Cât de greu este să pui pe picioare o afacere cu dozatoare de lapte

Dincolo de avantajele evidente pentru clienţi, care au acces la un produs de calitate superioară la preţuri semnificativ mai mici decât în hipermarket-uri, afacerea cu dozatoare de lapte, împrăştiate prin pieţe şi zone aglomerate, se dovedeşte a fi una bună şi pentru producători, chiar dacă „intermediarii“ au devenit concurenţi serioşi.

Chiar dacă la început este inevitabil puțină bătaie de cap cu obținerea avizelor, se pare că efortul merită, spun producătorii de lapte, în condiţiile în care vorbim de o piaţă de circa 7.500 de tone de lapte vândut la dozator în cursul unui an.

„Este nevoie de puțină logistică pentru o astfel de afacere, pe lângă dozatoarele în sine. În primul rând ai nevoie de o mașină frigorifică, care costă cca 11.000 de euro, dar fără de care nu se poate. Apoi, sunt tot felul de avize și autorizații. (…) Există însă câteva avantaje. Profiturile sunt imediate, iar rulajul este constant, spre deosebire de alte zone ale agriculturii, unde oamenii sunt subnutriți financiar. Laptele îl vinzi cu 3-3,5 lei pe litru, iar zilnic intră bani, nu ca la ceilalţi producători care îi primesc de la procesatori la 2-3 luni. În plus, aceştia (procesatorii – n.r.) schimbă regulile jocului când vor ei. Vara, de exemplu, spun că laptele nu are destulă grăsime şi scad preţul“, a declarat Cristian Lungu (foto), președintele onorific al Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate de Lapte (AFUAL).

O piaţă plină de falsuri

Primul lucru de care trebuie să țină cont un potențial investitor în acest gen de afacere este acela că piața dozatoarelor de lapte este inundată de falsuri, mult mai ieftine, care pot însă compromite întreaga afacere.

„Automatele de lapte construite în România sunt făcute cu kit-uri de afară, de fapt niște improvizații care nu sunt avizate de Institutul de Cercetări Electronice și de Metrologie. Sunt produse la Ploiești, Sibiu și Târgu-Mureș și costă 5.500 de euro, față de 7.800 de euro cât este unul de 200 litri original, adus de afară, sau față de 10.500, cât este unul străin de 400 de litri“, a arătat Lungu.

La toate acestea se adaugă analizele care costă undeva la 1.500 lei pe lună în cazul lui Lungu, care are o fermă cu 30 de vaci.

Actuala lege favorizează intermediarii

După scandalul aflatoxinei, autorităţile sanitar-veterinare au anunţat că vor să modifice legislaţia privind vânzarea laptelui la dozatoare, astfel încât să poată deţine dozatoare doar fermierii care produc lapte con­form, pentru a se putea controla mai uşor ce se întâmplă în piaţă.

„Eu am tot bătut drumul de ani de zile la ANSVSA să schimbe ordinele 55 (n.r. – se referă la condiţiile în care poate fi vândut laptele prin automate) şi 111 (n.r. – arată cine are dreptul să vândă lapte şi cine face autorizarea)“, povesteşte Lungu.

Membrii asociaţiei au cerut de mai multe ori ANSVSA modificarea legislaţiei cu privire la condiţiile comercializării laptelui prin automate, deoarece aceasta îi „favorizează“ pe intermediari, adică tot felul de persoane care nu sunt fermieri şi nu deţin autorizaţie pentru a vinde laptele la dozator. Vladimir Mănăstireanu, preşedintele Autorităţii, a anunţat că vrea să modifice legislaţia, astfel încât doar fermierii care produc lapte să poată deţine aceste automate.

Fermierul din localitatea Dascălu, judeţul Ilfov, a intrat pe piaţa dozatoarelor de lapte în urmă cu aproape trei ani, iar acum are trei aparate pe piaţa bucureşteană. O astfel de investiţie poate fi recuperată în cinci ani, susţine el. Într-o lună bună vânzările ajung şi la 400-500 litri de lapte pe zi, spune producătorul. Depinde foarte mult şi de locul unde este amplasat dozatorul. El, de exemplu, are aparate în Capitală în zone precum Doamna Ghica, Piaţa Moghioroş şi Valea Ialomiţei.

Aparatele nu pot înlocui procesatorii

Dozatoarele sunt o afacere mai ales iarna, spun fermierii, pentru că vara cererea scade foarte mult.

„Fermierii nu pot să vândă doar la dozatoare pentru că vara cererea este mică. Eu am șase automate în trei locații, unde vând iarna 3.000 litri de lapte pe zi. Acum, vara, cererea scade la 1.000 litri pe zi. Vara, când sunt zarzavaturi și legume, nu mai cumpără oamenii lapte“, a declarat Mihai Petcu, un cunoscut fermier din Pantelimon care are 300 de vaci.

În prezent, aproximativ 80% dintre automatele de lapte instalate în România nu sunt ale proprietarilor, ci ale subprefecților, polițiştilor, politicienilor locali, șefilor de piață și afaceriștilor aflați mână în mână cu mafia locală, apreciază fermierii. Dacă s-ar schimba legislaţia şi doar adevăraţii producători de lapte ar avea acces la doza­toare, cu totul altfel ar sta lucrurile.

Marius ŞERBAN