Agricultură în stil american – producţii record fără irigaţii

Share Button

porumb-culesConsumul tot mai mare de alimente la nivel mondial, odată cu creşterea populaţiei, precum şi resursele limitate de apă şi energie sunt doar două dintre problemele care preocupă întreaga omenire. De aici şi eforturile cercetătorilor pentru găsirea unor soluţii care să contracareze aceste limitări. Tehnologiile au avansat atât de mult, încât chiar şi fără irigaţii se pot obţine producţii de 15 tone la hectar la porumb, cu condiţia să existe seminţe de calitate. Se întâmplă în SUA şi nu de ieri de azi, ci de câteva decenii.

Biotehnologia de acasă

Toată lumea ştie că America este ţara tuturor posibilităţilor, chiar şi când vine vorba de fermieri. Cu două-trei generaţii de agricultori în spate, americanii ştiu bine ce au de făcut şi, mai ales, cum să-şi atingă scopul. De altfel, îşi fac calculele până la cele mai mici detalii. Iar pentru că preţul cerealelor nu poate fi controlat, la fel ca şi natura, tot ce pot să facă este să mărească producţia, apelând la cele mai noi tehnologii în speranţa unor câştiguri mai mari. Sau cel puţin aşa susţine Timothy Seifert, un fermier din Ilinois, care deţine circa 3.000 de acri (1 acru este echivalentul a 0,4 ha) teren cultivat cu porumb şi soia OMG aproape în totalitate. După ce a încercat mai multe variante şi sămânţa de la mai multe companii, fermierul a ajuns la concluzia că cel mai bine i se „potriveşte“ oferta Monsanto.

„Tehnologia pe care o aplicăm ne permite să facem mult mai mulţi bani decât ceilalţi fermieri. De ce să cultivi o anumită specie, când poţi să obţii cu 20-25% mai mult la o alta?“, îşi justifică fermierul alegerea făcută, conştient de reticenţa anumitor fermieri, în special din Europa, faţă de organismele modificate genetic (OMG). În America rata de acceptare a OMG-urilor este de circa 66%, spune Seifert.

SUA deţine cele mai mari suprafeţe la nivel mondial cultivate cu OMG – circa 70 milioane de hectare în 2012, fiind urmată de Brazilia, Argentina şi Canada.

„Cu tehnologiile clasice aş produce acum cam ce produceam în urmă cu 20 de ani. Nu am niciun control asupra preţului, ci asupra producţiei, motiv pentru care trebuie să o cresc, iar acest lucru pot să-l fac apelând la seminţele şi tehnologia potrivite. Habar n-am ce preţuri vor mai fi de acum încolo, Brazilia sau Argentina pot să le dea oricând peste cap. Nu ştiu dacă voi mai primi patru dolari pe porumbul meu. Preţurile vor fi influenţate de secetă, iar noi nu putem controla ploaia. Mama natură joacă un rol foarte important în această afacere. Cu produse OMG poţi câştiga cu 100 de dolari pe acru mai mult decât la produsele convenţionale“, povesteşte Seifert.

Acesta are circa 1.200 de acri cultivaţi cu porumb OMG (folosit pentru hrana animalelor, în mare parte, dar şi pentru producţia de bioetanol), alţi 300 acri cu porumb alb non OMG (producţia merge în general către restaurantele din Chicago) şi restul de 1.500 de acri cu soia OMG. „În Ilinois porumbul este regele cerealelor“, spune Seifert.

Fermierul se laudă cu producţii de circa 15 tone la hectar la porumb, chiar şi în condiţiile în care nu irigă. De altfel, nici nu pare prea interesat să irige culturile, deşi este conştient de riscul asumat, mai ales că şi aici seceta se face simţită. Tim şi-a făcut calculele şi a ajuns la concluzia că nu merită să irige, pentru că sunt costuri mari.

„Noi facem o recoltă pe an fără să irigăm, costă foarte mult să irigi, pentru că apa este la foarte mare adâncime. Nu avem nevoie de irigaţii, sunt ceva precipitaţii în fiecare an, începem în aprilie şi terminăm în noiembrie, avem ierni foarte reci, cu 60 de centimetri de zăpadă. În anii mai buni pot să fac 200 buşeli (un buşel este egal cu 25 kg) pe acru la porumb, ba chiar 230 buşeli pe acru. Dacă aş iriga aş obţine în plus 30-40 de buşeli, ceea ce nu acoperă costul echipamentelor de irigaţii“, spune Seifert. Recunoaşte însă că, pentru alte zone, în special pe terenurile nisipoase, este profitabil să irigi. Astfel producţia creşte de la 120 de buşeli pe acru la 220 de buşeli pe acru, adică cam cât obţine Seifert fără să irige.

Cât despre profit, fermierul spune că are nevoie de 152 de buşeli pe acru ca să fie pe zero, însă scopul lui este să scoată 100-140 de dolari pe acru, ca să poată acoperi toate costurile.

Timothy Seifert, care alocă anual circa 500.000 de euro pentru investiţii (bani luaţi pe credit de la bănci), are la fermă 21 de angajaţi, fiind ajutat şi de soţie, care ţine contabilitatea firmei şi care mai are şi un alt job. De altfel cam aşa se întâmplă peste tot în America, unde al doilea job a devenit un „sport naţional.“

Monsanto se concentrează pe seminţele convenţionale în Europa

Compania americană Monsanto, specializată în biotehnologii, a anunţat recent că va retrage toate cererile de omologare pentru culturi transgenice noi în UE, pe fondul atitudinii ostile a europenilor, dar şi a lipsei perspectivelor comerciale. Este vorba de cinci cereri de omologare pentru porumb şi de câte una pentru soia şi sfecla de zahăr. Americanii vor în schimb să reînnoiască cererea de autorizare pentru porumbul MON 810 rezistent la insecte, de altfel singurul OMG cultivat în scop comercial în Europa începând cu 1998.

În acelaşi timp, Monsanto vrea să obţină autorizaţii pentru importul în UE a unor varietăţi de seminţe OMG, a căror cultură este generalizată în SUA şi America de Sud. Madero, director general Monsanto pentru Europa, susţine că Monsanto îşi va concentra activitatea la nivel european pe seminţele convenţionale, având programate investiţii de circa 300 milioane de dolari în următorii zece ani pentru „ameliorarea genetică a seminţelor şi producţia de seminţe.“ Pe lista ţărilor care vor avea acces la aceşti bani se află şi România, alături de Franţa, Ungaria sau Turcia.

La nivel european culturile transgenice acoperă circa 132.000 ha, cele mai mari suprafeţe aflându-se în Spania (95% din suprafeţe) şi Portugalia. În 2012 cifra de afaceri a Monsanto în Europa a atins 1,7 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 12,7% din vânzările globale.

Monsanto are peste 400 de birouri şi puncte de producţie în întreaga lume, dintre care 90 se află în Europa, acestea dispunând de peste 3.500 de angajaţi în mai mult de 30 de ţări. Cele trei divizii principale de activitate în Europa vizează seminţele – cea mai importantă activitate comercială în Europa –, seminţele de legume şi produsele pentru controlul buruienilor.

La nivel global Monsanto a realizat în 2012 o cifră de afaceri de 13,5 miliarde de dolari, în creştere cu 14% faţă de anul anterior. Compania alocă anual circa un miliard de dolari pentru cercetare şi dezvoltare.

Ioana GUŢE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *