Vezi continutul

Arhiva

Categorie: Afaceri
Share Button

• Interviu cu Fabioara IONESCU, directorul general al SC Ploieşti Industrial Parc

– Ce a determinat C.J. Prahova să extindă reţeaua de parcuri industriale în diferite localităţi din acest judeţ?

– Faptul că acestea vor fi nu numai profitabile economic, dar că pot absorbi forţa de muncă de la sate şi din diferite centre urbane din zona rurală, care au un mare număr de şomeri.

Evoluţia parcului nostru industrial a fost una foarte rapidă, astfel că acum are un grad mare de ocupare, existând un interes din partea oamenilor de afaceri români şi străini de a investi în judeţul Prahova. Deocamdată, parcurile industriale sunt localizate în Urlaţi, Mizil şi Ciorani. În alegerea localităţilor s-au avut în vedere posibilităţile de dezvoltare socială şi economică.

– Câte locuri de muncă oferă acum aceste parcuri industriale?

– În acest moment, societăţile care compun parcul nostru industrial oferă peste 7.000 de locuri de muncă la Ploieşti şi alte peste 300 de locuri de muncă la Urlaţi.

– Pomeneaţi mai înainte de Urlaţi şi Ciorani ?

– Parcul industrial din Urlaţi este destinat producţiei industriale nepoluante şi a serviciilor, dezvoltării şi implementării tehnologiilor de înaltă performanţă, valorificării resurselor materiale din zonă şi a forţei de muncă locale. Iată că acum terenul destinat parcului, de 350.648 mp, este ocupat în proporţie de sută la sută. Există aici binecunoscuta firmă Procter&Gamble, care a construit o unitate de produse cosmetice, şi cea Plastipak, care, pe 9 ha, a realizat o unitate de producţie de recipiente din plastic pentru produse de consum.

Cât priveşte Parcul industrial din Mizil, acesta este în curs de formare şi este căutat de mai mulţi investitori atât pentru facilităţile oferite, cât şi pentru şansa de a se putea asigura o cât mai bună aprovizionare cu materie primă, precum şi cu distribuţia produselor finite. La rândul său, Parcul Industrial din Ciorani, care deţine o importantă suprafaţă de teren, de 45 ha, şi aflată la numai 200 m de Staţia CFR, are deja un important investitor, şi anume SC Toprak Consulting Grup SRL Acesta ne-a declarat că intenţionează să construiască aici o fabrică pentru producerea şi ambalarea ciupercilor. Totodată, SC Ploieşti Industrial Parc, prin accesarea de fonduri europene, intenţionează să realizeze aici un mare depozit de fructe şi legume.

– Ce mai aveţi în vedere pentru perspectiva apropiată?

– Există din partea autorităţilor locale din judeţ un interes pentru înfiinţarea unor parcuri industriale în zonele Bucov şi Blejoi, localităţi din imediata vecinătate a municipiului Ploieşti. Noi suntem decişi să acordăm tot sprijinul necesar, îndeosebi prin acordarea de documentaţii şi de sprijin tehnic de specialitate. Astfel, să asigurăm şi aici cât mai multe locuri de muncă pentru săteni şi orăşeni, deopotrivă.

Cristea BOCIOACĂ

Share Button

- După reuşita evenimentului de la Arad, desfăşurat luna trecută sub egida MAP – Maşini Agricole Performante, manifestarea similară de la Bacău a stârnit un mare interes în rândul fermierilor din zona Moldovei, atraşi de inovaţiile şi soluţiile propuse de organizatori.

– MAP – Maşini Agricole Performante, importator unic al Grupului Same Deutz – Fahr, are ca parteneri în proiectul Integra: Intesa Sanpaolo Bank, GBM – Global Business Management, Silosistem şi Fata Asigurări.

Facilităţi de excepţie

Desfăşurat în perioada 11- 13 februarie, cel de-al doilea eveniment Integra din 2011 a umplut până la refuz una dintre incintele Centrului Expoziţional de Afaceri din Bacău. Cu Mauro Frola, director general MAP pe post de amfitrion, evenimentul a debutat cu alocuţiunea primarului Bacăului, Romeo Stavarache, urmată de cele ale lui Valeriu Cosarciuc, fost viceprim-ministru al Republicii Moldova, Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, şi Dan Bota, director reţea Est a Intesa Sanpaolo Bank.

Reprezentantul instituţiei bancare, ce finanţează programul propus de MAP, Dan Bota, a vorbit, in extenso, despre implicarea şi rolul Intesa Sanpaolo în cadrul Integra. „Suntem aici pentru că noi credem în agricultură. În opinia noastră, agricultura ar trebui să devină un catalizator important pentru întreaga economie românească pentru că potenţial avem.

Intesa Sanpaolo a intrat în agricultură pentru a finanţa acele proiecte, programe europene pe care dumneavoastră le cunoaşteţi, în colaborare cu partenerul nostru de încredere, deja istoric, MAP. Am început, în primul rând, să ne implicăm în ceea ce priveşte investiţia pe retehnologizarea infrastructurii parcului de utilaje agricole. În cadrul târgului de la Indagra am lansat un nou produs, extrem de interesant, creditul cu avans 0, pe care merită să-l aveţi în vedere. De asemenea, creditul recolta, pentru înfiinţarea de culturi, l-am gândit ca pe o linie de credit pentru că era important ca sumele, odată utilizate şi încasate în urma vânzării recoltei sau a subvenţiilor pe care le încasaţi de la APIA, să poată fi din nou utilizate.

Suma minimă pe care noi v-o propunem pentru creditul recolta este de 30.000 de euro în echivalent lei, ajungând până la 350.000 de euro. Creditul recolta are ca garanţie gajul pe recoltă, cesionarea încasărilor din vânzarea recoltei, cesionarea sumelor pe care le primiţi de la APIA şi un bilet la ordin cu care dumneavoastră garantaţi“, a explicat Dan Bota.

Rădulescu şi reţeta fericirii

Extrem de persuasiv şi pitoresc în intervenţia sa, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, s-a declarat încântat de proiectul implementat de MAP în parteneriat cu Intesa Sanpaolo Bank. „Este pentru prima dată când o firmă care vinde maşini şi utilaje s-a integrat şi nu trebuie să vă duceţi să căutaţi un consultant ori o bancă. Trebuie doar să-i căutaţi pe ei. Ei sunt integraţi şi vă pun la dispoziţie atât banii de finanţare, cât şi utilajele de care aveţi nevoie şi inclusiv vă fac proiectele. Asta e pe scurt ce face Integra. Are şi variante în care, dacă nu puteţi accesa un proiect, vă face fericit“, a rezumat oficialul român coordonatele Integra, invitându-i apoi pe fermieri să-l abordeze „ca pe unul de-al lor“.

Istoric

Integra 2011, târgul MAP de la Bacău, a consemnat şi o premieră. Astfel, evenimentul a fost primul organizat în noul şi modernul Centru Expoziţional de Afaceri construit pe o suprafaţă impresionantă. Invitat de onoare la târgul de la Bacău, primarul urbei, Romeo Stavarache, a salutat asistenţa sosită din toate colţurile Moldovei. „Este pentru prima dată când această locaţie găzduieşte un eveniment, chiar dacă nu am făcut încă recepţia. Totuşi am fost de acord ca această manifestare să fie aici, la Bacău. Acest edificiu pe care l-am ridicat pe 6 hectare poate fi reprezentativ nu numai pentru Bacău, ci şi pentru întreaga zonă“, a menţionat primarul Bacăului.

Camelia MOISE

Share Button

Obiectivele viitoarei Politici Agricole Comune

Cele trei obiective principale ale viitoarei PAC:

Obiectivul nr. 1: Producţia alimentară fiabilă pentru a contribui la veniturile agricole şi a limita variabilitatea lor, ţinând cont de faptul că volatilitatea preţurilor şi a veniturilor şi riscurile naturale sunt mai accentuate decât în majoritatea celorlalte sectoare, iar veniturile şi nivelurile de profitabilitate ale agricultorilor sunt, în medie, mai reduse decât cele din restul economiei. Raţiunea acestor măsuri are la bază îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol şi sporirea ponderii valorii acestuia în cadrul lanţului alimentar, deoarece sectorul agricol este foarte fragmentat în comparaţie cu alte sectoare ale lanţului alimentar care sunt mai bine organizate şi au, prin urmare, o putere de negociere mai mare.

În plus, agricultorii europeni se confruntă cu competiţia de pe piaţa mondială, trebuind să respecte totodată standardele ridicate legate de obiectivele de mediu, siguranţa alimentară, calitatea alimentară şi bunăstarea animalelor solicitate de cetăţenii europeni. În discuţie se află şi necesitatea compensării dificultăţilor legate de producţie în zone cu constrângeri naturale specifice, deoarece aceste regiuni se confruntă cu riscul abandonării terenurilor.

PAC va contribui în special la iniţiativele emblematice ale UE privind „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, „O Uniune a inovării” şi „Platforma europeană de combatere a sărăciei”.

Gestionarea resurselor naturale

Obiectivul nr. 2: Gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice au garantat practicile de producţie sustenabile şi au asigurat furnizarea îmbunătăţită de bunuri publice de mediu, deoarece multe dintre beneficiile publice generate de agricultură nu sunt remunerate prin funcţionarea normală a pieţelor. Noile politici au încurajat creşterea ecologică prin inovare, ceea ce necesită continuarea adoptării de noi tehnologii, dezvoltarea de noi produse, schimbarea proceselor de producţie şi sprijinirea unor noi modele de cerere, mai ales în contextul bioeconomiei emergente. Cerinţa este de a trece la acţiuni de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea, permiţând agriculturii să reacţioneze la schimbările climatice. Deoarece agricultura este deosebit de vulnerabilă la impactul schimbărilor climatice, prin crearea condiţiilor necesare unei mai bune adaptări a sectorului la efectele fluctuaţiilor meteorologice extreme se pot reduce şi efectele negative ale schimbărilor climatice.

O nouă viziune asupra echilibrului teritorial

Obiectivul nr. 3: Dezvoltarea teritorială echilibrată are în vedere şi necesitatea sprijinirii ocupării forţei de muncă în mediul rural şi păstrării structurii sociale a zonelor rurale. Sunt necesare măsuri pentru a îmbunătăţi economia rurală şi a promova diversificarea, pentru a le permite celor de la nivel local să-şi dezvolte potenţialul şi să optimizeze utilizarea resurselor locale suplimentare. Noile măsuri pornesc de la necesitatea diversificării structurii sistemelor agricole, îmbunătăţirii condiţiilor micilor exploataţii de a dezvolta pieţe locale, aceasta în ideea că structurile agricole şi sistemele de producţie eterogene contribuie la atractivitatea şi identitatea regiunilor rurale ale Europei.

Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară menţinerea sprijinului public acordat sectorului agricol şi zonelor rurale. Sunt necesare politici stabilite la nivel european pentru toţi cei care participă la realizarea producţiei agroalimentare, precum şi un set comun de obiective, principii şi norme. O politică agricolă concepută la nivelul UE permite utilizarea mai eficientă a resurselor bugetare, în comparaţie cu coexistenţa unor politici naţionale.

Pe lângă alte obiective ce privesc aspectele legate de piaţa unică, mai există considerente de ordin transnaţional (de exemplu, coeziunea între statele membre şi între regiuni, problemele de mediu transfrontaliere), precum şi provocări globale ca schimbările climatice, gestionarea apei şi biodiversitatea, sănătatea şi bunăstarea animalelor, siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, sănătatea plantelor, sănătatea publică şi interesele consumatorilor.

Share Button

Comisia Europeană (CE) a solicitat României să se ocupe de aspectele necorespunzătoare ale protecţiei mediului natural din zona Sulinei şi a Deltei Dunării, una dintre cele mai importante zone umede ale Europei, ne-a informat Reprezentanța în România a CE.

Conform datelor primite, „Comisia este preocupată de procedurile deficitare de evaluare a impactului potenţial al dezvoltării turismului în această zonă care face parte din reţeaua Natura 2000“.

Solicitarea CE, generată de recomandarea lui Janez Potočnik, comisarul european pentru Mediu, ia forma unui aviz motivat, în conformitate cu procedurile de încălcare a dreptului Uniunii Europene. Dacă, în termen de două luni, autorităţile nu informează Comisia cu privire la măsurile luate, în vederea asigurării respectării legislaţiei UE în materie, CE poate transmite cauza Curţii Europene de Justiţie.

Menţionăm că autorităţile române au autorizat un proiect de dezvoltare a unor obiective turistice în Delta Dunării, pe coasta română a Mării Negre. Dezvoltarea plajei Sulina vizează construirea unor spaţii recreative, a unui punct de prim ajutor şi a unei infrastructuri de comunicaţii, într-o zonă care este protejată în temeiul directivei Păsări şi al directivei Habitate.

Traian DOBRE

Share Button

Anul trecut, fermierii români au beneficiat de mai multe fonduri europene. De exemplu, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), gradul de angajare, adică valoarea contractelor încheiate raportată la alocare, a urcat de la 19%, în 2009, la 35% în 2010. Este o creştere semnificativă a plăţilor efectuate prin PNDR, de la 7,4% în 2009, la 17,72% în anul 2010, se arată în raportul de bilanţ întocmit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prezentat de ministrul Valeriu Tabără, într-o recentă conferinţă de presă.

În 2010 au fost lansate 12 sesiuni de depunere a cererilor, în cadrul cărora au fost înaintate 34.299 de proiecte conforme, cu o valoare de 2,56 miliarde de euro. Din acestea, au fost selectate 18.793, cu o valoare publică de 1,76 miliarde de euro.

De asemenea, au fost încheiate 14.823 de contracte cu o valoare de 1,58 miliarde de euro, din care s-au efectuat plăţi în valoare de 1,046 miliarde de euro.

Conform bilanţului, APIA a efectuat plăţi pentru campania SAPS 2009 în valoare de 610, 69 milioane de euro din pachetul financiar de 619,88 milioane de euro. În anul 2010, APIA a plătit 336,04 milioane de euro din pachetul financiar de 700,42 milioane de euro alocate României. Din valoarea achitată, 208,43 milioane de euro reprezintă avansul acordat fermierilor pentru lucrările făcute în toamna anului trecut, plăţi efectuate în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie. Totodată, s-au acordat 127,6 milioane de euro începând cu date de 1 ianuarie 2010. Este de precizat că, pentru campania 2010, cuantumul a fost stabilit, prin HG nr. 1017/2010, la 50.64 euro/ha.

Obiective MADR pentru anul 2011

– Stabilirea şi postarea pe site a calendarului şi alocărilor aferente sesiunilor pentru anul în curs: 16 sesiuni de primire a proiectelor, cu o alocare totală de 1,6 miliarde de euro. Vor fi scoase la licitaţie toate fondurile disponibile pentru măsurile de investiţii private.

– Creşterea gradului de absorbţie, valoarea estimată a plăţilor pentru anul 2011 fiind de 1,2 miliarde de euro.

– Modificarea PNDR pentru realocarea de fonduri între măsuri şi axe, în vederea consolidării măsurilor de investiţii private.

– Rezilierea proiectelor neviabile, care au stadiu de implementare zero în vederea disponibilizării resurselor financiare din Program pentru finanţarea unor noi proiecte.

– Lansarea unei campanii de promovare şi informare cu privire la oportunităţile de finanţare prin PNDR, cu accent pe promovarea măsurilor nou lansate sau cu impact scăzut în rândul beneficiarilor (Măsurile 221 şi 142).

Plăţi efectuate din FEADR
(vezi tabel revistă)

Sume alocate pentru noul an agricol

Din bugetul anului 2010, precum şi din fonduri europene pentru sprijinirea producătorilor agricoli din sectorul vegetal şi animalier, în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2010 au fost alocate 3,02 miliarde de lei (705,5 milioane de euro), având destinaţia prezentată mai jos.

– Forme de sprijin finanţate exclusiv din bugetul naţional – 358.526.500 lei, cca 83,7 mil. euro din care:

– 314,6 milioane de lei – fonduri publice acordate producătorilor agricoli, conform Legii creditului agricol;

– 36,7 milioane de lei – ajutorul de stat acordat producătorilor agricoli pentru motorina achiziţionată şi utilizată în trimestrul al II-lea al anului 2010, la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură în sectoarele vegetal şi zootehnic;

– 7,1 milioane de lei, reprezentând cofinanţare nerambursabilă de la bugetul de stat pentru proiecte de investiţii din cadrul Programului SAPARD (SAPARD românesc).

– Forme de sprijin, finanţate din fonduri europene – 2.663.827,7 lei (621,8 milioane de euro) din care:

– plata unică pe suprafaţă, în valoare de 1,4 miliarde de lei (330 milioane de euro), reprezentând aproximativ 47% din valoarea SAPS pe anul 2010;

– măsuri de piaţă  – 88,8 milioane de lei (20,7 milioane de euro);

– finanţarea proiectelor de investiţii din cadrul PNDR – 821,1 milioane de lei (191,7 milioane de euro);

– sprijin pentru zonele defavorizate din zona montană, sprijin pentru zonele defavorizate altele decât zona montană şi plăţi de agromediu – 340,2 milioane de lei (79,4 milioane de euro).

Traian DOBRE

Share Button

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a alocat, în data de 02 februarie 2011, suma de 490.000.000 lei destinată plăţilor naţionale directe complementare (CNDP) în sectorul zootehnic. Această sumă este acordată pentru efectivele de bovine, ovine şi caprine, astfel: 326.303.155 lei pentru specia bovine, respectiv 163.969.845 pentru specia ovine/caprine.

Până în prezent, MADR a asigurat fondurile necesare efectuării plăţii aferente acestor forme de sprijin în proporţie de 92,07 %, respectiv  726.779.386 lei, din care 483.980.422 lei pentru specia bovine şi 242.798.964 lei pentru specia ovine/caprine. Sprijinul pe cap de animal este de 410 lei/cap bovine şi 40 lei/cap ovine şi caprine.

La începutul lunii februarie, MADR  a alocat şi suma de 58.526.259 lei destinată plăţii bonificaţiei de 30% din volumul creditelor angajate de către producătorii agricoli în anul 2009 şi rambursate băncilor finanţatoare până la data de 31 decembrie 2010, conform prevederilor Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, cu modificările şi completările ulterioare. În acest fel, sprijinul acordat conform Legii 150/2003 a fost achitat în totalitate.

(L.D.)

Share Button

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) asigură implementarea tehnică şi financiară a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Dacă proiectul de investiţii depus de solicitant respectă toate criteriile şi condiţiile de eligibilitate, acesta este acceptat pentru finanţare şi, astfel, beneficiarul proiectului va demara realizarea investiţiei.

Ulterior, în urma efectuării parţiale sau integrale a investiţiei, beneficiarul va solicita APDRP decontarea cheltuielilor efectuate, prin depunerea Dosarului Cererii de Plată, până la implementarea completă a proiectului.

Derularea contractului

Beneficiarul poate opta pentru plata finanţării nerambursabile în maximum cinci tranşe.

Termenul de rambursare a cheltuielilor eligibile aferente unui dosar Cerere de plată este de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care Cererea de plată este înregistrată la sediul Oficiului Judeţean al APDRP.

Beneficiarul va comunica Agenţiei contul deschis la instituţia financiară creditoare. APDRP va rambursa direct în contul beneficiarului deschis la instituţia financiară creditoare sumele reprezentând cofinanţarea contribuţiei publice a proiectelor.

Beneficiarul trebuie să depună la Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (OJPDRP) Declaraţia de eşalonare a depunerii Dosarelor Cererilor de Plată în maximum 30 de zile de la avizarea primului dosar de achiziţie (excepţie făcând dosarele de servicii).

Pe parcursul implementării investiţiei, la fiecare tranşă de plată, conform Declaraţiei de eşalonare a cererilor de plată depusă de către beneficiar, se va calcula valoarea plătită în euro şi în lei la cursul Băncii Centrale Europene (BCE) din penultima zi lucrătoare a lunii precedente efectuării plăţii, astfel încât la ultima tranşă de plată valoarea sumelor rambursate acestuia să nu depăşească valoarea în euro şi în lei prevăzută în Contractul de finanţare aferent respectivei investiţii.

Fundamentarea proiectului

În acelaşi timp, beneficiarul trebuie să întocmească rapoarte tehnice şi financiare pentru a fundamenta cererile de plată în conformitate cu Instrucţiunile de plată, care se regăsesc ca Anexă la contractul de finanţare.

Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificării documentelor justificative prezentate în Instrucţiunile de plată.

În cazul în care se constată nereguli, autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată de către APDRP. Totodată, dacă APDRP constată faptul că obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioadă de minimum 2 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi) îşi rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat.

Începând cu anul 2011, perioada de monitorizare a investiţilor a fost redusă de la 5 ani la minimum 2 ani, conform prevederilor Regulamentelor europene, şi va fi aplicată noilor contracte de finanţare, dar şi celor aflate în derulare.

(L.D.)

Share Button

Du Pont şi Pioneer (companii care fac parte din Grupul Du Pont) şi-au prezentat portofoliile cu produse, în cadrul seminarului cu tema „Tehnologii inovatoare şi durabile pentru agricultura românească“.

În deschiderea evenimentului, domnul Vasile Iosif, director general Produse Protecţia Plantelor la DuPont România, a urat bun venit celor aproape 200 de participanţi, dealeri şi mari fermieri. Printre invitaţi s-au aflat polonezul Piotr Gill, manager Protecţia Plantelor pentru Europa Centrală la DuPont, precum şi bulgarul Dochev Chavdar, director de Operaţiuni pentru România şi Bulgaria la Pioneer.

Vasile Iosif a ţinut să precizeze că, la ora actuală, Grupul DuPont este prezent în agricultura românească pe întreg lanţul agroalimentar.

DuPont România este unul dintre liderii pieţei de produse în domeniul protecţiei plantelor. Obiectivul companiei este de a veni în întâmpinarea nevoilor producătorilor agricoli din ţară, prin implementarea de programe conexe, care să faciliteze fermierilor accesul la tehnologii şi, implicit, obţinerea de producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Programe de promovare

Sezonul 2010 a constituit anul de lansare a Portofolio Farm, cel mai important program de promovare. În diferite zone ale ţării au fost realizate şase platforme de prezentare a celor mai performanţi hibrizi de porumb, floarea-soarelui, soiuri de soia şi lucernă, care au atras peste 1.500 de fermieri, a afirmat Maria Cîrjă, director de produs la Pioneer Hi-Bred România.

Pentru 2011 s-a prevăzut mărirea numărului de ferme care vor participa la prezentarea culturilor.

Cel mai nou program se numeşte Pioneer Farmer’s Club. Conform celor spuse de directorul de produs, Clubul reprezintă cea mai importantă asociere din domeniul agrar din România, destinată exclusiv fermierilor. Este o platformă comună de beneficii, evaluare şi dezvoltare. Calificarea membrilor se face începând din ianuarie 2011, în funcţie de cantitatea de sămânţă contractată, de continuitatea şi stabilitatea relaţiei cu Pioneer în anii anteriori.

Crop Protection Plus

Acest program, legat de erbicide pentru culturile de grâu şi orz, asigură protecţie până la recoltare. Astfel, dacă seceta, inundaţiile, grindina, îngheţul sau incendiile calamitează recolta, DuPont rambursează gratuit, în anul următor, erbicidele sulfonilureice folosite anul acesta.

Bonus DuPont

Programul Bonus-Promotor se adresează tuturor fermierilor/producătorilor agricoli din România, indiferent de forma de proprietate şi mărimea acestora, care achiziţionează produse DuPont pentru protecţia plantelor, prin intermediul promotorului propriu. În acest fel, se asigură un discount în valoare fixă, menţionat în formularul specific, pentru cantităţile de produse pe care le achiziţionează de la distribuitorii care au semnat un contract cu DuPont România. În plus, se asigură asistenţă de specialitate în domeniul protecţiei plantelor pentru produsele proprii, utilizând în acest sens promotorii companiei.

Hibrizi noi de porumb

Maria Cîrjă a spus că cei mai noi hibrizi de porumb sunt P9025, P9578 şi P9494.

Primul face parte din grupa de maturitate (FAO) 300. Productivitatea s-a situat între 10 şi 12,5 t/ha în toate zonele cu umiditate normală.

Ceilalţi doi se înscriu în FAO 350-400. Ambii au performanţe deosebite, cu umiditate redusă, obţinându-se recolte de 10-11 t/ha.

Veşti bune pentru cultivatorii  de floarea-soarelui

Ultimele noutăţi la floarea-soarelui au fost prezentate de Jean Ionescu, director de vânzări pe Zona de Sud la Pioneer Hi-Bred România. Dintre acestea menţionăm PR64F50 care va fi lansat în anul 2012. Este un hibrid semitimpuriu, cu talie înaltă, care nu necesită tehnologie, adică erbicidare. Are un conţinut de ulei de 45-47%.

Alte noutăţi sunt hibrizi semitimpurii P64LE19 şi P64LE20, cu rezistenţă totală la Express. O altă calitate sunt rezistenţa genetică la toate rasele de mană existente în România: (304, 710, 714) şi la rasele de Orobanche mai agresive decât rasa E (P64LE20). Productivitatea este de 3-3,5 t/ha, cu umiditate de aproximativ 8%.

Lider de piaţă

Liliana Ionescu, director de marketing la DuPont România, a prezentat unele date de piaţă. A amintit că, la pesticide, compania ocupă locul al treilea. Însă la erbicidele pentru păioase, cele postemergente la porumb (35% din cota de piaţă!) şi la fungicidele pentru păioase deţine locul întâi.

Ion Săvulescu, director tehnic la DuPont România, şi alţi doi colegi, Laurenţiu Gheghiţă şi Adrian Teban, au făcut cunoscut portofoliul cu chimicale de ultimă generaţie.

Pe scurt, despre Tehnologia ExpressSun

Tehnologia ExpressSun, elaborată de DuPont, constă în cultivarea hibrizilor de floarea-soarelui Pioneer PR64E83, PR64E71, P64LE19 şi P64LE20, toleranţi la erbicidul sulfoniureic Express 50 SG, pentru controlul buruienilor cu frunză lată, inclusiv speciile de Xanthium, Cirsium şi Daiura. În opinia specialiştilor de la DuPont, este cea mai eficientă şi avantajoasă tehnologie pentru obţinerea unor culturi curate de buruieni şi producţii ridicate.

Traian DOBRE

Share Button

Comisia Europeană a adoptat o propunere privind „relaţiile contractuale în sectorul laptelui“. Propunerea are drept obiectiv dinamizarea poziţiei producătorului de produse lactate în cadrul lanţului de aprovizionare şi pregătirea sectorului pentru un viitor mai sustenabil şi mai orientat către piaţă. Această propunere prevede existenţa unor contracte scrise între producătorii şi procesatorii de lapte, posibilitatea negocierii colective a termenilor contractuali prin intermediul organizaţiilor de producători, într-un mod care să echilibreze puterea de negociere a producătorilor de lapte în raport cu marii procesatori, norme UE specifice aplicabile în cazul organizaţiilor interprofesionale, precum şi măsuri de sporire a transparenţei pe piaţă.

Motivaţia noilor măsuri

Propunerea Comisiei Europene este ca aceste măsuri să fie valabile până în 2020, cu două revizuiri intermediare. Se estimează că stabilirea unor limite corespunzătoare pentru negocierile colective, precum şi elaborarea unor alte măsuri de protecţie specifice vor asigura îndeplinirea obiectivelor de creştere a puterii de negociere a producătorilor de lapte, garantându-se totodată protecţia concurenţei şi a intereselor IMM-urilor. De asemenea, Comisia a adoptat un raport referitor la piaţa produselor lactate, în contextul eliminării treptate a sistemului de cote pentru lapte.

Dacian Cioloş, Comisarul UE pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a afirmat astăzi: „Propunerea intervine ca urmare a dorinţei noastre de a trage o serie de învăţăminte ca urmare a crizei de anul trecut a pieţei produselor lactate. În cadrul discuţiilor privind reforma PAC (adaptarea la volatilitate şi stimularea inovării), şi pachetul de măsuri vizând calitatea (standarde de comercializare şi etichetarea originii), vom examina şi alte recomandări venite din partea Grupului la nivel înalt instituit în urma crizei de anul trecut. Aceste modificări sunt importante, deoarece ele contribuie la pregătirea sectorului pentru o aşa-numită «aterizare uşoară», odată cu expirarea cotelor în 2015.“

Reglementări favorabile producătorilor

Propunerea prevede elaborarea, înaintea livrării, a unor contracte scrise opţionale între producătorii şi procesatorii de lapte, care să conţină detalii referitoare la preţul, calendarul, volumul şi durata livrărilor. Statele membre pot decreta recurgerea la aceste contracte ca fiind obligatorie pe teritoriile lor. Pentru a ţine seama de natura specifică a cooperativelor, acestea din urmă nu sunt obligate să încheie contracte dacă statutele lor includ elemente cu efecte similare.

Recomandările celui mai înalt for

Propunerea UE este ca aceste măsuri să fie valabile până în 2020, cu o revizuire în 2014 şi o alta în 2018; acest termen ar trebui să acorde producătorilor de lapte timp suficient pentru a se adapta la lipsa cotelor pentru lapte şi pentru a-şi îmbunătăţi organizaţia în perspectiva unui mediu mai orientat către piaţă. Stabilirea unor legături mai clare şi mai echilibrate şi sporirea transparenţei în cadrul lanţului de aprovizionare ar trebui să genereze totodată câştiguri în materie de eficienţă şi să permită sectorului UE să profite de noile oportunităţi de piaţă atât în interiorul, cât şi în afara UE.

Măsurile au la bază recomandările emise de Grupul la nivel înalt pentru sectorul laptelui (High Level Experts’ Group on Milk – HLG) şi aprobate prin concluziile Preşedinţiei Consiliului la 27 septembrie 2010. Alcătuit din înalţi funcţionari proveniţi din statele membre şi prezidat de directorul general al Direcţiei Generale Agricultură, Grupul la nivel înalt pentru sectorul laptelui a fost instituit ca urmare a crizei din sectorul produselor lactate din perioada 2008-2009, cu scopul de a analiza măsurile pe termen mediu şi lung destinate stabilizării pieţei şi a veniturilor producătorilor, precum şi sporirii transparenţei. Grupul la nivel înalt pentru sectorul laptelui a identificat dezechilibre importante în cadrul lanţului de aprovizionare, scoţând totodată la iveală o concentrare crescândă a industriei care implică colaborarea cu producători de lapte numeroşi şi dispersaţi, precum şi o repartizare inegală a valorii adăugate.  Situaţia a dus la lipsa transparenţei, la rigidităţi şi la probleme în ceea ce priveşte transmiterea preţurilor în cadrul lanţului de aprovizionare.

Pentru a reechilibra puterea de negociere din cadrul lanţului de aprovizionare, propunerea prevede acordarea pentru fermieri a posibilităţii ca aceştia să negocieze contracte în mod colectiv, prin intermediul organizaţiilor de producători. Existenţa unor limite cantitative corespunzătoare aplicabile la volumul care face obiectul acestei negocieri îi va pune pe agricultori pe picior de egalitate cu procesatorii de produse lactate, menţinân-

du-se totodată o concurenţă adecvată în sectorul aprovizionării cu lapte crud. Limitele au fost fixate la 3,5% din producţia globală a UE şi la 33% din producţia naţională şi sunt însoţite de o serie de măsuri specifice de protecţie menite să evite prejudicierea gravă mai ales a IMM-urilor.

Implicaţia organizaţiilor interprofesionale

Totodată, propunerea prevede norme UE specifice pentru organizaţiile interprofesionale care acoperă toate componentele lanţului de aprovizionare. Aceste organizaţii ar putea juca un rol important în ceea ce priveşte cercetarea, îmbunătăţirea calităţii, promovarea şi diseminarea celor mai bune practici în materie de metode de producţie şi procesare. Ele contribuie la extinderea gamei de cunoştinţe şi la sporirea transparenţei din acest sector. Mai mult, propunerea prevede furnizarea cu mai mare regularitate a informaţiilor cu privire la volumele de lapte crud livrat, pentru a permite o mai bună cunoaştere a producţiei şi o mai bună monitorizare a evoluţiilor pieţei.

(L.D.)

Share Button

Tot mai mulţi ţărani şi fermieri de la noi renunţă la crescutul vitelor, fie că vorbim despre vaci de lapte sau despre oi. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: nu mai rentează. Dincolo de toate celelalte inconveniente – costuri mari pentru hrană, insuficienţa subvenţiilor, muncă multă – oamenii dau laptele mai mult de pomană centrelor de colectare. Practic, deşi la magazin un litru costă 4 lei, de la producător el pleacă numai cu 90 de bani. Desigur, este vorba şi despre TVA-ul mare practicat la noi, dar sunt şi destule nebuloase în afacerea asta, a laptelui, de se ajunge la aşa costuri pe raft.

Cert e că, oamenii, supăraţi, îşi spun: „Aşa nu se mai poate. O sticlă de suc costă aproape şase litri de lapte de-al nostru. Trebuie să mulg vaca odată ca să pot cumpăra apoi o sticlă de suc. Pe timpul iernii se ia lapte puţin de la vacă, nici nu se poate încropi de o sticlă de suc, de la cei 90 de bani pe litru. Aşa că, mai are rost să creştem animale?“

Întrebarea asta şi-o pun pregnant ţăranii din comuna ialomiţeană Adâncata, care renunţă pe capete la vechea îndeletnicire a creşterii vitelor. Desigur, la întrebarea asta ar trebui să răspundă numai guvernanţii…

(N.M.)

Share Button

Energie

Preţul petrolului brut a continuat să crească, în ultimul trimestru al anului 2010, ca urmare a unei cereri neaşteptat de mari, ajungând undeva în jurul valorii de 97 USD/baril. Analiştii estimează că această tendinţă se va menţine şi pe parcursul anului 2011, prognozând că preţul petrolului va depăşi nivelul de 100 USD/baril cât de curând, ceea ce va ameninţa uşoara creştere economică anunţată în ţările dezvoltate. Factura energetică europeană a fost destul de încărcată ca urmare a preţului mare la gaz, precum şi a devalorizării monedei europene, ceea ce a dus la amplificarea tuturor costurilor.

Scumpirea alimentelor nu este doar conjuncturală

Preţul internaţional al numeroaselor produse agricole de bază a cunoscut o creştere consistentă pe parcursul ultimelor luni, specialiştii anunţând că această tendinţă se va menţine şi în anul 2011. Creşterea preţului cerealelor se va accentua ca urmare a producţiilor reduse cauzate de condiţiile meteo nefavorabile, ceea ce va duce la interzicerea exporturilor în numeroase state exportatoare.

Previziunile referitoare la campania de comercializare sunt dependente de condiţiile climatice.

Cererea majorată de energie a dus la creşterea preţului petrolului, cu efecte directe asupra preţului complexelor de oleaginoase, care sunt aproape de nivelul de preţ înregistrat în anul 2007. Din cauza unei recolte reduse în America de Sud, speranţele de redresare a preţurilor oleaginoaselor vor fi mici. Cu o cerere în creştere, preţurile vor rămâne ridicate pe toată perioada campaniei actuale de piaţă. Producţia scăzută de rapiţă din Canada va duce la creşterea preţurilor uleiului de rapiţă din Europa.

Preţul orezului thailandez a înregistrat o creştere spectaculoasă ca urmare a unei cereri mari, precum şi a îngrijorărilor legate de nivelul disponibilităţilor viitoare, considerate ca fiind foarte reduse. Cu toate acestea, aprovizionarea ar trebui să fie satisfăcătoare, deoarece inundaţiile nu au produs pagubele estimate iniţial, iar stocurile de intervenţie sunt suficient de mari.

Cererea pentru proteina animală

Preţul cărnii de vacă a continuat să crească, atingând nivelul cel mai ridicat. În acelaşi timp, preţurile mari ale furajelor şi şeptelul mai redus au dus la limitarea posibilităţii de creştere a producţiei de carne.

Cererea mare pentru carnea de ovină a dus la creşterea presiunii pe această piaţă, atingându-se recordul de preţ în anul 2010. Preţul atractiv al mieilor a încurajat agricultorii din marile regiuni producătoare de carne de oaie să-şi reconstituie şeptelul. În acelaşi timp, se constată o diminuare puternică a producţiei de carne de ovină, la nivelul Europei.

Preţul cărnii de pasăre a rămas stabil la sfârşitul anului 2010, crescând cu numai 0,2%, faţă de cel din anul 2009.

Cererea mare de produse lactate venită din partea Asiei, Federaţiei Ruse şi anumitor ţări exportatoare de petrol, combinată cu o creştere relativă a ofertei de lapte, a permis menţinerea preţului la un nivel ridicat, câştigând teren faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Preţul este însă inferior nivelului înregistrat în anii 2007 şi 2008, cu excepţia preţului untului.

Preţul internaţional al bumbacului a crescut puternic de la începutul anului de piaţă. Indicele A de CotLook a atins, în medie, 330 cenţi/kg în ultimele trei luni ale anului 2010, adică de două ori mai mult faţă de media înregistrată în aceeaşi perioadă a anului anterior de piaţă.

Preţul mondial al zahărului a crescut în toate cele patru trimestre ale anului 2010. Recolta diminuată a Braziliei, faţă de estimările iniţiale, producţia mică a Australiei, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, precum şi restricţiile de export ale Indiei au dus la creşterea spectaculoasă a preţului zahărului pe piaţa internaţională. După luna mai a anului 2010, preţul zahărului a fost practic dublat, ca urmare a creşterii consumului peste estimările iniţiale.

Impactul opririi producţiei de îngrăşăminte

Preţul îngrăşămintelor a cunoscut o creştere spectaculoasă, ca urmare a unei cereri mai mari, alimentată fiind de preţurile ridicate ale materiilor prime.

Din nefericire pentru agricultorii români, distorsiunile pe piaţa mondială a îngrăşămintelor chimice se produc într-un moment în care România îşi încheie practic toate fabricile. Decizia este una strict economică şi are la bază sistarea sprijinului pe care statul îl acordă producătorilor de îngrăşăminte, mai ales prin furnizările de gaz metan. Nu probabil, ci în mod sigur, exportatorii de îngrăşăminte mai ieftine din ţările vecine vor profita de scoaterea de pe piaţă a fabricilor româneşti. Aşa că, în lipsa oricărei forme de concurenţă, ne putem aştepta la o scumpire a îngrăşămintelor până la o limită care va depăşi puterea de cumpărare a fermierilor români.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Share Button

Africanii au prins gustul pâinii

Preţul grâului la Matif a crescut uşor în luna ianuarie. Factorii de susţinere a preţului sunt: cererea mare venită din partea statelor din nordul Africii pentru grâul de calitate, precum şi cererea venită din partea statelor terţe UE. În prezent, grâul furajer din UE concurează în hrana animalelor cu grâul şi orzul din Australia.

- Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

- Cotaţiile grâului futures la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a porumbului

În ultimele săptămâni, preţurile au continuat să crească  în UE. Deşi preţul porumbului nu urmează acelaşi trend ascendent ca şi celelalte cereale furajere, cererea venită din partea producătorilor de furaje rămâne stabilă.

- Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Orzul aşteaptă cumpărătorii

Tranzacţiile cu orz furajer au fost foarte limitate. A fost utilizat în producerea furajelor mai ales orzul provenit din stocul de intervenţie. Arabia Saudită se poate întoarce pe piaţă în calitate de cumpărător. Preţurile în UE rămân în mod constant la un nivel ridicat şi sunt aproape aceleaşi pentru ambele producţii, atât din 2010 cât şi din 2011. În ultimele săptămâni, cererea a fost majorată de către ţările din Europa Centrală şi de Est deoarece în aceste regiuni au existat probleme de calitate. Suprafaţa cultivată cu orz se estimează că va fi mai mică decât în anul anterior, ceea ce va duce la restrângerea ofertei. În Australia, condiţiile meteo nefavorabile (seceta în vest, ploi torenţiale în est) au dus la importante pierderi de calitate în cazul orzului pentru bere.

- Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Oleaginoasele continuă să aibă căutare

Piaţa soiei. În ultimul său raport, USDA a redus stocurile de la sfârşitul anului de piaţă în Statele Unite ale Americii la 140 milioane de bushels. Argentina estimează producţia la 50,5 milioane de tone, mai mare decât estimările iniţiale care erau cantonate în jurul valorii de 47,7 milioane de tone. Condiţiile de cultură din Brazilia au fost favorabile până în prezent, ceea ce a dus la o estimare de producţie de soia de cca 70 milioane de tone. Stocurile de soia ale Chinei sunt ridicate din cauza importurilor realizate în ultimele luni, care ne indică faptul că importurile vor scădea uşor în luna ianuarie. Cantităţile procesate au scăzut, în ciuda unei cereri în creştere. Acest lucru se datorează atât rezervelor mari de ulei existente cât şi faptului că guvernul chinez a decis să scoată pe piaţă rezerva naţională de şrot şi ulei din soia, pentru a reduce nivelul inflaţiei.

- Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa florii-soarelui din bazinul Mării Negre este lipsită de vlagă la începutul acestui an. Ofertele pot acoperi cererea doar pe termen scurt, însă şi acestea sunt tranzacţionate destul de lent. În Italia, industria furajelor are acoperit necesarul până la sfârşitul lunii martie, însă începând cu luna aprilie poate apărea un anumit interes de cumpărare. O bună aprovizionare se remarcă în Turcia şi Franţa. În prezent, Franţa este reticentă la achiziţii ca urmare a preţurilor destul de ridicate. În Spania, cererea de şrot nu este acoperită integral, iar statele din nordul Europei şi-au mărit şi ele cererea de şrot de floarea-soarelui, însă disponibilul este din ce în ce mai redus. Argentina a utilizat, în ultima perioadă, din ce în ce mai multe şroturi de floarea-soarelui în furajare ca urmare a preţurilor atractive ale acestora.

- Cotaţiile pentru floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

- Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Preţul rapiţei creşte vertiginos. În ultimele săptămâni, preţul a atins un nou record. Principalele motive sunt: preţul ridicat al seminţelor de rapiţă şi soia şi cererea mare venită din partea industriei de procesare. Preţurile ar trebui să rămână stabile, deşi există riscul să apară schimbări în această direcţie.

- Cotaţiile rapiţei – Matif
(vezi tabel revistă)

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Dumitru Daniel SANDU

Share Button

Piaţa produselor agricole româneşti este haotică, dezorganizată, la dispoziţia comercianţilor de ocazie, a depozitarilor monopolişti, care speculează presiunile scadenţelor, lipsa condiţiilor de stocare a producţiei şi, implicit, a posibilităţilor de negociere. Aceasta este convingerea fermierilor agricoli din România.

Sunt speculate, de asemenea, lipsa informaţiilor şi a consultanţei de piaţă, precum şi precaritatea sectorului zootehnic autohton – piaţă internă importantă pentru produsele agricole.

Legislaţia, ca şi cum nu ar fi

Totodată, lipsa unei legislaţii privind piaţa produselor agricole, a cutumei privind utilizarea contractelor ferme care prevăd preţul, modalităţi şi termene de plată prejudiciază agricultorii de venituri predictibile, implicit de programe de dezvoltare şi încurajează tranzacţiile ilicite.

Lipsa posibilităţii de predictibilitate a veniturilor agricultorilor implică o activitate haotică, o structură aleatorie de culturi sau decizii nesigure privind diversificarea activităţii cu profil agricol şi încurajează piaţa neagră.

Agricultorii au nevoie de posibilităţi de depozitare a producţiei în vederea negocierii termenilor de comercializare, de instituţionalizarea unui organism de reglementare a relaţiei între cerere şi ofertă, care să aducă în faţa lor multiple posibilităţi de valorificare a producţiei, precum şi cererile de viitor ale pieţei, pentru structurarea activităţii lor.

O piaţă importantă, determinantă pentru viitorul agriculturii, dar şi pentru asigurarea la nivel naţional a necesarului alimentar al populaţiei, o reprezintă dezvoltarea rapidă şi prioritară a sectorului zootehnic.

Pentru economia naţională, este extrem de important a oferi pieţei externe produse din carne şi lapte, în loc de produse agricole de bază, de a oferi pieţei interne produse româneşti controlabile calitativ şi cu preţ accesibil, să dezvolte oferta de locuri de munca în spaţiul rural, atât pentru activitatea zootehnică, cât şi pentru industria prelucrătoare de produse agrozootehnice.

Ca urmare, sunt de luat în considerare următoarele aspecte în cadrul unui program strategic, pe termen mediu şi lung, de dezvoltare a agriculturii:

Organizarea şi funcţionarea pieţei

Adoptarea unui astfel de act normativ trebuie să aibă în vedere cerinţele actuale ale pieţei interne şi externe, reglementarea relaţiilor producătorilor agricoli cu potenţialii beneficiari: comercianţi, depozitari sau procesatori, o distribuţie echitabilă a beneficiilor activităţii pe filiera producător-consumator, o calitate superioară a produselor agricole şi a produselor rezultate prin procesare.

Depozite zonale pe grupe de produse

Nicio piaţă organizată nu poate funcţiona corect, fără o ofertă concentrată, bine conservată şi capabilă de a specula momentele benefice ale valorificării. La acest moment, mare parte a producţiei agricole se valorifică din câmp, mai mult sau mai puţin legal, dar în mod cert la preţ oferit şi adeseori sub limita costului de producţie.

Depozitele existente, foste de stat şi privatizate, au devenit monopoluri private, extrem de costisitoare, în special din cauza lipsei de performanţă sau a necesităţii şi urgenţei depozitării produselor agricole. Programele europene de investiţii în acest domeniu creează facilităţi modeste unei categorii mici de agricultori, care îşi permit asemenea investiţii, dar nu pot fi rentabile decât marilor fermieri. În concluzie, soluţia cea mai eficientă, pentru acoperirea necesarului la majoritatea agricultorilor, o constituie construirea depozitelor în ferme, iar pentru grupurile de producători sau cooperative în zonă, structurate pe grupe de produse, necesită aport sporit al cofinanţării de la bugetul de stat.

(T.D.)

Share Button

„Am avut o discuţie cu John Dali, comisarul european pentru sănătate şi politica consumatorului, cu care am abordat patru subiecte. Primul şi cel mai important a fost legat de reluarea exportului la carnea de porc, ţinând cont de problemele existente, la nivel european, pe această piaţă“, a declarat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în timpul unei recente conferinţe de presă. Acest lucru s-ar putea întâmpla cel târziu în luna mai 2011.

Ar fi de precizat că suntem în faţa unei conjuncturi favorabile, determinată de criza cărnii de porc pe piaţa mondială şi în special pe cea europeană.

O măsură obligatorie: compartimentarea

Tabără i-a explicat comisarului că România este pregătită să reia exportul de carne de porc, însă acest lucru înseamnă compartimentarea ţării în unităţi producătoare şi furnizoare, abatoare şi procesatoare, care să garanteze siguranţa alimentară, corespunzător normelor europene. De asemenea, a subliniat faptul că fermierii români cresc acelaşi porc, existent oriunde în lume.

„În acest sens, mai trebuie să avem unele discuţii cu ANSVSA şi cu crescătorii, pentru a face cât mai rapid această compartimentare, astfel încât să putem relua exportul, cel târziu în luna aprilie sau mai 2011. Ni s-au cerut separarea de gospodăriile populaţiei şi de alte tipuri de utilizare a cărnii, iar compartimentarea să fie făcută numai pentru export“, a precizat demnitarul.

În opinia Uniunii Europene (UE), compartimentarea este necesară pentru posibilitatea izolării rapide a unui posibil focar de pestă sau de altă boală.

Se scontează pe un export de 30.000 de tone

Menţionăm că MADR a transmis, în luna decembrie 2010, la DG Sanco, o scrisoare prin care România declară că este de acord cu concluziile serviciilor tehnice ale DG Sanco privind introducerea compartimentalizării în programul de reluare a comerţului intracomunitar şi exportului de carne de porc.

Până în prezent, în acest program s-au înscris 34 de societăţi comerciale de creşterea porcilor, care estimează un export de aproximativ 30.000 t/an, în valoare de 45 milioane de euro.

Ministrul a spus că nu este un lucru uşor de realizat, pentru că este greu să ne desprindem de creşterea porcilor în sistem gospodăresc. Totodată, este foarte greu de izolat fondul vânătoresc, porcul mistreţ şi alte animale sălbatice, care constituie cel mai periculos vector de transmitere a bolilor.

Tabără a adăugat că şi piaţa externă este direct interesată ca România să poată exporta carne de porc atât în Uniunea Europeană, cât şi în terţe ţări din est, mai ales că în UE producţia de carne de porc se află în criză.

Abatoarele mici

Ministrul a continuat cu o altă problemă discutată cu comisarul Dali. Este vorba despre redeschiderea unităţilor mici de sacrificare, desfiinţate iraţional în 2005. Atunci au dispărut aproape 3.000 de unităţi de procesare a laptelui şi cărnii, micile abatoare. În locul lor au apărut mari abatoare, dar repartizate fără a se ţine cont de existenţa materiei prime pe piaţă. Ca urmare funcţionează la capacitate redusă numai 10-15%.

Pentru acestea, există deja un proiect de hotărâre de guvern şi o notificare la Comisia Europeană.

Traian DOBRE

Share Button

Recent, într-o zonă superbă şi o atmosferă deosebită de lucru, dar şi de sărbătoare, în acelaşi timp – ce minunat ştiu cei mai buni să îmbine utilul cu plăcutul! – firma Summit Agro România şi-a prezentat, în faţa a peste o sută de invitaţi, echipa ce are ca principal obiectiv declarat …să facă pământul mai roditor. Evident, împreună cu fermirii în slujba cărora se află.

Punctul forte al manifestării l-a constituit prezentarea principalelor  produse aflate în portofoliul său, propuse fermierilor pentru anul 2011: aproape 30 de insecto-fungicide, peste 10 erbicide şi adjuvanţi, 6 tipuri de fertilizanţi foliari cu conţinut diferit de macro şi microelemente, precum şi sămânţă din hibrizi şi soiuri de porumb, floarea-soarelui, rapiţă şi sorg, dar şi de legume, multe dintre acestea noutăţi pentru agricultori. Ponderea acestora a suferit modificări în timp, după cum spunea Mihai Miriţescu – director Produs Sămânţă, ca urmare a preocupărilor firmei de a oferi fermierilor o gamă cât mai variată de produse. Dacă din 1996, anul înfiinţării firmei, până în 2003 pesticidele reprezentau 100% din afacere, după acest an ponderea acestora s-a redus treptat, astfel că în prezent ocupă doar 80%, diferenţa fiind reprezentată de sămânţă.

Ca noutăţi au fost prezentate şi câteva formule de combinaţii ale unor produse pentru combaterea complexă a bolilor şi dăunătorilor, precum şi a diferitelor structuri de buruieni, propuse de specialiştii firmei. Dar cele mai multe amănunte pot fi aflate contactând reprezentanţii societăţii pe care îi prezentăm în continuare, ei fiind, după cum declara preşedintele Summit Agro, domnul Hidetaka Sato, permanent în slujba femierilor, toţi dovedindu-se a fi dintre cei mai buni specialişti în domeniu.

Din gama de produse Summit Agro

Insecticide : Fury, Mospilan, Novadim Progress, Nurelle D, Trebon;
Acaricide, insecto-acaricide : Abamectin, Milbeknock, Mospilan+Toil, Nissorun, Sanmite;
Fungicide – pentru tratarea mănărilor: Cupertine Super, Drago, Galben M, Rover, Triumf;

– pentru făinări, rapăn şi botrytis: Cyflamid, Syllit,  Impact, Topsin, Matiz, Yamato, Pyrus.
– pentru protecţia răsadurilor: Tachigaren.

Erbicide: Click Plus, Ecopart, Nicosulfuron, Pledge, Proponit, Sanglypho, Targa Super;
Adjuvanţi: Toil, Spur, Vice, Backrow, Flexi;
Insecto-fungicide pentru tratament sămânţă: Biosild Top, Picus, Vincit;
Fertilizanţi foliari: Elite – îngrăşământ foliar tip NPK + microelemente, 20:20:20 + Mg şi S;

– Bassitrel – îngrăşământ foliar pe bază de bor, mangan şi molibden, cu magneziu şi sulf;
– Last N – fertilizant foliar cu azot, formulare lichidă.- reprezentant al unei noi generaţii de îngrăşăminte foliare;
– Stopit – îngrăşământ foliar lichid pe bază de calciu;
– Teprosyn – fertilizant starter cu aplicare pe seminţe; formulare suspensie concentrată;
– Seniphos – fertilizant foliar lichid pe bază de calciu şi fosfor.

Seminţe:
– Floarea-soarelui – Es Artimis, Terra, Almanzor;
– Porumb – Fructis, ZP 341, ZP 434, ZP 505;
– Rapiţă – Elite, Elvis, Es Hydromel, Olano, Es Alias, Es Betty, Es Saphir, Es Artist; Sorg – Queyras.

 I. BANU

Share Button

– Domnule Emilian Mureşan, v-am aflat opiniile despre biogaz, despre necesitatea producerii acestei resurse energetice a viitorului. Ne aflăm acum într-una dintre fermele în care se produce aşa ceva, undeva în apropiere de Marienfeld – Germania. Puteţi detalia fluxul tehnologic al instalaţiei de aici?

– Este vorba despre o staţie cu o capacitate de până la 1000 KW. Ca resurse foloseşte gunoiul de grajd şi porumbul siloz. După cum se observă, personalul care lucrează aici nu este numeros, dar cel existent este bine pregătit, din câte ne-am dat seama.

Practic, există câteva tancuri (fermentatoare, postfermentatoare) şi partea finală, unde ajunge ceea ce rezultă în urma acestor procese, adică o masă organică (gunoi) care este folosită la fertilizarea terenurilor. În tancul unu are loc prima fermentaţie, de unde rezultă cea mai mare parte din gaz. Aici intră materia primă în amestec, în proporţii bine stabilite, totul fiind dirijat prin calculator. După prima fermentaţie, materia primă merge mai departe în postfermentator, de unde se extrage iarăşi o parte din gaz. Din cele două tancuri se extrage aşadar biogazul care intră într-o altă instalaţie de desulfurare, după care ajunge la CHP-uri, adică la motoarele care funcţionează pe acest biogaz şi care antrenează un generator electric. Aici este produs curent la 220 V care se ridică cu ajutorul unui transformator la 400 V, după care se livrează în sistemul naţional. O altă parte a biogazului este folosită pentru producerea energiei termice.

Mai trebuie spus că toate aceste operaţiuni sunt programate pe un calculator, totul fiind electronizat. Trecerea dintr-un tanc în altul se realizează cu ajutorul unor pompe speciale, iar preîncălzirea tancurilor se face cu ajutorul căldurii obţinute din arderea gazului produs. Se ştie că bacteriile care declanşează şi întreţin fermentaţia au nevoie de o anumită temperatură pentru a transforma o parte din materia organică în biogaz.

– Care este avantajul celui care furnizează curent electric în acest sistem?

– Pe lângă plata curentului propriu-zis, a kilowatului, se primesc nişte bonusuri. În primul rând, cel care livrează primeşte trei certificate verzi pentru fiecare kw şi unul pentru energia termică produsă. În baza acestora se acordă reduceri de preţ pentru autoconsum, dar şi alte avantaje. Foarte important este ca la o asemenea instalaţie să-ţi găseşti un consumator liniar pentru această energie, adică un beneficiar cu acelaşi consum pe toată perioada anului. Dacă nu, ai nevoie de nişte echipamente speciale de reciclare care presupun costuri suplimentare şi nu este eficient.

– Credeţi în viitorul acestor instalaţii de biogaz?

– Fără discuţie, şi eu vreau să investesc în aşa ceva, cu sau fără accesarea de fonduri europene. Am vizitat multe astfel de investiţii, iar în această deplasare am vrut să văd şi alte tehnologii de producere a silozului. În Germania, în Austria, cartiere întregi sunt încălzite cu ajutorul energiei termice produse prin arderea biogazului pentru că există posibilitatea ca acesta să fie transportat prin conducte la distanţe de zeci de kilometri. Este mai uşor să duci gazul decât apa caldă, care pierde multe grade de temperatură de la producător la consumator. Şi mai este un lucru. Într-un sistem naţional este nevoie de energie, deci practic în acest domeniu nu există concurenţă.

I. BANU

Share Button

Organizat în luna ianuarie la Bucureşti, evenimentul anual al Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România a reunit reprezentanţi ai întregii industrii, autorităţilor, organizaţiilor de fermieri, ai institutelor de cercetare precum şi ai reţelei de distribuţie. Participarea lor a venit ca un răspuns la îndemnul AIPROM de a colabora cu toate părţile interesate în promovarea unei agriculturi moderne, bazate pe principiile dezvoltării durabile şi pe grija faţă de sănătatea oamenilor şi a mediului. Pe lângă noile reglementări care urmează să intre în vigoare, reprezentanţii industriei au adus în discuţie şi problema comerţului ilegal cu produse de protecţia plantelor (PPP) care capătă amploare de la an la an, nu doar pe plan internaţional, ci şi local.

Moderatorul discuţiilor a fost Yves Picquet, CEO Bayer CropScience şi preşedinte AIPROM. Domniei sale i-a revenit rolul de a prezenta, alături de Paul Claxton, CEO Syngenta Agro SRL şi membru al Consiliului Director, şi Vasile Iosif, CEO DuPont şi vicepreşedinte AIPROM, realizările anului care s-a încheiat, precum şi perspectivele lui 2011.

Proiecte derulate

Evenimentul a oferit prilejul prezentării a patru proiecte importante. Este vorba despre Programul TOPPS, ce vizează pregătirea operatorilor pentru a preveni poluarea mediului şi în special a apelor, programul SCAPA, de colectare a ambalajelor după utilizare aflat în al treilea an de promovare, şi Proiectul SUI, ce urmăreşte folosirea corectă a produselor de protecţia plantelor pentru ca ele să aducă beneficiile scontate.

Tot anul trecut s-a dat startul şi la Campania pentru Prevenirea şi Combaterea Contrafacerilor şi a Activităţilor Ilegale, fenomen care a crescut vizibil în 2010 pe plan internaţional. „Este foarte evident că acest tip de comerţ s-a accentuat în ultimii ani mai ales în România, ţară care se află la graniţa de intrare în UE”, afirmă preşedintele AIPROM, domnul Yves Picquet. După părerea sa, criza este un factor care a contribuit mult la dezvoltarea acestui fenomen, dar şi legislaţia care prezintă mari lacune în special în ceea ce priveşte pedepsele, pe care cei afectaţi le consideră mult prea blânde. Scopul acestui proiect este de stopare a dezvoltării fenomenului, împreună cu autorităţile şi cu Poliţia Română, lucru care se poate realiza în primul rând prin creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor. De altfel, în 2010, în cooperare cu Inspectoratul General al Poliţiei, au fost soluţionate două cazuri de comerţ ilicit cu Produse de Protecţia Plantelor.

În prezent, AIPROM are ca membri 16 companii importante de pe piaţă:

11 multinaţionale care operează pe plan internaţional şi 5 naţionale. Acestea acoperă circa 80% din piaţa produselor de protecţia plantelor din România. Începând din 2005, AIPROM este membră a ECPA – Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor, fiind astfel ambasadoarea reţelei europene a industriei de protecţia plantelor în România.

Noile reglementări

Pentru anul acesta, AIPROM şi-a propus o serie de acţiuni în vederea implicării industriei în transpunerea şi implementarea noii Directive de Utilizare Durabilă a PPP (2009/128 CE), precum şi a Regulamentului 1107/2009 ce urmează să intre în vigoare în luna iunie a acestui an. În ceea ce priveşte noua directivă, aceasta a fost publicată odată cu noul pachet legislativ pentru pesticide adoptat la sfârşitul lui 2009. Ţara noastră va trebui să asigure până la sfârşitul anului transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor acestei directive şi să comunice până în decembrie 2012 Comisiei şi celorlalte state membre Planul Naţional de Acţiune.

Noile reglementări prezintă un interes ridicat atât pentru autorităţi, care vor trebui să le implementeze, cât mai ales pentru cei care le utilizează.

Valentina ŞOIMU

Share Button

EURALIS SEMINŢE a reunit, nu demult, clienţi, parteneri şi ziarişti pentru a prezenta noua campanie de primăvară 2011.

În noul sezon, EURALIS SEMINŢE vine cu o gamă de hibrizi adaptată oricăror condiţii climatice, portofoliul lor cuprinzând hibrizi ultra-performanţi de porumb, floarea-soarelui, sorg şi rapiţă de primăvară.

Calitatea genetică a seminţelor EURALIS este consecinţa investiţiilor pe care EURALIS SEMENCES (Franţa) le efectuează în domeniul cercetării, acestea ajungând la 15% din cifra de afaceri. Agricultorul mai beneficiază şi de siguranţă în ceea ce priveşte germinaţia seminţelor, elementele de calitate fiind cuprinse în certificate oficiale eliberate odată cu livrarea seminţelor. De asemenea, EURALIS a implementat măsuri tehnologice speciale pentru procesarea seminţelor folosind calibroare orizontale pentru a evita spargerea seminţelor şi continuând până la folosirea de ambalaje de cea mai bună calitate, „prietenoase” cu natura.

O facilitate importantă oferită de EURALIS clienţilor săi este „politica zero stoc“ între campanii. Mai exact, seminţele nu petrec nicio zi în plus în depozitul EURALIS ultra-modern din România, în afară de durata campaniei de însămânţări. Seminţele sunt livrate în România din străinătate (Franţa, Spania) chiar la începutul campaniei. La sfârşit de campanie, stocurile nevândute sunt imediat returnate către uzinele producătoare pentru a fi păstrate în condiţii de umiditate, temperatură şi luminozitate controlate, cu măsuri fitosanitare periodice şi o monitorizare a calităţii germinative permanentă.

Hibrizii de porumb pentru campania 2011 au fost testaţi în România, unde s-a urmărit în mod deosebit capacitatea de a pierde apa din boabe: peste 1% pe zi după ce plantele ating maturitatea fiziologică, astfel încât fermierul poate obţine un profit substanţial ca urmare a faptului că nu mai este necesară uscarea.

Seminţele de floarea-soarelui pentru 2011 includ primul hibrid high-oleic Clearfield de pe piaţă. De asemenea, toţi hibrizii de floarea-soarelui din catalogul 2011 sunt selecţionaţi pentru conţinutul mare în ulei şi rezistenţa la situaţii climatice dificile.

Sorgul EURALIS, cu zero conţinut de tanin, este şi el testat, urmărindu-se adaptabilitatea la condiţiile meteorologice din ţara noastră.

„EURALIS este cea mai dinamică firmă de seminţe pentru culturi tehnice din piaţa românească şi anul 2011 ne obligă să rămânem la acest nivel de performanţă. Propunem astfel noi hibrizi pentru culturile tehnice de câmp: porumb, floarea-soarelui şi sorg”, ne-a declarat Florin Constantin, Country Manager România şi Bulgaria.

Indiferent de condiţiile climatice pe care le rezervă anul 2011, EURALIS a pregătit pentru clienţii săi o alternativă la orice situaţie şi îndeamnă agricultorii să mizeze „pe o carte câştigătoare“!

Georgiana STROE

Share Button

Marile provocări ale politicii comunitare

Principalul rol al agriculturii este acela de a furniza alimente. Având în vedere faptul că cererea de alimente la nivel mondial va continua să crească în viitor, UE ar trebui să poată contribui la satisfacerea acestei cereri mondiale. Prin urmare, este esenţial ca agricultura UE să-şi menţină capacitatea de producţie şi să şi-o îmbunătăţească, respectând totodată angajamentele asumate de UE în privinţa comerţului internaţional şi coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării. Un sector agricol puternic este vital pentru ca industria alimentară foarte competitivă să rămână o parte importantă a economiei şi comerţului UE (UE este principalul exportator mondial de produse agricole în cea mai mare parte prelucrate şi cu mare valoare adăugată).

Agricultura UE se găseşte în prezent într-un mediu mult mai competitiv, pe măsură ce economia mondială devine tot mai integrată, iar sistemul de schimburi comerciale se liberalizează tot mai mult. Potrivit prognozelor, această tendinţă va continua şi în anii următori, având în vedere posibila încheiere a negocierilor din cadrul Rundei de la Doha şi a acordurilor bilaterale şi regionale aflate acum în curs de negociere. Prin urmare, este importantă sporirea în continuare a competitivităţii şi productivităţii sectorului agricol al UE. Deşi sunt favorabile pe termen mediu, se preconizează totuşi că viitorul pieţelor agricole va fi caracterizat de o mai mare nesiguranţă şi o volatilitate sporită. Mai mult decât atât, viitoarea PAC va funcţiona într-o perioadă de după o criză economică ce a adus prejudicii grave agriculturii şi zonelor rurale, legându-le direct de evoluţiile macroeconomice mai ample, care au afectat costul producţiei agricole. După un deceniu în care veniturile doar au stagnat, beneficiile agricole au scăzut substanţial în 2009, agravând situaţia deja fragilă a unor venituri agricole semnificativ mai reduse (cu aproximativ 40% per unitate de muncă) decât cele din restul economiei, venitul pe locuitor în zonele rurale fiind considerabil mai mic (cu aproximativ 50%) decât în zonele urbane.

Mediul şi schimbările climatice

Agricultura şi silvicultura au un rol esenţial în producerea de bunuri publice, mai ales a celor de mediu, precum peisajele, biodiversitatea terenurilor agricole, stabilitatea climatică şi rezistenţa la dezastre naturale de genul inundaţiilor, secetei şi incendiilor. În acelaşi timp, numeroase practici agricole au potenţialul de a exercita o presiune asupra mediului, ducând la epuizarea solului, lipsa şi poluarea apei, precum şi la pierderea habitatelor animalelor sălbatice şi a biodiversităţii.

Deşi emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură în UE au scăzut cu 20% după 1990, pot fi depuse eforturi suplimentare, acestea fiind necesare pentru a îndeplini obiectivele ambiţioase ale agendei UE privind energia şi clima. Este important să se deblocheze şi mai mult potenţialul sectorului agricol de atenuare, de adaptare şi de furnizare a unei contribuţii pozitive prin reducerea emisiilor de GES şi prin măsuri legate de eficienţa producţiei, inclusiv prin îmbunătăţiri ale eficienţei energetice, producţia de biomasă şi energie din surse regenerabile, sechestrarea carbonului şi protejarea lui în soluri cu ajutorul inovării. Industria alimentară reprezintă 13,5% din totalul formei de muncă ocupate şi 12,2% din valoarea adăugată brută a industriei prelucrătoare europene. Exporturile de produse agroalimentare reprezintă 6,8% din totalul exporturilor UE.

Echilibru teritorial

Tot mai multe zone rurale au ajuns să fie susţinute din ce în ce mai mult de factori din afara agriculturii, datorită diversificării structurii lor socioeconomice. Totuşi, agricultura rămâne un element propulsor esenţial al economiei rurale, într-o mare parte a UE. Vitalitatea şi potenţialul multor zone rurale sunt, în continuare, strâns legate de prezenţa unui sector agricol competitiv şi dinamic, atractiv pentru tinerii agricultori. Această situaţie caracterizează mai ales zonele predominant rurale, în care sectorul primar reprezintă aproximativ 5% din valoarea adăugată şi 16% din forţa de muncă ocupată, precum şi noile state membre, în care este important să se consolideze recentele creşteri de productivitate şi să se dezvolte întregul potenţial al agriculturii.

În plus, agricultura joacă un rol important în zonele rurale prin generarea de activităţi economice suplimentare, deosebit de strâns legate de prelucrarea alimentelor, turism şi comerţ. În multe regiuni, agricultura constituie baza tradiţiilor locale şi a identităţii sociale.

De ce avem nevoie  de o reformă?

PAC a evoluat, dar sunt necesare şi alte schimbări pentru a putea face faţă noilor provocări, în special pentru:

– a răspunde îngrijorării tot mai accentuate legate de securitatea alimentară a UE şi, global, a îmbunătăţi gestionarea sustenabilă a unor resurse naturale precum apa, aerul, biodiversitatea şi solurile, a face faţă presiunii tot mai mari asupra condiţiilor producţiei agricole, generată de schimbările climatice în curs;

– creşterea inteligentă – prin creşterea eficienţei resurselor şi îmbunătăţirea competitivităţii cu ajutorul cunoaşterii tehnologice şi al inovării, prin dezvoltarea unor produse de calitate şi cu valoare adăugată ridicată şi prin dezvoltarea de tehnologii ecologice şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, prin investiţiile în formare, oferirea de stimulente pentru inovarea socială în zonele rurale şi îmbunătăţirea utilizării rezultatelor cercetării;

– creşterea durabilă − prin menţinerea bazei de producţie a alimentelor, hranei pentru animale şi energiei din surse regenerabile, asigurarea gestionării sustenabile a terenurilor şi promovarea sănătăţii animalelor şi plantelor.

Share Button

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, rămâne imperturbabil la ameninţările din partea Germaniei şi Franţei, care au obiecţii la reforma Politicii Agricole Comune (PAC), notează publicaţia germană Der Spiegel.

Comisia Europeană doreşte reforma PAC, care consumă aproape jumătate din bugetul UE şi de care beneficiază în primul rând fermele mari din „vechile“ state membre. Dar Germania şi Franţa se opun demersurilor de a schimba sistemul astfel încât să favorizeze fermele mai mici, inclusiv cele ecologice.

Motivul confruntărilor

Puţine subiecte au declanşat atâtea controverse în cadrul UE ca PAC. Nu este o surpriză, având în vedere că în joc sunt o mulţime de bani, subliniază Der Spiegel. Aproximativ 56 miliarde de euro – aproape jumătate din întregul buget al UE – a mers de la Bruxelles spre agricultura europeană în 2009.

Negocierile asupra reformelor politicii agricole sunt programate să înceapă în primul trimestru din 2011 şi sunt susceptibile să implice tocmeli mai dure decât oricând înainte. Este deja evident că vor fi mai puţini bani disponibili în total, începând cu 2014, în timp ce Parlamentul European va avea un cuvânt de spus în egală măsură în aceste negocieri, pentru prima dată, datorită punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Lobby-ul francezilor şi al nemţilor

Multe capitale, printre care Berlinul şi Parisul, doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Ambele guverne sunt influenţate de un lobby agricol puternic. Alţii ar dori mai degrabă eliminarea în întregime a ajutorului de stat. Un lucru este cert: nu a existat un motiv convingător pentru afluxul de subvenţii de la Bruxelles pentru o lungă perioadă de timp. Sistemul nu este doar ineficient şi nedrept, dar are, de asemenea, un impact îndoielnic asupra mediului ambiant, consideră Spiegel.

Discrepanţe care acuză

În prezent, agricultorii din „vechile” state membre ale UE primesc, în medie, de trei ori mai mult în plăţi directe la hectar decât vecinii lor din Europa de Est. Suma în Franţa este de două ori mai mare decât în Ungaria, în timp ce este de patru ori mai mare în Olanda decât în Slovacia. Liderul pachetului este Grecia, unde fermierii obţin de 10 ori mai mult la hectar decât omologii lor din România. În plus, cu cât o fermă este mai mare, cu atât încasează mai multe subvenţii.

Ce vrea, de fapt, Cioloş?

Comisarul Dacian Cioloş a propus un pachet ambiţios de reforme, relevă publicaţia germană. Cioloş vrea să redistribuie fonduri de la vechile către noile state membre ale UE, să reducă subvenţiile pentru operaţiuni la scară largă, sprijinind în schimb fermierii activi şi fermele mici, şi să coreleze plăţile directe mai strâns de cerinţele de protejare a mediului.

Până în prezent, agricultorii pot obţine prime de la Bruxelles chiar dacă şi-au îndeplinit doar standardele minime de protejare a mediului. „E ca şi cum ai plăti şoferii doar pentru că se opresc la culoarea roşie a semaforului”, a spus un strateg de mediu din guvernul german.

(V.Ş)

Copyright © 2015 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions