Agro BUSINESS

Una dintre dezbaterile care va anima în perioada următoare scena publică europeană o va constitui reformarea post 2013 a Politicii Agricole Comune (PAC). Pentru România aceasta este o şansă nu doar de a se afirma şi a contribui la crearea strategiei de viitor a uneia dintre cele mai importante politici europene, dar şi de a-şi reforma, prin prisma noilor orientări ale PAC, propriul sector agricol, aflat astăzi în criză. Ştiu însă autorităţile române să profite de această ocazie?

Pornind de la starea de fapt

Înainte de a discuta despre care ar trebui să fie priorităţile României în perspectiva reformării PAC, să aruncăm o privire la situaţia sectorului agricol românesc. Dintr-un raport al Eurostat putem afla că în România există un total de aproximativ 4 milioane de exploataţii agricole de diferite dimensiuni în care lucrează aproape 2 milioane de persoane, adică 30% din populaţia activă a României. Cu toate că aceste cifre sunt profund disproporţionate în raport cu media europeană (doar 5,6% din populaţia activă lucrează în agricultură în UE-27), acestea nu reprezintă un motiv de îngrijorare în sine. Problemele apar însă atunci când încercăm să diseminam structura acestor exploataţii şi sustenabilitatea lor economică. Datele sunt cel puţin îngrijorătoare: din cele 4 milioane de gospodării, aproximativ 2,5 milioane deţin sub 1 hectar şi doar aproximativ 900.000 au cel puţin gradul minim de rentabilitate economică (1 ESU). Cu toate acestea, din cele 900.000 de ferme „rentabile“, aproximativ două treimi produc doar pentru consumul propriu.

Dintr-un calcul simplu rezultă că, din cele 4 milioane de gospodării româneşti, doar 312.000, adică 8%, sunt viabile economic şi conectate la piaţă (în special mari ferme agro-industriale), în timp ce restul de 92% sunt, în marea lor majoritate, gospodării de subzistenţă.

O constatare îngrijorătoare

În spatele a ceea ce s-ar putea numi „agricultura supradimensionată românească“ stă de fapt un fenomen al sărăciei ascunse. Mare parte din cei 2 milioane de români care lucrează, statistic, în agricultură nu sunt decât tot atâţia (pseudo)agricultori ce trăiesc la limita sau sub pragul sărăciei şi care constituie un rezervor nestins de emigraţie. Rezultatul deja vizibil îl putem numi „tragedia satului românesc“. Ţăranul român nu doar că nu se transformă în fermier modern, dar dispare treptat şi, împreună cu el, şi şansa unei agriculturi sănătoase.

Soluţia europeană?

În acest context, am putea spune că una dintre priorităţile majore, dacă nu cea mai importantă, atunci când vorbim de reforma agricolă în România, ar trebui să fie rezolvarea problemei structurale a satului românesc. Atâta vreme cât acesta se află într-o tendinţa continuă de „golire“, alimentată de lipsa fundamentală de mijloace economice de supravieţuire, dezvoltarea agriculturii este imposibilă, dat fiind că atât resursa umană fundamentală cât şi interesul pentru dezvoltarea agricolă lipsesc.

Apartenenţa la Uniunea Europeană ne oferă posibilitatea de a beneficia de o Politicã Agricolă Comună înzestrată cu un buget generos. Mai mult decât atât, în contextul reformării post 2013 a PAC ne putem aduce şi contribuţia la redefinirea acesteia în funcţie de nevoile noastre specifice. Iar contrar opiniei publice larg răspândite potrivit căreia prezenţa lui Dacian Cioloş în Executivul european este suficientă pentru a rezolva această problemă, este datoria şi responsabilitatea României de a veni cu o strategie coerentă şi de a o susţine în dezbaterea reformării PAC, care se anunţă deja extrem de aprinsă.

Direcţia este inversă trendului european

Până în prezent însă, România nu doar că pare să fi înţeles exact pe dos problemele agriculturii naţionale, ci s-a şi încăpăţânat să meargă într-o direcţie inversă trendului european, minimizandu-şi astfel şansele de reuşită. Spre exemplu, ţara noastră a susţinut până în prezent următoarele tipuri de măsuri:

- mărirea sau păstrarea la aceleaşi proporţii a subvenţiilor pe suprafaţă, deşi marea majoritate a fermelor româneşti sunt prea mici pentru a putea profita de aceste subvenţii;

- a fost împotriva modulării progresive care ar aduce mai mulţi bani pentru dezvoltarea rurală pentru care a şi obţinut de altfel o exceptare până în 2016;

- s-a opus plafonării sumelor pentru fermele foarte mari, împiedicând astfel suplimentarea fondurilor pentru dezvoltarea fermelor mici şi medii.

Observăm astfel o tendinţă a autorităţilor române de a-şi concentra atenţia în special pe dezvoltarea macroagricolă, de tip industrial, mizând în special pe dezvoltarea de mari exploataţii agricole, care să le permită acestora dobândirea unui acces mai amplu la subvenţiile europene din pilonul I al PAC. Trebuie spus că acest obiectiv este unul legitim, dacă ţinem cont de fărămiţarea externă a suprafeţelor agricole în România. Pe de altă parte, concentrarea suprafeţelor nu va putea soluţiona problema structurală a agriculturii, care depăşeşte sfera strict agricolă.

Aşa cum afirmam mai devreme, o problemă esenţială a agriculturii românesti este „golirea“ satelor şi lipsa cronică de şanse a ţaranului/fermierului român. În acest context, strategia autorităţilor române ar trebui reechilibrată în mod decisiv şi orientată mai degrabă către dezvoltarea rurală (Pilonul II al PAC) decât înspre subvenţionarea marilor suprafeţe.

Opţiunea pentru Pilonul II

În mod concret, pilonul II de dezvoltare rurală al PAC ar oferi posibilitatea finanţării de proiecte de infrastructură şi de devoltare care ar aduce în mediul rural canalizare, igienizare, apă potabilă. În plus, aspectele de promovare a unei agriculturi „multifuncţionale“ incluse în pilonul II al PAC ar putea oferi României şansa de a-şi prezerva specificitatea cadrului natural, tradiţional şi ecologic şi de a-l promova şi integra în scheme de eficientizare economică şi de nişă, precum agricultura organică, turismul ecologic şi tradiţional, promovarea de produse locale şi regionale etichetate etc.

În plus, această strategie ar fi şi în acord cu tendinţele generale de reformă a PAC, ceea ce ne asigură astfel că nu am mai merge, ca până acum, într-o direcţie opusă celei majoritare şi ne-am maximiza astfel şi şansele de reuşită.

În acest fel, agricultura româneasca ar putea fi revigorată de la baza ei şi, în plus, ar putea rezolva pe termen mediu şi lung problematica importantă a subdezvoltării şi alienării satului românesc.

Alin Cristian Mituţa
Coordonator Agricultură şi dezvoltare regională
alin.mituta@europuls.ro

Comisia Europeană (CE) a aprobat finanţarea a 210 noi proiecte, în cadrul celei de a treia cereri de propuneri, pentru programul LIFE+ (2007-2013), Fondul European pentru Mediu. Proiectele provin din întreaga UE şi includ domenii precum conservarea naturii, politici de mediu, informare şi comunicare. Valoarea totală se ridică la 515 milioane de euro, la care UE va contribui cu 249,8 milioane de euro, pentru cofinanţare.

În România, vor beneficia de banii europeni proiectele Cleanwater, al Administraţiei Naţionale „Apele Române“ şi Institutului Naţional de Hidrologie şi Managementul Apei, precum şi Stipa, al Fundaţiei ADEPT Transilvania.

Proiectele din cadrul componentei LIFE+ Natură şi biodiversitate au alocate cele mai mari fonduri și vizează ameliorarea stării de conservare a unor specii şi habitate pe cale de dispariţie. Dintre cele 194 de propuneri primite, CE a ales pentru finanţare 84 de proiecte, depuse de parteneriate formate între organisme de conservare a naturii, autorităţi guvernamentale şi alte părţi interesate. Proiectele urmează să se realizeze în 24 de state membre şi reprezintă o investiţie totală de 224 de milioane de euro, din care UE va asigura în jur de 124 de milioane de euro.

Menționăm că LIFE+ este instrumentul financiar european pentru mediu, cu un buget total de 2,143 de miliarde de euro, pentru 2007-2013. Pe parcursul acestei perioade, CE va lansa câte o cerere de propuneri de proiecte LIFE+ pe an.

(T.D.)

Propria iniţiativă a vânzătorilor cu amănuntul schimbă modelul de business şi nu mai aşteaptă roadele măsurilor luate de către stat. Românii sunt obligaţi să înveţe rapid să facă şi altfel de afaceri decât cele bazate pe contracte preferenţiale cu statul sau pe speculaţii şi pe revânzări la preţuri excesive.

Ce soluţii au găsit retailerii în SUA pentru stimularea consumului şi pentru reluarea vânzărilor?

Lecţii de concurenţă şi de supravieţuire în vremuri dificile, cu contracţii severe ale veniturilor şi ale cererii populaţiei, ne oferă vânzătorii americani cu amănuntul. Ei nu se lamentează şi nici nu invocă creşteri aberante de preţuri. Nu apasă nici pedala speculaţiilor sau a jocurilor demagogice. Ei ştiu să facă afaceri. Adică să vândă! Iată parcursul lor descris în articolul din New York Times, „Retailers Devise Stimulus Plans to Revive Sales“ (4 iulie 2010).

I. De ce măsurile Guvernului nu îi mai pot ajuta pe vânzătorii cu amănuntul?

- pentru că multe dintre programele guvernamentale şi-au epuizat resursele;

- pentru că şomajul persistă şi ameninţă să împiedice reluarea consumului;

- pentru că nici Congresul nu îi ajută prin extinderea aplicării actelor legislative care acordă ajutoare de şomaj pentru sute de mii de americani;

- pentru că preocuparea legată de condiţiile de creditare împiedică IMM-urile să îşi mărească cheltuielile;

- pentru că, deşi venitul personal al cetăţenilor a crescut în ultimele 3 luni, iar ratele de economisire sunt mari, încrederea în economie şi în cheltuielile pentru consum rămân destul de mici.

Aşadar, retailerii recurg la metode inovative de încurajare a consumului, mergând chiar până la a-şi deschide propriul portofel pentru a înapoia bani clienţilor.

II. Ce metode au găsit retailerii americani?

- Magazine ca Sam’s Club, Target, Toys „R“ Us, Staples şi Office Depot oferă promoţii neconvenţionale pentru atragerea clienţilor în magazine şi pentru declanşarea spiritului de consum.

- Target oferă discount-uri de 5% deţinătorilor lui de carduri de credit.

- Toys „R“ Us aplică un program de finanţare a vacanţelor, prin care adaugă fonduri la economiile clienţilor.

- Staples si Office Depot oferă gratis sau aproape gratis produse de birotică şi papetărie.

Experimentul Sam’s Club

- Sam’s Club introduce un program pentru facilitarea creditării clienţilor, până la un prag de 25.000$, susţinut prin resursele financiare pentru IMM-uri (Small Business Administration sau SBA). Acesta pare a fi cel mai interesant program de stimulare a consumului. Jumătate din clienţii magazinului sunt micii întreprinzători, care contribuie cu puţin peste jumătate la veniturile retailerului. De aceea, Sam’s Club a realizat un chestionar şi a descoperit că o treime din aceştia nu dispuneau de suficienţi bani pentru cumpărături de la Sam’s Club. În consecinţă, retailerul a început să aplice în mai 2010 un program pentru facilitarea creditării clienţilor, creditele fiind cuprinse între 5.000$ şi 25.000$. Programul va fi extins la nivelul întregii ţări, fiind acum intens promovat prin strategii de marketing. Superior Financial Group, compania care administrează creditele SBA, acordă membrilor retailerului 100$ reducere la taxa de aplicare şi rate mai mici ale dobânzii, având aşteptări mari de la acest model de afacere.

Exemplu concret:

- Domnul Golata, contractant furnizor pentru United Parcel Service, transporta echipamente medicale la spitale, înlocuindu-le pe cele defecte. Pentru a face faţă muncii respective, a încercat să obţină un credit de la o bancă pentru achiţizionarea unei maşini mai vechi care valora 12.500$ (dispunea deja de câteva mii de dolari cash). Cele două cereri de creditare

i-au fost respinse, iar un credit SBA de la o companie de finanţare comercială ar fi însemnat o rată a dobânzii de 21% şi plăţi lunare de 450$. Domnul Golata, care era şi membru al Sam’s Club, a aplicat pe site-ul de internet o cerere pentru un credit SBA oferit de retailer.

Rezultatul: Superior Financial Group i-a aprobat rapid (a doua zi!) un credit de 10.000$ cu o rată a dobânzii de 7.25%, timp de 10 ani. A cumpărat maşina, a angajat 3 şoferi, iar afacerea lui prosperă.

Andreea PAUL (VASS

Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan a fost desemnat de către Partidul Socialist European ca membru plin în Comisia specială privind provocările şi resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013. Este vorba de una dintre cele mai influente comisii ale Parlamentului European. Forul în care europarlamentarul PSD a fost ales prin vot va decide durata viitorului cadru bugetar, domeniile finanţate din bugetul UE şi inclusiv viitorul acord de Politică Agricolă Comună.

Opţiuni posibile

Comisia specială privind provocările şi resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013 are ca obiectiv discutarea diverselor opţiuni posibile pentru viitorul cadru financiar al Uniunii Europene. Printre subiectele importante pe care activitatea Comisiei se va concentra în următoarea perioadă putem sublinia discutarea şi stabilirea resurselor proprii de care va dispune Uniunea Europeană, derogările bugetare ce ar putea fi acordate, durata viitorului cadru bugetar sau domeniile finanţate din bugetul Uniunii Europene.

Numirea lui Cătălin Ivan în această Comisie este o urmare a interesului constant arătat de europarlamentarul PSD pe probleme de acest tip, atât la nivelul instituţiilor europene cât şi la nivelul Uniunii Europene. În acest sens, trebuie amintit faptul că, pe data de 10 iunie, Cătălin Ivan a organizat la Bucureşti dezbaterea „România – Proactivă în Europa“, la care au participat Victor Ponta, Adrian Năstase, reprezentanţi importanţi din partea partidelor politice din România şi numeroşi specialişti români.

Promisiuni

În urma dezbaterii de la Bucureşti, Cătălin Ivan a anunţat că va susţine prelungirea viitorului cadru bugetar de la şapte la zece ani. Această propunere va fi discutată la o nouă dezbatere organizată de Cătălin Ivan la Bruxelles, împreună cu specialişti importanţi ai Uniunii Europene şi reprezentanţi ai partidelor europene. De asemenea, această propunere va fi susţinută în cadrul Comisiei din care europarlamentarul PSD face parte. În cazul în care ar fi acceptată, această prevedere ar prelungi termenul în care fondurile europene pot fi atrase de către autorităţile române, astfel crescând şansele unui grad de absorbţie ridicat.

„Mă bucur că voi avea şansa de a reprezenta interesele României în comisia care poate decide cum se folosesc fondurile europene în viitorul cadru bugetar. Din această postură, am şansa de a propune prelungirea acestui cadru bugetar la zece ani, ceea ce ar putea contrabalansa incapacitatea guvernului de a atrage fonduri europene. Din cauza corupţiei, a politizării aparatului administrativ sau poate doar a incompetenţei, actualii guvernanţi nu au reuşit să se folosească de fondurile europene puse la dispoziţia României. Prin prelungirea termenului de absorbţie la zece ani, putem spera că România va avea destul timp să atragă mai mulţi bani, indiferent de numele sau competenţa guvernului“, a declarat Cătălin Ivan.

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în sensul că nu am discutat acest subiect la guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul naţional, în context european.

Un trai decent şi echitabil pentru fermieri

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se menționează că România susține alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de trai decent și echitabil fermierilor, ţinându-se cont și de rolul social important al agriculturii românești. De asemenea, trebuie să se mențină specificitatea zonelor rurale și să se încurajeze dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, și în continuare, finanțarea din bugetul comunitar și naţional, iar banii alocați programelor majore să fie cu preponderență din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaționalizare a PAC sau cu creșterea ponderii finanțării naționale“ – Mihail Dumitru

Menținerea plăților directe

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menținerea celor doi piloni și posibilitatea trecerii plăților de agromediu pe suprafață, pentru zone defavorizate, din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăți directe și măsuri de piață – prevede, printre altele, echilibrarea acestora cu cele existente la nivel european și renunțarea la referința istorică, din cauza căreia fermierii români sunt plătiți cu mai puțini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată Unice pe Suprafață, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmărește ca sprijinul direct să cuprindă și o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversității, conservarea peisajelor rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5 ha) ar trebui reconsiderat și stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii și a conectării lor la piețe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR dorește păstrarea componentei de dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităților economice neagricole din rural și să contracareze schimbările climatice.

Traian DOBRE

Fermierii care nu au bani pentru cofinanţarea proiectelor europene au posibilitatea să obțină credite convenabile din partea CEC Bank. Acest lucru a fost stabilit după ce Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) au încheiat un protocol de colaborare cu CEC Bank, pentru susţinerea agricultorilor în accesarea fondurilor comunitare.

Modalităţile de conlucrare

Protocolul prevede utilizarea unui model standard de scrisoare de confort, care va fi eliberată de bancă solicitanților de credite, care au proiecte selectate și pentru care urmează să fie încheiate contracte de finanțare din fonduri europene. Astfel, potențialii beneficiari, care doresc cofinanţarea proiectelor depuse în cadrul PNDR se pot adresa sucursalelor CEC Bank sau birourilor de fonduri europene din cadrul sucursalelor din fiecare județ al țării în vederea emiterii scrisorilor de confort.

Un nou concept

Conform comunicatului, începând cu luna iunie CEC a lansat conceptul „Biroul de Fonduri Europene“, prin care banca acordă îndrumare, promovează și vinde produsele de creditare, pentru accesarea de fonduri europene. Primele astfel de birouri au fost deja inaugurate oficial, în incinta sucursalelor din Piatra Neamț, Bacău, Iași, Constanța, Suceava, Botoșani, Brăila, Galați, Tulcea, Călărași și Brașov. Această acțiune continuă, pentru a acoperi majoritatea sucursalelor.

CEC Bank a finanțat până acum peste 2.250 de proiecte pentru obținerea de fonduri europene. Experiența și produsele de creditare puse la dispoziție se adresează proiectelor finanțabile din fonduri europene, indiferent de programul de finanțare accesat de clienți.

Flexibilitatea produselor permite accesarea de proiecte finanțate atât prin instrumente structurale, cât și din fonduri destinate agriculturii. Prin cofinanțările acordate clienţilor săi, s-au absorbit deja granturi în valoare de peste 200 milioane de euro.

Traian DOBRE

Crescătorii de vaci cu lapte din zonele defavorizate, persoane fizice neautorizate, trebuie să se autorizeze şi să depună copie după certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului, până la data de 25 octombrie 2010. Aceasta este una dintre condițiile obligatorii, dacă vor să beneficieze de ajutorul acordat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

De sprijinul specific pot beneficia numai crescătorii persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale constituite potrivit OUG  nr. 44/2008.

APIA a menționat că efectivul pentru care se solicită ajutor specific anual, cuprins între 2 şi maximum 15 capete, trebuie menţinut în exploataţie pe perioada derulării schemei.

Cuantumul ajutorului este de cel mult 100 de euro/cap de vacă şi se calculează după finalizarea verificărilor, prin raportarea numărului de animale eligibile la plafonul de 22.447.205 euro, aferent acestei forme de sprijin.

 (T.D.)

Comerţul ilegal de bunuri şi contrafacerile datează încă de când oamenii s-au apucat de afaceri. Indivizi sau grupuri organizate găsesc dintotdeauna o bună oportunitate de a face bani din falsificarea unor bunuri. Cele mai afectate sunt firmele renumite, ale căror produse sunt copiate şi vândute drept bune de consum, deşi prezintă un nivel mare de risc.

Aceste mărfuri sunt livrate de o reţea internaţională organizată şi au devenit o afacere generatoare de peste un miliard de euro pe an. Transporturile sunt realizate folosind documente frauduloase şi asta pentru că legislaţia mondială, în general, şi cea europeană, în special, sunt foarte permisive.

Cum se prezintă pesticidele contrafăcute?

În general, acestea ajung în Europa în containere, sub formă de produse la vrac, gata pregătite pentru reambalare şi etichetare în ţara de destinaţie. Însă, ele pot fi livrate şi numai bune de pus pe piaţă. Avem de-a face cu copii ilegale sofisticate ale unor produse de marcă, împachetate întocmai precum cele pe care le imită, de la cele mai simple până la cele mai sofisticate forme.

Există o multitudine de modalităţi de contrafacere a produselor de protecţia plantelor – PPP cum sunt acestea denumite mai pe scurt, ale căror ingrediente nu au fost încă testate cu privire la gradul de contaminare şi risc. Au fost întocmite liste întregi cu astfel de produse, dar o măsură de identificare a lor nu este suficientă. Este nevoie de o colaborare strânsă, la nivel mondial, a tuturor celor implicaţi în acest proces.

Falsurile europene

Problema pesticidelor contrafăcute în Europa capătă de la un an la altul dimensiuni tot mai mari. Această practică se manifestă în toate sectoarele industriei, unde sunt raportate tot mai multe cazuri de acest gen. În 2006, de exemplu, numărul sesizărilor a crescut cu 16%. China este principala sursă de pesticide contrafăcute şi ilegale. Multe dintre ele sunt exportate în Brazilia şi mai departe împrăştiate prin diferite reţele.

Pesticidele contrafăcute ajunse în UE sunt introduse într-un comerţ paralel, ilegal. Majoritatea statelor europene sunt afectate, punctele fierbinţi fiind Spania, Polonia, Ucraina şi ţările baltice. La Budapesta, de exemplu, în 2009 a fost confiscată o cantitate mare de pesticide contrafăcute ce urmau să fie transportate în China, deşi comportau un risc mare asupra personalului avionului. Vârful de aisberg însă l-a reprezentat, în 2009, captura din Ucraina, de 560 tone de pesticide contrafăcute.

Pericolul vizează şi România, care are frontieră comună cu Ucraina dar şi restul ţărilor din Europa de Est. Aici, în ultimii ani au fost eliminate de la comercializare produsele autentice, ele fiind înlocuite imediat cu altele ieftine, provenite din materiale contrafăcute.

Fenomenul este întâlnit frecvent şi în Africa, America Latină sau Asia şi este pus cel mai adesea pe seama lipsei de comunicare dintre organizaţiile guvernamentale de control. Sunt multe agenţii implicate în stoparea acestui fenomen, dar ele au la dispoziţie prea puţine resurse.

De ce Europa? Pentru că aici avem o piaţă valoroasă, cu numeroase produse specializate. Este uşor să imporţi produse chimice în Europa datorită numărului mare de porturi în care zilnic intră milioane de containere. Şansele de a confisca falsurile sunt mici şi asta şi pentru că autorităţile de reglementare şi vămile nu s-au pus încă de acord ce înseamnă un import legitim de pesticide. Sunt însă mai mulţi factori pentru care infractorii nu sunt prinşi. Ei se implică în acest comerţ ilegal şi din cauza faptului că legea nu se aplică aşa cum trebuie, ea axându-se mai mult pe reglementarea utilizării. În Marea Britanie, de exemplu, infractorii sunt penalizaţi cu amenzi de doar câteva sute de euro pentru pesticide provenite din substanţe care nu sunt nici măcar aprobate pentru folosire.

Riscuri la care suntem supuşi

Aceste produse ridică riscuri severe pentru cei care interacţionează cu ele, dar mai ales pentru fermierii care le aplică. Ele pot dăuna sau chiar distruge recolta tratată, pot lăsa reziduuri necunoscute în recolte, supunându-i astfel riscului şi pe consumatori. De altfel, aceştia sunt cei care se confruntă cu cele mai mari probleme din cauza contaminării cu pesticide care nu sunt doar ilegale, ci şi toxice. Pe lângă impactul pe termen lung asupra terenurilor şi culturilor, implicaţiile asupra mediului ambiant sunt şi ele numeroase. În final, produsele contrafăcute depreciază puternic integritatea unei mărci, precum şi reputaţia companiei şi a produselor sale.

Cum se apără industriile de profil?

Companiile mari, precum Du Pont, Bayer sau Syngenta, sunt printre primele care au avut de suferit din cauza acestui fenomen. Ele încearcă să mărească în primul rând gradul de conştientizare a celor din industria PPP şi să ofere sprijin agenţiilor implicate. Numeroase campanii au fost duse în ţările-cheie unde au loc importurile ilegale, precum Spania, Grecia, Italia, Polonia, transportatorii fiind ajutaţi să identifice acest tip de produse. În alte ţări au fost instituite linii telefonice permanente unde sunt raportate neregulile în domeniu. Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor (ECPA) solicită, printre altele, ca documentaţia vamală de import să fie în acord cu reglementările din domeniu privind aprobarea şi înregistrarea produselor şi recomandă interzicerea reambalării în comerţul paralel. E necesar ca înregistrarea acestor produse să fie cât se poate de transparentă, iar persoanele implicate trebuie să ştie să identifice aceste produse.

Uşa ferecată are totuşi o hibă

De curând, problema a fost dezbătută şi în Parlamentul European, unde s-a ajuns la concluzia că, pentru a controla traficul de pesticide ilegale şi utilizarea lor în Europa, sunt necesare îmbunătăţiri legislative substanţiale. În momentul de faţă există lacune serioase în legislaţia europeană ce privesc controlul transportului de produse chimice şi care lasă astfel o uşă deschisă pentru intrarea de pesticide falsificate. Este nevoie aşadar de un cadru mai bine conceput pentru a face faţă acestei ameninţări la adresa sănătăţii plantelor şi omenirii. Funcţionarii vamali solicită, la rândul lor, instrumente legislative pentru a opri traficul, dar nu punem mâna în foc că ei acţionează corect în toate cazurile.

Valentina ŞOIMU

Grupul de experţi la nivel înalt în domeniul lactatelor, creat în octombrie anul trecut ca urmare a crizei care a afectat sectorul produselor lactate în 2009, a finalizat raportul asupra deliberărilor sale, ce cuprinde o serie de recomandări adresate Comisiei pentru șapte aspecte distincte. Printre recomandări se numără și invitaţia de a propune măsuri concrete pentru a încuraja utilizarea contractelor scrise în lanţul de aprovizionare cu produse lactate, precum şi de a lua în calcul propuneri în vederea creşterii puterii de negociere colective a producătorilor de lapte şi produse lactate.

Direcţii de acţiune

Recomandările pe care grupul la nivel înalt le-a prezentat Comisiei vizează următoarele aspecte:

- În relaţiile contractuale dintre producătorii şi prelucrătorii de lapte să se încurajeze utilizarea contractelor formale scrise, încheiate în avans, pentru livrările de lapte crud (precizând preţul, volumul, calendarul și durata livrărilor), prin intermediul unor orientări sau al unei propuneri legislative, cărora statul membru să le poată conferi, eventual, un caracter obligatoriu.

- Adaptarea unui sistem de conlucrare care să mărească puterea de negociere colectivă a producătorilor. Aceasta ar permite organizaţiilor de producători formate din fermierii producători de lapte să negocieze în mod colectiv clauzele contractelor încheiate cu fabricile de produse lactate, inclusiv preţurile. Indiferent de natura lor (permanente sau temporare, însă cu o durată suficient de lungă), dispoziţiile trebuie să fie revizuite.

- Posibilul rol al organizaţiilor interprofesionale în sectorul produselor lactate: să se analizeze dacă există dispoziţii în vigoare aplicabile organizaţiilor interprofesionale din sectorul fructelor şi legumelor care se pot aplica şi în sectorul produselor lactate.

- Transparenţa în lanţul de aprovizionare cu produse lactate: presupune perfecţionarea instrumentului european de monitorizare a preţurilor alimentelor. În acest sens ar trebui să se analizeze posibilitatea ca EUROSTAT și institutele naţionale de statistică să furnizeze mai multe informaţii (de exemplu, asupra volumului de produse lactate).

- Măsuri de piaţă şi pieţe la termen: reducerea volatilităţii veniturilor, inclusiv posibilitatea de a recurge la pieţe la termen, în special prin programe specifice de formare.

- Standarde de comercializare şi indicarea originii pe etichete: în cadrul activităţii desfășurate în prezent de Comisie în materie de etichetare, aceasta trebuie să analizeze fezabilitatea diferitelor opţiuni de indicare pe etichete a locului de provenienţă agricolă a produselor lactate și trebuie să prevadă o etichetă diferită pentru produsele lactate de imitaţie.

- Inovarea și cercetarea vizează o mai bună comunicare a posibilităţilor existente de inovare și cercetare în cadrul actualelor programe-cadru de dezvoltare rurală şi de cercetare. Părţile interesate trebuie să stabilească priorităţi clare de cercetare în sectorul produselor lactate, pentru a permite o mai bună coordonare a programelor de cercetare naţionale şi comunitare.

Prognoza până în 2015

Ca urmare a situaţiei dificile prin care a trecut piaţa produselor lactate în 2009, comisarul a creat, în octombrie anul trecut, un grup de experţi la nivel înalt (GNI), al căror scop este să discute măsurile pe termen mediu şi lung ce trebuie luate în acest sector, ţinând cont de faptul că, la 1 aprilie 2015, cotele de lapte vor dispărea. Ținând seama de rezultatul bilanţului de sănătate al PAC, GNI a fost invitat să analizeze posibilitatea unor măsuri de reglementare care ar putea contribui la stabilizarea pieţei și a veniturilor producătorilor şi care ar putea creşte gradul de transparenţă a pieţei. Din octombrie 2009 până în iunie 2010 s-au organizat zece reuniuni. În luna mai s-a prezentat un proiect de raport care cuprindea o sinteză a rezultatelor discuţiilor şi o serie de recomandări. Raportul a fost adoptat astăzi în unanimitate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Toate previziunile indicau o recoltă 2010 bogată, în consecinţă fermierii se pregăteau să-şi scadă costul de producţie prin achiziţia de cereale ieftine. Ploile au dejucat însă această perspectivă, iar crescătorii de animale au fost nevoiţi să achiziţioneze cereale la preţuri mult mai mari. Evoluţia a fost halucinantă, au existat majorări zilnice, uneori chiar şi cu 20% a preţului la cereale.

Poate că ploaia a fost cea care a creat o anumită panică printre achizitorii care, fiind sub presiunea contractelor şi a vaselor ce aşteptau în port, au început să supraliciteze, generând această creştere exponenţială a preţurilor. Zootehniştii au fost prinşi în multe din situaţii pe picior greşit, neputând ţine pasul cu un preţ ce se modifica zilnic.

Pe lângă veşnica plată „fără TVA“, o parte din presiunea din piaţă a fost creată de către marii achizitori, cu contracte enorme pentru export. Sunt discuţii că o cantitate semnificativă din producţia de cereale a României a luat deja calea exportului, astfel fenomenul globalizării arătând şi faţa lui mai puţin plăcută. Fapt este că zootehniştii au fost puşi, într-un an cu o recoltă totuşi bună, să importe cereale.

Nu vor fi furaje ieftine

Un lucru a devenit clar pentru crescătorii de porci: în următorul an nu vor avea furaje ieftine! Costul de producţie era singurul factor pe care ei l-ar fi putut influenţa, însă în conjunctura actuală, pentru a supravieţui, singura lor strategie rămâne speranţa că preţul de vânzare a porcului nu va mai scădea şi că sistemul de subvenţionare discutat se va aplica măcar din toamnă. S-a aprobat o HG ce face referire la sprijinul financiar oferit crescătorilor de păsări şi porci pentru asigurarea unor standarde de bunăstare ridicate celor 2 specii, iar după aprobarea comisiilor de specialitate de la Bruxelles şi publicarea ei în MO, legea va putea fi aplicată. Discuţiile au fost ca plata subvenţiilor pentru 2010 să se efectueze din bugetul anului viitor – însă şi aşa ele sunt bine-venite.

„Într-o economie de piaţă doar să produci alimente nu este suficient. Trebuie să depunem eforturi susţinute pentru a explica consumatorilor standardele de calitate pe care agricultura europeană le impune. Programele de acest gen pot ajuta în mod real producătorii noştri în a-şi creşte competitivitatea“, afirmă Dacian Cioloş.

Mutaţii în politica europeană

Un alt exemplu de subvenţionare vine de la o serie de state ce au solicitat bani pentru a promova produsele de origine europeană. Comisia Europeană a aprobat 19 programe în 14 state membre (Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Germania, Franţa, Grecia, Italia, Irlanda, Olanda, Polonia, Slovenia, Spania şi UK) pentru a promova şi a oferi informaţii despre produsele agricole în Uniunea Europeană. Bugetul total al programelor, ce vor rula pe o perioadă de 1-3 ani, este de 60,6 milioane euro, din care 30,3 milioane euro (50%) este contribuţia UE. Programele aprobate acoperă produse lactate, carne, fructe, miere, flori, făinuri ş.a. „Produsele fermelor europene sunt unice în calitatea şi diversitatea lor“, a spus Dacian Cioloş, comisarul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

Revin în actualitate făinurile animale

Comisia Europeană ia în considerare acceptarea în hrana păsărilor, porcilor şi a peştilor a făinurilor proteice de origine animală. În prezent, această practică este interzisă din cauza encefalopatiei spongiforme bovine, cunoscută şi sub numele de „boala vacii nebune“. Comisia a aprobat propunerea deoarece se consideră că, datorită eforturilor de combatere a bolii „vacii nebune“, numărul de animale afectate de aceasta a scăzut semnificativ. „Suntem aproape de eradicarea bolii în UE“, a spus John Dalli, comisarul pentru Sănătate, adăugând că măsura nu va diminua preocuparea pentru sănătatea consumatorului. „Din 2011, un anumit procent de făinuri animale va putea fi folosit în hrana animalelor, altele decât rumegătoarele“. Este de aşteptat ca iniţiativa Comisiei Europene să fie instalată pentru următorii 5 ani, până în 2015.

Această iniţiativă va crea o alternativă la proteina vegetală ce a cunoscut o majorare semnificativă a preţului din momentul interzicerii folosirii de făinuri animale.

Cătălin LAPUŞTE
Director general Belcrin Development

Piaţă bună pentru grâu

Preţul grâului a continuat să crească în săptămâna anterioară, acesta apreciindu-se cu cca 5,9 euro/tonă, per ansamblul întregii săptămâni, pe piaţa fizică. Preţul grâului de calitate în portul ROUEN a fost de 173 euro/tonă. Pe piaţa la termen, acesta a continuat să crească ca urmare a incertitudinilor legate de nivelul noii recolte. Preţul grâului a crescut, în cazul contractelor la termen, cu 7,25 euro/tonă în cazul livrărilor din perioada noiembrie-decembrie 2010. „Foamea“ operatorilor pentru materiile prime, în special cea pentru grâu, rămâne în continuare importantă pentru această perioadă de recoltare din emisfera nordică. Îngrijorările cu privire la diminuarea puternică a producţiei de grâu a Rusiei au continuat să susţină piaţa. Ministrul agriculturii din Rusia a anunţat că 32% din suprafaţa cultivată cu grâu a fost afectată de caniculă.

Porumbul, sub impactul ploilor şi secetei

Piaţa porumbului a pierdut din trendul pozitiv din prima parte a trimestrului trei. Această constatare este valabilă atât pe piaţa europeană cât şi la scară internaţională. În SUA, revenirea ploilor în regiunea de Middlewest, în această perioadă-cheie pentru înflorire, a dus la detensionarea ambianţei de la bursa din Chicago, ceea ce a făcut să înscrie porumbul pe o pantă descendentă în ceea ce priveşte preţul ca urmare a estimărilor de producţii record din SUA, din acest an de piaţă. Europa se află sub spectrul importurilor din Argentina, motiv pentru care va exista o presiune pe piaţă şi va permite ca preţul porumbului să fie mai mic cu cca 10 euro/tonă faţă de preţul grâului, în noul an de piaţă. Producţia de porumb a Europei rămâne sub spectrul ploilor căzute în exces, a secetei, a temperaturilor ridicate şi a îngheţului din regiunile europene producătoare de porumb.

Orzul, la mâna Uniunii Europene

Piaţa orzului furajer a rămas fermă pe poziţie ca urmare a creşterii preţului grâului, speculând această situaţie. Preţul orzului furajer, în portul Rouen, a fost de 130 euro/tonă, acest lucru fiind foarte important ţinând cont de faptul că în stocul european se găseşte o cantitate suficientă de orz. Gestionarea celor 5,97 milioane de tone de orz furajer din stocul de intervenţie reprezintă un factor de incertitudine pentru piaţa orzului. În cazul în care Uniunea Europeană decide să revândă rapid acest stoc, decizia va cântări destul de greu asupra preţului orzului. Exporturile de orz ale Europei se anunţă, în acest an, ca fiind mai mari datorită producţiei reduse obţinute de Ucraina.

Piaţa plantelor oleaginoase

Soia. În America de Sud, Argentina a continuat să-şi majoreze producţia de biodiesel, cu intenţia de a pătrunde pe piaţa europeană. Astfel, în prima parte a anului 2010, Argentina a exportat 615.900 tone biodiesel în UE-27, ceea ce reprezintă o creştere cu 59,7% faţă de exportul din anul precedent de piaţă.

Floarea-soarelui. În contextul macroeconomic destul de delicat, preţurile uleiurilor vegetale au profitat de vigoarea regăsită a preţului petrolului. Cererea mondială de uleiuri rămâne mare ca urmare a faptului că se apropie Ramadanul în lumea musulmană. Europa a înăsprit condiţiile de utilizare a uleiului de palmier în industrie. Preţul uleiului din floarea-soarelui a crescut în această săptămână ca urmare a cererilor mari de import venite din partea statelor musulmane.

Rapiţa. Producţia de rapiţă europeană este sub aşteptări ca urmare a condiţiilor climatice nefavorabile atât din perioada pre cât şi din timpul recoltatului. În Canada, întârzierea recoltatului şi menţinerea condiţiilor umede au dus la favorizarea bolilor, ceea ce a stimulat creşterea preţului la cel mai mare nivel atins, pe piaţa Winnipeg, din ultimele săptămâni. În Ucraina, producţia de rapiţă este sub 1,5 milioane de tone, faţă de cele 1,9 milioane de tone cât erau estimate iniţial, ceea ce complică mai mult situaţia importurilor de rapiţă ale Uniunii Europene.

Dumitru Daniel SANDU

În fondul forestier proprietate publică a statului, în suprafaţă de aproximativ 3,4 milioane ha, administrat de Romsilva, nu s-au produs defrişări de vegetaţie forestieră. Pădurarii recunosc însă că sunt înregistrate în fiecare an unele tăieri ilegale de masă lemnoasă. Gheorghe Dima, inginer la Serviciul Împăduriri, din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, susţine că aceste tăieri nu au produs înlăturarea totală a vegetaţiei forestiere de pe suprafeţele respective.

Domnia sa a precizat că tăierile ilegale din fondul forestier de stat – furtul câtorva mii de metri cubi – nu reprezintă un pericol pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere. Aici trebuie să ţinem cont de faptul că posibilitatea anuală de producție a pădurilor de stat se ridică la aproximativ 10 milioane mc de masă lemnoasă, din care se exploatează circa 9,5 milioane mc.

Pentru prevenirea şi contracararea faptelor ilegale, la nivelul RNP s-a întocmit un plan comun de acţiune prin care se monitorizează întreaga activitate din interiorul perimetrului silvic. Planul este gestionat de personalul Romsilva şi al Inspectoratului General de Poliţie.

Aceste structuri nu au reuşit totuşi să asigure ordinea silvică în toate zonele ţării. În domeniul privat asistăm la un adevărat jaf. În acest caz „hoții“, în general cu acceptul tacit al proprietarilor, au ras versanți întregi de munte și nu au pus nimic la loc, așteptând ca pădurea să se refacă singură.

Traian DOBRE

Biogazul, de obicei, nu poate fi utilizat ca un produs brut şi necesită mai multe etape de tratament pentru a extrage conţinutul de metan de la celelalte componente neviabile, nocive sau componentele deşeurilor. Spre exemplu, CO2 reduce conţinutul energetic al biogazului, H2S este coroziv şi poate cauza daune conductelor, pompelor şi altor echipamente, iar apa duce la condens. Componentele ce necesită îndepărtarea depind de folosirea finală a biogazului.

Modalităţi de utilizare a biogazului

Recuperarea căldurii

Recuperarea căldurii din biogazul care arde într-un boiler sau într-un furnal industrial este cea mai des folosită metodă. Conţinutul de metan poate fi de 20%, iar tehnicile de spălare sunt simple şi economice. În mod normal, arzătoarele de gaz sau injectoarele sunt folosite în acest scop. Se estimează că actualizarea termală a biogazului va fi viabilă din punct de vedere economic atunci când fluxul depăşeşte 100 Nm3/h.

Producerea electricităţii

Producerea electricităţii sau cogenerarea poate fi activată folosind un boiler pe bază de biogaz, urmat de o turbină pe bază de vapori. Această metoda clasică este uşor de configurat, iar constrângerile curăţirii sunt scăzute. O metodă recent dezvoltată constă în instalarea aprinderii prin scânteie sau a motoarelor cu două tipuri de combustibil. Această maşinărie este mai înceată, mai versatilă şi mai durabilă, dar de două ori mai scumpă decât fosta metodă a boilerului pe bază de biogaz şi necesită cel puţin 40% din conţinutul de metan.

Producţia combustibilului pentru automobile

Specificările legate de puritate sunt mult mai stricte decât pentru alte utilizări şi necesită un minim de 96% metan. În plus, conţinutul de vapori trebuie să fie mai jos de 15 mg/Nm3, în timp ce conţinutul de H2S nu ar trebui să depăşească 100 mg/Nm3, iar mărimea particulelor este limitată la 40 de microni(μm).

Injectarea în reţeaua gazelor naturale

Compoziţia finală a biogazului injectabil depinde de specificaţiile reţelei. Acele cerinţe sunt concentrate pe conţinutul de metan, dioxid de carbon, oxigen, sulf şi halogen. Ca şi în producţia de combustibili, injectarea reţelei de gaze este o valorizare totală, neafectată de nicio combustie. Cu toate acestea, tratamentele şi ţevile de legătură reprezintă o investiţie masivă de capital. Tehnologia devine profitabilă atunci când fluxul de biogaz depăşeşte 1.000 Nm3/h.

PROIECTUL FARMAGAS, PRINCIPALELE OBIECTIVE

Obiectivul general al proiectului FARMAGAS furnizează o soluţie de încredere în managementul deşeurilor agricole pentru promovarea producerii şi folosirii de biogaz.

Obiective specifice:

- furnizarea accesului fermierilor la sectorul informaţiilor despre biogaz;

- identificarea principalelor obstacole şi bariere în răspândirea tehnologiilor bazate pe biogaz;

- întărirea infrastructurilor existente de diseminare şi formare în domeniul biogazului;

- extinderea procesului de transfer al cunoştinţelor existente;

- transferul informaţiilor relevante derivate din cercetarea iniţiativelor europene către agricultorii locali.

Există multe oportunităţi neexploatate pentru economisirea energiei şi încurajarea folosirii Surselor de Energie Regenerabilă (RES) din Europa, dar condiţiile pieţei nu ajută întotdeauna la scoaterea la lumină a acestora. Programul Energie Inteligenţa Europeană reprezintă instrumentul UE pentru acţiunea de finanţare în scopul îmbunătăţirii acestor condiţii care ne vor duce, în final, către utilizarea unei energii, produse în spaţiul comunitar, cu mult mai „inteligentă“.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

Ce ne apropie, ce ne desparte de Austria

Studiul pe care-l supunem atenţiei aparţine prof. univ. Ioan Alecu şi el se constituie într-o lucrare ştiinţifică strict informativă. Atunci când am decis să-l publicăm în sinteză, am pornit atât de la valoarea sa statistică, cât mai ales de la unele aprecieri de ordin fundamental privind politica agrară a guvernanţilor din cele 14 state luate în analiza profesorului Ioan Alecu.

Date generale

- Suprafaţa agricolă totală – 3,74 mil. ha;
- Populaţia agricolă activă – 194.000 locuitori;
- Agricultură intensivă – acoperă aproape integral necesarul intern de produse – participă la formarea P.I.B. cu 3,5%;
- Relief preponderent muntos – 2/5 din suprafaţa totală a ţării este ocupată de păduri;
- Clima temperat-continentală;
- Reţea hidrografică bogată;
- Populaţia totală – 8.317.487 locuitori (în 2007).

Reglementări legislative

În Constituţie, pe lângă faptul că se garantează proprietatea, se prevede şi responsabilitatea proprietarului privind modul de exploatare a pământului, stipulându-se că „principala obligaţie a proprietarului este aceea de a-l cultiva şi a-l întreţine în cele mai bune condiţii“.

Structura exploataţiilor agricole

- Structura agriculturii austriece este definită de exploataţiile mici şi mijlocii, suprafaţa medie fiind de 27,7 ha;

- Micile proprietăţi, cu suprafeţe de 1-10 ha, sunt în număr de 58.400, având o pondere în total de 42,5%;

- Proprietăţile mijlocii, cu suprafeţe între 10-50 ha, sunt în număr de 69.900, având o pondere de 51,2%;

- Proprietăţile mari, cu suprafeţe peste 50 ha, sunt în număr de 8.700, cu o pondere în total de 6,3%;

- În Austria există 137.000 de ferme agricole şi forestiere, înregistrându-se anual o scădere a numărului de ferme cu aproximativ 1%;

- Într-o fermă lucrează, în medie, o singură persoană;

- Cheltuielile de personal sunt foarte mici – profit foarte ridicat;

- Doar 31% din cei angajaţi în activitatea agricolă desfăşoară numai activităţi agricole, 56% desfăşoară în paralel şi alte activităţi, iar 9% sunt implicaţi şi în alte activităţi ocazionale;

- Arendarea este foarte puţin întâlnită (problemă de mentalitate), fiecare fiind interesat să-şi lucreze pământul său.

Înzestrarea tehnică

- Exploataţiile agricole austriece, indiferent de mărime, sunt dotate cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie agricolă;
- Achiziţionarea utilajelor este făcută în cadrul întovărăşirilor agricole, înfiinţate preponderent pe bază de rudenie (parcul de maşini agricole şi tractoare, 330.000);
- Sunt folosite cantităţi mari de îngrăşăminte şi pesticide (151,7 kg de îngrăşăminte şi 2,4 kg de pesticide în s.a la ha);
- După al II-lea război mondial, producţiile s-au dublat la fiecare 10 ani.

Rolul statului în agricultură

Statul acordă sprijin important agricultorilor, politica agricolă având atât o componentă socială, cât şi una ecologică, în virtutea căreia impune restructurarea metodelor tradiţionale, protecţia solului şi a mediului înconjurător.

Sprijinul financiar

Formele de ajutor pentru agricultură şi agricultori:

- subvenţionarea preţului pentru exportatori;
- finanţarea directă şi imediată a fermierilor din zona muntoasă, unde condiţiile sunt grele şi de cele mai multe ori neprielnice;
- încurajarea fermelor mixte, deoarece în Austria creşterea animalelor domestice este foarte redusă în comparaţie cu celelalte ţări europene;
- sprijin acordat în cazul calamităţilor naturale;
- programe federale de ajutorare a agricultorilor.

Măsuri restrictive

- reducerea productivităţii exploataţiilor agricole, pentru a nu se depăşi cu mult nevoile interne;
- scăderea ritmului intensiv al producţiei, respectiv al chimizării, care este deosebit de nociv pentru mediu;
- încurajarea celor care se dedică activităţii de agricultor;
- aplicarea metodelor moderne de management;

- va urma –

Patrimoniul viticol al României a oscilat în ultimii 80 de ani între o suprafaţă minimă de 211.000 hectare, înregistrată în anul 1935, şi una maximă de 300.366 hectare, în anul 1972. Modificări de esenţă aveau să aibă însă loc în structura celor două categorii de plantaţie: mobile şi hibride.

Din 1990 şi până astăzi, viile hibride şi-au dublat suprafaţa, de la 60 mii hectare la 122 mii hectare. Statistic vorbind, plantaţiile cu vii altoite au scăzut doar cu 40 mii hectare. În realitate, această categorie cuprinde o suprafaţă importantă aflată, cum s-ar spune, sub limita productivităţii economice.

Dincolo de datele statistice

În respectul pentru adevăr se cuvine totuşi subliniat faptul că pătrunderea capitalului străin, dar mai ales privatizarea unor plantaţii viticole şi centre de vinificaţie au readus România pe piaţa vinurilor de lux. În mod cert acestea vor mai avea câştig de cauză pe piaţa mondială a vinurilor. Deocamdată, asistăm la o scădere cantitativă a consumului de vin, dar şi a exportului. Faţă de 4 litri, cât consuma lunar o persoană în 1996, acesta a scăzut la 1,3 litri, cu precizarea că în mediul urban o persoană cumpără într-o lună mai puţin de 0,3 litri. Adică atât cât bea un francez la o masă de prânz sau la cină. Nu probabil, ci în mod sigur aceste date statistice din mediul urban nu cuprind şi vânzările masive de pe piaţa neagră, care, potrivit unor sondaje, sunt de 2-3 ori mai mari decât cele din magazinele care vând vinul pe factură corectă.

Distorsiunile pieţei

Distorsiuni mari apar între producătorii care procesează strugurii şi cultivatorii de rând. De trei ani încoace, preţul kilogramului de struguri vândut la deţinătorii de crame a fost ţintuit undeva la 6,5 lei/kg, în timp ce pe piaţa neorganizată nu depăşea 10 lei. Trăgând linie între venituri şi cheltuielile respective, rezultă că podgorenii lucrează aproape degeaba.

Previziuni incerte

Cum vor evolua lucrurile în domeniul viticol este greu de anticipat. Însă, în mod sigur, viile şi vinul nu vor dispărea în România. De fapt, cei care produc pentru autoconsum nici nu-şi fac probleme în ceea priveşte distorsiunile pieţei. Conjunctura este favorabilă şi pentru marii producători, mai ales pentru cei care au investit în tehnologizarea procesului de vinificaţie. Este însă de aşteptat ca podgorenii simpli să nu mai poată suporta discriminarea economică de care au parte şi să clacheze în următorii ani. O asemenea previziune sumbră nu pare a se împlini, cel puţin pe perioada actualei generaţii de viticultori.

Schimbările comerciale, mai mult decât jenante

După 1990, în România s-au constituit unele instituţii particulare care şi-au asumat misiunea de a corecta ceea ce se spunea înainte că ar fi o eroare a politicii comerciale cu vinul în perioada comunistă.

În pofida faptului că firmele respective s-au dotat cu o aparatură electronică în măsură să evidenţieze la minut şi chiar la secundă tot ceea ce mişcă pe piaţa mondială a vinului, România este astăzi în situaţia penibilă de a înregistra o balanţă negativă până şi cu ţări care, în urmă cu 20-30 de ani, nici nu contau în politica comercială a României. În relaţia cu Austria, de pildă, balanţa comercială este de-a dreptul dezastruoasă. Un om raţional nu poate înţelege cum o ţară, cu câteva podgorii închegate, exportă în România 600 tone de vin, iar noi aproape nimic la ei.

Raportul de schimb cu Bulgaria este de 2/1 în favoarea vecinilor noştri. În România se importă vinuri până şi din Chile, Argentina, Australia, Africa de Sud, fără să exportăm măcar o tonă. Balanţa comercială este deficitară până şi cu Olanda, Belgia, Liban, Slovacia, ţări socotite fără vocaţie viticolă.

Sursa: Patronatul Naţional al Viei şi Vinului

Iosif POP, Dana MĂCRIŞ

Marcând XXI de ediţii, Târgul internaţional de agricultură, industrie alimentară şi ambalaje Agromalim se va desfăşura în perioada 9-12 septembrie în cadrul complexului Expo Arad Internaţional.

Prin prezenţa celor 270 de expozanţi, firme şi crescători de animale din România, Ungaria, Austria, Germania, Italia, Marea Britanie şi Spania, evenimentul reprezintă o bună oportunitate pentru stabilirea de noi contacte, informare asupra ultimelor noutăţi în domeniu, promovare, lansare de noi produse şi servicii.

Zilele de 11 şi 12 septembrie, organizate cu sprijinul asociaţiilor crescătorilor de animale, vor prilejui dezbateri profesionale ce pun în faţa autorităţilor problemele grave cu care se confruntă acest sector. Vor fi expuse taurine şi ovine ale membrilor asociaţiilor de crescători, vor avea loc întâlniri ale acestora, vor fi bonitate şi premiate cele mai frumoase exemplare expuse şi va fi decernat titlul de Miss Arad celui mai valoros exemplar expus în cadrul celei de a VI-a ediţii a Expoziţiei Naţionale de Animale.

Joi, 9 septembrie va avea loc un forum româno-maghiar la care vor participa oficialităţi, specialişti şi oameni de afaceri din cele doua ţări şi în cadrul căruia se vor prezenta teme de interes comun, precum şi oportunităţi de afaceri.

Un moment aparte îl va reprezenta Ziua Agricultorului, în cadrul căreia vor avea loc întâlniri şi prezentări pe teme privind sprijinul acordat de instituţiile statului pentru agricultori, posibilităţi de accesare a fondurilor destinate fermierilor, finanţări, programe de sprijin. Camera Agricolă Arad împreună cu OARZ Arad, APIA Arad, OJPDRP Arad şi DADR Arad vor sta la dispoziţia celor interesaţi cu informaţii în cadrul acestor prezentări şi pe toată durata târgului în standurile din cele două pavilioane.

Sâmbătă, 11 septembrie, se va desfăşura întâlnirea anuală a Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România.

Soluţii inteligente pentru stropit.
Soluţiile inteligente (iSolutions), inovatoare şi integrate au fost extinse la mașini de stropit tractate, prin introducerea unor tehnologii suplimentare. Acestea cresc productivitatea, reduc eroarea operatorului și costurile, protejând totodată mediul înconjurător în toate etapele procesului, de la umplere şi diluarea pesticidelor până la pulverizare.

Omul şi computerul

Practic, prin utilizarea acestui program am văzut pe câmp, în Germania, cum mașina își prepară singură concentrația necesară și asigură cantitatea exactă de substanță, în funcție de viteza de deplasare. Mai mult, calculează, înainte de a începe stropirea, cantitatea necesară de lichid, pentru o anumită suprafață. Mașina trasă de tractor acoperă tot terenul, fără pierdere de substanță.

Comanda de plecare este dată de pe un display color touch-screen.

Aceste noutăți ne-au fost prezentate chiar de realizatorii lor, cercetătorii de la Centrul European de Tehnologie și Inovare (ETIC) din Kaiserslautern, Germania, care aparține de John Deere Europa.

Secretul soluţiilor inteligente

Ideea s-a născut, spun inginerii germani, de la observația că fermele mari și cooperativele continuă să întâmpine multe probleme dificile. Ne referim aici la momentul optim pentru stropiri, vremea schimbatoare, nevoia de stropiri mai dese, reducerea zonei de stropire și mărirea numărului de restricții de mediu. Toate acestea conduc la schimbarea completă a  perspectivei economice. Soluțiile inteligente sunt proiectate pentru a oferi garanția că se obține cea mai bună stropire. Astfel vor rezulta recolte superior calitative și sănătoase.

Cercetătorii ne-au spus că soluțiile inteligente constau într-un calculator care monitorizează gradul de umplere a rezervorului de stropire, sistemul de stropire Sprayer Pro și sistemul de monitorizare a diluției Auto Dilute.

Sistemul automat se bazează pe rata de acoperire la stropire și pe suprafața rămasă. Noul calculator controlează gradul de umplere a rezervorului, calculează cantitatea de substanță și cantitea de apă necesară pentru stropire. De asemenea, poate afișa aceste detalii pe display, astfel încât operatorul să știe exact ce se întâmplă.

GPS – ca pupitru de comandă

Cu ajutorul unui semnal GPS, Sprayer Pro controlează valva (robinetul cu ventil) principală a sistemului de stropire și toate celelalte valve, în cazul unor terenuri neregulate. Acest subsistem le poate porni și opri mai precis decât orice operator.

Auto Dilute controlează diluarea lichidului rezidual rămas în mașina de stropit, după terminarea operațiunii, dacă mai este cazul. În funcție de substanțele chimice folosite și de următoarea stropire, operatorul poate să aleagă un program presetat, pentru cea mai eficientă diluție și cel mai bun proces de clătire.

Bătălia pentru performanţă şi confort

Tractoarele din seria 8R, o altfel de maşină agricolă

În lumea mașinilor agricole, produsele John Deere au început deja bătălia pentru confort, alături de performanță. Drept dovadă, apariția în 2010 a tractoarele din seria 8R, care cuprinde modelele 8245R, 8270R, 8295R, 8320R și 8345R.

„Agricultura nu mai înseamnă un levier greu de acționat sau un volan de care trebuie tras cu două mâini, ci sisteme performante, pe care le regăsim și la autoturismele noastre. Vorbim de confort, alături de performanță“,

a declarat Vasile Nica, specialist de produs la IPSO Agricultură, pentru Lumea Satului.

Cabină retehnologizată

De la domnia sa am aflat că seria 8R beneficiază de o cabină retehnologizată. Monitoarele alb-negru din vechea generație au fost înlocuite cu LCD color, cu ecran tactil, pe care pot fi citite toate informațiile legate de funcționarea motorului sau utilajul tractat.

Cabina se caracterizează prin lux, prin confortul oferit operatorului. Interiorul este îmbrăcat în piele, există sistem audio surround cu patru sateliţi şi subwoofer, bluetooth, MP3, precum şi comenzi rapide pe cotiera scaunului. Mai mult, nivelul de zgomot nu depășește 72 db.

„Noua tehnologie a scaunului activ îmbină scaunul pneumatic cu cel hidraulic, înlocuindu-se suspensia pe cabină. Astfel, cabina nu se mai mișcă toată, iar scaunul atenuează orice șoc. Practic, indiferent de denivelările terenului, scaunul își păstrează aceeași poziție“, a spus specialistul de produs.

Aceeași cabină este dotată cu aer condiționat automat (climatronic) care, în funcție de temperatura fixată, încălzește sau răcește habitatul.

Navigare prin satelit

Tractoarele din seria 8R sunt pregătite și pot fi dotate, la cerere, cu sistemul de navigare prin satelit. Nu este nevoie decât de un monitor și o antenă. Astfel se elimină marcatorii, jalonerii și se poate lucra cu o precizie de +/- 2 cm, indiferent dacă este zi sau noapte.

De asemenea, mașinile sunt compatibile cu sistemele iTEC Pro, un fel de pilot automat, care preia controlul conducerii: merge automat în linie dreaptă, iar la capăt de rând reduce viteza, ridică utilajul tractat, întoarce și reintră în brazdă, fără eroare. Menirea operatorului este numai de a supraveghea funcționarea; nu poate coborî, pentru că scaunul este dotat cu un sistem de contact, care oprește motorul.

Motor cu putere variabilă

Schimbări importante s-au făcut și la motor. Puterea a crescut cu 15-20 de cai putere (cp), obținându-se o putere maximă mai mare. De asemenea, motorul beneficiază de managementul inteligent al puterii (IPM), care poate mări puterea cu 35 cp, atunci când este nevoie, de exemplu în rampă sau ori de câte ori este cuplată priza de putere.

„Practic se comportă ca un tractor cu două motoare. Acest sistem este automat, nu necesită intervenția operatorului și permite reducerea consumului de combustibil“, a precizat Nica.

Sistemul de răcire este format din șase radiatoare de diferite mărimi, care au drept scop răcirea cât mai eficientă a motorului, cu un consum cât mai scăzut de combustibil.

Date tehnice

- Motor: Power Tech Plus cu 6 cilindri;
- Capacitate motor: 9 litri (9.000 cc);
- Putere motor fără IPM: de la 245 cp la 345 cp;
- Putere motor cu IPM: de la 280 cp la 380 cp;
- Transmisie: automată, variabilă;
- Lățime/înălțime/lungime: 2,48/3,06/5,50 m;
- Greutate: în jur de 12.000 kg;

Traian DOBRE

Primele plante transgenice au fost create în SUA, în anul 1983. După 11 ani, tot în SUA, a fost aprobată comercializarea primului aliment transgenic, tomata cu procesul de coacere modificat, creată prin blocarea unei enzime implicate în maturarea fructelor. De atunci, producţia şi consumul alimentelor modificate genetic au crescut treptat. În anul 2009 era aprobată cultivarea plantelor transgenice în 25 de ţări. La nivel global, 14 milioane de fermieri cultivau plante transgenice pe 134 milioane de hectare. Se poate vorbi deja de o istorie a producerii şi consumului plantelor modificate genetic. O istorie care nu consemnează niciun incident.

Oameni din peste 50 de ţări consumă produse care derivă direct din plante transgenice sau care conţin ingrediente derivate din astfel de plante. Sunt în drum spre piaţă plante transgenice cu toleranţă crescută faţă de temperaturi extreme şi secetă, cu rezistenţă faţă de factorii biotici, cu productivitate şi stabilitate îmbunătăţite.

Impactul global

Impactul global estimat după prima decadă de cultivare a plantelor transgenice constă în creşteri ale productivităţii cuprinse între 5-50% şi în obţinerea unui venit net global de 34 miliarde $. Demn de menţionat este faptul că 90% din fermierii beneficiari fac parte din categoria celor săraci, care au reuşit să transforme agricultura de subzistenţă pe care o practicau într-o agricultură performantă, cu consecinţe asupra ridicării standardului lor de viaţă.

A fost realizat un număr foarte mare de studii referitoare la impactul plantelor transgenice asupra mediului şi sănătăţii şi nu au fost raportate efecte dăunătoare care depăşesc impactul negativ al agriculturii „convenţionale“ asupra mediului.

Cu gândul la generaţiile viitoare

„În ultimul deceniu, am fost martorii succesului biotehnologiei agricole. Această tehnologie ajută fermierii de pretutindeni să mărească productivitatea, reducând, în acelaşi timp, consumul de pesticide şi eroziunea solului. Beneficiile şi siguranţa biotehnologiei au fost dovedite în ultimii 10 ani în ţări în care trăieşte mai mult de jumătate din populaţia Planetei. Ceea ce ne trebuie este curajul liderilor politici din acele ţări în care fermierii nu au la dispoziţie decât mijloace tradiţionale, mai puţin eficiente. Revoluţia Verde şi, acum, biotehnologiile agricole contribuie la acoperirea cererii crescânde de hrană, conservând în acelaşi timp mediul pentru generaţiile viitoare.“ Norman Borlaug (1914-2009), Părintele Revoluţiei Verzi, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Interzicerea fără nicio bază ştiinţifică a utilizării plantelor transgenice în agricultura europeană privează fermierii de dreptul de a alege ceea ce doresc să cultive, reduce competitivitatea Uniunii Europene pe piaţa globală şi sugerează că ar fi mai bine ca noile tehnologii să fie evitate. Este o moştenire periculoasă pentru generaţiile viitoare.

Prof. univ. dr. Gheorghe SIN,
Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“

- Prima mlădiţă de plantă modificată genetic avea să vadă lumina zilei într-unul din laboratoarele gigantului mondial MONSANTO. În jurul acestei descoperiri epocale se nasc de acum şi legende, dar realizatorul ei, celebrul savant Robert T. Fraley, a trăit în acea clipă satisfacţia împlinirii unui vis care, în timp, ar putea scoate din foamete cel puţin 60% din populaţia Terrei.

- Descoperirea a generat o competiţie infernală, în primul rând între companiile americane care aveau să pună în mişcare acel tun genetic de descompunere în particule mirifice a componenţei genomului bobului de soia, porumb, sfeclă de zahăr, orez, tomate, inclusiv a bobului de cartof.

- Fapt este că numai în curs de 16 ani, plantele transgenice au cunoscut o extindere fără precedent în istoria agriculturii mondiale, ocupând astăzi 134 milioane hectare. Oamenii de ştiinţă din România au fost primii dintre cercetătorii europenii care au reuşit să determine autorităţile să opteze pentru asimilarea acestui progres ştiinţific fără egal în agricultura mondială. Rând pe rând a intrat în sfera de cercetare a institutelor şi staţiunilor ştiinţifice comportamentul unor plante transgenice care puteau transforma România într-un cap de pod al geneticii agricole europene. Cum era şi normal, plantele spre care s-au îndreptat studiile au fost soia şi porumbul, culturi care erau pe punctul de a face din România cel mare furnizor de produse transgenice al Europei.

- Ceea ce a urmat după aderarea la Comunitatea Europeană se ştie. Autorităţile române au îngenuncheat în faţa deciziei absurde a politicienilor europeni, eliminând din cultură toate plantele care puteau scoate agricultura din colapsul economic în care se zbate, cu deosebire în ultimii cinci ani.

- Spre cinstea lor, oamenii de ştiinţă şi fermierii români, reuniţi în jurul Asociaţiei Biotehnologilor din România, nu au abdicat de la ideea readucerii în agricultură a celui mai mare progres ştiinţific genetic al zilelor noastre, reuşind să-şi expună punctul de vedere într-o luptă inegală cu susţinătorii obscurantismului. Dovadă a reuşitei lor o reprezintă şi ultima decizie a Comisiei Europene, care pare să fi făcut o mutare de nouăzeci de grade în materie de genetică agricolă. Faptul că geneticienii români organizează astăzi, la Staţiunea de Cercetare din Lovrin, cea de-a doua ediţie a „Zilei Biotehnologiilor Agricole“ are semnificaţia unei victorii ce deschide agricultorilor români o şansă inegalabilă în depăşirea colapsului economic care ameninţă cu distrugerea.

Redacţia

Statele membre urmează să deţină întreaga responsabilitate a cultivării organismelor transgenice pe teritoriul lor.

La mijlocul lunii iulie, Comisia Europeană a propus să li se confere statelor membre ale Uniunii Europene libertatea de a permite, restricţiona sau interzice cultivarea organismelor transgenice (OMG) pe o porţiune sau pe întreaga suprafaţă a teritoriului lor. Păstrând neschimbat sistemul de autorizare OMG al UE, bazat pe date ştiinţifice, pachetul adoptat constă dintr-o Comunicare, o Recomandare nouă, referitoare la coexistenţa culturilor MG cu cele convenţionale şi/sau ecologice, precum şi dintr-un proiect de Reglementare, care propune o modificare a legislaţiei OMG. Noua Recomandare referitoare la coexistenţă le permite statelor-membre să aibă mai multă flexibilitate, în funcţie de condiţiile de la nivel local, regional şi naţional, în momentul adoptării măsurilor de coexistenţă. Reglementarea propusă amendează Directiva 2001/18/EC, care permitea statelor membre să interzică sau să restricţioneze cultivarea organismelor transgenice pe teritoriul lor.

Un demnitar şi o decizie înţeleaptă

Comisarul responsabil pentru politicile privitoare la sănătate şi consumatori, John Dalli, a spus: „În martie 2010, Comisia a promis că, până la sfârşitul verii, va prezenta o propunere cuprinzătoare referitoare la politica noastră viitoare în privinţa cultivării organismelor MG. Astăzi, ne îndeplinim această promisiune. Măsurile concrete adoptate astăzi le vor permite statelor membre să ia decizii în privinţa cultivării organismelor transgenice. Experienţa acumulată până acum în domeniul cultivării acestor organisme demonstrează faptul că statele membre au nevoie de mai multă flexibilitate pentru a-şi organiza sistemele de coexistenţă dintre OMG şi alte tipuri de culturi, cum ar fi cele convenţionale şi cele ecologice.“ Comisarul a adăugat: „Acordarea unei libertăţi autentice, pe alte baze decât pe evaluarea ştiinţifică a riscurilor legate de sănătate şi de mediu, impune, de asemenea, şi o modificare a legislaţiei actuale. Subliniez faptul că sistemul de autorizare care se află în vigoare pe tot teritoriul Uniunii Europene şi care are o bază ştiinţifică solidă rămâne valabil în întregime.“ În încheiere, a afirmat: „Acest lucru înseamnă că existenţa unui sistem foarte amănunţit de evaluare a siguranţei şi a unui sistem de monitorizare consolidat constituie priorităţi în cultura organismelor transgenice şi sunt, prin urmare, nişte obiective pe care le urmărim cu multă hotărâre. Comisia s-a angajat să întreprindă acţiuni în acest sens înainte de sfârşitul anului.“

Acum avem o abordare mai flexibilă a cultivării

Sistemul de autorizare strict, care există deja şi care se bazează pe date ştiinţifice, pe siguranţă şi pe alegerea consumatorului, va rămâne neschimbat.

Odată cu acordarea acestei noi libertăţi statelor membre în privinţa deciziilor de a cultiva OMG, s-a transmis un semnal puternic cetăţenilor, în sensul că Europa ţine cont de preocupările acestora – care pot varia de la o ţară la alta – în ceea ce priveşte organismele transgenice. Noua abordare urmăreşte menţinerea unui echilibru corect între păstrarea unui sistem de autorizare al UE şi libertatea statelor membre de a decide să cultive sau nu organisme MG pe teritoriul lor. Propunerea apare în urma liniilor directoare politice prezentate de preşedintele Barroso în luna septembrie 2009. Includerea acestei libertăţi în cadrul legislativ privitor la OMG ar trebui să permită sistemului de autorizare a organismelor transgenice să funcţioneze eficient. Ca un prim pas în cadrul legislaţiei actuale, Recomandarea recentă, care conţine liniile directoare referitoare la crearea măsurilor naţionale de coexistenţă, înlocuieşte Recomandarea din 2003.

Recomandarea anterioară făcea o corelare directă între stabilirea măsurilor de coexistenţă şi respectarea pragului de 0,9% legat de etichetarea ca MG a alimentelor, furajelor sau produselor destinate procesării directe. Statelor membre li se recomandă să-şi limiteze măsurile de coexistenţă (de exemplu distanţele dintre câmpurile MG şi cele non-MG) la respectarea procentului de 0,9% prezenţă MG în celelalte culturi.

Experienţa dobândită în ultimii ani arată faptul că pierderile potenţiale de venit, pentru producătorii non-MG – cum ar fi cei care fac agricultură ecologică şi, uneori, agricultorii convenţionali – nu ţin numai de depăşirea pragului de etichetare. În unele cazuri, prezenţa organismelor transgenice în anumite produse alimentare poate afecta activitatea unor agenţi economici care ar dori să le comercializeze ca produse care nu conţin OMG.

Recomandări permisive

Liniile directoare neobligatorii, cuprinse în noua Recomandare referitoare la coexistenţă, reflectă mai bine posibilitatea prevăzută în legislaţia actuală (Articolul 26 din Directiva 2001/18/EC), şi anume aceea ca statele membre să adopte măsuri prin care să evite prezenţa neintenţionată a organismelor transgenice în culturile convenţionale şi ecologice. Acest lucru permite totodată stabilirea unor măsuri care urmăresc limitarea conţinutului OMG din alimentele şi furajele convenţionale la niveluri sub cel de etichetare, de 0,9%. De asemenea, noua Recomandare clarifică faptul că statele membre pot să-şi stabilească „zone fără OMG“, oferind o îndrumare mai bună acestora, în sensul abordărilor care pot fi adoptate pentru asigurarea coexistenţei. Biroul European pentru Coexistenţă va continua să elaboreze, împreună cu statele membre, bune practici de coexistenţă, precum şi linii directoare tehnice privitoare la aspecte legate de acest domeniu.

Siguranţă legislativă pentru viitor

Propunerea de revizuire a Directivei 2001/18/EC are ca scop obţinerea unei siguranţe legislative pentru statele membre, în momentul în care acestea vor decide să cultive OMG pe alt fundament decât cel al evaluării ştiinţifice a riscurilor de sănătate şi de mediu. În acest sens, Comisia propune includerea unui articol nou (26 b), care se va aplica tuturor organismelor transgenice care vor fi autorizate pentru cultivare în Uniunea Europeană, fie în cadrul Directivei 2001/18/EC, fie în cadrul Reglementării (EC) nr. 1829/2003. Statele membre vor putea să interzică sau să restricţioneze cultivarea organismelor transgenice pe o porţiune a teritoriului lor sau pe întreg teritoriul lor, fără a se mai recurge la clauza de salvgardare. Deciziile lor nu vor avea nevoie de autorizarea Comisiei, însă statele membre vor trebui să le informeze pe celelalte, precum şi Comisia, cu o lună înainte de a adopta măsurile respective. De asemenea, statele-membre vor fi obligate să respecte principiile generale ale Tratatelor şi ale Pieţei unice şi să fie consecvente cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii Europene.

În acelaşi timp, sistemul de autorizare al Uniunii Europene, bazat pe evaluarea ştiinţifică a riscurilor asupra sănătăţii şi mediului, va fi păstrat şi îmbunătăţit, asigurând astfel protecţia consumatorilor şi funcţionarea pieţei interne a seminţelor de consum MG şi non-MG, precum şi a alimentelor şi furajelor MG.

Propunerea legislativă va fi adoptată prin codecizie cu Parlamentul European şi Consiliul Europei.     

Informaţii suplimentare:
MEMO/10/325
http://ec.europa.eu/food/food/biotechnology/index_en.htm