A riscat şi a câştigat

Share Button

Emil Marian este inginer agronom. A absolvit Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj în anul 1985. Şi-a făcut stagiatura la IAS Sâncrai (Mureş), apoi a lucrat la IAS Petreşti şi IAS Blandiana, ambele din judeţul Alba, până în anul 1998. În 1999 şi-a început propria afacere. Sediul firmei se află în comuna Vinţu de Jos, judeţul Alba, iar solele de teren lucrate sunt amplasate în localităţile Pianu şi Şibot.

Începutul afacerii

Firma se află pe locul uneia dintre fermele IAS Blandiana, de la care a cumpărat, prin FPS, în momentul când fosta unitate agricolă de stat s-a dezagregat, clădirile şi parcul de utilaje. A început lucrul cu puţin peste 200 ha de teren arendat şi cu tractoarele româneşti U650. Astăzi lucrează în jur de 800 ha, în două loturi, 150 ha în Şibot şi restul în comuna Pianu. Pentru condiţiile din Alba, cu mai puţin teren arabil, ferma este considerată „mare“. Ca structură a culturilor, în anul agricol 2011-2012 a optat pentru 285 ha de grâu, 150 ha de floarea-soarelui şi diferenţa, porumb. Întreaga suprafaţă este arendată. Ca sistem de recompensare a proprietarilor foloseşte plata în produs (800 kg/ha grâu sau porumb) sau contrava­loarea în bani a aceleaşi cantităţi.

Fără bani europeni, „pierd, câştig, fie ce-o fi“!

Singura finanţare europeană de care s-a bucurat a fost un proiect SAPARD, din care şi-a cumpărat o combină şi un tractor. Pe urmă… „când am văzut că pe FEADR nu pot să iau nimic, nu întrunesc punctajul, deşi am depus două proiecte perfect fezabile, mi-am zis, fie ce-o fi, risc tot, pierd sau câştig, mi-am cumpărat restul utilajelor în leasing (încă o combină, maşini de semănat şi erbicidat, remorci etc.). Plătesc la ele de trei ani, iar la toamnă sper să termin.“ Printre toate utilajele de ultimă generaţie, trei U650 rezistă încă şi îşi fac munca: „Nu renunţ niciodată la ele. Avantajul este că, atunci când se defectează, le repar imediat.“

La margine de lan: producţie bună, preţ modest

Despre producţie am vorbit cu inginerul Emil Marian la cald, adică la treieratul grâului, pe unul dintre dealurile din Pianu, într-un praf de nedescris, rezultat nu de la combine sau grâul petrecut prin arşiţa de 40 grade la sol, ci de la furnicarul de camioane de la Autostrada Transilvania, investiţie care brăzdează în fel şi chip, pentru un necunoscător, terenurile din Alba. Pe drumul până la tarla trebuia întâi să îngropi piciorul în 20-30 cm de praf. „Producţia, într-un an dificil din punct de vedere climatic, este… bună! Eu îi spun bună. Faţă de ce era astă-primăvară, când nu răsărise nimic, faptul că merg pe 3.500 kg/ha este nesperat de bine.“ Grâul însă nu-l va vinde. „În clipa de faţă, preţul este, în zonă, de 0,80 lei/kg, aşa că nu vând acum nicio boabă.“ (n.n.- La o producţie de 3.500 kg/ha, scăzând 800 kg care pleacă la plata arendei, şi socotind cheltuiala la 2.500 lei/ha, de la înfiinţarea culturii la recoltare, cu 0,80 lei/kg preţ de livrare o fermă ar înregistra pierderi. Câştigul vine, aşadar, din subvenţia europeană la unitatea de suprafaţă).

Cea mai mare problemă: lipsa bursei de cereale

Apropo de preţ, Emil Marian crede că cel mai rău lucru din agricultură este faptul că România nu are o bursă a cerealelor: „La rapiţă şi floarea-soarelui să admitem că nu avem o problemă, în sensul că producţia este asigurată prin contracte, deci ştii cui o vinzi şi la ce preţ. La grâu şi la porumb însă, cum e mai rău, investeşti, obţii recoltă, dar nu ştii cui o livrezi, când şi la ce preţ. Mergem cumva orbeşte. Grâul să zic că-l pot păstra, dar porumbul sunt obligat să-l valorific la condiţiile de pe piaţă din acel moment, despre care acum chiar nu ştiu nimic şi nici n-am elemente să anticipez un preţ. Deci nu vă pot spune dacă porumbul va fi rentabil.“ (n.n. – La ora la care scriem, în Alba porumbul ar fi putut fi salvat dacă ar fi venit câteva ploi bune. Cum ele nu veniseră însă în termenul dat de fermier, de „câteva zile“…). Ferma nu are silozuri cu atmosferă controlată, ci doar depozite clasice, însă aceasta va fi următoarea investiţie, pesemne tot prin leasing.

Punctajul pentru proiectele europene este discriminatoriu

Celelalte aspecte – că societăţile nu fac asigurări pe calamităţile provocate de secetă, că motorina din agricultură este livrată la acelaşi preţ ca cea pentru restul industriei, iar subvenţia a devenit neînsemnată după scumpirile repetate ale combustibililor – sunt asumate de oricare fermier ca un dat fatal. Ce îl supără însă pe Emil Marian sunt condiţiile de acordare a punctajelor la proiectele europene: „Se acordă puncte suplimentare dacă ai în fermă şi zootehnie. Păi, nu vorbisem noi că, pe filiera de producţie, e bine să te specializezi doar pe un lucru şi pe acela să ştii să-l faci foarte bine? Eu nu sunt dispus să fac zootehnie, ci doar cultură mare, fiindcă pe aceasta o fac cel mai bine. Cealaltă condiţionalitate, de vârstă, ce să mai spun…!“

Maria BOGDAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *