Vezi continutul

Arhiva

Categorie: Afaceri
Share Button

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) ne-a informat că sesiunea a doua pentru depunerea de proiecte pe Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii agricole şi silvice se va desfăşura în perioada 2-31 decembrie.

Potenţialii beneficiari vor depune proiectele la sediile oficiilor judeţene ale APDRP (OJPDRP), acolo unde va fi amplasată investiţia.

Fondurile disponibile sunt de 148.774.185 de euro, repartizate pe următoarele submăsuri.

• „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii“ – 89.264.511 euro.

• „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii“ – 59.509.674 de euro.

Pentru prima submăsură au fost alocate 40.169.030 de euro strict pentru proiectele de investiţii în sisteme de irigaţii, restul de 49.095.481 de euro fiind disponibili pentru alte tipuri de investiţii, cum ar fi modernizarea drumurilor de acces, a drumurilor agricole de exploataţie etc.

(V.Ş.)

Share Button

La propunerea Ministerului Mediului şi Pădurilor, Guvernul României a acceptat o hotărâre privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase

Prezentul Program de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice stabileşte cadrul legal unitar şi instituţional necesar pentru:

• aplicarea de măsuri de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase şi reducerea treptată a poluării cauzate de substanţele prioritare în vederea aducerii lor în limitele standardelor de calitate de mediu (SCM);

• aplicarea de măsuri în cazul în care standardele de calitate de mediu pentru substanţele prioritare sunt depăşite.

Totodată, programul stabileşte specificaţiile tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor şi instituie criteriile minime de performanţă pentru metodele de analiză care sunt aplicate pentru monitorizarea stării apelor, a sedimentelor şi a biotei, precum şi normele pentru demonstrarea calităţii rezultatelor analitice a datelor referitoare la standardele de calitate de mediu.

Domeniul de aplicare a programului vizează gestionarea apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi apele uzate industriale, epurate sau neepurate, evacuate în mod direct sau prin intermediul staţiilor de epurare municipale sau a reţelelor de canalizare în apele de suprafaţă, caracterizate prin substanţele prioritare şi poluanţii specifici.

Noul act normativ este emis ca urmare a obligaţiei de transpunere a doua directive europene în domeniul apelor. (L.D.)

Share Button

 

SC Agrocomerţ Holding SA, organizează în data de 5 noiembrie 2010 Ziua porţilor deschise la filiala Pieleşti, judeţul Dolj. Cu această ocazie se va executa şi tragerea la sorţi pentru tombola Agrocomerţ. La această tragere vor fi selectaţi toţi clienţii CLAAS care au achiziţionat în anul financiar 2009-2010 utilaje CLAAS în valoare de peste 30.000 euro.

În cadrul tombolei vor fi extrase 3 premii:

- Premiul I – Un tractor CLAAS AXOS
- Premiul II – Un voucher de 2.000 euro pentru piese de schimb CLAAS Original
- Premiul III – Un voucher de 1.000 euro pentru piese de schimb CLAAS Original

De asemenea, cu această ocazie participanţii vor fi întâmpinaţi de echipa Agrocomerţ Holding SA care vă va sta la dispoziţie pentru orice întrebări legate de utilajele CLAAS, Amazone, Lemken, Hawe, Oehler, Mailleux, Fransgard.

Vă aşteptăm cu plăcere la acţiunea Ziua porţilor deschise în 5 noiembrie 2010 la SC Agrocomerţ Holding SA Timişoara, filiala Pieleşti, judeţul Dolj.

Share Button

Date generale

- Situată în partea sudică a Europei, teritoriul având o zonă continentală, una peninsulară şi alta insulară.
- Clima, în partea dinspre continent, este continentală, cu influenţe mediteraneene, iar în cea peninsulară şi insulară este mediteraneeană, cu ierni blânde şi ploioase şi cu veri călduroase şi secetoase.
- Suprafaţa totală – 29,4 mil. ha.
- Teren agricol – 14,7 mil. ha (49,96% din totalul suprafeţei).
- Teren arabil – 7,7 mil. ha (26, 41% din totalul suprafeţei).
- Pajişti – 4,3 mil. ha.
- Păduri – 9 mil. ha (34% din suprafaţa totală).
- Populaţia totală – 58,14 mil.
- Populaţia activă agricolă –1 mil. (5% din populaţia activă).
- Italia este al doilea producător de fructe din lume şi unul dintre cei mai importanţi producători de legume şi cereale.

Structura exploataţiilor agricole

- Baza agriculturii italiene o reprezintă exploataţiile agricole familiale, care deţin ponderea cea mai importantă. Din punctul de vedere al suprafeţelor de teren arabil pe care îl au, se deosebesc:

- exploataţii mici < 10 ha.                    
- mijlocii = 10-20 ha.
- mari > 20 ha.

Cooperativele – un salt impresionant

Cooperarea agricolă are o tradiţie îndelungată şi se află în continuă perfecţionare. În ultimii 50 de ani, numărul cooperativelor a crescut de la 2.000 la 20.000. Cele mai multe sunt localizate în nordul ţării, unde se concentrează suprafeţele agricole cele mai importante din Italia. Dotarea tehnică este foarte bună. Există posibilitatea de a achiziţiona maşini agricole noi, prin preluarea celor vechi şi achitarea unei sume de bani.

Obiective majore

- realizarea unei agriculturi care să ofere o protecţie a mediului şi a conservării acestuia;

- continuarea programelor de susţinere a cooperaţiei sub toate formele, ca soluţie superioară de organizare a exploataţiilor agricole;

- continuarea susţinerii financiare a exploataţiilor agricole şi a cooperativelor pentru evitarea falimentului acestora şi a fenomenelor sociale neprevăzute.

Rolul statului

- În ultima perioadă, statul a intervenit şi intervine pentru consolidarea unei agriculturi organice şi pentru salvarea şi conservarea mediului rural. Statul acordă credite subvenţionate, ajutoarele fiind mai mari în sud.

- În contextul măsurilor care însoţesc reforma Politicii Agricole Comunitare (CAP) prin reglementarea 1078/1992, se acordă un ajutor direct către fermieri, care serveşte la introducerea sau menţinerea metodelor de producţie agricolă compatibile cu necesitatea protecţiei mediului şi conservării naturii.

Prof. univ. dr. Ioan ALECU

Share Button

Locuitorii din Milişăuţi – Suceava se luptă în fiecare zi să păstreze tradiţia verzei murate prin care au ajuns cunoscuţi în toată ţara. Dacă în urmă cu 5-6 ani aceştia făceau averi din varza produsă, acum localnicii spun că lucrurile s-au schimbat mult. Viaţa a devenit din ce în ce mai grea, iar producţia s-a diminuat semnificativ.

„Am avut parte, din păcate, de un an foarte rău. Producţia de varză la hectar a fost de numai 10 tone. Puţin faţă de alţi ani. Asta şi din cauza inundaţiilor care au făcut ravagii aici. Autorităţile abilitate au venit la noi, au evaluat pagubele, dar până acum nu am primit nici măcar un leu“, ne-a spus primarul Mircea Laurus.

Un sfat util

Cu toate acestea, localnicii vor să meargă mai departe, continuând să facă ceea ce ştiu mai bine. Ca să aflăm cum se obţine o producţie bună, am vorbit cu unul dintre gospodarii satului. Nea Vasile, aşa cum îl cunoaşte toată lumea, este bucuros să îşi împărtăşească experienţa acumulată în zeci de ani. „Primăvara timpuriu facem răsadul, arăm pământul, plantăm varza, o udăm, dacă nu dă Dumnezeu ploaie, o prăşim o dată, de două ori, de trei ori, băgăm bani buni în îngrăşăminte şi erbicide şi târziu o recoltăm. Varza o vindem o parte verde, iar altă parte trece la murat în căzi şi budane. Unul dintre secretele gustului constă în faptul că varza este pusă la murat în cantităţi foarte mari în acelaşi recipient”, spune nea Vasile.

Povestea murăturilor

Istoria murăturilor a fost începută în 1933 de Eudochia Danileţ. În acea perioadă, femeia dădea în satele învecinate (Arbore, Bădeuţi), în schimbul altor bunătăţi, butoaie cu castraveţi muraţi. Prima livrare importantă a fost făcută către soldaţii sovietici, care au cumpărat câteva zeci de butoaie cu castraveţi muraţi. Din banii obţinuţi femeia şi-a cumpărat un teren mai mare, unde a început să cultive castraveţi şi varză. Când au văzut că se pot obţine mulţi bani din această îndeletnicire,  gospodarii din Milişăuţi au transformat experienţa ei în afaceri de familie. De atunci şi până acum afacerea a dat roade.

Politica de piaţă

După ce au fost făcute toate cele de mai sus, gospodarii din Milişăuţi ocupă pieţele din Constanţa, Târgu-Jiu, Petroşani, Baia Mare, Galaţi, Iaşi, Buzău, Ploieşti, Bucureşti şi ar ieşi şi din ţară dacă ar şti că varza are căutare. Un alt localnic a spus repezit: „Decât să mergi la serviciu, pe un salariu de 600 de lei pe lună, mai bine lucrezi pământul. Oricât de bun sau rău a fost anul, în pagubă nu rămâi niciodată.”

Speculatorii  fac legea

Primarul Mircea Laurus spune că localnicii au mari necazuri când vine vremea să îşi vândă producţia. „Nouă ne-ar trebui un depozit mare, unde să punem marfa, pentru că oamenii au neplăceri când trebuie să îşi vândă produsele. Practic, când se duc în pieţe trebuie să pună un preţ făcut de speculatori, altfel riscă să fie bătuţi şi să rămână şi fără marfă. Sper ca autorităţile să facă în aşa fel încât să avem o piaţă de desfacere cât mai bună.”

Bogdan MIHĂILĂ

Share Button

Peste 100 de producători agricoli din mai multe judeţe, dar şi din Ungaria şi Serbia au fost prezenţi la Muzeul Satului de la Pădurea Verde din Timişoara, unde au prezentat publicului produse culinare tradiţionale (panificaţie, patiserie, paste făinoase, carne, lactate), produse ecologice (miere, ceaiuri, cosmetice), legume şi fructe, băuturi (vin, must, ţuică, pălincă, sucuri naturale), produse meşteşugăreşti, preparate culinare gătite în aer liber la grătar, plită, ceaun sau la rotisor.

O prezenţă selectă

„Aflat la a treia ediţie, târgul din acest an s-a detaşat prin diversitate. Avem în vedere numărul participanţilor, care a fost dublu faţă de cel de anul trecut, şi prezenţa invitaţilor de peste hotare. Deschiderea oficială a avut loc în prezenţa ministrului agriculturii, Valeriu Tabără“, ne-a spus Tiberiu Lelescu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Timiş.

Invitaţii din Serbia şi Ungaria sunt producători de vinuri, produse de patiserie şi produse gastronomice specifice, iar reprezentanţi ai Camerei de Comerţ şi Industrie Kikinda au venit cu oferte de agroturism.

Organizatorii – Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Timişoara – au prevăzut o serie de demonstraţii ale maeştrilor bucătari şi brutari, concursuri gastronomice, o paradă a modei cu vestimentaţii inedite realizate din produse de panificaţie şi nu numai, iar cei mici au avut la dispoziţie o căsuţă de turtă dulce. Atmosfera a fost întreţinută de ansambluri de dansuri şi muzică populară din diferite localităţi ale judeţului.

De la legume, fructe, brânzeturi, miere de albine, peşte, preparate din carne şi produse de patiserie, pâine, bere, vin, produse tradiţionale de alimentaţie publică până la fructe şi legume de sezon, purcel la proţap, must, mici, bere, muzică populară, toate s-au găsit la Muzeul Satului.

Kilogramul de mere a costat între 2 şi 3 lei, ardeii iuţi 3-4 lei, vinetele -1,5 lei, strugurii, între 3,5 şi 5 lei, castraveţii – 2-2,5 lei, roşiile – 4-5 lei, cartofii între 1-1,5 lei, ceapa – 1,5-2 lei, mierea de albine – între 10 şi 20 de lei/borcanul de 0,5 kg, fagurii – 7 lei/bucata, alunele de pădure – 10 lei/kg, mustul – 6 lei/litru, brânza de burduf în scoarţă de brad – 35 lei/kg, telemeaua de oi, între 10 şi 18 lei/kg, caşul – 15 lei/kg.

„Pita de Banat“, aproape un eşec

Slabă reprezentare a ceea ce s-a vrut a fi un festival organizat sub simbolul pâinii, denumit „Pita de Banat“, care a avut loc în cadrul Târgului de produse agricole tradiţionale de la Muzeul Satului. În primul rând aproape au lipsit tocmai producătorii de pâine. Au fost doar unul sau două standuri cu produse de panificaţie.

Tot aşa cum era prevăzut în program, nici parada modei „în aluat“ nu a mai avut loc sau cel puţin nu în perioada când trebuia să se desfăşoare. Dacă în această privinţă activităţile anunţate au fost sub aşteptări, în schimb oferta producătorilor agricoli şi a celorlalţi vânzători s-a ridicat la cerinţele timişorenilor.

La multe dintre tarabele comercianţilor prezenţi la târg se serveau diferite preparate culinare, bere, vin, alte băuturi alcoolice sau nealcoolice, grătarele sfârâiau, iar micii, pulpele de pui, gulaşul şi purceii la proţap îi determinau pe trecători să se aşeze la masă.

Clement LUPU

Share Button

John Deere dispune de o gamă largă de sisteme de conducere prin satelit, un fel de pilot automat. La ora actuală, sunt disponibile două noi soluţii avansate de orientare, superioare celor existente până acum. Noile programe sunt concepute pentru a permite deplasarea în linie dreaptă, fără intervenţia operatorului, chiar şi pe terenuri dificile, deluroase, cu o toleranţă de cel mult 2 cm. Aceste noutăţi le-am aflat la Centrul European de Tehnologie şi Inovare (ETIC) din Kaiserslautern, Germania, care aparţine de John Deere Europa.

În timpul demonstraţiei la care am participat, un ţăruş a fost legat lateral de remorca trasă de tractor. Deplasarea  s-a făcut de-a lungul unui marcaj, inclusiv pe teren denivelat. Abaterea de la traseu nu a depăşit nici măcar 1 cm! Pentru a accentua precizia, ţăruşul a lovit o miniminge de fotbal, pe care a trimis-o într-o minipoartă, apoi o minge de golf doborâtă de pe un suport care a nimerit gaura, iar în final o pârghie care a scos dopul unei sticle cu şampanie.

Receptorul minune

Sistemul John Deere iGuide permite deplasarea în linie dreaptă. A fost creat pentru a fi evitate neajunsurile în cazul suprapunerilor pe teren. Acest sistem lucrează împreună cu un receptor StarFire RTK, conectat la satelit.

Sistemul iGuide poate fi montat la orice maşină sau utilaj tractat, dacă este folosit un tractor John Deere prevăzut cu AutoTrac şi display GreenStar 2, cu semnal StarFire RTK.

Noul sistem iSteer constituie o soluţie pentru păstrarea direcţiei, în cazul prelucrării optime a solului. De aceea este folosit la pluguri Vario-tip, cu lăţime de lucru reglabilă.

În timpul funcţionării, controlul iSteer urmăreşte lăţimea de lucru. De îndată ce receptorul StarFire ITC montat pe tractor constată o abatere de la linia prestabilită, pentru a compensa, sistemul comandă plugului fie să se extindă, fie să limiteze lăţimea de lucru. Astfel se obţine o brazdă de înaltă precizie, aşa cum au nevoie cultivatorii de legume.

Traian DOBRE

Share Button

În mod tradiţional, prin îngrăşământ natural se înţelege gunoi de grajd lăsat să putrezească circa doi ani. Această soluţie „tradiţională“, în afara neajunsurilor privind mirosul şi infestarea solului cu partea lichidă a dejecţiilor, a microbilor purtaţi de muşte şi a aspectului neplăcut, se dovedeşte a nu fi cea mai eficientă. Din punct de vedere nutriţional pentru sol, compostul realizat prin fermentarea aerobă a dejecţiilor animale amestecate cu resturi vegetale (paie, crengi tocate, corzi de viţă-de-vie, coceni etc.) este cu mult superior gunoiului de grajd putrezit anaerob.

În afară de faptul că acest compost este un bun nutrient, care asigură o producţie mare şi de calitate „bio“, solul îngrăşat cu compost capătă calităţi mult superioare celui îngrăşat cu fertilizatori de sinteză (care se dizolvă uşor în apă, ajung în pânza freatică şi apoi în alimentaţia noastră).

Avantajele folosirii compostului

- Se elimină mirosurile neplăcute, sursele de răspândire a microbilor şi infestarea solului, a apei şi a aerului;
- Solul îmbunătăţit cu compost devine mai afânat şi mai penetrant. Astfel, în cazul ploilor abundente, acest sol absoarbe o mare cantitate de apă, în timp ce alte soluri se comportă ca un acoperiş de tablă, facilitând inundaţiile;
- Capacitatea solului de a „respira“ creşte până la 40%;
- Se pot crea soluri fertile pe terenuri complet nefertile;
- Producătorii de compost pot realiza diverse reţete de pământ de flori pe care să-l vândă în pungi de plastic în supermagazine, realizând astfel profituri importante;
- În cazul producerii unor cantităţi mari se poate avea în vedere exportul către ţările sărace în pământ fertil, cu zone deşertice extinse.

Firma Backhus GmbH din Germania produce o gamă largă de echipamente pentru producerea compostului, inclusiv de mici dimensiuni, existând câte o soluţie pentru fiecare caz în parte. Maşinile de dimensiuni mai mari se pot folosi atât pentru gestionarea deşeurilor municipale, pentru producerea compostului utilizabil în agricultură, cât şi pentru regenerarea solurilor poluate.

Maşina din imagine va fi expusă la INDAGRA FARM, în perioada 10-14 noiembrie. Detalii veţi putea primi în pavilionul 16, standul 44.

Constantin Geangu, C Geangu Consulting SRL 0745 069 362

Share Button

Logistica sectorului este un element-cheie pentru piaţa europeană a cerealelor, care trebuie să fie unică şi eficace. Investiţii importante sunt necesare şi trebuie să fie promovate prin Politica Agricolă Comună odată cu dezvoltarea capacităţilor de depozitare şi de transport în Uniunea Europeană. Se urmăreşte acest lucru pentru a reuşi ca producţia din anumite regiuni să fie valorificată pe întreg spaţiul Uniunii Europene la un preţ minim, odată cu respectarea mediului.

Menţinerea competitivităţii producţiei de cereale

Uniunea Europeană exportă cca 20 milioane de tone de cereale (grâu şi orz). Echilibrul de pe piaţa cerealelor depinde de realizarea acestui flux de exporturi. Astfel, exporturile realizate, fără a primi restituţii, trebuie să fie susţinute în cazul grâului comun, grâului dur, orzului pentru bere.

Este necesar să se menţină o politică de promovare activă pentru aceste produse în ţările terţe Uniunii Europene. Trebuie să fie posibil să se includă măsura în cadrul documentelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, secţiunea consacrată exporturilor, sau în cadrul Regulamentului specific care are drept scop promovarea produselor agricole.

Uniunea Europeană nu trebuie să abandoneze restituţia la export în 2013 fără a găsi soluţii paralele. Trebuie găsite instrumente cum ar fi: creditele de export sau crearea unui fond specific destinat finanţării promovării cerealelor europene în lume (acesta este considerat a fi un aspect tehnic).

Eliminarea măsurilor opţionale

Principiul condiţionalităţii permite agricultorilor să dovedească că ei respectă bunele practici agricole odată cu respectarea mediului. Totodată, Bilanţul de Sănătate al PAC din 2008 a introdus elemente din ce în ce mai subiective şi voluntare. Este necesar să se limiteze aspectul subiectiv la un minim strict, pentru a evita interpretările la nivel naţional şi distorsionarea concurenţei. Măsurile opţionale trebuie să fie eliminate.

Condiţionalitatea nu trebuie să cuprindă serviciile de mediu suplimentare (biodiversitatea) care nu sunt plătite de piaţă. Aceste servicii trebuie să fie voluntare şi să corespundă plăţilor specifice din cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune.

Este necesar să se lase o marjă de manevră suficientă agricultorilor pentru ca ei să fie în măsură să adapteze practicile lor agricole în funcţie de condiţiile economice, pedologice şi climatice pentru a evita apariţia riscurilor sanitare.

Ţinând cont de constrângerile producţiei în cultura mare, cu impact direct asupra veniturilor exploataţiilor agricole, cum ar fi: proiectul de Directivă în favoarea protejării solului şi Directiva pentru utilizarea durabilă a produselor fitosanitare, Uniunea Europeană nu trebuie să mai facă concesii tarifare suplimentare în cadrul negocierilor din Organizaţia Mondială a Comerţului. Toate aceste concesii nu fac decât să slăbească competitivitatea sectorului culturii mari. Politica de autorizare a bunurilor care conţin produse interzise în Uniunea Europeană, în cantităţi echivalente limitelor maxime ale reziduurilor, trebuie să fie revizuită.

Să nu renunţăm la plăţile directe!

Producătorii europeni nu sunt pe picior de egalitate cu cei din ţările terţe Uniunii Europene în ceea ce priveşte concurenţa. Agricultorii din Europa sunt ţinuţi la respect de normele europene ridicate în materie de producţie, de siguranţa alimentelor şi de protecţia mediului, în timp ce regulile vamale, în cazul importurilor de cereale, permit subvenţionarea agriculturii din multe state concurente Uniunii Europene.

Plăţile directe decuplate destinate agricultorilor reprezintă o compensare a costului de producţie suplimentar şi o plată pentru gama de servicii publice garantate de condiţionalitate. În ciuda numeroaselor eforturi depuse de agricultori pentru a deveni mai puţin dependenţi de ajutorul public, plăţile directe reprezintă încă o parte importantă din venitul agricol şi sunt cheia capacităţii de rezistenţă a exploataţiilor agricole în faţa volatilităţii, totdeauna mari, de pe pieţe. Plăţile directe decuplate trebuie să rămână o piesă centrală a noii PAC după 2013.

Toate mecanismele Politicii Agricole Comune susceptibile de a duce la dispariţia plăţilor directe pe suprafaţă trebuie să fie limitate ca amploare şi intensitate.

Piaţa la termen trebuie să fie în stare să permită agricultorilor crearea propriei lor securităţi financiare. Este necesar ca agricultorii să aibă posibilitatea să pună „de o parte“ plăţile directe în anii favorabili şi să utilizeze această rezervă financiară defiscalizată în anii dificili. Un cadru comunitar destinat a încuraja o armonizare fiscală europeană ar reprezenta un subiect ce trebuie luat rapid în discuţie.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Share Button

Dorinţa de aliniere rapidă a legislaţiei române la normele europene duce, uneori, şi aş adăuga, din păcate, la adoptarea unor reglementări greu de aplicat. Cică să se dea amenzi consistente pentru ciobanii care nu igienizează stânele şi nu spală oile, pentru cei care nu-şi pun gresie şi faianţă la stână, pentru cei care permit accesul câinilor în fermele zootehnice sau pentru cei care lovesc animalele…

Cine a mai văzut cioban fără ghioagă şi fără câini? Şi gresie pe jos, ca în laboratoarele din oraş, mai doreşte UE. Şi apă curentă, că trebuie să se spele pe mâini ciobanii la fiecare cinci minute şi să spele, ca să fie pe deplin igienă la stână… Se prea poate să le „tune“ şi pe astea, căci altminteri, fără aceste chestiuni, şi fără altele, ciobanii noştri nu-şi pot valorifica laptele şi brânza pe piaţă.

Nu fac pledoarie pentru lipsa igienei sau pentru alte nereguli, dar totuşi… Vorbim despre nişte stâni! Situate în munte sau în câmp. Mutate, poate, de la un an la altul, în funcţie de locul cu iarbă mai bună şi mai grasă. S-o şti şi pe la cei care fac legile astea ce înseamnă o stână?

Nina Marcu

Share Button

Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a solicitat Comisiei Europene prelungirea perioadei de tranziţie a unor unităţi din industria alimentară.

Preşedintele ANSVSA, dr. Radu Roatiş Cheţan, solicită Comisiei Europene prelungirea perioadei de tranziţie pentru implementarea programelor de modernizare şi restructurare, până la sfârşitul anului viitor, pentru unele unităţi din industria alimentară.

Prezent la reuniunea şefilor serviciilor veterinare din Statele Membre ce a avut loc la Bruxelles, preşedintele Autorităţii a prezentat în cadrul întâlnirii rezultatele evaluării realizate de ANSVSA în unităţile din industria alimentară care au implementat programe de modernizare şi restructurare.

Datele obţinute în urma evaluării arată că există în România unităţi de procesare carne, depozite frigorifice, centre de ambalare ouă, unităţi de procesare peşte şi produse din pescuit, care au realizat într-un procent de peste 70% măsurile necesare pentru modernizare şi restructurare, conform normelor şi cerinţelor europene.

Motivaţia

Demersul României de a obţine prelungirea perioadei de tranziţie cu încă un an pentru aceste unităţi este argumentat prin procentul mare în care s-au implementat programele de modernizare şi restructurare şi prin condiţiile economice dificile care au dus la întârzieri în asigurarea resurselor de finanţare şi implicit la imposibilitatea finalizării acestora până la termenul stabilit iniţial, cel de 31 decembrie 2010.

„Vom face toate eforturile pentru a convinge că aceste unităţi merită şansa de a-şi finaliza programele de modernizare şi restructurare, de a se alinia cerinţelor europene şi de a participa la comerţul intracomunitar. Este, de asemenea, o modalitate de a evita implicaţii sociale şi economice nedorite, care ar putea rezulta ca urmare a sistării activităţii unităţilor de industrie alimentară, care până la sfârşitul acestui an nu vor putea îndeplini cerinţele legislaţiei Uniunii Europene”, a declarat preşedintele ANSVSA, dr. Radu Roatiş Cheţan.

Share Button

În perioada 15-17 septembrie 2010, în Norvegia, la Lillehamer, a avut loc Congresul marii organizaţii internaţionale a regiunilor de munte europene – EUROMONTANA – având ca temă principală INOVAŢIA pentru dezvoltarea montană.

Un act ce produce consternare

Peste 400 de reprezentanţi din 21 ţări cu zonă montană din Europa, în prezenţa delegaţiilor din partea Comisiei Europene, Parlamentului European, altor instituţii internaţionale, miniştri, directori generali şi directori ai unor importante instituţii, inclusiv din SUA, cadre universitare şi academice, mari organizaţii profesionale din UE, au luat act, cu indignare, de eroarea impardonabilă petrecută în România, prin OUG 70/30 iunie 2010, emisă de MADR, prin care a fost desfiinţată Agenţia Naţională a Zonei Montane şi, în mod expres, Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi. Este de precizat că CEFIDEC Vatra Dornei este o instituţie publică, având peste 20 de ani de funcţionare utilă, pe deplin demonstrată, inclusiv prin contribuţia la aderarea României la Uniunea Europeană şi prin prestigiul internaţional câştigat.

Adunarea Generală a Euromontana – care a luat act de APELUL Forumului Montan din România, prezentat în plen de preşedintele FMR, senator al Euromontana, dl. prof. dr. Radu Rey – a considerat desfiinţarea instituţiilor publice CEFIDEC şi ANZM ca fiind un act iresponsabil, care priveşte ansamblul montan european, o eroare care se cere de urgenţă îndreptată şi şi-a declarat solidarizarea publică, cerând să se întreprindă demersuri oficiale, de la Bruxelles, inclusiv printr-o scrisoare către guvern, respectiv către noul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România.

Se distruge un experiment de valoare europeană

În plenul Congresului s-a discutat situaţia din munţii României, marginalizarea periculoasă a agriculturii şi economiei rurale montane, în condiţiile în care în toate ţările cu munţi din Uniunea Europeană se depun mari eforturi pentru dezvoltarea ruralului montan şi evitarea eroziunii demografice.

În cadrul dezbaterilor s-a apreciat că sistemul instituţional consacrat zonelor de munte din România reprezintă un experiment de valoare europeană, un exemplu de organizare instituţională şi neguvernamentală pentru întregul sud-est european, o cerinţă inovativă actuală a Comisiei Europene.

Pentru semnatarii Petiţiei este de neînţeles faptul că, în timp ce pentru zonele montane din alte ţări ale UE se depun eforturi şi se înregistrează consolidări şi creşteri economice, în Carpaţii României se constată degradări ale agro-zootehniei şi migraţie demografică excesivă, situaţie care adânceşte decalajul economic şi social, cu efecte profund negative pe termen mediu şi lung.

Pentru conformitate: prof. dr. Radu Rey
Preşedinte – Forumul Montan din România

Share Button

La iniţiativa Ministerului Mediului şi Pădurilor, în cadrul şedinţei de guvern de miercuri, 29 septembrie a.c., Guvernul României a aprobat proiectul de lege privind comercializarea materialelor forestiere de reproducere.

Actul normativ stabileşte măsurile referitoare la producerea, comercializarea şi importul materialelor forestiere de reproducere şi transpune adecvat Directiva 1999/105/CE a Consiliului privind comercializarea materialului forestier de reproducere.

Această lege vizează asigurarea şi etichetarea clară şi uşor de urmărit a identităţii materialului forestier de reproducere pe întreg fluxul de comercializare, până la utilizatorul final.

Proiectul de lege introduce o nouă abordare cu privire la materialul forestier de reproducere supus importului şi exportului şi asigură necesarul de puieţi forestieri pentru împăduririle prevăzute de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi de programele naţionale de împădurire. De asemenea, proprietarii de păduri vor putea utiliza fără dificultăţi materialul forestier de reproducere recoltat din sursele proprii pentru împăduriri şi reîmpăduriri în proprietăţile lor.

Alte aspecte privesc descrierea clară a activităţilor de certificare a provenienţei şi de control al materialului forestier de reproducere şi crearea unei transparenţe în ceea ce priveşte identificarea materialului forestier de reproducere pe toată durata comercializării acestuia până la utilizatorul final.

(L.M.)

Share Button

Sătenii din comuna prahoveană Râfov nu au, precum semeni de-ai lor care se ocupă de creşterea porcilor sau oilor, probleme cu integrarea în Uniunea Europeană şi cu normele pe care le impune aceasta. Şi asta pentru că ţăranii de aici s-au axat de mulţi ani pe confecţionarea măturilor, împletitul de rogojini şi realizarea mobilierului din răchită. Fapt este că UE nu a impus restricţii în sensul celor de mai sus.

În timp ce alţi ţărani se dau de ceasul morţii să nu supere Europa cu tradiţiile şi obişnuinţa lor de mai bine de 2000 de ani, cei din Râfov fac liniştiţi mături şi rogojini. Ei vând o mătură cu 50.000-60.000 de lei vechi „de la poartă“, cum spune primarul Mircea Chivu, şi o rogojină cu 100.000 de lei vechi. Şi nimeni nu le-a impus ca mătura să aibă un număr de paie ori rogojina un anumit model.

Din acest punct de vedere, ţăranii din Râfov par cei mai fericiţi.

(N.M.)

Share Button

ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Motivaţia

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 116 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Modalităţile de compensare

(1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului, reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică.

(2) Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele diferenţe rămase se compensează cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).

(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

(5) În sensul prezentului articol, creanţele sunt exigibile:

a) la data scadenţei, potrivit art. 111;

b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;

c) la data comunicării, potrivit legii, a unei decizii de soluţionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz;

d) la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;

e) la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;

f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;

g) la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite.

Procedurile de constatare şi penalizare

(6) Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.

(7) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.

2. La articolul 120, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.“

3. Articolul 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 122: Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării

În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 116 alin. (4).“

4. La articolul 136, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.“

Modificări în articolul 148

5. La articolul 148, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.“

Art. II
(1) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplică creanţelor care îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) după data de 1 noiembrie 2010.

Condiţiile de exigibilitate

(2) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplică creanţelor care la data de 1 noiembrie 2010 nu au fost stinse, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) o creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010, iar a doua creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) după data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea operează cu data la care a doua creanţă îndeplineşte condiţiile de exigibilitate;

b) ambele creanţe îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea operează cu data de 1 noiembrie 2010.

(3) Executarea silită se suspendă de drept şi în cazul în care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor. În acest caz executarea silită se suspendă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. III
Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 octombrie 2010, cu excepţia art. I pct. 1 şi 3, care intră în vigoare la data de 1 noiembrie 2010.

Prim-Ministru
Emil BOC

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe IALOMIŢIANU

Ministrul administraţiei şi internelor,
Constantin Traian IGAŞ

Share Button

FARMAGAS îşi propune să transforme fermele româneşti în producători de electricitate şi căldură.

FNPAR, împreună cu partenerii TTY Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania), DAAS (Danemarca), FruitVeb (Ungaria) şi SITR (Polonia), a organizat zilele trecute, la Bucureşti, primul seminar al proiectului FARMAGAS din România, cu tema „Iniţierea fermierilor români în transformarea deşeurilor agricole în resurse energetice“.

FARMAGAS e un proiect de diseminare a informaţiei şi cunoştinţelor tehnologice despre digestia anaerobă şi biogaz finanţat de UE în cadrul programului IEE şi reprezintă o continuare a proiectului AGROBIOGAS, parte din cel de-al 6-lea Program Cadru de Cercetare al UE. FARMAGAS îşi propune să adapteze şi să răspândească informaţia acumulată în România, Ungaria şi Polonia, ţări neincluse în AGROBIOGAS. Consorţiul care implementează FARMAGAS este format din trei parteneri AGROBIOGAS: TTZ Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania) şi DAAS (Danemarca), împreună cu parteneri din noile ţări ţintă: SITR (Polonia), FruitVeb (Ungaria) şi FNPAR (România).

Tipuri de instalaţii de biogaz

Există diferite tipuri de instalaţii de biogaz, dar cele agricole sunt în general compuse din colectorul pentru dejecţii, digestor şi depozitul pentru digestat.

Digestorul poate fi alimentat în mod continuu sau discontinuu. Instalaţiile cu alimentare discontinuă nu au nevoie de depozit pentru digestat. În acest tip de sisteme, digestorul e umplut la începutul procesului, iar la sfârşitul fermentaţiei materialul rămâne în digestor până când e utilizat ca îngrăşământ. Acest tip de instalaţii necesită investiţii mai mici, dar au şi producţii mai reduse de biogaz. În ţările dezvoltate, majoritatea instalaţiilor sunt alimentate continuu sau la intervale scurte cu substrat, iar o parte din digestat e pompată periodic din digestor în depozit.

Digestorul poate fi construit din beton sau oţel şi poate fi orizontal sau vertical. El trebuie să fie impermeabil pentru gaze şi apă, să aibă un sistem de agitare a materialului şi un sistem de încălzire (cu căldură de la motorul de ardere a biogazului), care să menţină temperatura la un nivel optim. Agitarea poate fi mecanică cu palete sau elice, hidraulică sau pe bază de biogaz introdus sub presiune la baza digestorului.

Obţinerea electricităţii şi a agentului termic

Biogazul produs din fermentaţie e în general stocat fie în domul deasupra digestorului, fie în tancuri externe din acelaşi tip de membrane. Cel mai adesea, el e ars în unitatea de cogenerare pentru a se obţine energie electrică şi termică. Înainte ca gazul să poată fi ars, trebuie îndepărtaţi vaporii de apă şi acid sulfhidric cu efect coroziv pentru a proteja echipamentul. Electricitatea obţinută din biogaz e utilizată pentru consum propriu, iar surplusul poate fi livrat în reţeaua naţională. Căldura e utilizată pentru menţinerea temperaturii optime de fermentare în digestor şi pentru acoperirea nevoilor de apă caldă şi căldură în fermă.

Beneficiile multiple ale biogazului

Digestia anaerobă a deşeurilor agricole aduce beneficii atât mediului înconjurător, cât şi fermierilor:

• Materia organică din care se obţine biogazul e o sursă regenerabilă. Folosirea biogazului pentru producerea energiei electrice reduce consumul de combustibili fosili (cărbune, gaze naturale) şi micşorează emisiile de gaze cu efect de seră ca dioxidul de carbon (CO2) şi metanul metan (CH4), care duc la încălzirea globală;

• Digestatul e un îngrăşământ mai bun decât deşeurile netratate. Prin fermentaţie sunt eliminaţi mulţi dintre patogenii prezenţi în deşeuri şi sunt inactivate seminţele de buruieni;

Legiferări la nivel naţional

În România, producţia de energie electrică din surse regenerabile

(E-SRE) e încurajată prin sistemul cotelor obligatorii combinat cu sistemul de comercializare a certificatelor verzi la preţuri limitate legal inferior şi superior. Producătorul de E-SRE vinde produsul pe piaţa de energie electrică, încasând pentru aceasta preţul pieţei. Pentru acoperirea integrală a costurilor de producere şi obţinerea unui profit rezonabil primeşte pentru fiecare 1 MWh de energie electrică livrat în reţea certificate verzi (CV) care pot fi tranzacţionate în limitele de preţ legal stabilite. Legea nr. 220/2008, modificată prin Legea nr. 139/2010, stabileşte că producătorii de energie electrică din biogaz primesc 3 certificate verzi/MWh livrat. Prin aceeaşi lege sunt fixate şi preţurile certificatelor. Până în 2025 CV vor fi tranzacţionate la minimum 27 euro/certificat pentru a proteja producătorul şi maximum 55 euro/certificat pentru a proteja consumatorii.

Ing. Cleo BALTAC, director de proiecte FNPAR

Finanţare nerambursabilă prin FEADR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a selectat spre contractare cereri de finanţare în valoare de peste 3,14 miliarde de euro.

De la demararea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013, au fost selectate pentru a fi contractate 14.039 de cereri de finanţare, practic fiind admise 13.738 de proiecte.

De asemenea, au fost efectuate plăţi în valoare totală de 1,60 miliarde de euro, din care 663,96 milioane de euro pentru contractele încheiate de APDRP, la care se adaugă 940 milioane de euro, plăţile efectuate pentru Măsurile de sprijin pe suprafaţă implementate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA).

Tipul investiţiei finanţate prin PNDR vizează:

• „Modernizarea exploataţiilor agricole“, măsură la care s-au înregistrat 5.220 de cereri de finanţare;

• „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, măsură accesată de 913 beneficiari;

• Împreună cu Măsura 123 au fost disponibile două Scheme de ajutor de stat, XS13/2008 şi XS28/2008 pentru industria alimentară şi forestieră. Pentru acestea au fost contractate 321 de proiecte;

• Începând cu iulie 2010 a fost lansată o nouă Schemă de ajutor de Stat, N578/2009, pentru care au fost depuse 167 de proiecte.

„Renovarea şi dezvoltarea satelor“ este una dintre măsurile cele mai solicitate, cu peste 3.039 de cereri de finanţare.

(L.D.)

Share Button

Aşa ar putea fi definită cel mai bine noua generaţie de combine Claas: Lexion 770 şi 760, echipate cu motoare Mercedes, şi Lexion 630 şi 640, antrenate de motoare Caterpillar.

Prezentarea acestora şi lansarea noilor echipamente de recoltat porumb şi floarea-soarelui a avut loc într-un cadru festiv, într-unul din oraşele agricole ale ţării aş spune, Turnu Măgurele, care la rându-i se afla în plină pregătire pentru Ziua Recoltei. Aici, cei peste două sute de fermieri şi specialişti în domeniu au putut admira produsele expuse pe platforma din centrul oraşului şi urmări apoi în lucru cele mai performante şi eficiente utilaje agricole marca Claas. Organizarea, trebuie să recunosc, de excepţie a aparţinut firmei AGROCOMERŢ HOLDING Timişoara, reprezentanta firmelor Claas, Lemken şi Amazone pentru România, dar mai cu seamă dealerului acesteia din Alexandria, firma Proinvest, al cărei director, Marian Fişcuci, a avut o totală implicare în derularea evenimentului.

O lansare într-o zonă agricolă de referinţă

După o scurtă prezentare a firmei din Timişoara şi a activităţii sale pe teritoriul României, oferită de directorul acesteia, ec. Coman Stănică, echipa Claas, în frunte cu Luigi Radu, director pentru România şi Bulgaria, a trecut la detalierea noilor utilaje şi echipamente, subliniind faptul că toate îmbunătăţirile aduse atât combinelor, cât şi echipamentelor de recoltat s-au realizat la sugestia fermierilor.

Profesionalismul şi eficienţa germană şi-au spus şi de această dată cuvântul. Specialiştii de la Claas au îmbunătăţit designul combinelor, întregul flux tehnologic de batozare, corelat cu capacitatea de recoltare, respectiv lăţimea de lucru a hederului, apoi sistemele de separare şi curăţire etc.

Noutăţi tehnice de esenţă

În „domeniul inteligenţei“, ca să reproduc expresia prezentatorilor, s-au pus la punct echipamentele electronice, instalaţiile hidraulice, transmisia, precum şi sistemele electronice de urmărire, comunicare şi comandă. Combinele sunt dotate cu multiple echipamente de control electronic ce permit o bună supraveghere, chiar şi de la distanţă, a datelor din teren, ajustarea parametrilor de funcţionare şi reducerea pierderilor.

Un mare accent s-a pus pe confortul factorului uman. Astfel, s-a redus nivelul zgomotului în cabină, comenzile sunt mai uşor de efectuat şi a crescut fiabilitatea.

Programul s-a încheiat cu o demonstraţie practică într-un lan de porumb, unde combinele bine-cunoscutei firme şi-au arătat din plin calităţile.

Din păcate, spaţiul tipografic nu ne permite prezentarea detaliată oferită participanţilor de echipa Claas. Elementele tehnice pot fi găsite însă la dealerii Agrocomerţ Holding din toată ţara. Căutaţi-le, citiţi-le şi cu siguranţă vă veţi convinge de calitatea şi eficienţa utilajelor la care facem referire.

Opinii ale participanţilor

La o asemenea manifestare nu puteam neglija comentariile fermierilor prezenţi. Iată câteva:

Ing. Aurelian Dobre, fost director al Direcţiei Agricole Călăraşi: ,,Nu puteam lipsi la demonstraţia de forţă mecanică pe care doar o astfel de firmă precum Claas o poate realiza pe pământ românesc. Fiul meu, care are în exploatare o suprafaţă de aproape 500 de hectare, lucrează în firmă cu astfel de utilaje şi este mulţumit. Sunt utilaje care îţi asigură viteză de lucru, calitate şi, evident, eficienţă. Lucrez cu combine Claas, sunt cele mai bune. Poate Fendth-ul să fie la acelaşi nivel, restul…’’

Ing. Ec. Dana Alexandru, administratorul unei exploataţii de 1.000 de hectare în comuna Traian – Teleorman: ,, Nu e uşor să exploatezi o astfel de suprafaţă dacă nu ai o dotare corespunzătoare. Ca să fac faţă a trebuit să investesc în tehnologie şi utilaje. Iar ca investiţia să fie eficientă a trebuit să optez pentru ce era mai nou şi mai performant pe piaţă. Şi la momentul respectiv m-am orientat către produsele Claas, Lemken, Amazone şi John Deere. Observ şi azi că nu m-am înşelat.“

Dan Lazăr, Roşiorii de Vede: „Exploatez o suprafaţă de 1.800 de hectare, iar ca dotare tehnică, procurată inclusiv prin programele europene, m-am orientat către utilaje de la mai multe firme, dar trebuie să spun că de cele de la Claas sunt foarte mulţumit. Atât de mulţumit că mi-au ajuns la inimă. Lucru nemţesc. Sunt fiabile, eficiente în exploatare, ce mai, sunt bune. Fără îndoială că am beneficiat şi de sprijinul firmei Proinvest din Alexandria atât la procurarea utilajelor pe care le-am obţinut la preţuri destul de avantajoase, cât şi pe perioada de exploatare a lor. Service-ul este foarte important şi Proinvest îl asigură cu promptitudine.“

I.BANU, L. MUŞAT

Share Button

Grâul – puţin mai ieftin

Presiunea scăzută ca urmare a dorinţei de a obţine profit ţinând cont de apropierea de sfârşitul schimburilor comerciale din luna noiembrie a dus la scăderea preţului grâului. În contextul actual al pieţei trebuie păstrată vigilenţa în faţa volatilităţii preţurilor ce poate apărea în această perioadă. Paritatea euro/dolar a avut de asemenea un rol important de jucat. Paritatea de 1,34 a influenţat direct schimburile, singurul concurent al UE fiind în acest moment SUA. Creşterea euro faţă de dolar duce la scăderea competitivităţii la export a mărfurilor europene. Preţul grâului a câştigat 20 euro/tonă, în cazul schimburilor din luna noiembrie, nivelul cel mai ridicat înregistrându-se în ziua de luni.

Preţul porumbului, sub impactul cursului valutar

Dubiile legate de nivelul recoltei de porumb nu a împiedicat scăderea preţului din această săptămână ca urmare a creşterii euro faţă de dolarul american. Incertitudinile legate de nivelul producţiei de porumb din UE rămân în continuare ridicate din cauza dubiilor legate de suprafaţa de porumb pentru siloz recoltată, în detrimentul porumbului recoltat în boabe. Producţia medie este foarte heterogenă pe parcursul UE, existând mari diferenţe între regiuni. Operatorii rămân în continuare iritaţi ca urmare a evoluţiei anunţate din SUA cu privire la diminuarea randamentului, situaţie care nu dă semne să se redreseze odată cu avansarea recoltatului.

Piaţă slabă pentru orz

Preţul orzului furajer a scăzut uşor în această săptămână, influenţat fiind de scăderile înregistrate şi pe celelalte pieţe ale cerealelor păioase. Creşterea euro faţă de dolar a dus la scăderea exporturilor europene în comparaţie cu cele nord-americane, ceea ce a dus la scăderea preţului. Din stocul de intervenţie pot fi puse la dispoziţia crescătorilor de animale, foarte rapid, cca 1-2 milioane de tone.

Uleiurile vegetale sunt la mare căutare

Preţul soiei a atins cel mai ridicat nivel din ultimul an, ceea ce a dus la creşterea preţurilor uleiurilor vegetale. Se estimează că preţul va creşte şi în perioada următoare ca urmare a cererii mari venite din partea Chinei.

Situaţia de pe piaţa uleiurilor vegetale duce la creşterea preţului florii-soarelui, ceea ce alimentează tensiunea existentă pe pieţele oleaginoaselor. Diminuarea producţiei de floarea-soarelui din Ucraina a reprezentat un element serios de susţinere a preţului pe piaţa internaţională.

Preţul rapiţei se menţine la un nivel ridicat în contextul existenţei elementelor de susţinere. Suprafaţa cultivată cu rapiţă din Germania şi Polonia este în scădere, iar semănatul este întârziat ca urmare a ploilor căzute sau secetei înregistrate. Suprafaţa cultivată cu rapiţă, la nivel european, este în scădere faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Incapacitatea de a recolta rapiţa în perioada optimă în Canada, precum şi îngheţul înregistrat în zilele trecute au dus la scăderea calităţii şi randamentului.

Share Button

Studiu de caz: podgoria DEALUL MARE

Toamna aceasta a adus în viile din celebra podgorie Dealul Mare o mare insatisfacţie pentru viticultori: recolta de struguri de vin se anunţă a fi una dintre cele mai mici din ultimii 20 de ani. Sigur, anul a fost extrem de vitreg pentru vie, gerurile din iarnă, ploile îndelungi din vară, dar mai ales sărăcia oamenilor au lăsat celebra podgorie aproape descoperită în faţa naturii. Datele statistice ale Direcţiei agricole Prahova sunt relevante: media la hectar sub 2.900 kg. Asta la momentul când recolta s-a strâns de pe cea mai mare parte din suprafaţa de 8.000 ha vie pe rod! Starea de spirit a oamenilor apare ca fiind şi mai grea atunci când vine vorba să-şi vândă bruma de recoltă, preluată, cum vom vedea, la preţuri de batjocură. Dar să vedem situaţia de la faţa locului!

Chiar dacă sunt puţini, strugurii se dau pe degeaba

În inima podgoriei – la Tohani-Gura Vadului – viţa-de-vie ocupă o suprafaţă foarte mare: 1.000 ha. O parte a câtorva firme mari, de renume, o alta a micilor fermieri din localitate. La aceştia din urmă este jale, declară unul dintre ei, Constantin Lungu, primarul comunei. Mai în glumă, mai în serios acesta mai spune că mulţi localnici, la culesul viei, în loc de ciorchini, s-au ales cu… frunze. Şi, culmea, procesatorii oferă preţuri foarte mici: între un leu şi un leu şi cincizeci de bani.

Faptul ni-l confirmă şi alţi cultivatori cu care stăm de vorbă. Ei recunosc însă că producţia mică este cauzată de faptul că nu au aplicat tehnologia, că „au scăpat via din mână“. Asta fiindcă nu au avut bani. Alţii mai explică că şi gerurile din iarnă au distrus multe dintre cele mai bune plantaţii. Perfect adevărat, declară specialiştii în domeniu. Iar acum, iată, culeg câte o căruţă – două de struguri la pogon şi sunt nevoiţi să-i vândă la preţurile mici oferite de diferite firme. Or, aceasta înseamnă să-i dea pe degeaba.

Procesatorii o ştiu pe a lor

La Ceptura, localitate vestită prin vinurile sale roşii şi prin recolte mari de struguri de masă, există acum o producţie foarte slabă. Primarul Gheorghe Pană şi agentul agricol Viorica Petrică declară cu amărăciune că multe vii arată acum ca şi cum ar fi fost culese înainte de a intra în ele culegătorii… Cu toate acestea, preţul de achiziţie a strugurilor, oferit de firmele de procesare este prea mic faţă de cât speră. Adică, un leu şi ceva kilogramul! De unde să-şi mai scoată oamenii măcar cheltuielile?

Gândurile bat spre formele asociative

FÂNTÂNELE. Dumitru Mateiu, primarul comunei, declară că nu ştie cu cât se vor alege la finalul culesului şi nici câţi dintre ei vor mai fi în stare să-şi scoată, în vreun fel, banii cheltuiţi. Oamenii realizează că ar fi fost bine dacă ar fi avut organizată o cooperativă, ca-n alte părţi, o asociaţie de profil… Primarul mai spune că a venit timpul să se reconsidere atitudinea faţă de formele asociative.

Aceeaşi opinie are şi un alt cunoscut viticultor din comuna vecină, Vadu Săpat, Vasile Zamfirescu, primarul localităţii. „Dacă am fi fost mai bine organizaţi alta poate ar fi fost situaţia, spune el. Ar fi avut cine să se lupte pentru noi. Şi la aplicarea tehnologiilor, şi la valorificarea strugurilor, fiindcă preţul oferit de procesatori de 1,50 lei-kilogramul de struguri nu este suficient. Ca să fim mulţumiţi, preţul ar fi trebuit să fie cel puţin dublu. Aşa că fiecare dintre cei peste 500 de podgoreni se descurcă cum poate. Şi, cum se descurcă, se vede.

Podgorenii spun, cu necaz, că nu mai au încredere în firmele care le cumpără strugurii, cu atât mai mult cu cât sunt unele care nu le-au plătit încă producţia livrată în anul trecut. Este o situaţie la care şi specialiştii vor trebui să-şi spună cuvântul.

Oferta de la poartă şi cea din plantaţie

VALEA CĂLUGĂREASCĂ. „Cine trece azi pe la noi, declară agentul agricol Daniela Cernea, vede struguri la fiecare poartă şi crede că totul este bine. Avem, totuşi, şi ce oferi acum pentru că în zona de jos a localităţii gerurile nu au lovit viile; sus, în schimb, în deal, gerurile ne-au creat mari necazuri. Acum se pune acut şi problema calităţii strugurilor. Firmele de procesare sunt foarte exigente la asta. Ele motivează că nu pot oferi mai mult dacă strugurii nu sunt de calitate . Şi au dreptate“, spune cu supărare doamna Cernea.

Punctul de vedere al procesatorilor

Unul dintre aceştia este Mihai Chitic, director la SC HALEWOOD – CRAMELE PRAHOVEI, o unitate care deţine un mare modern centru de vinificare la Tohani. „Noi, declară domnia sa, credem că preţul de 1,50 lei per kilogramul de struguri este rezonabil. Preţul nostru este în funcţie de calitate. Apoi, nu ne putem permite să mai preluăm struguri decât de la oamenii cu care avem contracte ferme, în cantităţi mari, de ordinul tonelor. Nu cu căruţele, cum se mai întâmplă acum.“

Iată că şi procesatorii, despre al căror punct de vedere nu ne putem pronunţa, vin azi cu îndemnul ca viticultorii să se asocieze, să respecte strict tehnologiile de cultură, spre a oferi numai struguri de calitate. Ei trebuie să aibă contracte ferme de livrare, cu preţuri rezonabile, măsuri la împlinirea cărora sunt chemaţi să le fie alături specialiştii direcţiilor agricole judeţene şi nu numai.

Cristea BOCIOACĂ

Share Button

Dialog cu un podgorean pesimist

Situat într-o unitate de relief prielnică pentru cultivarea viţei-de-vie, judeţul Vrancea este recunoscut la nivel naţional, şi nu numai, pentru calitatea vinurilor produse.

Suprafaţa viticolă vrânceană este împărţită în trei mari podgorii: Panciu, Odobeşti şi Coteşti. Aproximativ 25.000 ha de vii rezultă adunând suprafeţele celor trei podgorii.

Importanţa viticulturii la Ţifeşti

Centrul viticol Ţifeşti este situat în podgoria Panciu, cea mai mare dintre podgoriile vrâncene. Principala ocupaţie a tifeştenilor este viticultura, acest lucru reieşind şi din întinsa plantaţie de vie, care ocupă aproximativ 40% din suprafaţa totală a comunei.

Fiecare cetăţean deţine o parcelă mai mare sau mai mică de vie.

În acelaşi timp, cetăţeanul de rând munceşte pentru a avea o recoltă cât mai bogată, după cum ne mărturiseşte unul dintre săteni, Vasile Botez.

Aşa cum îi stă bine unui vrâncean, acesta ne-a prezentat suprafeţele de viţă-de-vie. De-a lungul vieţii, acesta a reuşit să dobândească un hectar de vie cultivat pentru masă şi vin.

Viitorul aparţine marilor producători

Gazda noastră, Vasile Botez, ne invită la o scurtă călătorie printre plantaţiile viticole din zonă. El ne prezintă fiecare soi de struguri, realizându-se astfel un dialog cu privire la cultura viţei-de-vie.

– Nea Vasile, care este secretul unei recolte reuşite?

– Sunt multe de făcut, dar cel mai important lucru este tratarea viei încă din primăvară, atunci când nu a dat încă mugurul. Apoi, pe parcursul anului se mai adaugă 3-4 stropiri în funcţie de cantitatea de precipitaţii căzute, dar şi de alţi factori.

– Ce ne puteţi spune despre situaţia actuală a producţiei de struguri?

– A fost un an dificil deoarece am avut de suferit din cauza iernii care şi-a prelungit şederea, dar şi a ploilor care, la un moment dat, au fost prea multe. Este bine şi aşa, pentru că peste 10-15 ani noi nu vom mai fi, vor exista doar producătorii importanţi.

Speranţa unei valorificări mai ample

Am aflat, de asemenea, că sătenii obişnuiţi aleg să-şi vândă strugurii, neavând posibilitatea de a păstra vinul în condiţii optime. Şansa de cooperare cu complexele de vinificaţie nu mai este actuală, atât timp cât industriaşii nu se dovedesc a fi parteneri corecţi.

– Dacă viile vor fi cumpărate în viitor de către producătorii care au o piaţă de desfacere mai bună, zona Vrancei va fi recunoscută la înalta sa valoare. Cred că ţara asta merită o şansă deoarece avem resurse pentru o viticultură bogată. Cum alţii pot şi noi nu?

Iată un punct de vedere al aceluiaşi sătean, care încă mai speră într-un viitor mai favorabil al zonelor rurale.

Larissa SOFRON

Copyright © 2014 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions