Abatoarele de capacitate mică, o măsură pentru reducerea fenomenului sacrificării la negru

Share Button

„Cum vrei să crești zootehnia, dacă nu ai suficiente unități de abatorizare?“ Iată întrebarea retorică a unui crescător de vite pentru carne din România, care ne semnala în urmă cu ceva timp că lipsa abatoarelor autorizate sanitar-veterinar nu este doar o „frână“ pentru dezvoltare, ci și o cauză a fenomenului de sacrificare la negru. La începutul anului, ANSVSA a dat undă verde la construirea abatoarelor de capacitate mică integrate în fermă. Prin această măsură instituția speră să reducă pericolul punerii pe piață a cărnii și produselor din carne provenite de la animale sacrificate în gospodării sau la târguri de animale, care nu au fost supuse unui control sanitar-veterinar. În plus, susțin reprezentanții ANSVSA, prin integrarea în fermă a abatoarelor de capacitate mică se vor reduce cheltuielile legate de costurile operațiunilor de transport al animalelor pentru sacrificare de la ferme către abatoarele autorizate sanitar-veterinare. Până în momentul de față, de la data intrării în vigoare a Ordinului, la ANSVSA au fost transmise patru solicitări pentru înființarea de centre de tăiere la fermă.

Definiții

Abator de capacitate mică – unitate cu spații și dotări adecvate în care se desfășoară activități pentru recepția, cazarea și tăierea unui număr redus de animale, precum și pentru livrarea produselor comestibile și necomestibile rezultate.

Centru de sacrificare – abator de capacitate mică ce este dotat cu spații și facilități adecvate, în care se desfășoară activități pentru recepția, cazarea și tăierea unui număr redus de animale, precum și pentru livrarea produselor comestibile și a organelor rezultate în unități înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor de pe teritoriul național.

Punct de tăiere la nivelul fermei – abator de capacitate mică integrat fermei, care este dotat cu spații și facilități adecvate în care se desfășoară activități pentru tăierea animalelor crescute în ferma proprie și pentru livrarea cărnii și a organelor rezultate în unități înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor de pe teritoriul național.

Procedura de autorizare sanitar-veterinară

Înainte de amplasarea și începerea construcției, trebuie să se înainteze la DSVSA județeană, în vederea verificării și certificării conformității cu legislația sanitară-veterinară și pentru siguranța alimentelor, o documentație care să cuprindă:

– cererea din partea unității prin care se solicită certificarea conformității documentației depuse;

– planul cu amplasarea obiectivului în zonă;

– proiectul planului unității cu fluxurile tehnologice și evidențierea echipamentelor și utilajelor;

– memoriul tehnic justificativ, cuprinzând descrierea activităților ce se vor desfășura și a obiectivului;

– chitanța care atestă achitarea tarifelor prevăzute în Ordinul președintelui ANSVSA nr. 96/2014.

Speciile și numărul maxim de animale care pot fi sacrificate

Abatoare de capacitate mică:

– porcine, ovine sau caprine – 200 de capete/lună;

– bovine – 40 de capete/lună;

– orice combinație a acestor trei specii, dar care nu depășește 5UVM/zi.

Centre de sacrificare:

– porcine, ovine sau caprine – 100 de capete pe lună;

– bovine 20 de capete pe lună;

– orice combinație a acestor specii, dar care nu depășește 2,5 UVM/zi.

Puncte de sacrificare la nivelul fermei

– porcine, ovine sau caprine – 50 capete/lună;

– bovine 10 capete/lună;

– orice combinație a acestor specii, dar care nu depășește 1,5 UVM/zi.

*UVM – unitate vită mare

  • Tauri, vaci și alte bovine de mai mult de doi ani și ecvine de mai mult de 6 luni – 1,0 UVM
  • Bovine între 6 luni și 2 ani – 0,6 UVM
  • Bovine mai mici de șase luni 0,4 UVM
  • Ovine și caprine 0,15 UVM
  • Scroafe de reproducție mai mari de 50 kg – 0,5 UVM
  • Alte porcine – 0,3 UVM

Condiții sanitar-veterinare

– să dețină un padoc acoperit, la amenajarea căruia trebuie avute în vedere criteriile epidemiologice și de bunăstare a animalelor în funcție de capacitatea maximă zilnică de sacrificare. Nu este o condiție obligatorie dacă animalele sunt sacrificate imediat la sosirea la abator și dacă nu sunt transportate de la o distanță mai mare de 50 de km;

– se poate utiliza același spațiu al unității pentru mai multe faze de lucru, cu condiția ca acestea să fie succesive și separate în timp, iar între diferitele faze să se efectueze curățenia, dezinfecția, după caz. Spre exemplu, în zona murdară a abatorului se permite ca efectuarea operațiunii de sângerare să se realizeze în același punct tehnologic ca și operațiunile de prejupuire și jupuire;

– în cazul curățeniei și al dezinfecției, în baza analizei de risc, unitatea trebuie să se asigure cu privire la protecția împotriva contaminării carcaselor, a cărnii și a organelor care nu au fost încă livrate;

– trebuie să se asigure un număr suficient de instrumente de lucru, care să fie sterilizate într-o singură etapă;

– să se asigure câte un sterilizator, atât în spațiul murdar, cât și curat;

– produsele finite, respectiv semicarcasele, sferturile de carcasă și organele trebuie depozitate în condiții de frig, în spații dimensionate în funcție de capacitatea unității;

– în cazul în care se sacrifică bovine și ovine adulte este necesară existența spațiului de frig pentru depozitarea carcaselor până la primirea rezultatelor privind testarea pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile;

– pereții unității trebuie să fie ușor de spălat, de dezinfectat și din materiale care să nu permită pătrunderea sau staționarea apei. Pavimentul trebuie să fie construit astfel încât să permită drenarea apei către sistemul de canalizare;

– capacele canalelor de scurgere trebuie să fie acoperite cu clopot pentru împiedicarea apariției mirosurilor neplăcute, iar la unitățile care sacrifică bovine și ovine canalizarea trebuie protejată de site cu diametrul de 6 mm;

– tavanul trebuie realizat astfel încât să nu permită acumularea de murdărie, condens sau mucegaiuri și, de asemenea, să fie ușor de igienizat și dezinfectat;

– conductele și cablurile trebuie protejate;

– corpurile de iluminat trebuie să fie ușor de curățat și prevăzute cu protecție împotriva contaminării carcaselor cu sticlă;

– ușile și ferestrele trebuie să se închidă ermetic pentru a se asigura protecție împotriva rozătoarelor și a insectelor, iar ferestrele care comunică cu exteriorul trebuie să fie protejate de plase contra insectelor;

– instalațiile și echipamentele din unitate trebuie să fie ușor de curățat, dezinfectat, rezistente la coroziune și să prevină contactul între carne și pardoseli, pereți și dispozitivele de fixare;

– după terminarea activităților zilnice se asigură în mod obligatoriu efectuarea curățeniei și a dezinfecțiilor spațiilor, aparaturii, instalațiilor și ustensilelor de lucru;

– trebuie să se asigure apă potabilă în cantitate suficientă, din rețeaua publică sau din sursă proprie, care să fie verificată în conformitate cu legislația în vigoare;

– trebuie să se asigure trasabilitatea documentată a mișcării animalelor, a procesului de sacrificare și de livrare a produselor, inclusiv a informațiilor lanțului alimentar, în acest sens fiind necesară sacrificarea numai a animalelor identificate, precum și actualizarea bazei de date;

– să se respecte normele privind bunăstarea animalelor în timpul sacrificării prin asigurarea echipamentelor de contenție și asomare corespunzătoare speciei animalelor sacrificate;

– medicul veterinar oficial trebuie informat asupra transportului pentru examenul ante-mortem, dar și asupra datei și orei sacrificării animalelor în vederea efectuării examenului post-mortem cu cel puțin 24 de ore înainte de începerea acestuia. Informarea trebuie să precizeze și numărul, specia, categoria și proveniența animalelor care urmează a fi sacrificate;

– pentru personalul sanitar-veterinar care asigură supravegherea și controlul cărnii se asigură un spațiu separat sau un dulap, după caz, cu posibilități de închidere. Dulapul poate fi amplasat în aceeași cameră cu cea a administratorului unității;

– subprodusele rezultate în urma sacrificărilor trebuie să fie colectate în mod igienic în cazul fiecărei unități;

– dacă în cadrul aceleiași unități se sacrifică animale care aparțin mai multor specii, iar subprodusele se încadrează în categorii diferite de risc, ele trebuie colectate diferit conform reglementărilor din domeniu;

– poate fi aprobată și folosirea unui singur container, caz în care subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman trebuie încadrate în categoria cea mai mare de risc;

– trebuie să se efectueze teste microbiologice aplicabile alimentelor conform prevederilor Regulamentului nr 2.073/2005 privind criteriile micorbiologice pentru produsele alimentare, cu modificările și completările ulterioare, iar marcarea și etichetarea cărnii se fac în conformitate cu prevederile legislației sanitare veterinare în vigoare;

– pentru un număr redus de personal, vestiarul poate să fie format și dintr-o singură cameră, unde se poate respecta principiul sistemului alb-negru prin utilizarea a două dulapuri, din care unul pentru hainele de stradă și altul pentru hainele de lucru;

– toaletele trebuie să fie suficiente și fără ca ele să se deschidă în spațiile de lucru;

– personalul trebuie să poarte permanent echipament de protecție, iar starea de sănătatea a muncitorilor trebuie verificată permanent.

În cazul în care o primărie solicită obținerea unui astfel de aviz pentru construirea unui abator de capacitate mică sau după construirea abatorului, aceasta va fi considerată moderator din domeniul alimentar, fiind responsabilă de respectarea tuturor prevederilor legislației sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor la nivelul abatorului de capacitate mică. Până în prezent, ANSVSA nu a primit astfel de solicitări.

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 16-17-18

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *