Vezi continutul

Arhiva

Categorie: Afaceri
Share Button

Grâu mult şi mai ieftin

Preţurile produselor agricole au scăzut într-un ritm accelerat ca urmare a elementelor furnizate de către raportul USDA din ultima lună. Stocurile de la sfârşitul anului de piaţă sunt revizuite în creştere, ceea ce permite detensionarea situaţiei de pe pieţe din următoarele luni. Operatorii au luat la cunoştinţă despre aceste modificări ale bilanţului internaţional de materii prime agricole, ceea ce a dus la scoaterea unor cantităţi masive de produse pe piaţă. Preţul grâului a scăzut consistent în ultima săptămână, oprindu-se astfel tendinţa de creştere din ultimele săptămâni. Creşterea producţiilor de grâu ale statelor din emisfera sudică, cum sunt Argentina şi Australia, permite creşterea stocului de grâu la nivel mondial, ceea ce a făcut ca schimburile să fie reduse.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile grâului futures la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Angrosiştii ţin la preţul porumbului

Preţul porumbului a scăzut, dar are elemente care să-i permită menţinerea la un nivel ridicat. Se constată că preţul porumbului nu a scăzut atât de puternic cum s-a întâmplat în cazul altor cereale. Chiar dacă USDA a anunţat o scădere a producţiei mondiale, până la sfârşitul anului de piaţă, se constată o presiune constantă care poate influenţa preţul în lunile viitoare. Din cauza concurenţei venite din partea celorlalte produse, preţul porumbului poate scădea în perioada următoare.

Cotaţiile porumbului futures la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile porumbului  – MATIF
(vezi tabel revistă)

Orzul, sub presiunea porumbului şi grâului furajer

Preţul orzului a înregistrat şi el scăderi ca urmare a scăderii preţului grâului furajer şi a porumbului. Producătorii de furaje pentru animale preferă grâul şi porumbul în detrimentul orzului, ceea ce a făcut ca în ultima săptămână tranzacţiile să fie destul de reduse. Preţul orzului furajer, pe piaţa europeană, a fost de 180 euro/tonă, iar preţul orzului pentru bere de 212 euro/tonă livrat Rouen.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa oleaginoaselor

Preţul soiei a scăzut constat pe parcursul întregii săptămâni. Scăderea preţului a fost influenţată de informaţiile mai optimiste furnizate de raportul USDA din ultima lună care ne anunţă că stocurile şi producţiile sunt ceva mai bune decât cele înregistrate în luna anterioară. Un alt element care a dus la scăderea preţului soiei a fost scăderea preţului uleiurilor vegetale ca urmare a diminuării preţului barilului de petrol.

Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago

(vezi tabel revistă)

Preţul florii-soarelui a scăzut şi el ţinând cont de evoluţia preţului celorlalte oleaginoase. Se constată o lipsă de activitate pe piaţă, ca urmare a dezinteresului operatorilor pentru acest produs, din această perioadă. Se estimează că la nivel european suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui va fi diminuată comparativ cu cea înregistrată în anul anterior de piaţă.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Preţul rapiţei este şi el în scădere ca urmare a dezinteresului cumpărătorilor din această perioadă. Se consideră că majoritatea nevoilor de rapiţă sunt acoperite, ceea ce face ca să dispară elementele de susţinere a preţului. Preţul rapiţei este penalizat de scăderea accentuată a preţului cerealelor.

Cotaţiile rapiţei – MATIF

(vezi tabel revistă)

Preţ mediu la nivel european
(vezi tabel revistă)

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior
(+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Dumitru Daniel SANDU

Share Button

• Interviu cu Ioan Niculae, patronul Grupului de firme Interagro

Ioan Niculae are destule vocaţii: de industriaş, de asigurător, de patron de fotbal. Toate i-au adus câştiguri mari, până mai ieri. Puţini ştiu însă că Ioan Niculae este unul dintre cei mai mari latifundiari ai României. Poate şi ai Europei. Afacerile sale în agricultură au început imediat după 1990, când a pus bazele unui imperiu agricol clădit pe profesionalism şi performanţă. Privindu-i culturile ai impresia că ele se află în afara dependenţei de natură. Cu sau fără irigaţii, lanurile Interagro sunt permanent bogate, fie că este secetă, fie că plouă abundent. Semn că la Interagro se face cu adevărat agricultură performantă.

– Domnule preşedinte, anul trecut prețul principalelor culturi de câmp, în special la cereale, a crescut semnificativ. De ce?

– Pentru că în România prețurile produselor agricole le urmează pe cele mondiale.

– Ce prețuri se anticipează că vor fi la vară?

– Având în vedere informațiile actuale de piață – stocurile mondiale scăzute, pagubele create de condițiile meteo în Australia, Brazilia și Argentina – pot să cred că piața produselor agricole se va menține la prețuri mari.

– Care este situația prețului la sămânță? Ce se întrevede?

– Prețul semințelor, care se seamănă în primăvara anului 2011, cred că va fi sensibil egal cu cel de anul trecut, ca urmare a ascuțirii concurenței. Pe de o parte, sunt multe firme străine nou intrate pe piață. Pe de altă parte, există stocuri ridicate de semințe.

– În ce măsură considerați că prețurile de anul trecut vor influența suprafețele însămânțate pentru anul agricol 2010-2011, la nivel național?

– Nu se pot produce modificări spectaculoase în ceea ce privește suprafețele cultivate, de la un an agricol la altul, numai datorită prețurilor ridicate. Însă, pe termen scurt, de 3-5 ani, modificările vor fi notabile. Trebuie totuși o coerență în politicile agricole ale României.

Porumb pentru propria industrie

– Dar în cazul dumneavoastră?

– De 15 ani, Interagro își cultivă terenurile pe care le administrează, conform normelor științifice, nu numai în anii de piață foarte buni. Anul acesta, cultivăm mai mult porumb datorită nevoilor industriei procesatoare a grupului Interagro. Dacă nu am fi avut industrie procesatoare în grup, nu am fi modificat structura de culturi.

– Câte hectare lucrați anual?

– Interagro cultivă an de an 48.000 ha.

– Suprataxarea terenurilor nelucrate ar fi benefică pentru dumneavoastră?

– În cazul în care statul va lua măsurile necesare pentru taxarea terenurilor nelucrate, Interagro poate crește suprafața cultivată cu 20.000 ha, în punctele de lucru actuale sau prin înființarea de noi puncte de lucru, în țară.

– Ce producții medii la hectar ați obținut anul trecut?

– Producțiile medii la hectar s-au menținut la nivel ridicat: cereale păioase – 6.000 kg/ha, rapiță – 3.500 kg/ha, porumb – 8.500 kg/ha și floarea-soarelui – 3.500 kg/ha.

Traian DOBRE

Share Button

În privinţa comunicării CE despre reforma PAC, pentru că este un document lung, încerc să punctez principalele elemente ale reformei care vor fi interesante pentru România.

Criterii de repartizare

Unul dintre elementele de reformă vizează mai multă echitate în acordarea subvenţiilor între vechile şi noile state membre. Criteriile de repartizare a plăţilor directe vor fi regândite pe baze noi, echitabile, transparente. Acum, România primeşte subvenţii sub media europeană. Această reformă va însemna că, după 2014, agricultorii români vor primi mai mulţi bani din bugetul Uniunii Europene.

În prezent, în Uniunea Europeană coexistă două mecanisme de distribuţie a plăţilor directe. În vechile state membre există aşa-numitele criterii istorice, stabilite în 2000-2002, bazate pe producţie, în vreme ce în noile state membre, care au aderat la UE în 2004-2007, există o plată unică la hectar. În acest sistem există dezechilibre. Există, de asemenea, discrepanţe şi între regiuni, şi între diferite tipuri de agricultură.

Elemente constitutive şi particularităţi

Plăţile directe/subvenţiile vor fi compuse din câteva elemente.

Va exista o plată de bază pentru fermierii din toată Europa, sprijin pentru venitul acestora, repartizat pe criterii noi, care vor ţine cont, între altele, de contextul de producţie, de suprafaţă, de condiţiile climatice, de mărimea exploataţiilor. Acest sprijin va fi condiţionat şi de respectarea unor criterii minime de protecţie a mediului.

Apoi, agricultorii vor fi încurajaţi să utilizeze tehnici simple de producţie care să nu pună în pericol biodiversitatea, să ducă la o bună folosire a resurselor naturale şi să sprijine lupta împotriva schimbărilor climatice. Agricultorii vor primi bani în plus dacă vor folosi tehnici gen rotaţia culturilor, menţinerea păşunilor permanente, acoperirea solurilor iarna cu plante care produc materie organică, nelucrarea capetelor de parcelă pentru a evita erodarea solului şi pierderea humusului. Nu vor fi penalizaţi, ci încurajaţi.

Pentru agricultorii din zonele unde e dificil să faci agricultură, pentru zonele defavorizate, statele membre vor avea posibilitatea de a acorda o plată de bază mai ridicată, cum este cazul şi unor zone de munte din România. Această plată va fi complementară sprijinului pentru zonele defavorizate cu cofinanţare naţională, care va fi menţinut în cadrul pilonului II – dezvoltare rurală, cu o susţinere mai clară şi mai vizibilă pentru categorii de agricultori.

Direcţia propusă de comisarul european pentru agricultură este să se renunţe la criteriile istorice şi să se meargă spre un sistem nou, echilibrat, aplicabil tuturor celor 27 de state membre.

Atenţie! Echitate nu înseamnă neapărat egalitate. Noul sistem nu va însemna că fiecare ţăran din orice colţ al Europei va primi aceeaşi sumă de bani. Criteriile vor fi unitare, clare, aplicabile peste tot în Europa, dar vor lua în considerare condiţii economice, sociale, de mediu, care vor duce la plăţi diferenţiate.

Propunerea Comisiei este ca plăţile directe să fie orientate către agricultorii activi şi să fie plafonate plăţile pentru fermele foarte mari; detaliile vor urma în pachetul legislativ care va fi lansat în a doua jumătate a anului acesta.

Sprijin pentru fermele mici

Pe de o parte, acesta se va regăsi în plăţile directe unde, pentru fermele mici, Comisia va propune o modalitate de plată a subvenţiilor mai simplă, cu mai puţină birocraţie, pentru a stimula integrarea lor pe piaţă. Pe de altă parte, programul de dezvoltare rurală va sprijini proiecte de modernizare şi restructurare, de promovare şi de îmbunătăţire a performanţei economice a micilor producători, inclusiv prin finanţarea unor programe de investiţii specifice pentru aceştia.

Elemente esenţiale ale reformei

Propunerea comisarului este să sprijine fermele care au o şansă pe piaţă, pe toate palierele acesteia – internaţională, europeană, naţională, dar şi regională şi locală. Ideea este că, atâta vreme cât producătorii dintr-o fermă mică reuşesc să trăiască de pe urma a ceea ce vând, aceştia trebuie sprijiniţi. Comisarul nu mai pune semnul egal între ferma mare şi rentabilitate.

Se va acorda o mai mare însemnă­tate consultanței agricole, programelor de formare, dar și mobilizării inițiativei locale (actualele programe de tip Leader).

Susţinerea pieţelor locale face parte din conceptul mai larg de susţinere a fermelor mici. Prin programul de dezvoltare rurală vor putea fi susţinute financiar atât crearea pieţelor locale, cât şi acoperirea unor costuri astfel încât producătorii să-şi comercializeze direct produsele. (Aceste posibilităţi oferite de reforma PAC vor fi completate de prevederi din politica de calitate, care va da producătorilor mici posibilitatea unei etichetări specifice a produselor lor, gen „produs în ferma mea“ sau produs montan etc.)

Foarte pe scurt, acestea ar fi două dintre elementele principale ale reformei, relevante pentru România. Este vorba de o schimbare de paradigma în gândirea agriculturii europene, care va aduce o politică europeană mult mai atentă la diversitatea agriculturii din UE-27 şi la specificităţile locale.

Share Button

În hora finanţării agriculturii, a intrat și BRD Groupe Société Générale. Această bancă şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) IFN SA au lansat un credit pentru fermieri pe producţia agricolă.

Dobânda anuală efectivă (DAE) este de 10%. Suma totală a unui credit care poate fi oferit de BRD este de cel mult 1,4 milioane de lei. Practic, dobânda variază între 3 și 5% pe lună, comisionul de gestiune este de 0,1%, iar cel de acordare, de 1,5%. La acestea, se mai adaugă dobânda fondului.

Creditul se acordă pe un an de zile, iar 80% din el este garantat de FGCR.

„Creditele se dau pe criterii economice. În primul rând, trebuie precizat că nu se acordă persoanelor fizice, ci întreprinderilor mici sau mijlocii care nu au datorii restante la bugetul de stat, iar dacă au credite acestea trebuie plătite la zi“, a afirmat Veronica Toncea, preşedintele FGCR.

FGCR IFN SA este o societate comercială înfiinţată în anul 1994, cu sprijinul logistic şi financiar al Uniunii Europene, cu scopul de a facilita finanţarea sectorului privat din agricultură şi industria alimentară. (T.D.)

Share Button

Perspectivele care se întrevăd pentru agroturismul românesc sunt bune, iar contribuţia lui pentru dezvoltarea mediului ruralului este foarte importantă. În consecinţă, dezvoltarea agroturismului se impune în spaţiul rural, atât pe plan economic, cât şi social, ca o necesitate imperativă. Grupul Român pentru Investiţii şi Consultanţă, împreună cu ANTREC, a organizat recent o conferinţă naţională de prezentare a rezultatelor intermediare ale unui proiect menit să determine o dezvoltare a pieţei muncii în agroturism şi implicit sporirea calităţii serviciilor oferite de pensiuni.

Investiţia în resursa umană

Proiectul strategic „Resursa umană, investiţie valoroasă în turismul rural românesc“, cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a fost implementat în urmă cu doi ani şi se va desfăşura până în 2012. Scopul principal îl reprezintă investiţiile în resursele umane din zonele rurale, în vederea dezvoltării unei pieţe a muncii flexibilă.

Una dintre activităţile esenţiale ale proiectului este derularea unui program amplu de formare profesională în domeniul turismului rural, în cinci regiuni ale ţării: Nord-Vest, Vest, Sud-Muntenia, Centru şi Nord-Est. Structura programului prevede cursuri de perfecţionare pentru manageri şi angajaţi din domeniul turismului rural. Acestora li se adaugă şi cursuri de formare şi recalificare pentru şomeri, persoane în căutarea unui loc de muncă sau persoane ocupate în agricultura de subzistenţă din mediul rural.

Prin aceste cursuri, beneficiarilor li se oferă posibilitatea de a acumula cunoştinţe practice în meserii specifice turismului rural (administrator de pensiune turistică, bucătar, ospătar, cameristă). În total 830 de persoane din cele cinci regiuni vizate vor beneficia de astfel de traininguri, din totalul de 2.030 de persoane din grupul-ţintă, aparţinând mai multor categorii sociale din mediul rural.

Alte deziderate

Pe lângă programul de formare profesională, obiectivele importante ale proiectului includ:

– dezvoltarea unei reţele multiregionale de centre de coordonare a serviciilor de dezvoltare a resurselor umane angrenate în turismul rural;

– realizarea unui studiu privind şomajul şi situaţia persoanelor ocupate în agricultura de subzistenţă în regiunile incluse în proiect;

– crearea unei baze de date cu unităţi turistice din zonele rurale şi a unui ghid de bune practici în domeniul turismului rural;

– oferirea de servicii de consiliere şi asistenţă în vederea iniţierii unei afaceri în domeniul turismului rural.

Un parteneriat solid

De la începutul proiectului şi până în prezent au avut loc campanii de informare şi conştientizare asupra posibilităţilor de formare şi ocupare în domeniul turismului rural şi asupra importanţei componentei de mediu în dezvoltarea durabilă a turismului rural. În acest răstimp au fost încheiate aproximativ 100 de parteneriate cu autorităţi locale, agenţii de ocupare a forţei de muncă, agenţii de turism, asociaţii de patronate şi ONG-uri.

Implementarea proiectului se face în colaborare cu 11 parteneri naţionali şi transnaţionali: ANTREC România şi structurile sale regionale (ANTREC Bihor, ANTREC Caraş-Severin, ANTREC Braşov, ANTREC Neamţ), Asociaţia de Turism Apuseni, SC Formare Managerială în Turism (FMT), Cardinal Jobs, SC Euro Link Consultants SRL, Organizaţia Naţională a Greciei pentru Turism (EOT) şi Reţeaua Atena de Experţi Colaboratori (ANCE).

Laura DOBRE ZMARANDA

Share Button

Anul acesta, în domeniul forestier, Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP) urmează să realizeze lucrări de împădurire a terenurilor degradate, cele mai multe începute în 2010, pentru care au fost alocate 54,2 milioane de lei, ne-au declarat surse din MMP.

Din suma totală, sunt prevăzute 53,8 milioane de lei (43,3 milioane de lei de la bugetul de stat şi 10,5 milioane de lei din Fondul de Ameliorare a Fondului Funciar cu destinaţie silvică) pentru împădurirea terenurilor degradate şi numai 0,4 milioane de lei pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie.

Priorităţi

Potrivit surselor, „partea leului“ îi revine RNP, în calitatea sa de agent economic cu capital de stat, care are ca principală atribuţie administrarea fondului forestier proprietate publică a statului. Romsilva derulează în special programe de investiţii finanţate din fonduri bugetare şi credite externe.

Ni s-a precizat că sunt programate numai lucrări începute în anii anteriori. Dintre acestea, amintim reconstrucţia ecologică, prin împăduriri, a terenurilor degradate preluate, în 82 de obiective din 23 de judeţe, pe o suprafaţă totală de peste 15.000 ha, din care împăduriri efective 356 ha. De asemenea, se au în vedere refacerea şi dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere, în 150 de obiective din 18 judeţe, pe o lungime totală de 1.183 km. Nu în ultimul rând, se va consolida stabilitatea terenurilor în bazinele hidrografice torenţiale, prin corectarea torenţilor în 114 obiective din 18 judeţe, pe o lungime de albie de 191 km.

Sumele alocate în 2011, pentru finanţarea acestora, se situează la acelaşi nivel ca şi anul trecut, adică 87 milioane de lei fonduri bugetare şi 35 milioane de lei din credite externe, contractate de statul român.

Principalii beneficiari ai fondurilor de investiţii sunt inspectoratele teritoriale de regim silvic şi vânătoare, care au 127 de obiective, cu o suprafaţă de

5.000 ha, şi Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva, cu 74 de obiective, care acoperă 8.000 ha, şi încă şase obiective noi, care însumează 566 ha.

Fondurile europene, doar în cadrul Măsurii 125

Conform MMP, Romsilva are posibilitatea de a accesa fonduri europene doar în cadrul Măsurii 125 b) – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii.

În acest scop, în sesiunea din primăvara anului 2010 au fost depuse 17 proiecte privind dezvoltarea şi consolidarea reţelei de drumuri forestiere şi trei care au ca obiectiv lucrări de consolidare a bazinelor hidrografice torenţiale. Numai că, potrivit condiţiilor din ghidul de evaluare a proiectelor, RNP este penalizată din start cu 10 puncte, din cauză că are capital de stat.

Din această categorie de investiţii, au fost selectate pentru finanţare doar două proiecte care vizează drumuri forestiere din administrarea Direcţiilor Silvice Argeş – 6.337.950 lei şi Dâmboviţa – 6.337.948 lei. Însă numărul celor eligibile, care nu au obţinut finanţare, a fost de 14 şi au fost întocmite pentru 11 drumuri forestiere şi trei corecţii de torenţi. Au mai existat şi patru neeligibile (drumuri forestiere).

Cele două proiecte selectate pentru finanţare sunt în curs de organizare a procedurilor de achiziţie publică şi, după finalizarea acesteia, vor începe lucrările de execuţie.

Traian DOBRE

Share Button

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) derulează anul acesta mai multe programe care vizează mediul rural. Valoarea totală alocată se ridică la peste 900 milioane de lei.

Programe care continuă în 2011

Programul Instalarea sistemelor de încălzire, care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice existente, are două componente.

Prima vizează persoanele fizice. A fost lansată la 1 iulie 2010 și continuă până la epuizarea celor 110 milioane de lei prevăzute.

A doua se adresează unităţilor administrativ teritoriale, instituţiilor publice şi unităţilor de cult, iar sesiunea de depunere a dosarelor de finanţare s-a desfăşurat în perioada 15 decembrie 2010 – 31 ianuarie 2011, având alocate 100 milioane de lei.

Programul Îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate a fost lansat cu scopul de a creşte suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră. Finanţarea nerambursabilă se acordă în proporţie de 100% din cheltuielile eligibile.

Bugetul alocat este de 100 milioane de lei. Suma maximă aprobată pentru fiecare proiect nu poate depăşi 3,5 milioane de lei.

Programe noi care încep în 2011

Pentru Gestionarea deşeurilor este propusă suma de 110 milioane de lei.

Refacerea siturilor contaminate istoric, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale, beneficiază de 100 milioane de lei.

Programul Lucrări destinate prevenirii, înlăturării sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor, aferente obiectivelor din domeniul public al statului are prevăzute în proiectul de buget 200 de milioane de lei.

Ministerul Mediului şi Pădurilor precizează că sumele definitive, alocate pe programe în anul 2011, nu se cunosc exact, întrucât bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului pentru Mediu nu era aprobat la începutul lunii februarie.

Traian DOBRE

Share Button

După Tulcea, Piatra-Neamţ a fost al doilea oraş care a găzduit anul acesta workshop-ul „Satul Românesc – prezent şi viitor“, organizat de revista Lumea Satului, în parteneriat cu Radio Antena Satelor.

La eveniment, ale cărui dezbateri au fost mediate de editorul general al revistei Lumea Satului, Ion Banu, au participat secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, deputatul Culiţă Tărâţă, preşedintele Consiliului Judeţean, Vasile Pruteanu, prefectul Mihai Archip, directorul DADR, Liviu Bumbu, preşedintele filialei ACoR Neamţ, Alexandru Drăgan, primarul comunei Taşca, alţi reprezentanţi ai principalelor instituţii cu responsabilităţi în spaţiul rural, precum şi 150 de fermieri şi primari din judeţul Neamţ.

Minimarketuri pentru agricultori

Extrem de receptiv la multitudinea de probleme expuse de fermieri cu acest prilej, secretarul de stat Adrian Rădulescu şi-a declarat întreaga disponibilitate pentru dialog: „Puneţi-vă de acord şi veniţi cu propunerea concretă. Nu vă promit că rezolv sau nu, dar vă promit că discutăm subiectul pentru a vedea ce se poate face.“

În acelaşi context, Adrian Rădulescu a enunţat două dintre intenţiile ce se doresc materializate: reconversie în pomicultură, întocmai ca în viticultură, şi minimarketuri pentru agricultori.

„Agricultura, mai importantă decât toate“

Prezent la întâlnirea cu confraţii din judeţul Neamţ, deputatul Culiţă Tărâţă a punctat importanţa vitală a agriculturii, mai ales în actualul context internaţional grevat de criza economică. „Trebuie să tragem toţi la acelaşi jug, fiindcă mai importantă ca agricultura nu e nicio altă ramură a economiei. Totul e să găsim soluţii să lucrăm pământul.“

La rândul său, Alexandru Drăgan, primarul comunei Taşca şi preşedinte al ACoR, filiala Neamţ, a atras atenţia în privinţa pierderii oportunităţilor oferite de Uniunea Europeană. „Nu ne uităm în jurul nostru ce fac alţii, cum trăiesc alţii, cum au ajuns departe şi au experimentat 50-100 de ani un lucru şi noi o luăm mereu de la capăt. Nu ştiu când mai vine altul“, a punctat primarul.

În cadrul dezbaterii au mai luat cuvântul, printre alţii, Cezar Sava, preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Neamţ, Ioan Crăciun, preşedinte al Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Ovine, Elena Pleşca şi Odeta Popescu – fermieri, Ioan Grădinaru, primar Dumbrava Roşie, Emil Prisecaru, primar comuna Bahna.

„S-au făcut multe investiţii în spaţiul rural. Primarii şi-au dorit să investească în infrastructură şi nu e rău deloc. Dar foarte puţini s-au gândit la a crea concomitent plus valoare în localităţile respective. Există în multe localităţi unde s-au realizat astfel de investiţii, iar acum nu are cine să suporte financiar serviciile oferite pentru că populaţia este săracă în multe zone.

Se întâlnesc asemenea situaţii şi bănuiesc că judeţul Neamţ nu face excepţie. Aşadar, concomitent cu realizarea unor astfel de investiţii, cred că este foarte bine ca în primul rând oamenii care păstoresc localităţile respective să se gândească la crearea de plus valoare, la sprijinirea a ceea ce înseamnă economie în spaţiul pe care-l administrează. E foarte important să sprijine iniţiativa celor care vor şi ştiu să facă ceva, dar n-au suficientă potenţă economică.“ Ion Banu, editor general revista Lumea Satului.

Dacă e aprilie, e Bacău

Pentru cel de-al treilea workshop din acest an, Lumea Satului va lua pulsul agriculturii şi al spaţiului rural din judeţul Bacău. Ca şi la precedentele întâlniri, partener va fi Radio România Antena Satelor.

Camelia MOISE

Share Button

• Director general la tractoare, acum manager în energia verde

Cine este Benko Sandor

S-a născut în Ulieş (Mureş). Este inginer mecanic, absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, în 1971.

A lucrat timp de 17 ani la Fabrica de Tractoare din Miercurea-Ciuc, unde a urcat până la funcţia de director general. Din 1990, s-a implicat în energii verzi, regenerabile, ca patron. Firmele sale vizează fabricarea mobilei, producerea de brichete şi peleţi, plantaţii energetice, utilaje din domeniu, cum ar fi cazane pentru arderea peleţilor. Este căsătorit şi are doi copii, un fiu şi o fiică.

Datele statistice arată că, în România, există peste 1,5 milioane ha de terenuri cu umiditate ridicată, de pe care s-ar putea exploata salcia (Salix) energetică, care se înscrie în surse regenerabile de energie.

Costurile cu înfiinţarea (lucrări agricole, procurare puieţi) sunt de aproximativ 1.500-1.600 de euro/ha, iar „pădurea“ poate fi utilizată până la 30 de ani.

Producţia pe un hectar, în condiţii normale, este de 30 t/ha tocătură (biomasă) la o umiditate de 30%. Cum preţul acesteia este de vreo 40 de euro/t, rezultă un venit total de 1.200 de euro/ha. Asta în primii doi ani, după care cheltuielile scad.

Pionierul unor astfel de plantaţii în România este Benko Sandor, din Miercurea-Ciuc, care ne-a oferit informaţii legate de agrotehnică.

Recomandări tehnice

Calitatea terenului

„Este important ca, în limita posibilităţilor, distanţa dintre utilizator şi plantaţie să fie cât mai mică. Suprafața minimă rentabilă este de 5 ha. Solurile cele mai bune au pH 5,5-7,5, dar pot fi utilizate și altele, cu PH 3,5-10. Se recomandă terenurile argiloase, dar sunt bune şi cele nisipoase, dacă se poate asigura umiditatea necesară“, a declarat Benko Sandor, pentru Lumea Satului.

Salix creşte foarte bine în zonele cu înmlăştinare permanentă sau periodică, având o capacitate de evapotranspiraţie de 15-20 litri apă/zi/m².

Pregătirea solului

Domnia sa a spus că pregătirea solului începe cu un an înaintea plantării puieților, cu eliminarea buruienilor şi distrugerea rădăcinilor acestora. Terenul se ară și se lasă necultivat. Buruienile care apar în cursul verii se distrug cu erbicide totale, cum ar fi Roundup (glifosat, 360 g/l) sau glifosat 6 l/ha, dizolvat în 350-400 l apă. Mai sunt necesare intervenţii mecanice, discuit și prăşit mecanic, pentru distrugerea completă a rădăcinilor.

Toamna se execută o nouă discuire, iar primăvara, încă o erbicidare totală, cât mai aproape de momentul plantării.

Plantare

„În cazul executării manuale, înaintea plantării, lujerii se taie la lungimea de 18±1 cm și se țin în apă minimum 24 de ore“, a menționat Benko.

Conform sfaturilor date, plantarea se face din martie (după dezgheţ) până la mijlocul lunii mai. Puieții plantați în lunile martie și aprilie au o dezvoltare mai bună a rădăcinii, deci și a arboretului.

Plantarea se face pe câte două rânduri, la o distanţă de 75 cm între ele, urmate de un spaţiu liber de 150 cm, după care iarăși două rânduri la 75 cm și așa mai departe.

Distanţa între doi puieți pe rând este de 60-65 cm. La un hectar, sunt necesare aproximativ 14.000 de bucăți.

Pentru a uşura recoltarea (cu combină sau cu tractor la care se atașează un utilaj de recoltat), este bine ca rândurile să fie cât mai lungi, iar la capete să existe drumuri de acces. În caz contrar, trebuie lăsat liber un spaţiu necesar pentru întoarcerea mașinii.

Întreţinere

În opinia lui Benko Sandor, combaterea buruienilor este foarte importantă. La cel mult o săptămână după plantare, se administrează Cougar sau Bacara, soluţii care acţionează asupra seminţelor buruienilor. În perioadele următoare, se acţionează mecanic, ori de câte ori va fi necesar, în general de 6-8 ori pe an. Ca regulă generală, se intervine atunci când, pe o suprafaţă cât palma, apar 2-3 buruieni mai mari de 2-3 cm.

În anul al doilea, sunt suficiente în general două intervenţii mecanice.

„În cazul în care, în primul an, am reuşit să facem o combatere eficientă, în anii următori nu va mai fi necesară nicio intervenţie, pentru că plantele se consolidează şi buruienile nu mai au condiţii de dezvoltare“, a afirmat Benko.

Îngrăşăminte

La începutul dezvoltării, plantaţia de Salix are nevoie de îngrăşăminte, în special pe bază de azot. Îngrășarea se face fie cu produse chimice, fie cu nămol de la staţiile de epurare ale localităţilor.

Cantităţi recomandate de îngrăşăminte chimice (azotat sau uree): anul I – 450 kg/ha, anul II – 100-150 kg/ha, anul III – 100-150 kg/ha.

Administrarea se face primăvara, înainte de a începe creşterea lugerilor. Se acordă o mare atenţie, astfel încât utilajul folosit să nu distrugă tulpina!

Împrăştierea nămolului se face înainte de plantaţie sau imediat după recoltare, cu ajutorul utilajului clasic de împrăştiat bălegar. Nămolul asigură necesarul de fosfor (P), dar nu şi necesarul de potasiu (K), motiv pentru care acesta se administrează separat.

De asemenea, frunzele căzute asigură o bună sursă de fertilitate pentru sol.

Recoltare

Recoltarea se face iarna, după ce au căzut frunzele. Pentru suprafeţe mari, se utilizează combina dotată cu un sistem special (dispozitivul H2, pentru combine Claas Jaguar). Mașina taie lugerii, îi toacă, iar tocătura se colectează într-o remorcă tractată de un tractor (similar cu recoltarea porumbului pentru siloz).

Dacă terenul nu permite intrarea combinei, se recomandă utilaje de recoltat, atașabile la tractor. Acestea au o productivitate mai redusă, dar o mobilitate mai mare.

Traian DOBRE

Share Button

Autorul articolului de faţă este la ora actuală personalitatea ştiinţifică cea mai autorizată să facă o analiză a cauzelor ce au condus la dezorganizarea unui sector ce se caracterizează prin profesionalism, corectitudine şi eficienţă practică. De aceea, spusele domniei sale trebuie luate ca un îndrumar îndreptat spre înlăturarea unor nereguli care au transformat cadastrul funciar într-o activitate ce a condus la abuzuri şi haos general.

În materie de cadastru şi organizare a teritoriului, unele zone ale României au o tradiţie seculară.

Aceste două activităţi deosebit de specioase s-au realizat printr-un sistem perfecţionat şi într-o viziune unitară, în care au fost înregimentate valori umane de excepţie. Mai ales în ultimii 50 de ani, prin crearea în cadrul Ministerului Agriculturii a Institutului de Studii şi Proiectări Agricole – ISPOTA, apoi a Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului – IGFCOT, această activitate a fost ridicată la un nivel ştiinţific de rang înalt. Ea a avut un profil mixt: cercetare, inginerie tehnologică, proiectare.

În interrelaţie permanentă, IGFCOT şi OCOTA au realizat un sistem unitar de măsurători, o evidenţă a fondului funciar, planuri şi hărţi la diferite scări pentru toate cerinţele economiei naţionale, a băncii de date geodezice şi cartografice, a băncii de date cadastrale şi un sistem unitar de organizare a teritoriului.

Ce nu s-a lichidat a fost dezorganizat

Întreaga activitate, cu o structură organizatorică de execuţie a măsurătorilor terestre, cadastrului şi organizării teritoriale, creată şi dotată de către Ministerul Agriculturii, a fost transferată la Ministerul Administraţiei şi Internelor (la solicitarea unui ministru al agriculturii neprofesionist, pentru a nu mai fi întrebat de aplicarea Legii nr. 18/1991). Or, în condiţiile diversificării formelor de proprietate şi de folosire a terenurilor, era cu atât mai necesară această activitate la Ministerul Agriculturii. Ceva mai mult, în mod abuziv, ignorând prevederile capitolului VII din Legea nr. 18/1991 – Legea fondului funciar, activitatea de organizare şi amenajare a teritoriului a fost lichidată.

Primele consecinţe

Astfel, Ministerul Agriculturii a fost lipsit de principalul organism tehnic pentru cunoaşterea sistematică şi permanentă a fondului funciar. Aceasta a avut ca implicaţii directe:

– lipsa evidenţei funciare şi a deţinătorilor, necultivarea sau folosirea neraţională a terenurilor;

– amplasarea necoordonată a investiţiilor;

– lipsa activităţilor de proiectare pentru organizarea unor exploataţii viabile prin comasare, asociere, arendare şi aplicare a unor sisteme raţionale de agricultură recomandate de cercetarea ştiinţifică;

– neutilizarea fondurilor UE;

– nerealizarea unei baze reale pentru sistemul de taxe şi impozite etc., nerealizarea unei dezvoltări coordonate a spaţiului rural.

Fapt este că lipsa ordinei teritoriale, dispersarea şi fragmentarea (47 milioane de loturi faţă de 22 milioane înainte de război) au dus la necultivarea a 1/3 din terenul agricol, dar mai ales la imposibilitatea asigurării intensificării producţiei agricole, având drept consecinţă directă asigurarea produselor agroalimentare din import.

O instituţie „stat în stat“

De fapt, prin Legea nr. 7/1996 – legea cadastrului s-a creat în ideea realizării mai rapide a cadastrului general. Adevărul este că Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, care printr-o succesiune de legi nu a realizat decât dezvoltarea unor structuri organizatorice deosebit de stufoase şi comode, a transformat o activitate de teren în activitate de birou, centrată în principal pe circulaţia juridică a terenurilor şi imobilelor.

Cel mai edificator fapt privind activitatea desfăşurată de o asemenea instituţie devenită autonomă, „stat în stat“, este că, în decursul a 15 ani, nu a realizat cadastrul în nicio comună din România, ceea ce constituia principala activitate prevăzută prin lege.

În folosul cui s-a creat haosul?

Subliniem că preocuparea acestei stufoase agenţii s-a rezumat numai la cadastrul edilitar în localităţile urbane şi la obţinerea unor avantaje materiale directe în relaţiile cu cetăţenii. În spaţiul rural, care deţine 95% din teritoriul României, domină haosul, în lipsa unei cunoaşteri a stării fondului funciar.

Soluţii există: este nevoie de decizii raţionale

În aceste condiţii, singura soluţie care se impune este retrocedarea activităţii de cadastru de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Ea ar trebui reorganizată ca direcţie generală (şi nu agenţie) pentru a fi coordonată şi controlată în mod eficient. De asemenea, se impune revenirea la vechea structură (OCOTA + IGFCOT), ceea ce îi va asigura calitatea de principal organ tehnic pentru evidenţa şi folosirea raţională a fondului funciar. În fapt, este vorba de crearea unei structuri agrare viabile în exploataţii cu terenuri comasate şi organizate pentru aplicarea unor sisteme raţionale de agricultură recomandate de cercetarea ştiinţifică.

Reorganizarea şi reactivarea activităţii de cadastru şi organizarea teritoriului vor avea un dublu efect: realizarea evidenţei tehnice, economice şi juridice, respectiv identificarea, descrierea, înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor (teren cu sau fără construcţie) de pe întreg teritoriul ţării, precum şi organizarea şi amenajarea teritoriului agricol, a exploataţiilor agricole fără de care agricultura nu îşi poate îndeplini funcţiile sale.

Altfel, starea de lucruri din interiorul unei instituţii total închistate conduce la avansarea unor obiective de râsul curcilor, cum ar fi cele cuprinse în Cartea Albă a Cadastrului (2002) şi Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030 (2008), care prevăd ca până în 2013 să se realizeze cadastrul numai într-o comună, iar finalizarea cadastrului să fie în 2030, în timp ce organizarea teritoriului nici nu este amintită.

Aceasta este prima măsură necesară pentru revenirea la un sistem de cadastru şi organizare a teritoriului care să reprezinte o parte componentă a viitoarei strategii de dezvoltare a agriculturii.

Şi încă un aspect care trebuie înţeles: chiar dacă se autofinanţează – într-o măsură mai mare sau mai mică – instituţii ale statului – cum este şi Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – care nu-şi îndeplinesc obiectivele pentru care au fost create pentru interesul general trebuie reorganizate în mod util, eficient pentru societate.

Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD
Membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

Share Button

• Subvenţiile ar trebui date pe unitatea de produs, afirmă ing. Nicolae Mănăilă.
• Pe piaţa uleiului, mafia stabileşte preţul.
• Cu geanta de bani la roata maşinii.

În anul recent încheiat, fabrica de ulei Helianthus din Priponeşti (judeţul Galaţi) a pus în funcţiune o linie automatizată de îmbuteliere. Astfel, s-a încheiat o etapă, ultima dintr-un program investiţional de ordinul sutelor de mii de euro. Afacerea se derulează în sistem integrat: producţie, prelucrare, transport şi desfacere.

La început a fost oleiniţa

În nordul judeţului Galaţi se află una dintre cele mai moderne fabrici de ulei. Inginerul Nicolae Mănăilă (foto), un om trecut prin multe, şi-a împlinit un vis născut în urmă cu 20 de ani. „Imediat după Revoluţie nu era untdelemn pe piaţă. Am zis să încerc, cu toate că nu ştiam mai nimic despre tehnologia acestui produs. Lucrasem o viaţă în viticultură şi vinificaţie. Am cumpărat 1,3 hectare de teren, de fapt era o baltă: cu izvoare, cu gâşte, cu raţe… A trebuit să umplu cu tone de pământ şi piatră şi apoi să împrejmuiesc suprafaţa. În anul 1993 am achiziţionat o oleiniţă cu o capacitate de 10 t/24 ore. Apoi, am cumpărat pereţi prefabricaţi din beton pentru blocuri, am făcut construcţia, instalând şi presa cu prăjitor.”

O primă „ţeapă” rafinată

Din prefabricate s-au ridicat două magazii, pentru floarea-soarelui şi şrot. Pasul următor, o instalaţie de rafinare a uleiului. „Am găsit o firmă ieşeană şi… am luat ţeapă de câteva miliarde de lei vechi! Societatea a intrat în faliment, fiind nevoit să continui de unul singur toată rafinăria”, ne-a declarat patronul.

Ulei şi oţet

Firma Helianthus Oil nu are datorii, lucrează cu 40 de salariaţi, oamenii sunt mulţumiţi, primesc salariile la timp… Investiţiile au continuat: silozuri de 300 şi 200 tone, presă cu filtru grosier, linie de îmbuteliere, instalaţie de făcut butelii din plastic, mijloace de transport – un TIR, cisternă, autocamioane, spaţii de desfacere… Practic, se face sticla, se umple, se depozitează şi se împachetează, se pune pe paleţi şi… pleacă în ţară. Ceva mai târziu, inginerul Nicolae Mănăilă a putut cumpăra şi secţiile de oţet şi de vinificaţie unde a lucrat o viaţă. Acum, Helianthus produce şi ulei de gătit, şi oţet din vin de fermentaţie.

Birocraţia prosperă, Sapardul este mort!

Nicolae Mănăilă este scârbit de birocraţie. Vorbeşte despre accesarea eurofondurilor ca despre… morţi! „Am o exploataţie agricolă cu teren în arendă de 300 hectare. Am avut un proiect Sapard de pe urma căruia am luat un tractor, un plug, un combinator. Am renunţat să mai fac proiecte din cauza birocraţiei.”

Pe geanta samsarului scrie evaziune

Recolta a fost bună în 2010, lucrările de toamnă s-au încheiat, iar subvenţiile nu prea au venit la timp. „Subvenţiile care se dau pe suprafaţă ar trebui acordate pe unitatea de produs. Şi atunci, interesul fermierului este să crească producţia. Subvenţia este pentru toată lumea la fel. Sunt avantajaţi cei care au suprafeţe mari şi dotarea în pas cu progresul tehnologic. Ar trebui să se ţină cont de factură, unde scrie clar: atât am vândut, atâta-i producţia! Până acum i s-au dat fermierului 130 de euro, chiar dacă a făcut 5.000 kg la hectar sau 1.000 kg. Atunci, ce gândeşte omul: din cinci, vând patru la negru şi una o declar!”

Despre evaziunea fiscală din agricultură, fermierul Nicolae Mănăilă este… ferm: „Trebuie să se ia măsuri împotriva acestui adevărat flagel, mai ales a samsarilor care vin cu geanta plină cu bani să ia recolta din capătul lanului… Aici statul pierde foarte mult; se ocolesc impozitele.“

Dictatul de monopol

Pentru Nicolae Mănăilă, drumul pe piaţa uleiului pare a fi destul de… unsuros! „Aici este o mafie extraordinar de puternică. Companiile multinaţionale au cumpărat fabricile de ulei de la Oradea, din Capitală, de la Iaşi, după care… le-au închis! Acum a venit rândul Buzăului. Vor să pună monopol pe toată zona; vorbesc aici despre Ungaria şi Bulgaria… Jocurile sunt făcute pe partea economică. Când au ridicat preţul la ulei, când l-au coborât. Nu a fost unul stabil, dovadă că şi la ora actuală este fluctuant, ca noi să nu rezistăm concurenţei…“, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Şi a continuat: „Americanii de la Cargill vin şi dirijează preţurile pe piaţă. Mi-au oferit pe grâu 0,45 lei pe kg, zicând că n-are gluten, iar la ora asta kilogramul de grâu este de 1 leu. Am pierdut câteva miliarde de lei vechi.”

„După 20 de ani de privatizare am luat destule ţepe, am pierdut miliarde de lei vechi. Până mi-am format o reţea de beneficiari a durat. Acum, ne cunoaştem între noi. Vând mai mult zonal, pe o rază de 50-200 km. Am reuşit să intru pe Vrancea, Bacău, Suceava, Harghita”, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Piaţa uleiului din România este dominată de două concerne. O firmă mică, precum Helianthus, abia dacă se mai poate strecura. Omul de afaceri spune: „Floarea-soarelui este lăsată de la Dumnezeu ca să facem ulei din ea!”. Iar el, inginerul Nicolae Mănăilă, împlineşte visul seminţei de a deveni ulei!

Dragoş RĂILEANU

Share Button

„Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a solicitat autorităţilor române recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarilor verificaţi, deşi doar o parte din investiţie se află sub suspiciune de fraudă“, se arată într-o notă remisă redacţiei noastre, semnată de Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, privind proiectele din cadrul Măsurii 1.1., submăsura 02 – Carne, produse din carne şi ouă, implementate prin Programul SAPARD în România, cercetate de OLAF.

Conform documentului, MADR nu a primit niciun raport final de control, întocmit conform prevederilor Regulamentului CE nr. 1073/1999 şi Manualului OLAF. De aceea, Tabără consideră că măsurile dispuse trebuie să fie proporţionale cu constatările făcute şi cu puterea probatorie a informaţiilor furnizate conform principiului proporţionalităţii sancţiunilor administrative, prevăzute în legislaţia comunitară.

Nota prevede suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare, până la obţinerea actului de control DLAF, raportul final OLAF şi rechizitoriul DNA.

Totodată, se menţionează că MADR va întocmi propriul Raport de control şi, dacă va fi cazul, se va solicita DLAF verificarea aspectelor semnalate de OLAF, în vederea obţinerii de dovezi şi documente probante suplimentare, faţă de constatările preliminare ale OLAF, cu solicitarea de a fi remisă Nota de control întocmită la finalizarea verificărilor, pe baza căreia se va face înregistrarea în registrul debitorilor.

(T.D.)

Share Button

„La Brăila se teledetectează până şi cimitirele“, este declaraţia-şoc a directorului executiv al Centrului Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Brăila, Daniela Militaru.

În cadrul unei reuniuni de lucru desfăşurate recent la Brăila, la iniţiativa Asociaţiei Producătorilor Agricoli, în prezenţa ministrului agriculturii Valeriu Tabără, Daniela Militaru, directorul executiv al APIA Brăila, s-a declarat uimită de perpetuarea problemei supradeclarărilor la depunerea cererilor de plată pentru suprafaţă. „La teledetecţie, din 3.453 ha, câte au fost selectate, cu stupoare constat că sunt foarte multe supradeclarări. Vreţi să ştiţi că echipa de control a găsit cimitire declarate pentru subvenţii? Nu se declară numai suprafeţe cultivate, ci şi canale, drumuri, terenuri posibil abandonate, construcţii“, a precizat şefa APIA Brăila.

Reacţia dură a ministrului

În replică, ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat că numeroasele disfuncţionalităţi ivite în activitatea curentă a APIA Brăila au ca sursă imobilismul şi noncomunicarea reprezentanţilor acesteia cu autorităţile locale şi cu fermierii. „O spun direct în faţa oamenilor. Foarte mulţi ne-am domnit. Şi eu pot să stau la Bucureşti şi să vină domnul Cucu la mine. Şi vine de obicei cu multă plăcere, cum şi eu vin aici cu aceeaşi plăcere“, a tunat ministrul către directorul APIA Brăila, pentru ca apoi să continue în termeni şi mai duri. „Înainte de a umbla după funcţii, mergeţi acasă la oameni. Doamnă, nu stăm să dăm comenzi de la centru! Fiţi lângă oameni, pentru că o să schimbăm regulile jocului. Eu când dau drumul la nişte afirmaţii nu o fac fără suport. Ţineţi legătura mai bine cu prefectul şi cu primarii. Sper să nu mai ajung încă o dată să vă spun treaba asta. Nu întâmplător sunt multe inadvertenţe în anumite situaţii. APIA trebuie să fie alături de fermieri, fie ei mari sau mici“, s-a adresat Valeriu Tabără directorului executiv al APIA Brăila, demis ca şi alţi şefi de deconcentrate în 2009 şi ulterior repus în funcţie printr-o hotărâre judecătorească.

Şi, totuşi, „buba“  e la Centru

Fără apărare în faţa oficialului de la Bucureşti, care i-a refuzat orice explicaţie cu un sec „nu, nu justificăm aici, vă rog, am înţeles“, şefa APIA Brăila a primit un ajutor nesperat de la fermierii locali. „La nivel central e buba, nu la Brăila“, a declarat în aplauzele asistenţei unul dintre fermierii prezenţi la întâlnire.

În ajutorul directorului APIA a sărit şi Vasile Datcu, membru al APA Brăila: „Profit de ocazie să mulţumesc doamnei director Daniela Militaru, cu care am colaborat bine întotdeauna şi a fost deschisă parteneriatului cu noi“, a punctat fermierul brăilean.

Camelia MOISE

Share Button

Sunt lăudabile eforturile actualei echipe ministeriale de a redeschide piaţa europeană pentru carnea de porc românesc. Întrebarea este: cu ce folos?

Dacă ar fi să ne comparăm cu străinătatea, România va fi obligată să vândă scump pe acele segmente ale pieţei europene unde se înregistrează o supraproducţie relativă. Şansa de a ne impune produsele pe pieţele de referinţă ale pieţei comunitare sunt pe cât de minime, pe atât de riscante. Important este, totuşi, că din acest an am putea reveni pe piaţa internaţională, fără nicio restricţie de ordin sanitar-veterinar.

Nu de acum şi nici de ieri, ci chiar de două decenii, porcul românesc trăieşte o dramă. El a fost lovit în primul rând de acţiunile nesăbuite ale neoreformatorilor, care au distrus mai ales ce a fost bun în existenţa acestei specii. Au urmat apoi bolile contagioase care erau cât pe ce să-l scoată inclusiv de pe piaţa românească. Chiar şi aşa porcul românesc reprezintă prea puţin într-o agricultură care, cel puţin teoretic, a fost construită pentru a asigura furajarea a minimum 15 milioane de porcine.

Piaţa cărnii de porc, în cădere liberă

Începutul anului 2011 nu pare să fi fost de bun augur pentru porcul românesc. Asta susţin reprezentanţii producătorilor autohtoni, iar teoriile lor sunt confirmate într-o oarecare măsură şi de căderea drastică a pieţei cărnii de porc. Acesta este unul dintre motivele esenţiale pentru care, de la începutul anului, fermierii români au mers cum s-ar spune în pierdere din cauza preţului de vânzare ce a scăzut sub limita costului de producţie. Constrânşi de această situaţie, crescătorii de porci s-au văzut nevoiţi să tragă încă un semnal de alarmă, anunţând că repercusiunile sunt foarte grave şi prefigurând intrarea în faliment a multor unităţi de producţie.

Cert este că această situaţie nu este unică în România, foarte multe state din Uniunea Europeană confruntându-se cu dificultăţi în sectorul de creştere a porcinelor. Prima concluzie alarmantă care evidenţiază acest lucru este scăderea efectivelor de animale în ultimii trei ani.

Oferta tot mai scăzută ar fi trebuit să crească preţul de valorificare, dar în mod paradoxal piaţa cărnii de porc a înregistrat un trend descendent. Acest recul a culminat la începutul anului cu scăderea preţului până la 4-5 lei, în vreme ce preţul de cost pentru creşterea animalelor este de aproximativ 6 lei.

Previziuni

Vestea proastă vine din partea crescătorilor de porci care anunţă că este posibil ca preţul cărnii de porc să crească în perioada imediat următoare, după ce costurile de producţie s-au majorat şi ele.

În disperare de cauză, ei au apelat la o soluţie extremă, şi anume iniţierea unui dialog deschis cu autorităţile, în urma căruia să se prefigureze un plan pentru traversarea crizei. În cazul în care discuţiile pe care le vor avea cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii nu vor avea efectul scontat, fermierii ameninţă că vor recurge la proteste de stradă.

Efectivele au scăzut în mod constant

Dacă este să facem o analiză amplă a sectorului de creştere a porcinelor, o să constatăm că, în pofida tuturor eforturilor depuse de către cei care pledează pentru porcul românesc, acesta a avut în România o existenţă destul de chinuită. Ultimii 11 ani au însemnat o perioadă în care efectivele au înregistrat oscilaţii minore, dar numărul porcilor în România continuă să fie unul foarte mic în raport cu anii de dinainte de 1989. În perioada cuprinsă între 2000-2011, apogeul, dacă îi putem spune aşa, a fost atins în 2006, atunci când România deţinea un efectiv total de 5 milioane de capete, dintre care doar 1.400.000 erau crescute în unităţi care produc pentru piaţă.

Începând cu anul următor, numărul efectivelor de porci a început să scadă treptat, astfel încât în 2010 aveam în producţie aproximativ 4.300.000 de exemplare, dintre care 1.634.000 crescute în flux industrial.

Nici la capitolul efectivelor de scroafe nu stăm mai bine. Ca şi în cazul porcilor pentru producţie, efectivul cel mai mare de scroafe a fost înregistrat în 2006, atunci când aveam 362.000 de exemplare, dintre care 118.000 crescute în sistem industrial. Astăzi, avem un efectiv total de 292.000 de capete, dintre care 120.000 de scroafe exploatate în sistem industrial.

În condiţiile acestea, şi producţia de carne a scăzut treptat, de la 623.000 tone în 1997, la 424.000 tone echivalent carcasă în 2010.

În loc de concluzii

În România, crescătorii de porci au învăţat că trebuie să se descurce singuri. Prin forţe proprii au reuşit să aducă complexele şi fermele de tip industrial la o stare relativ normală, chiar dacă mai sunt încă multe de făcut. Drama lor este că nu pot controla piaţa cărnii de porc, asta pentru că România continuă să fie un importator pentru ţări precum Germania şi că o bună parte din producţia importată poate fi contestată din punct de vedere calitativ. Ea are căutare în România pentru simplul motiv că are un preţ mai mic. Actuala criză pe care o suferă piaţa cărnii a obligat la noi reguli de joc. Preţurile de dumping la care s-a comercializat la începutul acestui an kilogramul de carne de porc au produs o destabilizare în sistemul de valorificare internă. Efectul este că preţul de vânzare, la poarta fermei, a scăzut, ajungând în jurul valorii de 5 lei/kg greutate vie, iar crescătorii sunt în pericol să îşi blocheze fluxul de producţie.

Laura DOBRE ZMARANDA

Share Button

Grâul, pe o piaţă tot mai bulversată

Volatilitatea şi amplitudinea variaţiilor cotidiene au dus la amplificarea mişcărilor iniţiate în săptămâna precedentă, transformându-le în adevărate mişcări de panică. Actualitatea din Libia duce la amplificarea îngrijorărilor din ţările din Africa de Nord, primul bazin importator de grâu din lume.

Pe piaţa europeană, volatilitatea este extremă, cu amplitudini de la o zi la alta de 23 euro/tonă, la mijlocul săptămânii. Elementele fundamentale sunt solide, ceea ce se traduce prin menţinerea preţurilor la un nivel ridicat. Cantităţile de grâu exportate de SUA şi Europa ne arată o activitate în creştere pe piaţa mondială, având în vedere exportul de un milion de tone realizat de SUA şi certificatele emise de UE aferente cantităţii de 439.000 tone. Incertitudinile legate de incidentele climatice fac ca tot mai des să se vorbească despre impactul acestora.

– Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

– Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Preţul porumbului, într-o mică scădere

Ultimele tranzacţii au fost marcate de retragerea masivă a fondurilor de investiţii de pe piaţa materiilor prime, ceea ce a făcut ca preţul porumbului să scadă. Tensiunile politice existente în zona Maghrebului şi în Orientul Mijlociu au dus la îngrijorarea operatorilor, care au preferat să-şi vândă poziţiile deţinute pentru a obţine un profit. Scăderea preţului porumbului a fost moderată, având în vedere fluctuaţia preţului grâului şi rapiţei. Cea mai mică volatilitate a preţului a înregistrat-o piaţa porumbului, comparativ cu celelalte pieţe de materii prime.

– Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Preţuri orientative
(vezi tabel revistă)

Oferta de orz – şi mică, şi ieftină

Orzul a pierdut şi el din competitivitate ca urmare a presiunii exercitate de către celelalte cereale furajere. Volatilitatea a fost mai mare decât cea înregistrată în cazul porumbului. Volatilitatea mare a grâului a dus la scăderea preţului orzului. Orzul a fost atractiv la cumpărare, însă disponibilităţile s-au epuizat rapid, ceea ce a făcut ca retragerile din stocul de intervenţie să fie mai accelerate. Acest fapt a făcut ca în stoc să mai rămână doar 11% din cantitatea iniţială. Preţul orzului furajer livrat la Rouen a ajuns în jurul a 193 euro/tonă, ceea ce a însemnat o reducere de 11 euro/tonă faţă de preţul înregistrat în săptămâna anterioară.

– Cotaţiile orzului FOB – Franţa
(vezi tabel revistă)

Piaţa oleaginoaselor

Piaţa soiei. Reevaluarea preţurilor uleiurilor vegetale de la mijlocul săptămânii poate duce la revigorarea preţului. Creşterea preţului uleiului de soia din SUA a dus la ridicarea preţului acestei materii prime. Consecinţa este încetinirea exporturilor de soia şi utilizarea mai bună pe piaţa americană.

– Cotaţiile soiei la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Preţul florii-soarelui a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele trei săptămâni ca urmare a evoluţiei preţului petrolului şi al oleaginoaselor.

– Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – Franţa
(vezi tabel revistă)

Preţul rapiţei, dat în jos de ofertă

Piaţa europeană a rapiţei a fost marcată de o scădere rapidă a preţului ca urmare a reducerii preţurilor de pe celelalte pieţe ale materiilor prime agricole, strâns legată de retragerea fondurilor de investiţii de pe piaţă. Creşterea spectaculoasă a preţului barilului de petrol nu a fost suficientă, pentru moment, pentru a inversa tendinţa actuală a preţului rapiţei, având în vedere presiunea exercitată de recolta bună de soia din America Latină, precum şi de lipsa de cerere a Europei. Cumpărătorii francezi sunt bine acoperiţi cu rapiţă, pe termen scurt.

– Cotaţiile rapiţei – Matif
(vezi tabel revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Share Button

La acest început de an, din cauza pieţei aflate în creştere, operatorii, producătorii şi utilizatorii şi-au pus întrebări legate de durabilitatea – chiar şi pe termen scurt – a creşterii preţurilor cerealelor şi, în general, a materiilor prime agricole. Nu avem pretenţia de a veni cu un răspuns la această problematică. Aşadar, ne vom limita la prezentarea unei imagini a elementelor principale, care ar trebui urmărite în viitorul apropiat. Acestea ne-au fost puse la dispoziţie de Anne-Céline Contamine, reprezentantă a Federaţiei Interprofesionale Franceze a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg (FNPSMS).

Evenimente de piaţă

Conform analizei FNPSMS, protagoniştii necomerciali (speculanţii) de pe piaţă sunt la fel de prezenţi peste Ocean, ca şi în Europa, pe pieţele materiilor prime agricole.

La mijlocul lunii ianuarie, cifrele comunicate de Comisia de Tranzacţionare a Cotaţiilor la Termen (CFTC), organism care reglementează pieţele de materii prime din Statele Unite, arată o progresie a poziţiilor nete ale speculanţilor, cu precădere la porumb şi într-o măsură mai mică la soia. Numai în săptămâna 11-18 ianuarie, poziţiile lor nete crescuseră cu 10% pe bursa porumbului din Chicago! Această tendinţă demonstrează, deci, pe baza elementelor disponibile, o orientare către o piaţă în creştere a fondurilor.

Cu toate acestea, din punctul de vedere al elementelor fundamentale ale pieţei, persistă sau apar numeroase necunoscute în ceea ce priveşte oferta, dar şi în privinţa poziţiei cumpărătorilor.

Ce se întâmplă cu marii cultivatori

O primă nedumerire se referă la potenţialul recoltei argentiniene de porumb şi la producţiile medii, în condiţiile în care această ţară a înregistrat o rată a precipitaţiilor ridicată, încă din 15 ianuarie. Specialiştii FNPSMS consideră că ploile au venit prea târziu pentru unii cultivatori de porumb. Estimările oficiale situează producţia Argentinei la 19,3 milioane tone, sub nivelul ultimelor date anunţate de Departamentul Agriculturii al SUA (USDA), de 23,5 milioane tone.

O altă chestiune neclară se referă la suprafaţa cultivată cu porumb în Statele Unite, în 2011. Aici există mai mulţi factori determinanţi, cum ar fi contextul actual al preţurilor, producţia braziliană de soia anunţată ca fiind conform aşteptărilor şi bilanţul extrem de tensionat al porumbului din SUA, previzionat la sfârşit de campanie. Toate acestea ar pleda pentru o creştere a suprafeţelor cultivate cu porumb, în detrimentul culturilor de soia.

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont de oferta abundentă de grâu furajer australian, care este posibil să substituie parţial cantităţile de porumb pentru zonele importatoare. În acelaşi timp, anunţul referitor la cumpărarea a 150.000 tone de grâu furajer de către China a antrenat o scădere a cotaţiilor la porumb.

Analiştii FNPSMS consideră că piaţa va decide dacă se va relua sau nu cursul ascendent al preţurilor la porumb.

Traian DOBRE

Share Button

– Preţurile sar în aer din cauza scumpirii gazului metan

Legea nr. 232/2010 privind regimul de import al mostrelor de îngrăşăminte şi al îngrăşămintelor chimice a primit aviz favorabil din partea Comisiei Europene (CE). Actul normativ reglementează importurile, asigură controlul de conformitate, urmăreşte trasabilitatea pe întreaga filieră şi protejează producătorii agricoli, în vederea utilizării de îngrăşăminte de calitate şi cu eficienţă maximă. Astfel, au fost luate şi măsuri de stopare a introducerii în ţară a unor produse neautorizate, cu impact negativ asupra mediului înconjurător şi sănătăţii oamenilor.

În opinia domnului Ioan Niculae, patronul Grupului de firme InterAgro, noua legislaţie nu va influenţa piaţa românească şi producţia internă, întrucât combinatele chimice din România, care produc peste două milioane de tone, pot asigura integral necesarul de îngrăşăminte pe bază de azot.

Mecanismul creşterii preţurilor

Interlocutorul nostru susţine că preţul îngrăşămintelor pe bază de azot nu va cunoaşte creşteri substanţiale, din cauza noii legi. Însă, cum achiziţiile intracomunitare vor include şi costul transportului, se prevede o majorare cu aproximativ 20% peste preţul de fabrică al produsului.

Ion Niculae este de părere că preţurile actuale ale îngrăşămintelor fabricate de combinatele chimice din România sunt accesibile pentru majoritatea producătorilor agricoli, fiind flexibile, în funcţie de calitate şi condiţiile de plată. Adevărul este că scumpirea materiei prime (gaz metan), care intră în costuri în proporţie de 70-75%, va duce la o majorare considerabilă a preţului. Dar să se asigure condiţiile de funcţionare normală a fabricilor de îngrăşăminte. În acest context, domnia sa a amintit de Legea nr. 332/2009 privind furnizarea gazului metan, către consumatorii industriali întreruptibili, din care fac parte şi combinatele chimice.

Această lege a permis menţinerea stabilă a pieţei, pe o perioada de un an, oferind preţuri scăzute producătorilor agricoli, la achiziţionarea de îngrăşăminte chimice. Din păcate, efectul actului normativ a fost valabil numai până la 31 octombrie 2010. După această dată, gazele naturale au cunoscut o creştere de peste 30% şi, ca urmare, preţul de vânzare a crescut proporţional.

Facilităţile au fost sistate

„În plus, pentru combinatele chimice cu statut de consumatori întreruptibili nu se mai acordă nicio facilitate, nici măcar reducerile comerciale care se practicau la achiziţionarea gazelor naturale din producţia internă. Aşa că, la această dată, preţul gazului metan este mai mare cu 50% faţă de 2010. Drept consecinţă, unele combinate producătoare de îngrăşăminte şi-au oprit activitatea de producţie“, a precizat Niculae.

La ora actuală, din Organizaţia Patronală Nitrofosfor mai fac parte opt combinate, dintre care trei au fost oprite.

Interlocutorul nostru este de părere că nu se poate vorbi de modernizarea programelor din agricultură, fără aportul decisiv al producţiei de îngrăşăminte chimice. O soluţie ar fi prelungirea valabilităţii Legii nr. 322/2009, fiind necesară pentru a menţine industria de profil în funcţiune, cu efecte multiple pe plan economic, comercial şi social, în primul rând prin păstrarea a mii de locuri de muncă.

Traian DOBRE

Share Button

Cum se valorifică fondurile europene?

Am încercat să răspundem la această întrebare în comuna Dumeşti din judeţul Iaşi, aici unde, în urmă cu circa doi ani, consemnam realizarea unei ample investiţii privind energia eoliană. Succesul acestei iniţiative a determinat edilii localităţii să se pună pe treabă, astfel că, la această dată, Dumeşti deţine primul loc pe judeţ în ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene. Exemplul a fost preluat şi de câţiva localnici, între aceştia domnul profesor Liviu Gheorghiu (foto), care a accesat un proiect SAPARD pentru construcţia unei ciupercării. „M-am săturat – şi îmi pare rău să spun asta – să plângem unul pe umărul celuilalt că nu avem de nici unele, dar nu facem nimic să depăşim această stare.”

Odată luată hotărârea, a început calvarul fără de sfârşit al hârtiilor, aprobărilor, proiectelor ş.a.m.d. Cu tenacitate, proaspătul investitor „s-a calificat” în profesia de cultivator de ciuperci, paralel cu tribulaţiile legate de găsirea unor oferte cât mai avantajoase, obţinerea creditului „astfel încât uneori îmi venea să mă las păgubaş”.

Consecinţa? La această dată, o investiţie – în fapt un tunel de 372 m.p., unic în ţară – cu întreg procesul asistat de computer, cu tehnologie adusă din Irlanda, aflat în al doilea an de producţie.

Rezultatele? Sunt bune, vine răspunsul, dar intervin tot felul de piedici, cum ar fi, de pildă, întreruperea curentului cu urmări uneori grave sau calitatea nu de puţine ori îndoielnică a compostului pe care îl aducem din Ungaria.

Problema principală, desfacerea

Criza i-a afectat şi pe producătorii de ciuperci. „Din 10-15 clienţi în urmă cu un an, acum putem miza doar pe doi-trei, subliniază domnul profesor. Mai mult, nu avem acces la  supermaketuri. Aici intrarea se face pe bază de relaţii sau, mai exact, pe bani. Sigur, nu suntem refuzaţi pe faţă, dar ni se impun contracte, să zicem, de 20 de tone de marfă pe săptămână, o cantitate pe care nu o putem produce nici dacă ne unim toţi ciupercarii din judeţ. Şi mai este un fapt, deloc de neglijat, românii nu sunt obişnuiţi să consume acest aliment minunat care este ciuperca. S-ar impune o campanie la nivelul ţării, care să prezinte virtualilor consumatori ce înseamnă acest fruct al pământului.“

Asocierea – un deziderat

– Da, cu condiţia ca la această campanie să participaţi şi dumneavoastră, producătorii. Dar acest lucru presupune existenţa unei asociaţii în stare să vă apere interesele.

– Fără îndoială. Din păcate, e greu să înfrângi unele mentalităţi. Am avut discuţii cu colegi de-ai mei. Fiecare a fost de acord cu punerea în aplicare a ideii, însă mai toţi s-au dat înapoi. Şi pentru că vorbim de interese, aş vrea să remarc încă un fapt: folosim compost adus din Ungaria, nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Dacă am crea la nivel naţional o asociaţie producătoare de compost cu ajutorul statului am putea investi într-o astfel de fermă care să asigure consumul la nivelul ţării şi am scăpa de multe necazuri. Din păcate, după unele calcule, o astfel de investiţie s-ar ridica la circa 600 mii de euro. Cine dintre noi şi-ar putea permite un astfel de lux, în condiţiile în care, se ştie, creditele pentru investitorii din agricultură continuă să se dea cu ţârâita?

Stelian CIOCOIU

Share Button

Aşezată în roditoarea vale a Moldovei, comuna nemţeană Păstrăveni a fost vestită dintotdeauna prin numărul mare de animale crescute aici. „Chiar în timpul colectivului, îmi spune moş Vasile Irimia, în vârstă de 76 de ani, uliţele satului se umpleau de mulţimea vitelor venite de la păşune. Odată cu plecarea celor tineri în patru zări, cine s-o mai facă?“

De la câteva animale

Şi totuşi există locuitori care reuşesc să continue, pe o altă treaptă, ce-i drept, îndeletnicirea dintotdeauna a oamenilor locului. Unul dintre aceştia este Constantin Apetroaiei.

Absolvent în 1996 al liceului agricol, specialitatea zootehnie, tânărul ambiţios s-a ocupat mai întâi de animalele familiei. A vândut lapte, câte un tăuraş, astfel încât în anul 2000 şi-a cumpărat la mâna a doua un tractor. Cu credite de la bănci şi împrumuturi de la prieteni a mărit încet-încet efectivele, ajungând astăzi să aibă o microfermă.

Fondurile europene, pentru oamenii cu bani

În această activitate nu există zi liberă. Se merită efortul? Da, vine fără ezitare răspunsul. „Am vrea să facem mai mult, să construim un grajd după ultimele cerinţe, să cumpărăm un tractor performant, să creştem numărul animalelor, pentru că laptele devine o marfă tot mai scumpă, dar cu ce? Subvenţia la unitatea suprafaţă, ca şi cea pe cap de animal de 410 RON – mai mică decât anul trecut, când le vom primi – completează doar în mică măsură nevoile pe care le avem.“

În ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, Constantin Apetroaiei susţine că se omite cu bună ştiinţă un fapt esenţial, şi anume că trebuie să dispui de jumătate din costul investiţiei. Or, cine are aceşti bani sau cine îşi permite să ia un credit, în condiţiile în care băncile nu vor ca ţăranul să le devină client?

În concluzie, fondurile europene sunt pentru oamenii cu bani, ceea ce nu se poate spune despre fermierul nostru sau despre alţi câţiva consăteni de-ai lui care visează să înceapă o afacere aici. Aşadar, cum pot progresa cei care vor să deschidă şi să consolideze o afacere în lipsa unui sprijin adecvat? Domnul prim-ministru a promis tinerilor un ajutor pentru a-şi porni o afacere în valoare de până la 10.000 de euro. Să sperăm că această promisiune nu va rămâne doar o vorbă goală.

Cincizeci de vite, din care 24 vaci cu lapte, viţele de prăsilă şi tăuraşi la îngrăşat – toate îngrijite după carte –, o activitate la care participă întreaga familie.

Microferma familiei Apetroaiei dispune de 50 ha de teren, proprietate şi arendate, lucrate cu două tractoare şi toată gama de maşini, de unde se asigură furajele necesare.

O vacă cu lapte primeşte zilnic 8-9 kilograme de fân-lucernă şi fân natural, 15-20 kg de porumb siloz, 6-6 kg suculente şi până la trei kilograme de concentrate pe care le obţine în moara proprie. Raţia este pe cât posibil diferenţiată după cantitatea de lapte obţinută de la fiecare vacă. Producţia este de 3.500 – 4.000 l de lapte pe cap de vacă furajată. Lunar pleacă spre procesatorul aflat în comuna vecină 10.000 de litri de lapte, la un preţ care îl mulţumeşte pe gospodar.

Stelian CIOCOIU

Share Button

– Comunitatea, silită să plătească treburile prost făcute de alţii.
– Vinovaţi fără vină – sătenii din Vlădeni-Iaşi.

Atragerea eficientă a fondurilor europene reprezintă pentru România probabil singura şansă ca aceasta să recupereze rapid decalajul de dezvoltare faţă de celelalte ţări membre ale UE, chiar în condiţiile în care ţara parcurge o perioadă marcată de criză. Zecile şi zecile de kilometri de drumuri modernizate, reţelele de apă şi canalizare, şcoli şi alte obiective social-culturale sunt doar câteva dintre realizările edificate în ultimii ani în multe din satele noastre. Însă, în acelaşi timp, nu de puţine ori proiecte slabe sunt privilegiate în detrimentul altora mai bine alcătuite, în ciuda regulilor impuse, controlul pe etape a lucrărilor în desfăşurare făcându-se, cum se spune, „în dorul lelii“.

Lucrare la mâna a treia

O astfel de situaţie am întâlnit în comuna ieşeană Vlădeni, unde în 2004 s-a accesat un proiect care prevedea asfaltarea a opt kilometri de drum prin satele Borşa, Vâlcele, Iacobeni şi Broşteni. Licitaţia a fost câştigată de societatea comercială Castrum Corporation tocmai din Negreşti Oaş, unitatea care avea deja un prost renume prin executarea unor lucrări de proastă calitate şi în alte localităţi din judeţul Iaşi. Dar, cum se întâmplă nu de puţine ori, lucrarea a fost dată în subantrepriză unei societăţi băcăuane care, se pare, a pasat-o altui constructor.

Târâş-grăpiş, la finalul anului 2004 lucrarea a fost finalizată. „Nu discutăm calitatea proiectului aprobat de SAPARD, ne spune primarul comunei, domnul Cătălin Brânzan (foto), ci a lucrării în sine. Cert este că după un an de zile în asfalt au apărut primele găuri. Au apărut şi altele, astfel încât la mai puţin de doi ani cei opt kilometri de drum reveniseră la starea de dinainte de asfaltare. Au urmat anchete peste anchete, din care a reieşit că nimeni din cei care au contribuit la cheltuirea milionului de euro – proiectantul, constructorul şi, de ce nu, cei care au verificat mersul lucrării – nu este vinovat, urmând ca primăria să achite integral costul lucrării, adică un milion de euro, la care se adaugă penalizările ce cresc în fiecare zi.

Datori vânduţi

„În consecinţă, continuă primarul, de doi ani, de când oamenii m-au ales în fruntea obştei, toate fondurile primăriei au fost blocate. Abia reuşim să plătim salariile, lumina şi telefonul. Din puţinul care se strânge la nivelul comunei s-au plătit până acum 17 miliarde, de lei vechi, adică jumătate din milionul de euro, la cursul de atunci. Mai sunt de plată 17 miliarde, la care se adaugă majorările de peste 30 de miliarde, care cresc în fiecare zi.”

Şi consecinţele nu se opresc aici, remarcă cu amărăciune primarul Brânzan. Chiar dacă am putea plăti în întregime suma, un an suntem penalizaţi şi nu putem participa la accesarea altor proiecte, deşi sunt atâtea de făcut. Aş aminti doar că pe teritoriul comunei se află acumularea de la Hălceni, de unde se alimentează cu apă mai toate localităţile din nordul judeţului. Avem staţii de pompare, de clorinare şi chiar staţie de epurare. Ar mai rămâne să punem doar conductele, dar cu ce?

Relatând această situaţie aş remarca doar faptul că nu este singura în judeţele Moldovei. Promitem să revenim.

Stelian CIOCOIU

Copyright © 2015 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions