Au dat fotbalul pe agricultură și acum culeg roadele

Share Button

legume-sereDoi fraţi din comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, au lăsat mingea de fotbal și au pornit o afacere în domeniul legumiculturii. Au ales să-și investească banii într-o seră de ultimă generaţie cu încălzire din surse regenerabile unde cultivă tomate, iar acum sunt furnizorii unor mari lanţuri de supermarketuri.

Seră spaniolă de 1,5 milioane euro

Pe familia Ianțoc, cei doi frați, Ștefan și Andrei, tatăl și soția unuia dintre băieți i-am cunoscut prin intermediul Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală care a organizat în județul Constanța o deplasare pentru a aduce în atenția publică exemple de bune practici, afaceri reușite cu ajutorul fondurilor europene. Deși nu cunoșteau deloc domeniul, Ștefan și Andrei s-au înscris la cursuri de agronomie organizate de Camera Agricolă, au învățat ce înseamnă legumicultura, și-au căutat furnizori de răsaduri, s-au interesat care este modelul de seră care îi avantajează cel mai mult și anul trecut au pornit la treabă. Cu o investiție totală de 1,5 milioane euro au ridicat o seră de ultimă generație pentru o cultură hidroponică de roșii ce se întinde pe o suprafață de 8.600 mp. Nu a fost ușor, 55% din sumă a fost asigurată din fonduri europene, însă pentru cofinanțarea de 45% au trebuit să pună 50.000 de euro, bani strânși în timp de familie, la care au adăugat un credit bancar. Proiectul a inclus și două anexe de câte 300 mp reprezentând o cameră tehnică și un depozit. Când vine vorba de dotări Ștefan spune mândru că „sera este dotată cu tot ce ar trebui să aibă o seră modernă. Am ales un model spaniol, cu folie dublă gonflabilă (aerul cald pe timp de iarnă umflă folia și menține căldura, un avantaj față de serele cu sticlă. Avem un ecran termic care iarna menține căldura, iar vara este folosit pentru umbrire, ventilatoare pentru mișcarea aerului. Iarna folosim pentru încălzire două centrale pe biomasă cu peleți realizați din coji de floarea-soarelui“.

Răsad grecesc din sămânță olandeză

Despre tehnologia aplicată ne-a vorbit Evelina Ianțoc, soția lui Ștefan, biolog de meserie: „Vorbim de o cultură hidroponică, plantele nu cresc în pământ, ci în saltele cu vată minerală, iar sistemul de fertirigare este unul complex, asigurând necesarul de micro-macro și ultramicro elemente prin niște pipete situate la baza plantei. O saltea are un metru, iar pe această saltea punem două plante cu două vârfuri, adică patru plante. La fiecare 4 plante, după un anumit timp li se mai lasă un copil pentru a avea o densitate mai mare și deci o producție mai mare.“ Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor biologul familiei a ales varianta biologică. „Am adus prădătorii naturali ai dăunătorilor pentru că am preferat să nu dăm cu chimicale, doar noi suntem primii consumatori. Am avut probleme cu musculița albă, dar am făcut două lansări de Macrolofus, i-am crescut, i-am înmulțit, iar acum așteptăm efectele. Încă nu am scăpat, pentru că musculița albă se dezvoltă mai repede decât Macrolofusul, dar suntem mulțumiți. Polenizarea se face tot biolobic, cu ajutorul bondarilor. Știm că se poate face și cu ajutorul unor vibratoare de polen, însă nu este eficient“, susține Evelina Ianțoc. După lungi căutări pe la diverși furnizori, tinerii între­prinzători au ales un soi de roșii european. „Sămânța este adusă din Olanda, însă răsadul este făcut în Grecia, fiind vorba de un altoi cu portaltoi Endaver cu Emperador, care asigură o producție foarte bună“, ne asigură Andrei Ianțoc.

La momentul vizitei noastre în seră creșteau 20.000 de fire de tomate pentru că au fost alese plante cu o singură rădăcină și două vârfuri. Imaginea modernă a serei cu tulpinile înalte de până la 12 m împodobite cu ciorchini de tomate divers colorate a stârnit admirația vizitatorilor. Curiozitatea noastră a fost ce producție asigură acest soi. „Producția depinde de mai mulți factori: lumina, umiditate, boli, ritm de creștere, anotimp. Bineînțeles că iarna producția este mai mică, plantele cresc mai greu, pentru că avem o cantitate mai mică de lumină, pe când vara facem un etaj pe săptămână. Ciclul de producție este din septembrie până în august, dar vrem să continuăm acest ciclu și să punem un ciclu normal din decembrie. Am observat că, neavând lumină artificială pe timp de iarnă, în lunile ianuarie, februarie, martie este mult mai greu, planta își pierde din putere, se pierd etaje și nu este rentabil. Se pierde din producție. De aceea, cel mai convenabil este să pui la sfârșitul lui decembrie, când ziua crește și atunci într-un ciclu complet din decembrie până în noiembrie reușim să obținem cam 400 tone pe suprafața pe care o avem noi. Cei care au sere pe un hectar pot ajunge și la 600 tone pe un ciclu de producție“, explică Ștefan Ianțoc.

Supermarket-urile, beneficiarii-cheie

Întreaga afacere, precum și recuperarea investiției depind de piața de desfacere. Pe timpul verii competiția pune oarecum în dificultate mersul afacerii, însă iarna sunt singurii furnizori care pot asigura roșii frumoase și sănătoase magazinelor din Constanța și nu numai. „Desfacerea o avem cât de cât asigurată pentru că avem contracte cu supermarketuri precum Carrefour, Auchan, plus clienții din piață care vin și cumpără de la noi. Cantitatea livrată zilnic diferă, nu avem un contract impus, ni se pot cere azi 2 tone, iar mâine doar 500 kg. Pe timp de vară sunt mai mulți producători pe piață, iar în supermarket intră mai mulți furnizori. În schimb, iarna suntem singuri, producători din zonă și toată lumea cumpără de la noi. Diferența între noi și alți producători este că noi livrăm mai mult ciorchini care oferă fructului mai multă rezistență în timp. Vara aceasta roșiile hidroponice sunt vândute supermarketurilor cu 1,9-2 lei/kg. În condițiile acestea investiția va fi probabil recuperată în 6-7 ani, după cum afirmă proprietarii. Dacă pro­blema valorificării producției este rezolvată, asigurarea forței de muncă reprezintă încă un obstacol greu de surmontat. Dacă în Olanda, spre exemplu, la o seră de un hectar muncesc 4-6 angajați, la noi în țară e nevoie de mai mulți pentru că oamenii nu sunt obișnuiți să lucreze eficient. Familia Ianțoc are în prezent 9 angajați dar, deși jumătate din comună stă acasă, puțini sunt dispuși să muncească pe un salariu de 1.000-1.200 lei/lună. „Nu vrem specialiști, ci oameni pe care să-i modelăm, pe care să-i învățăm noi ce au de făcut, dar se pare că nu vor un loc de muncă stabil“, spune Evelina Ianțoc.

Patricia Alexandra POP

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *