Bucurați-vă…

Share Button

Nu o dată, în ultimii ani, tot mai mulți oameni s-au întrebat (surprinși): „Doamne, în ce lume trăim?“ Se vede cu ochiul liber că „lucrurile“ au luat-o razna. Un nou suflu (bun sau rău, nu știm) se simte pe întreaga planetă. Unii vorbesc de o schimbare macro – la nivel politic, economic sau social, alții, mai pesimiști, cred că vremurile ne arată clar că e începutul sfârșitului pentru actuala civilizație. Legea acțiunii și reacțiunii este cunoscută de toată lumea. Fizica materialistă spune că e vorba de o forță egală, dar de sens contrar, iar științele noesice spun că primești ceea ce dai. Ce se întâmplă acum? Răspunsul este relativ simplu… Intrăm în era „răsplății“, a consecinţelor: un sistem financiar rapace, o escaladare a violenţei organizate, o sărăcie sub limita oricărei imaginații pentru miliarde de oameni, dar şi o prăbuşire ecologică. De aici dramele sociale, economice și politice generalizate. Și asta în condițiile în care guvernele, religia şi marea masă a economiştilor nu fac absolut nimic să iasă și să ne tragă și pe noi din marasmul în care trăim.

Ce nu prea s-a știut până acum e că, de-a lungul secolelor, sistemele au fost modificate subtil, manipulate şi chiar corupte, adesea pentru a servi interesele celor puţini. Noi am acceptat, continuu, aceste schimbări şi, fiindcă omul se poate adapta traiului în aproape orice condiţii, trăsătura care ne-a permis să supravieţuim este exact aceeaşi trăsătură care ne-a oprimat. Problema e că oamenii au crezut în mod naiv că „aleșii“ lor vor ajuta în mod real comunitățile. Și asta chiar s-a întâmplat. Numai că oamenii voiau să le fie lor bine, uitând că și politicienii urmăreau același lucru.

Când sistemul creat de cele două părți era „cumpătat“, nu avea nimeni de suferit. Problemele au apărut când una dintre părți devenea rapace. Iar cel mai des deveneau astfel politicienii care trăgeau și antreprenorii după ei. Sistemul devenea așadar lacom. Iar lăcomia exagerată a fost semnul sfârșitului pentru orice imperiu. Nici cel de acum nu face excepție. Imperiile nu încep sau se termină la o dată anume, dar chiar se termină şi Occidentul încă nu s-a împăcat cu ideea declinului supremaţiei sale. La finalul oricărui imperiu, sub masca reînnoirii, apar triburi, armate şi organizaţii care devorează moştenirea fostei superputeri, adeseori începând din interior. În eseul său, „Soarta imperiilor“, militarul și diplomatul Sir John Glubb a analizat ciclul de viaţă al imperiilor. El a descoperit asemănări remarcabile între toate imperiile. Un imperiu durează circa 250 de ani sau zece generaţii, de la pionierii iniţiali la consumatorii finali, ostentativi, care devin o povară pentru stat. Potrivit acestuia, șase ere definesc durata de viaţă a unui imperiu: era pionierilor, era cuceririlor, era comerţului, era bunăstării, era intelectuală şi se termină cu „pâine şi circ“, în era decăderii.

Există trăsături comune ale fiecărei ere ale decăderii: o armată nedisciplinată, supradimensionată, etalarea ostentativă a bogăţiei, o inechitate masivă între bogaţi şi săraci, dorinţa de supravieţuire a unui stat arogant şi obsesia sexului. Dar poate că cea mai faimoasă trăsătură dintre toate este deprecierea monedei imperiului. Povestea în Roma antică nu a fost diferită. S-a început de la un principiu care era foarte solid şi se baza pe standardul argintului. Dar, pe măsură ce societatea devenea din ce în ce mai coruptă, dinarul roman a fost depreciat, devenind practic o monedă de cupru, căruia, deşi fusese placat cu argint, i-a dispărut placarea când a fost pus în circulaţie.

Şi, la final, toţi senatorii, care chiar reprezentaseră cândva poporul, nu mai erau interesaţi decât de a fura cât mai multe avuţii, cât erau în frunte. Averea marilor imperii este întotdeauna orbitoare, dar, dincolo de aparenţe, setea neţărmurită pentru bani, putere şi posesiuni materiale arată că datoria şi serviciul public sunt înlocuite de lideri şi cetăţeni care luptă pentru pradă. Din perspectivă istorică, acum toate semnele morții unui imperiu încep să se manifeste, unele fiind ceva mai tranşante decât altele. Această criză financiară şi economică actuală… e unul dintre lucrurile ce însoţesc mereu decesul unui imperiu. Atenţia poporului Romei era distrasă constant de luptele cu gladiatori şi politicienii ştiau, când făceau asta, că atunci când lucrurile mergeau prost trebuie promovat un astfel eveniment uriaş, creând un nou spectacol cu tot mai mulţi gladiatori. Şi noi facem asta, în fiecare zi. Aceasta este o trăsătură comună a imperiilor în declin. Acum, se pune un accent extraordinar pe tot felul de programe televizate, care distrag atenţia de la ceea ce se întâmplă, de fapt. Iar sporturile, știrile „senzaționale“ reprezintă o componentă majoră, exact ca în vremea gladiatorilor.

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *