franţei, dl. Henri Paul, le-a acordat, în prezenţa numeroşilor participanţi la eveniment, înalta distincţie „Meritul Agricol Francez“.

O recunoaştere pe care ar merita-o şi din partea autorităţilor române.

Unde este industria autohtonă?

Am fi vrut să facem o analiză comparativă a prezenţei diferitelor firme care produc sau comercializează maşini şi utilaje agricole în România. Adevărul este că au fost mai puţine în acest an.

Am încercat să obţinem informaţii de la Centrul de presă pentru a afla motivul. Aici am găsit doar uşi închise cu „şapte lacăte“.

În condiţiile date, am apelat la Catalogul oficial, pentru a şti măcar numărul lor.

Şi am numărat până la 74. Câte or fi fost în realitate, greu de spus.

Până la urmă, am identificat prezenţa unuia dintre cei mai importanţi competitori pe piaţa românească, compania Maşini Agricole Performante.

Firma este distribuitor unic al mărcilor Same şi Deutz Fahr, care are o pondere de piaţă de 20-25% printre comercianţii importanţi. Am regăsit şi Tehnofavoritul din Cluj, care produce şi comercializează maşini şi utilaje pentru agricultură şi industria alimentară, Mecanica Ceahlău sau MAT Craiova.

V. ŞOIMU, L. ZMARANDA, T. DOBRE

Share Button

De mai bine de 15 ani, Agromec Ştefăneşti SA desfăşoară o activitate intensă în sectorul agricol, baza constituind-o comerţul cu tractoare (SAME, DEUTZ – FAHR, LAMBORGHINI), combine (DEUTZ – FAHR şi FENDT), remorci şi maşini agricole (Maschio, Gaspardo, Vogel & Noot, Horsch, Knoche, Pronar, Lemken, Himel, BCS, Casorzo, Mecanica Ceahlău, Mat Craiova, Tehnofavorit Bontida), precum şi cu piesele de schimb aferente acestora. În domeniul comerţului cu utilaje agricole, compania noastră este de cinci ani lider în vânzări pentru toţi marii producători autohtoni, având în prezent distribuitori în toată zona de sud a României.

Proiecte în toată lumea

Pentru a diversifica oferta noastră, în urmă cu un an ne-am hotărât să încheiem un parteneriat strategic cu un furnizor de sere din Israel. Am ales să colaborăm cu compania AZROM, care se numără printre principalele companii la nivel mondial în construcţia de proiecte de sere la cheie. Îmbunătăţirea şi perfecţionarea modelelor brevetate de AZROM se realizează periodic. În prezent, AZROM se poate mândri cu finalizarea de proiecte în mai mult de 50 de ţări din lume, în regiuni precum estul Australiei, America Centrală, numeroase ţări din Asia, Europa şi Africa.

Modele adaptate pentru toate condiţiile

Pentru că deţine cunoştinţe pentru construirea serelor în condiţii climatice diferite, de la cele tropicale întâlnite în Africa, până la cele foarte reci din Europa, astăzi AZROM are capacitatea de a organiza amplasamente de producţie în diferite locuri din lume, pentru a se localiza cât mai aproape de clientul final. Experienţa companiei permite echipei de ingineri să adapteze şi să selecteze echipamentele adecvate pentru crearea condiţiilor climatice optime, necesare fiecărei culturi. Structura serei reprezintă platforma pe care sunt montate sistemele suplimentare. Îmbinarea corectă a acestor elemente creează climatul propice de creştere, necesar fiecărui tip de cultură.

Un model specific pentru România

În ultimii doi ani, echipa AZROM s-a deplasat periodic în România pentru a studia condiţiile climatice locale. În cursul acestor vizite, reprezentanţii companiei au intrat în contact cu specialişti autohtoni şi fermieri pentru a se sfătui în pregătirea fundaţiilor pentru construirea de sere în diferite zone ale ţării. Aceste vizite profesionale au avut ca scop şi cunoaşterea nevoilor fermierilor pentru a avea siguranţa că modelul de seră ales pentru România împreună cu echipamentele şi sistemele suplimentare sunt cele mai potrivite pentru condiţiile din ţara noastră.

Dacă proiectul dumneavoastră a fost declarat eligibil pentru finanţare şi sunteţi în căutarea unui partener de încredere, AGROMEC ŞTEFĂNEŞTI SA şi AZROM îşi propun să vă ofere cele mai bune sisteme şi tehnologii necesare serei, care să întrunească cele mai înalte aşteptări ale dumneavoastră. Vom lucra împreună pentru a putea să vă maximizaţi producţia şi să vă recuperaţi cât mai repede investiţia făcută.

Astăzi, la un an de la debutul colaborării noastre, avem convingerea că împreună vom dezvolta proiecte de succes, asigurând furnizarea rapidă a serei, construirea ei, asistenţa tehnică post vânzare şi suportul agronomic al experţilor israelieni.

Telefon: 021.350.14.27; Fax: 021.350.14.28
E-mail: florin.toma@agros.ro;
Web: www.agromec-stefanesti.ro

Share Button

- DuPont, recompensat  din nou pentru Excelenţă în Agricultură

LONDRA, 09 noiembrie 2010 – DuPont şi omul de ştiinţă George Levitt au fost distinşi cu două din prestigioasele premii Agrow pentru inovaţie şi excelenţă în agricultură. Este al treilea an în care DuPont este premiat de către Agrow, principalul furnizor de informaţii, analize şi date pentru industria agricolă globală.

DuPont a câştigat premiul Agrow Cea mai Bună Inovaţie în Formulare pentru formularea Suspo-Emulsie a insecticidului DuPont™ Cyazypyr™.

Creatorul erbicidelor sulfonilureice

Levitt, important cercetător pentru DuPont, actualmente pensionat, a fost distins cu premiul Agrow pentru Realizări în Întreaga Carieră pentru activitatea sa de pionierat în descoperirea erbicidelor sulfonilureice. Această clasă inovatoare de erbicide a revoluţionat industria de protecţia plantelor, oferind fermierilor un excepţional control al buruienilor la preţ redus. Realizările lui Levitt au fost recunoscute cu numeroase distincţii şi premii de-a lungul ultimilor treizeci de ani, inclusiv Medalia Naţională pentru Tehnologie din S.U.A. şi Premiul Societăţii Eroilor în Chimie din S.U.A.

„Din cele 1,4 miliarde dolari investiţi anual de DuPont în cercetare şi dezvoltare, mai mult de 50% sunt direcţionaţi pentru a-i ajuta pe fermieri să crească producţia agricolă”, a declarat James C. Collins, preşedinte – DuPont Protecţia Plantelor. DuPont este în acelaşi timp mândru şi mulţumit de faptul că realizările ştiinţifice ale lui George Levitt continuă să fie recunoscute.

Distincţii care onorează

DuPont a câştigat în total 8 premii, de când Agrow a lansat programul, în 2007. În 2009, DuPont a câştigat trei premii Agrow la categoriile Cea mai Bună Inovaţie Chimică, Cea mai Bună Strategie de Patentare a Erbicidelor şi Cea mai Bună Inovaţie în Non-Culturi. În 2007, compania a câştigat premiile pentru Cea mai Bună Inovaţie Chimică, Cea mai Bună Sursă R&D şi Cea mai Nouă Biotehnologie Agricolă.

Liliana IONESCU, Du Pont – România

Share Button

Gigantul american din domeniul agriculturii Cargill a aniversat zece ani de când a preluat Silozul de la Călăraşi, a cărui capacitate este de 40.000 de tone. Evenimentul, desfăşurat chiar în incinta staţiei de stocare, a constituit un bun prilej pentru a face publice rezultatele obţinute şi investiţiile pe care urmează să le facă în România.

Au fost prezenţi, printre multe personalităţi, Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi Nicolae Enciu, prefectul judeţului Călăraşi.

România, ţară strategică

„România este o ţară strategică pentru Cargill, deoarece dispune de resurse naturale şi de o poziţionare geografică de excepţie. Astfel, România joacă un rol important în domeniul produselor agricole şi alimentare, atât naţional, cât şi regional. Încă din 1996, de când suntem prezenţi aici, ne-am propus să jucăm un rol activ pentru întărirea sectorului agricol şi alimentar“, afirmă Greg Page, preşedintele şi directorul general al companiei.

Managerii Cargill anunţă investiţii semnificative, pe termen lung, în agricultura românească, prin extinderea activităţii în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, prin lărgirea ofertei de servicii destinate fermierilor români.

Sprijinul lor se referă la o paletă largă de servicii, instrumente financiare, care să-i ajute pe fermieri să facă faţă volatilităţii preţurilor, să obţină seminţe, îngrăşăminte şi tehnologie, îmbunătăţindu-le astfel calitatea şi productivitatea culturilor.

O nouă extindere

Şeful Cargill a menţionat că filiala din România intenţionează să dezvolte constant afacerile în următorii cinci ani, astfel încât, în 2014 sau 2015, să poată majora capitalul circulant, ca investiţii, până la 100 milioane de dolari SUA, creând şi noi oportunităţi de angajare.

Investiţiile de până acum s-au realizat în domenii precum tehnologiile performante, echipamente legate de siguranţă şi eficienţă a activităţii, pentru care va mai investi până la 100 milioane de dolari.

Greg Page a spus că România trebuie să fie o piaţă care să obţină produse şi producţii mai mari decât propriul consum, care să vândă porumb ori grâu în alte ţări din Uniunea Europeană, din Europa de Est, din Africa sau Orientul Mijlociu.

Dezvoltare permanentă

Martin Schuldt, directorul Cargill România, a făcut o trecere în revistă a activităţii companiei în ţara noastră, începând cu 1996, când a apărut primul birou, la Bucureşti. Până în prezent Cargill şi-a extins investiţiile în domenii ce includ producţia, rafinarea şi îmbutelierea de ulei din floarea-soarelui, precum şi producţia de nutreţuri pentru animale. De asemenea, compania vinde o serie de ingrediente alimentare, pentru diferite ramuri de procesare, cum ar fi patiserie, băuturi sau lactate.

Reprezentanţii Cargill susţin că investiţia de la Călăraşi, în anul 2000, a reprezentat numai începutul activităţii de depozitare în România. De atunci a crescut constant, ajungând astăzi la 550.000 de tone, capacitate de stocare, la nivelul întregii ţări. În ultimii zece ani s-au făcut investiţii în tehnologie de înaltă calitate, „pentru a fi siguri că toate cerealele şi seminţele de oleaginoase sunt depozitate în cele mai bune condiţii“.

Cargill, în lume şi la noi

Cargill este un furnizor şi producător internaţional de produse şi servicii alimentare, agricole, financiare şi industriale. Înfiinţată în 1865, Cargill este o societate cu capital privat, cu 131.000 de angajaţi în 66 de ţări. Este activă în SUA, Europa (încă din 1953), Africa şi Orientul Mijlociu

În România, Cargill este prezentă din 1996. La noi, are în prezent aproximativ 750 de angajaţi, majoritatea cetăţeni români, care îşi desfăşoară activitatea în 21 de puncte de lucru din nouă judeţe, dar urmează să se extindă în nord-vestul ţării şi în Moldova. Desfăşoară activităţi în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, al uleiurilor îmbuteliate şi rafinate şi al nutreţurilor pentru animale.

Este producătorul mărcilor Untdelemn de la Bunica, Olpo şi Amphora ulei de măsline extra virgin. De asemenea, a brandurilor LNB şi Purina.

Exportă cereale româneşti, până la patru milioane de tone anual, în ţări din sudul (Italia, Spania şi Grecia) şi nordul Europei.

Traian DOBRE

Share Button

Cel mai mare târg din România dedicat energiilor regenerabile şi eficienţei energetice în construcţii şi renovări va avea loc în perioada 24-26 noiembrie 2010, la Sala Palatului din Bucureşti.

Noutăţile evenimentului din acest an:

• Parc eolian: Am pregătit expozanţilor noştri din domeniul energiei eoliene o parte specială a spaţiului expoziţional unde pot fi găsiţi mai uşor de vizitatorii de specialitate. Companii precum: ENERCON GmbH, Gamesa, Global Wind Power, PowerWind GmbH, Holleman, PNE Wind şi mulţi alţii

s-au înregistrat deja în calitate de expozanţi în Parcul eolian.

• Ceremonia de deschidere va găzdui personalităţi ca Laszlo BORBELY – ministrul Mediului şi Pădurilor România, Daniela GIURCĂ – director general, Direcţia Generală Politici Agricole din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale România şi mulţi alţii.

• Bioenergia: Oportunităţile pentru utilizarea biogazului şi biomasei s-au dezvoltat în ultimii ani în România. A III-a Conferinţă Internaţională: Bioenergia în România, cât şi târgul vă dau posibilitatea de a vă prezenta activitatea din acest sector!

• Hidroenergia: Pentru prima dată la RENEXPO® South-East Europe, microhidrocentralele vor juca un rol deosebit! A III-a conferinţă Internaţională: Microhidrocentralele în România păstrează tradiţia din ultimii doi ani şi va aduce sub acelaşi acoperiş experţi şi persoane decisive din România şi Europa. Sponsor al evenimentului din domeniul hidroenergiei este HOBAS.

• UniStreet: Pentru prima dată, RENEXPO® South-East Europe oferă o oportunitate unică universităţilor pentru a-şi prezenta proiectele şi a promova activitatea lor legată de energii regenerabile.

Share Button

În Aula Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” s-au desfăşurat lucrările Simpozionului Internaţional „Economie Agrară şi Dezvoltare Rurală – realităţi şi perspective pentru România“. Această manifestare ştiinţifică a fost organizată de Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală din subordinea ASAS, Institutul de Economie Agrară Belgrad (Serbia) şi de Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti.

O tematică de mare actualitate

Economiştii agrarieni prezenţi la simpozion au supus atenţiei 20 de lucrări ştiinţifice având ca temă evaluarea multicriterială a sistemelor agricole în contextul unei dezvoltări durabile, factorii de influenţă a capacităţii de absorbţie a fondurilor de dezvoltare, influenţa fertirigării prin picurare, principiile şi cerinţele privind siguranţa alimentară, managementul riscului în producţia vegetală, marketingul produselor avicole, determinarea pragului de rentabilitate şi evaluarea riscului economic în exploataţiile agricole vegetale.

Dincolo de momentul aniversar

Simpozionul a reuşit să mijlocească schimbul de idei, de informaţii, prezentându-se cele mai noi rezultate ale cercetării, promovând şi încurajând crearea de parteneriate în domeniul cercetării la nivel naţional şi european.

În deschiderea lucrărilor, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, domnul Gheorghe Sin, a ţinut să sublinieze răspunderea pe care o poartă cercetătorii economişti în restructurarea sectorului agroalimentar.

Prof. Ion Bold a evidenţiat dubla semnificaţie deosebită a acestei manifestări ştiinţifice care tinde să devină o tradiţie, continuând acţiunea începută de prof. univ. dr. ing. Manea Drăghici, ca director al institutului până anul trecut. „Acest simpozion, a subliniat domnia sa, marchează 80 de ani de la crearea institutului sub forma Secţiei de Economie Rurală, condusă de prof. univ. dr. Nicolae Cornăţeanu în anul 1930, în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (creat în anul 1927 la propunerea lui Constantin Garofild), al cărui director general era academicianul prof. univ. dr. Gheorghe Ionescu Şişeşti, iar ministru al agriculturii, prof. univ dr. ec. Virgil Madgearu.“

Fapt este că această manifestare constituie un eveniment de o reală valoare ştiinţifică prin complexitatea tematică abordată, marcând evoluţia gândirii economice agrare şi rurale şi continuând bogata tradiţie a cercetării ştiinţifice aduse pe cele mai înalte culmi de către prof. univ. dr. ing. Sergiu Hartia – primul director şi creator al institutului, care a realizat cercetări de mare importanţă pentru agricultura românească, aşa cum a fost zonarea producţiei agricole la care a integrat timp de patru ani activitatea a peste 40 de institute şi staţiuni de cercetare, ca bază pentru orientarea politicii agrare în realizarea unor structuri agrare viabile diferenţiate zonal. Ca promotor al noului, cu acest prilej institutul a folosit prima dată în România calculatorul (DACIC cu cartele perforate) în rezolvarea complexelor probleme agrare.

Teodor MARIAN

Share Button

SC SILTREK SRL este reprezentantul DigiTerra Information Services Ltd. în România. Societatea se ocupă în principal de distribuirea şi suportul pentru produsele informatice DigiTerra, aplicaţii din categoria sistemelor informatice geografice (GIS) destinate pentru sectoare ca agricultura, silvicultura, protecţia mediului, cadastru, telecomunicaţii etc.

DigiTerra Explorer este o aplicaţie destinată măsurării suprafeţelor şi colectării datelor de teren, foarte utilă pentru toate sectoarele unde se lucrează cu terenuri şi hărţi.

DigiTerra Explorer rulează pe diferite aparate GPS şi calculatoare de birou, utilizatorul beneficiind de un sistem de evidenţă disponibil oricând, în birou sau pe teren.

În agricultură se poate folosi pentru măsurarea terenurilor, prin care va rezulta o hartă electronică, în care la fiecare parcelă pot fi înregistrate date cum ar fi cultura, lucrările planificate şi executate etc. Harta electronică devine astfel o bază de date geoinformatică a exploataţiei.

Copyright © 2014 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions