Agro BUSINESS

Eurodeputaţii Comisiei de agricultură a Parlamentului European (AGRI) au propus – observând la faţa locului starea de fapt a agriculturii româneşti şi dificultăţile cu care se confruntă agricultorii români – crearea unui grup de lucru referitor la viitorul fermelor mici şi mijlocii din Uniunea Europeană. Europarlamentarii au subliniat necesitatea ca, în cadrul forurilor europene, să se acorde o atenţie specială fermelor de dimensiuni mici, situaţie cunoscută în România ca „agricultură de subzistenţă“.

O dezbatere fructuoasă

Primul eveniment al vizitei a fost conferinţa „Agricultura românească – prezent şi perspective“, la care, alături de eurodeputaţii străini, au participat reprezentanţii sindicatelor şi asociaţiilor agricole, ministrul agriculturii, reprezentanţi ai principalelor partide politice. Membrii delegaţiei AGRI au subliniat că acordă o importanţă deosebită acestei deplasări, datorită potenţialului agricol special al României.

Eurodeputaţii au fost de acord cu punctul de vedere exprimat de sindicatele agricole, referitor la procedurile prea birocratice de accesare a fondurilor europene, sugerând că aceste mecanisme trebuie simplificate, în special pentru ca fermele mici şi medii să aibă acces mai uşor la bani europeni.

De asemenea, s-a convenit şi asupra nevoii de obţinere mai facilă a împrumuturilor, importantă pentru dezvoltarea pe termen lung a sectorului agricol. Seceta din a doua parte a sezonului de vară reprezintă o preocupare importantă pentru fermierii români, în special din cauza dificultăţilor legate de irigaţii, iar membrii legislativului european au fost de acord că problema trebuie abordată la nivel european. De asemenea, agricultorii români şi-au făcut auzite nemulţumirile legate de preţul energiei, care este dublu faţă de cel plătit de fermieri din alte state europene.

Cea mai importantă etapă a vizitei a urmărit familiarizarea europarlamentarilor cu realităţile din teren ale agriculturii româneşti, fiind vizitate fabrica de lactate Blejoi-Păuleşti, complexul vinicol de la Tohani, viile de la Budureasca, stâna de la Dealu Sasului.

Membri Comisiei de agricultură a Parlamentului European au efectuat o vizită în România săptămâna trecută, la iniţiativa eurodeputatelor PSD Daciana Sârbu şi Viorica Dăncilă, care au dorit să ofere colegilor europeni o perspectivă mult mai clară şi mai realistă asupra condiţiilor de viaţă şi de lucru ale agricultorilor români.

Motivaţia

„Această invitaţie a pornit de la dorinţa de a oferi europenilor o viziune clară asupra agriculturii româneşti. Criza a lovit agricultura şi în România. Chiar dacă toate statele europene suferă la acest capitol, agricultura noastră are şi probleme specifice, care vrem să fie cunoscute, pentru a fi discutate şi rezolvate în cadrul PE. Colegii au observat cu atenţie ce se întâmplă în România şi au ascultat ce aveau de spus reprezentanţii agricultorilor, având dorinţa de a lua în considerare dorinţele şi propunerile lor. Sperăm că în perioada următoare se vor vedea şi rezultatele concrete ale acestei vizite“, a afirmat Viorica Dăncilă.

„Pentru agricultura românească, integrarea europeană este, deocamdată, un eşec. Acest eşec trebuie asumat şi viitorul trebuie gândit pe baza unei evaluări realiste. Guvernarea trebuie să înceapă să gândească serios şi corect priorităţile şi nevoile agricultorilor români, iar Uniunea Europeană să-şi calibreze metodele la situaţia din România. Agricultura de subzistenţă este o realitate care nu poate fi schimbată cu soluţii standard, ci judecând corect situaţia din teren. În România se regăsesc 50% din totalul micilor agricultori din UE, iar Comisia este datoare să gândească soluţii pentru sprijinirea acestora, în special în condiţiile crizei actuale“, a declarat Daciana Sârbu.

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în sensul că nu am discutat acest subiect la Guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul naţional, în context european.

Un trai decent şi echitabil pentru fermieri

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se menţionează că România susţine alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de trai decent şi echitabil fermierilor, ţinându-se cont şi de rolul social important al agriculturii româneşti. De asemenea, trebuie să se menţină specificitatea zonelor rurale şi să se încurajeze dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, şi în continuare, finanţarea din bugetul comunitar şi naţional, iar banii alocaţi programelor majore să fie cu preponderenţă din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaţionalizare a PAC sau cu creşterea ponderii finanţării naţionale“ – Mihail Dumitru

Menţinerea plăţilor directe

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menţinerea celor doi piloni şi posibilitatea trecerii plăţilor de agromediu pe suprafaţă, pentru zone defavorizate, din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăţi directe şi măsuri de piaţă – prevede, printre altele, echilibrarea acestora cu cele existente la nivel european şi renunţarea la referinţa istorică, din cauza căreia fermierii români sunt plătiţi cu mai puţini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată Unice pe Suprafaţă, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmăreşte ca sprijinul direct să cuprindă şi o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversităţii, conservarea peisajelor rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5 ha) ar trebui reconsiderat şi stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii şi a conectării lor la pieţe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR doreşte păstrarea componentei de dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităţilor economice neagricole din rural şi să contracareze schimbările climatice.

Traian DOBRE

Aproape 2,8 miliarde de euro nerambursabile vor ajunge la beneficiarii FEADR

Suma este destinată susţinerii acelor măsuri de finanţare cuprinse în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi care sunt gestionate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. În numărul 14 al revistei noastre am publicat primele ajutoare financiare acordate beneficiarilor FEADR. În continuare, dăm publicităţii alte forme de sprijin

Finanţarea activităţilor nonagricole

Investiţiile pentru care s-au contractat proiecte în cadrul Măsurii 312 – „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi“ vizează activităţile nonagricole productive, respectiv:

• industria uşoară (articole de pielărie, încălţăminte, lână, blană, tricotaje, produse de uz gospodăresc, produse odorizante etc.);
• procesarea industrială a produselor lemnoase;
• mecanică fină, asamblare maşini, unelte şi obiecte casnice;
• producerea de ambalaje etc.

De asemenea, proiectele prevăd investiţii pentru:

• dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti de artizanat şi a altor activităţi tradiţionale nonagricole cu specific local (prelucrarea fierului, lânii, olăritul, brodatul, confecţio­narea instrumentelor muzicale tradiţionale etc.);
• înfiinţarea de mici magazine de desfacere a propriilor produse obţinute din aceste activităţi;
• servicii, pentru populaţia rurală, de croitorie, frizerie, cizmărie, de conectare şi difuzare internet, de mecanizare, protecţie fitosanitară, însămânţare artificială a animalelor, de reparaţii maşini, unelte şi obiecte casnice;
• achiziţionarea de echipamente de producere a energiei din alte surse regenerabile decât biocombustibilii (ca parte componentă a proiectelor).

Suma maximă nerambursabilă poate ajunge până la 200 mii de euro. Pentru această măsură, lansată în septembrie 2008, au fost depuse 2.203 cereri de finanţare, fiind contractate până acum 735 de proiecte, cu o valoare de aproape 100 milioane de euro, procesul de contractare fiind în desfăşurare.

Susţinerea activităţilor turistice

Prin Măsura 313 – „Încurajarea activităţilor turistice“ au fost contractate proiecte pentru:

• construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea structurilor de primire turistice (structuri agro-turistice şi alte tipuri de structuri de primire turistice realizate de o microîntreprindere);
• investiţii private în infrastructura turistică de agrement;
• construirea, modernizarea şi dotarea centrelor locale de informare în scopul promovării turistice, pentru dezvoltarea de sisteme electronice locale de rezervare şi pentru amenajarea de marcaje turistice;
• investiţii legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee de cale ferată cu ecartament îngust, precum şi pentru recondiţionarea echipamentelor şi utilajelor;
• investiţii legate de înfiinţarea şi amenajarea de trasee tematice (de exemplu: „Drumul vinului“, „Drumul olăritului“, „Drumul cioplitorilor în lemn“ etc.);
• elaborarea de materiale promoţionale (prima editare a materialelor în scopul promovării acţiunilor turistice: broşuri de prezentare, panouri de informare etc.)

Suma maximă nerambursabilă pentru încurajarea activi­tăţilor turistice poate ajunge până la 200 mii de euro.

Din septembrie 2008, când a fost lansată prima sesiune pentru depunerea de proiecte şi până în prezent, în cadrul acestei măsuri au fost depuse 811 cereri de finanţare şi au fost contractate 475 de proiecte, în valoare de 84,23 milioane de euro.

Interesul major l-a constituit, ca şi în cazul Programului SAPARD, componenta de finanţare a structurilor de cazare. Astfel, 416 beneficiari, care au semnat contractul de finanţare, au solicitat sprijin pentru construirea sau modernizarea de pensiuni, cabane etc.

Sprijinirea tinerilor fermieri

Contractele încheiate prin Măsura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri“ are ca beneficiari fermierii în vârstă de până la 40 de ani, persoane fizice sau juridice, care practică în principal activităţi agricole şi a căror exploataţie agricolă are o dimensiune economică între 6 şi 40 UDE, este situată pe teritoriul ţării şi este înregistrată în Registrul Fermelor/ Registrul Agricol.

Sprijinul financiar acordat este de 10.000 euro pentru o exploataţie agricolă cu dimensiunea minimă de 6 UDE, iar peste această dimensiune sprijinul pentru instalare poate creşte cu 2.000 euro/1 UDE, dar nu va putea depăşi 25.000 euro pentru o exploataţie agricolă.

Măsura de instalare a tinerilor fermieri s-a bucurat, încă de la lansarea acesteia, în decembrie 2008, de un interes foarte mare. Astfel, până în acest moment, au fost depuse 3.662 de cereri de finanţare, dintre care au fost contractate până acum 2.334 de proiecte. Valoarea proiectelor contractate depăşeşte 48,84 milioane de euro. Cu alte cuvinte, până în acest moment au fost instalaţi în mediul rural 2.334 de tineri fermieri.

Parteneriatul public-privat

Prin Măsura 431 – „Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului“, Submăsura 431.1 – „Construcţie parteneriate public-private“ se acordă fonduri pentru activităţi care asigură stimularea formării de parteneriate, pregătirea şi asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală.

Prin implementarea acţiunilor specifice ale LEADER, Grupurile de Acţiune Locală – beneficiarii Axei IV – trebuie să asigure îmbunătăţirea guvernanţei locale. De asemenea, implementarea acţiunilor presupune consolidarea coerenţei teritoriale şi implementarea de acţiuni integrate, ce pot conduce la diversificarea şi dezvoltarea economiei rurale, în folosul comunităţilor.

În sesiunea septembrie – octombrie 2009 au fost depuse 112 proiecte în valoare publică de aproximativ 5 milioane de euro, lucru deosebit de îmbucurător ţinând cont de noutatea absolută pe care o presupun aceste tipuri de finanţări.

Alte forme de sprijin

În afară de implementarea măsurilor mai sus menţionate, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) mai efectuează şi plăţile aferente măsurilor de sprijin pe suprafaţă, implementate de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Este vorba despre:

• Măsura 211 – „Sprijin pentru zona montană defavorizată“;
• Măsura 212 – „Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană“;
• Măsura 214 – „Plăţi de agro-mediu“;
• Măsura 611 – „Plăţi complementare directe“.

Pentru aceste măsuri, până în acest moment au fost efectuate plăţi de peste 659 milioane de euro.

În loc de concluzii

Rezumând activitatea APDRP în implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, se poate afirma că absorbţia fondurilor se desfăşoară în ritm accelerat şi eficient.

Acest număr impresionant de cereri de finanţare arată interesul deosebit manifestat de beneficiari, dar şi efortul major pe care Agenţia a trebuit să îl facă pentru a se asigura de implementarea eficientă şi corectă a proiectelor finanţate cu fonduri europene nerambursabile.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) este instrumentul prin care se acordă fonduri europene nerambursabile pentru investiţiile private şi publice care vor asigura dezvoltarea satelor din România.

Banii disponibili, respectiv fondurile nerambursabile pentru realizarea acestui program, sunt de peste 10 miliarde de euro. Din aceştia, peste 8 miliarde euro sunt alocate României de Uniunea Europeană prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), restul provenind de la bugetul naţional.

Firma John Deere şi-a propus să arunce motoarele poluatoare cu ardere internă la „coşul de gunoi“ al istoriei. În cadrul „revoluţiei verzi“, rezervorul de combustibil se va umple cu hidrogen (produs rezidual la fabricile de oxigen), iar pe ţeava de eşapament va ieşi apă şi nu gaze toxice.

„Suntem în căutare de surse de energie alternativă pentru tractoare şi maşini agricole. În viitor, nu este exclusă posibilitatea de utilizare a motoarelor hibride sau electrice. Știu că la divizia de sisteme de alimentare s-au făcut teste pe celule cu hidrogen“, a declarat dr. Thomas Engel, în exclusivitate pentru Lumea satului.

Domnul Engel este director general pentru Soluţii de Management în Agricultură (AMS – Agricultural Management Solutions) în cadrul Centrului European de Tehnologie şi Inovare (ETIC – European Technology and Innovation Center) din Kaiserslautern, Germania, care aparţine de John Deere Europa. Declaraţia a fost făcută cu ocazia aniversării a zece ani de la înfiinţarea ETIC.

În timpul discuţiei purtate, dr. Engel ne-a mai spus că nu putem vorbi de tehnologii ale viitorului, fără a avea în vedere senzorii calitativi, cum ar fi cei care pot spune câtă proteină este în produsul recoltat. Sau senzori predictivi, care sunt capabili să atenţioneze că undeva există o problemă, înainte ca maşina să se strice. Apoi, sunt senzori inteligenţi, care pot să trimită un semnal către fermier şi să-i spună ce piese trebuie comandate, pentru ca maşina să nu fie scoasă din producţie un timp îndelungat.

ETIC, ca sursă de soluţii virtuale

ETIC constituie o resursă primară pentru soluţii inteligente şi tehnologii avansate. Astăzi este considerat a fi unul dintre principalii furnizori de sisteme inteligente, de precizie, din Europa.

Centrul ocupă 10.000 mp şi cuprinde o clădire de birouri, laboratoare şi ateliere de lucru. Dacă tot vorbim de tehnologii ale viitorului, menţionăm că ETIC este echipat cu un sistem inovator de protecţie solară, cu senzori care controlează luminozitatea interioară. De asemenea, dispune de un sistem de încălzire geotermală şi un altul de răcire cu energie fotovoltaică. În comparaţie cu încălzirea clasică, pe bază de combustibili fosili, sau cu aparatele de aer condiţionat obişnuite, sistemele geotermale şi fotovoltaice contribuie la reducerea nivelului de emisii de CO2 cu peste 142 de tone anual.

Până la „revoluţia verde“, în cazul motoarelor nu se mai pot face prea multe. Aşa că inginerii urmăresc dezvoltarea sistemelor de automatizare, denumite soluţii inteligente (iSolutions). Menţionăm că toate acestea au la bază programe complexe de calculator şi, în loc de tastatură, sunt comandate cu ajutorul unui display color touch-screen (comandă dată cu degetul direct pe ecran).

Zece ani în agricultura de precizie

La aniversarea celor zece ani, dr. Thomas Engel a făcut o trecere în revistă a realizărilor acestei divizii.

În opinia domniei sale, John Deere este singurul producător de echipamente agricole care dezvoltă şi produce propriile sale componente de high-tech, cum ar fi receptoarele StarFire, regulatoare şi display-uri GreenStar pentru sistemele de orientare. Putem oferi consultanţă pentru integrarea soluţiilor telematice la oricare altă maşină.

Aproape un miliard de dolari pentru cercetare

John Deere investeşte continuu pentru produse avansate şi servicii noi. În 2009, compania a cheltuit 4,7% din încasările sale totale pentru cercetarea şi dezvoltarea de tehnologii inovatoare, adică 977 milioane de dolari SUA. În acest context, apariţia ETIC reprezintă un reper major. Este primul şi singurul de acest gen din Europa care cercetează tehnologii de avangardă în domeniile ingineriei avansate şi soluţiilor inteligente. Un centru similar mai există în SUA.

Conform celor spuse, ETIC şi-a deschis oficial porţile în vara anului 2000. Atunci erau doar 15 angajaţi care au început să dezvolte sisteme de orientare prin satelit şi aplicaţii telematice. Astăzi sunt 90 de specialişti.

Traian DOBRE

Corespondenţă din Kaiserslautern, Germania

Cum va pieri industria zahărului din România?

Materialul pe care îl supunem atenţiei provine din interiorul cultivatorilor de sfeclă şi producătorilor de zahăr. Recunoaştem că forma de redactare este greoaie, dar uşor de perceput pentru oamenii cu oarecare pregătire economică.

Scenariul scoaterii României de pe piaţa intracomunitară a fost gândit imediat după 1990, când companiile transnaţionale au decis să ne scoată de pe piaţă. Cu 32 de fabrici şi o capacitate de procesare de 600.000-700.000 tone de procesare a zahărului rafinat, România devenea concurentul cel mai temut pe piaţa europeană. Nu atât pentru guvernele ce decideau asupra politicii alimentare europene, cât pentru firmele din interiorul comunităţii constituite într-un cartel mondial care astăzi controlează tot ce se mişcă pe piaţa zahărului.

Marea conjuraţie

În această conjuraţie, României nu i s-a hărăzit nici măcar locul de outsider. Era prea periculos pentru ei ca o ţară agroalimentară cu condiţii ideale pentru cultivarea sfeclei şi cu o bază de procesare cu un asemenea potenţial să le strice afacerile. Aşa se face că, în anul de referinţă 2010, România, cu aportul nedezinteresat al cozilor de topor pe care le are în interiorul ţării, este pe cale să pregătească prohodul acestei industrii. Cum şi în ce condiţii? Prin instituirea la nivel naţional a unui sistem de fraudare de tip mafiot. Fermierii şi procesatorii din România, câţi au mai rămas, încearcă să dezvăluie acţiunile mafiei zahărului la nivel mondial, pornind de la două întrebări de bun simţ:

• De ce zahărul din import este mai ieftin decât cel produs în România, deşi costurile de producţie sunt aceleaşi, la care se mai adaugă şi transportul?

• De ce produsele alimentare de orice gen, care se vând repede, sunt mai ieftine importate decât produse în România?

Răspuns: pentru că guvernanţii noştri cu bună ştiinţă îi sprijină în primul rând pe cei care reprezintă interesele mafiei internaţionale.

Pornind de la reglementarea europeană

Să începem cu elementul cel mai nociv: scutirea plăţii TVA-ului. Reglementarea europeană în vigoare prevede ca, la importurile comunitare, firmele să nu plătească TVA la momentul importului (în vamă).

Scenariile fraudării

Ţara A. Să presupunem că un produs este realizat de firma A1 din ţara A, ţară de origine din spaţiul comunitar. Să presupunem că preţul de import era de 100 euro/tonă, fără TVA. Cu TVA de 19% de până acum, produsul costă pe piaţa românească 119 euro.

Ţara B. Produsul este importat de firma B1, din România, unde TVA era de 19%.

Firma B1 plăteşte firmei A1 100 de euro/tonă. La momentul importului, firma B1 nu plăteşte TVA.

Firma B1 vinde marfa în România cu 108 euro, dar de data aceasta cu TVA inclus, firmei B2.

După care firma B1 dispare (nu mai plăteşte TVA şi nici impozit pe profit).

Aşadar, firma B2 înregistra marfa cu valoarea de 90,7 euro/ tonă şi TVA 17,3 euro.

Firma B2 punea marfa în vânzare cu preţul de 95 euro, la care se calculează TVA corespunzător de 18 euro. Firma B2 câştiga 4,3 euro.

Preţul pe piaţă este acum de 113 euro/tonă, faţă de preţul de producţie de 119 euro. Marfa se vinde imediat.

Concluzie: de câte ori marfa trece o graniţă, ea se ieftineşte fraudulos, cu valoarea TVA a ţării importatoare. Prima firmă importatoare dispare, iar firma care pune marfa în vânzare are un preţ foarte bun, mult sub preţul corect al pieţei.

Firma B1 a câştigat 8 euro x 10.000 tonă/import = 80.000 euro. Fără niciun impozit sau taxă.

Firma B2 a câştigat 4,3 euro x 10.000 tonă /import = 43.000 euro. Şi a compensat TVA de 180.000 euro.

O combinaţie stranie

O marfă care se produce în România cu 119 euro/t se vinde „printr-un import fictiv“ cu 113 euro.

Combinaţia cea mai eficientă este atunci când marfa pleacă fictiv din România, adică doar pe hârtie, se exportă în ţara cutare, apoi hârtiile se reimportă în România. Costul de transport este minim (marfa nici nu a părăsit depozitul), iar plimbarea hărtiilor prin vămi a dus la ieftinirea ei cu suma valorilor TVA din ţările „străbătute“. E drept, mai sunt costuri legate de înfiinţarea firmelor care trebuie să dispară imediat ce importul a fost făcut, plus micile atenţii în vămi pentru camioanele care nu vor trece niciodată pe acolo. Dacă „pierderea de TVA“ s-a realizat într-o altă ţară, controlul naţional devine foarte dificil de realizat. Totodată, firma importatoare care „dispare“ trebuie să aibă clientul asigurat pentru a face vânzarea repede. Aceasta plăteşte repede, aşteptând cu banii pregătiţi.

Marele perdant

Cine pierde? Pierd producătorii corecţi şi pierde România, pe teritoriul căreia se vinde marfa. Dacă marfa ar fi fost corect importată, fără intermedierea firmei care „dispare“ şi cu plata corectă a TVA-ului, marfa ar fi costat minimum 119 euro/tonă.

În cazul zahărului, de exemplu, marfa ce provine din Grecia şi care tranzitează Bulgaria poate ajunge în România mai ieftină cu valoarea TVA de la bulgari (20%) şi cu TVA-ul din România de până acum de 19% – în mod real apare pe piaţă cu un preţ puţin mai mic decât preţul pieţei, cât să se vândă repede. Profitul se extrage de importatorul care „dispare“ din valoarea TVA neplătită.

Cum va pieri industria zahărului din România?

Exact aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, unde au fost închise toate fabricile de zahăr.

Aşadar, la un preţ de cost (valoarea produsului la poarta fabricii, preţ european) de 520 de euro/tona de zahăr, preţ fără TVA, o cantitate de 10.000 tone de zahăr adus din Grecia în formula frauduloasă de mai sus poate ajunge la noi la un preţ de 360 euro/tonă în România (433 euro/t în Bulgaria fără TVA). TVA pierdută de statul român: cel puţin 10.000 t zahăr x 520 euro/t x 19% TVA = 988.000 euro, dintr-un singur exerciţiu de import.

Aşa găsim astăzi în rafturi două preţuri la zahăr: preţul zahărului produs în România, care până la începutul lunii era de 3,49-3,89 lei/kg, şi preţul zahărului „din străinătate“ importat şi ambalat în România sau Bulgaria, de 2,5-2,65 lei/kg. Acesta, mai ieftin, se vinde primul. Fabricile româneşti pierd. Deţinătorii de magazine, deşi cunosc provenienţa şi metoda, acceptă afacerea, de dragul preţului mic.

Cât pierde statul român?

Statul nu pierde numai valoarea TVA la cantităţile importate, cât mai ales dimensiunea consecinţelor. Apreciem că, în primele trei luni ale anului 2010, au intrat în ţară cca 150.000 t, adică trei sferturi din producţia naţională.

Evident, fabricile de zahăr româneşti vor da faliment, iar fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr vor lua drumul Spaniei, în căutare de locuri de muncă.

Dar Statul? Statul, „care nu are bani de pensii şi salarii“, îşi permite să piardă de pe urma acestor tranzacţii fictive aproape 166 milioane de euro.

Au consemnat Iosif Pop, Dana Măcriş

Eu zic să nu ne bucurăm prea tare de recolta bogată din câmp. Au fost atât de multe ploi, încât au rodit îmbelşugat până şi culturile nefertilizate şi netratate. Un agronom ştie bine însă că o astfel de practică rudimentară duce la faliment. Dispunem astăzi de soiuri şi hibrizi excepţionali la toate culturile. Randamentele obţinute în această vară depăşesc mediile anilor agricoli buni. Asta dacă judecăm lucrurile doar agrotehnic.

Două elemente ale economiei de piaţă:

Organizarea. Când am realizat pericolul compromiterii culturilor, am făcut un program de recoltare pe ore din zi. Au fost perioade când am recoltat câte două-trei ore pe zi, dar cu acest sistem de reorganizare am reuşit să încheiem recoltarea rapiţei şi să o vindem la un preţ bun, de 1,13-1,14 lei/kg. Şi nu oricui, ci unor firme de prestigiu.

Tot ce am recoltat la grâu am vândut unităţilor de panificaţie la un preţ acceptabil, de 0,45-0,49 lei/kg. Întreaga cantitate am recoltat-o la maturitatea biologică a lanurilor, iar cei care dispun de grâu bun nu vor avea probleme cu valorificarea. Marfa bună are căutare, întrucât beneficiarii ştiu că nu vor avea parte de grâu, orz şi rapiţă de calitate inferioară.

Profitul. Într-o economie de piaţă, singurul criteriu de apreciere este profitul. În acest an el este dat de calitatea recoltei. Or, din acest punct de vedere vara este deosebit de nefavorabilă. La data când vorbim, grâul este supracopt, iar în unele locuri boabele încep să încolţească în spic. Specialiştii noştri din minister şi cercetare ar fi trebuit să-i prevină pe fermieri de acest pericol.

Marele pericol

Secerişul întârziat va avea ca rezultat declasarea producţiei şi livrarea grâului spre consumul de furaje. Probleme şi mai mari vor fi în cazul rapiţei care, căzută la pământ, nu poate fi recoltată decât cu maşini speciale, care nu prea sunt în România.

Desigur nu este cel mai dificil seceriş din istoria modernă a agriculturii. Dar el ar putea rămâne ca unul dintre cele mai păgubitoare, dacă ţinem seama de pierderile mari de recoltă.

Şi aş mai zice să nu dăm vina numai pe cei care vor să ia grâul cu japca de la ţărani. De ce oare domnii primari şi reprezentanţii producătorilor nu organizează centre comunale pentru depozitarea şi valorificarea cerealelor?

Ing. Gheorghe NIŢU, director general al SC Agrozootehnica Mihăileşti

Ca urmare a ploilor abundente, în prima decadă a lunii iulie puţini erau fermierii care reuşiseră să finalizeze recoltarea la orz şi rapiţă pentru a putea intra cu combinele în lanurile de grâu. Dacă la rapiţă preţurile i-au mulţumit, la orz au invocat cu toţii costurile dezolante. Abia începând cu 10 iulie s-au apucat de recoltat grâul, al cărui preţ se zice că nu va sări de 0,4 lei/kg. Cert este că ploile au dat peste cap toate calculele fermierilor. Din cauza lor, oamenii au pierdut bani cu uscarea cerealelor, iar indicii de calitate au tras şi mai mult în jos preţurile de valorificare, oricum mici. Cei cu care am discutat sunt fermieri cu suprafeţe cuprinse între 200 şi 700 ha din judeţele Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Mehedinţi, dar şi din Prahova şi Buzău.

Orzul, la un preţ derizoriu

În ceea ce priveşte valorificare orzului anul acesta, cei mai mulţi dintre producători l-au vândut la un preţ dezolant:

0,3 lei + TVA. „În agricultură e jalnic! Nici Guvernul şi, mai nou, nici Dumnezeu nu mai ţin cu noi“, ne spune doamna Costache Doina din Prahova, care susţine că, deşi a obţinut un orz de nota zece cu o producţie de 5.100 kg/ha pe unele parcele, nu a reuşit să scoată mai mult de 0,3 lei/kg, acelaşi preţ care i-a fost oferit şi la orzoaică. În condiţiile în care cheltuielile la un hectar de orz au fost undeva la 1.400 lei, acolo unde a obţinut producţii medii de 3.700 kg/ha a ieşit în pierdere. „În general, preţul de valorificare nu acoperă cheltuielile, singurul câştig rămânând subvenţia, dacă va mai veni“, mai spune doamna Costache.

Rapiţa, un preţ mai bun

Pantazi Gabriel din Călăraşi exploatează o suprafaţă de 520 ha, accentul punându-l pe grâu şi rapiţă. Anul acesta a vândut rapiţa la Comcereal Fundulea cu 1,13 lei/kg. A fost cultura care, până la momentul de faţă, i-a adus cele mai mari satisfacţii şi asta pentru că a folosit o tehnologie ce i-a permis coacerea mai timpurie a seminţelor şi implicit intrarea la timp în câmp.

La grâu anticipează un preţ de vânzare de cel mult 0,45 lei/kg. De aici, de la poarta fermei, el se multiplică în progresie geometrică până să ajungă în raftul magazinelor sub formă de pâine sau paste făinoase.

Valentina ŞOIMU

Să nu se înţeleagă că ar fi vorba de o acţiune de sabotaj. Ferească Dumnezeu! Nici măcar de o concurenţă neloială într-un anumit înţeles al definiţiei. Vecinii noştri nu fac altceva decât să treacă graniţa legal cu zeci sau sute de autocamioane încărcate cu grâu sau făină şi să le vândă intermediarilor ori procesatorilor români la preţuri incredibil de mici.

Asta nu pentru că ţara vecină ar avea supraproducţie, ci pentru că fermierii unguri se bucură de subvenţii mari nu numai de la Uniunea Europeană, ci şi de la bugetul naţional. Meticuloşi din fire, cum îi ştim, ei şi-au constituit depozite de grâne unde se face comerţ adevărat. Adică nu vine ţăranul să vândă cu sacul şi nici măcar cu căruţa. Comerţul cu grâne îl fac asociaţiile sau societăţile agricole care nu lasă fermierii la mâna comercianţilor. Grâul lor stă bine în silozuri până când îi vine rândul să fie vândut unităţilor de procesare din zonă, cam la acelaşi preţ la care îl exportă peste graniţă.

Fiind vorba de grâu subvenţionat, ungurii sparg pieţele din România. O fac nu numai prin preţ, ci şi prin calitate. Aşa stând lucrurile, la graniţa cu Ungaria fermierilor români le rămân două variante: prima, să vândă sub costul de producţie, respectiv cu 0,38-0,40 lei, cât se plăteşte astăzi pentru un kg de grâu. Ar mai fi şi varianta stocării pentru zile mai bune, dar şi în acest caz se vor lovi de concurenţa ungurilor, care stau cu camioanele încărcate şi pândesc orice cerere de grâu din partea fabricilor româneşti.

Iosif POP

O fizionomie esenţială de scădere a caracterizat pieţele cerealelor la începutul lunii iunie, dominate fiind de perspectivele globale favorabile, cu toate că previziunile referitoare la noua recoltă sunt bune.

Totodată, au apărut şi primele îngrijorări cu privire la starea culturilor agricole din Canada şi într-o anumită măsură şi din Europa, care au dus la creşterea preţurilor, cu excepţia celor din bazinul Mării Negre. Preţul grâului american, impulsionat de calitatea celui de primăvară, cu un conţinut ridicat în proteină, s-a redresat în ultima perioadă ca urmare a condiţiilor, cu umiditate în exces, din Canada.

Preţul grâului din bazinul Mării Negre a început să „piardă teren“, ceea ce a determinat declanşarea a numeroase vânzări.

Perspectivele cerealelor pentru anul de piaţă 2010/11

Producţia mondială de cereale este estimată la 1.776 milioane de tone, mai mică cu 9 milioane de tone faţă de recordul înregistrat în anul anterior de piaţă. Dacă condiţiile climatice din SUA şi China s-au ameliorat, cele din Canada, UE şi Rusia s-au deteriorat. Producţiile de grâu şi de porumb au fost revizuite în creştere, faţă de estimarea din luna mai, perspectivele de producţie fiind deteriorate în cazul orzului şi ovăzului.

Consumul mondial de cereale este estimat la 1.781,5 milioane de tone faţă de 1.762 milioane de tone cât se înregistra în anul anterior de piaţă. Utilizarea cerealelor pentru furaje, precum şi pentru producerea etanolului reprezintă motivele principale de creştere a consumului de cereale la nivel mondial.

Cantitatea de cereale, estimată a se utiliza în sectorul de producere a furajelor pentru animale, este cifrată la 755 milioane de tone, faţă de

753 milioane de tone, cât se înregistra în anul precedent de piaţă.

Stocul mondial de cereale este proiectat la 387,5 milioane de tone la sfârşitul anului de piaţă 2010/11, acesta fiind mai mic cu 9 milioane de tone faţă de stocul estimat în luna mai 2010.

Comerţul mondial cu cereale indică o creştere uşoară, acesta cifrându-se la 234 milioane de tone, cu importuri ridicate în America Latină şi America de Nord şi ceva mai mici în Orientul Apropiat şi ţările sub-sahariene. Producţiile mai scăzute de cereale din Canada se reflectă printr-o diminuare cu 1,6 milioane de tone a previziunilor de export, ceea ce face ca exportul de cereale să fie de 19 milioane de tone, faţă de 21 milioane de tone, cât s-au exportat în anul de piaţă 2009/10.

Principalele evenimente de pe piaţă începând cu luna iunie 2010

01.06 Argentina – guvernul anunţă autorizarea la export a cantităţii de 3,5 milioane de tone de grâu;
01.06 Coreea de Sud – producătorii de furaje pentru animale au anunţat achiziţionarea cantităţii de 330.000 tone de grâu furajer;
07.06 Coreea de Sud – producătorii de furaje pentru animale anunţă achiziţionarea cantităţii de 440.000 tone de porumb din SUA;
10.06 SUA – USDA anunţă că producţia de grâu este mai mare cu 0,7 milioane de tone faţă de estimarea din luna mai, porumbul destinat utilizării pentru producerea de etanol crescând în ultima lună cu 2,5 milioane de tone. Stocul de porumb a scăzut cu 6,19 milioane de tone;
11.06 Canada – CCB anunţă că, din cauza ploilor căzute, cca 3,3-5,1 milioane de hectare vor rămane necultivate;
13.06 Bangladesh – cumpără 100.000 tone de grâu;
14.06 SUA – preţul la termen al ovăzului a crescut, depăşind orice estimare ca urmare a ploilor căzute în Canada;
17.06 Vitenam – anunţă achiziţionarea cantităţii de 55.000 tone de grâu din Marea Britanie;
19.06 Egipt – anunţă achiziţionarea cantităţii de 120.000 tone de grâu din Rusia şi Kazakstan;
20.06 Arabia Saudită – anunţă achiziţionarea cantităţii de 990.000 tone de grâu din Germania şi Canada;
22.06 China – primele importuri de porumb din SUA au început să fie descărcate în porturile chinezeşti.

Grâul şi porumbul

Grâu – producţia este estimată la 666 milioane de tone, cu toate că se remarcă o ameliorare a condiţiilor climatice în SUA, Australia şi China.

Consumul mondial de grâu este estimat ca fiind în creştere, în special în zona Asiei.

Stocul mondial de grâu, aferent anului de piaţă 2010/11, este estimat la 201 milioane de tone, acesta fiind cel mai ridicat nivel din ultimii 9 ani de piaţă.

Comerţul mondial cu grâu, în 2010/11, este estimat la 120 milioane de tone, acesta fiind mai mic cu 2 milioane de tone ca urmare a contracţiei cererii venite din partea statelor din Orientul Apropiat. Cifrele privind schimburile comerciale ne arată că există un anumit interes pentru grâul furajer, venit din partea statelor din Extremul Orient, precum şi pentru grâul de panificaţie venit din partea Iranului şi Irakului.

Porumb – producţia mondială este cifrată la 824,5 milioane de tone, acesta fiind un nou record. Creşterea producţiei mondiale de porumb este pusă pe seama producţiilor bune din SUA, China şi Mexic. Ucraina şi Rusia au anunţat şi ele creşterea producţiei de porumb cu cca 2 milioane de tone, faţă de estimarea din luna mai 2010.

Consumul mondial de porumb este estimat la 830,5 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mult decât estimarea din luna mai. Creşterea consumului este pusă pe seama majorării cererii venite din partea producătorilor de etanol.

Stocul mondial de porumb de la sfârşitul anului de piaţă 2010/11 este estimat la 137 milioane de tone, faţă de 143 milioane de tone, cât s-a înregistrat la sfârşitul anului de piaţă 2009/10.

Comerţul mondial cu porumb, aferent anului de piaţă 2010/11(iulie-iunie), este cantonat în jurul cifrei de 88 milioane de tone ca urmare a creşterii consumului de carne în anumite state din Asia şi America Latină. China anunţă achiziţionarea a cca 1 milion de tone de porumb din SUA în perioada următoare.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

Se anunţă o piaţă bună pentru grâu

Preţul grâului creşte pe pieţele din Chicago şi Paris, în baza modificării în sens negativ a previziunilor pentru recolta din Rusia, dar şi pe fondul temerilor legate de consecinţele vremii defavorabile asupra producţiei de profil din Europa şi Asia Centrală. Grâul cu livrare în septembrie are un preţ de 5,135 dolari/busel la Chicago Board of Trade, în urcare cu 2,1%. Cotaţia grâului de panificaţie, cu livrare în noiembrie, a urcat cu 3,6% pe piaţa din Paris, la 159 euro tonă.

Preţul porumbului, în creştere

Pe piaţa internaţională, stocurile de porumb au fost mai scăzute decât s-a prognozat, ceea ce a dus la creşterea preţului acestuia. Acest lucru a dus la încurajarea pieţelor cerealelor în direcţia creşterii preţurilor acestora.

Orzul, doar ca furaj

Preţul orzului furajer a înregistrat creşteri în ultima săptămână ca urmare a previziunilor nu tocmai favorabile de producţie, dar şi datorită creşterii preţurilor celorlalte cereale furajere.

Uleiurile vegetale, în concurenţă cu petrolul

Preţul soiei a crescut în ultima săptămână pe fondul creşterilor înregistrate şi pe celelalte pieţe agricole şi mai ales ca urmare a creşterii preţului barilului de petrol. Argentina a rezolvat divergenţele comerciale pe care le avea cu China, referitoare la soia şi produsele derivate ale acesteia.

Uleiurile vegetale au înregistrat creşteri în această săptămână. Preţul uleiului din floarea-soarelui şi-a păstrat nivelul înregistrat în săptămână anterioară. Preţul seminţelor de floarea-soarelui a fost în creştere, ca urmare a evoluţiei pieţelor celorlalte uleiuri vegetale şi cererii constante existente, mai ales la nivel european.

Rapiţa pare să fie la mare căutare

Din cauza condiţiilor nefaste, Canada estimează producţia de rapiţă la cca 10 milioane de tone, ca urmare a faptului că fermierii au renunţat să mai cultive în zonele mlăştinoase ca urmare a cantităţilor mari de ploi căzute în ultima perioadă. Producţia mondială de rapiţă este cea mai mică din ultimii 3 ani. Preţul rapiţei este în creştere pe piaţa mondială datorită majorării cererii venite din partea procesatorilor şi producătorilor de biodiesel.

Dumitru Daniel SANDU

„Cred că nu greşesc dacă afirm că România este una dintre cele mai agricole, rurale ţări din Uniunea Europeană. Că este o ţară care încă mai are un decalaj important din punctul de vedere al dezvoltării economice“, a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune (PAC).

Evenimentul a avut loc la Bucureşti, fiind organizat de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Moderator a fost Gabriel Gherghescu, realizator de emisiuni la TVR.

În deschiderea lucrărilor, Niculae Idu, şeful Reprezentanţei CE, a amintit că, anul acesta, Comisia a lansat o consultare publică privind evoluţia PAC după 2013, în cadrul căreia mii de europeni şi-au exprimat opinia. După evaluarea contribuţiilor primite din statele membre, atât din partea autorităţilor, cât şi a societăţii civile, va fi prezentat un raport la Bruxelles. Ulterior, CE va publica un document politic, cel mai probabil în luna noiembrie, în care vor fi prezentate diferite scenarii privind viitorul PAC.

Populaţia din mediul rural – 45%

În prezentarea sa, Politica Agricolă Comună după 2013, posibile orientări strategice din perspectiva realităţii româneşti, Mihail Dumitru a făcut o radiografie realistă a satului românesc, arătând că populaţia din mediul rural reprezintă 45% din totalul ţării, în timp ce oamenii care lucrează în agricultură reprezintă 29,8% (2,1 milioane) din populaţia totală ocupată, faţă de 5,6% în UE. Aportul agriculturii la PIB (produsul intern brut) este de 6,4%, în comparaţie cu 1,8%, în UE – 27.

„România dispune de 14,7 milioane ha de teren agricol, din care 9,8 milioane ha eligibile. Avem 12.000 de ferme în agricultura comercială intensivă, care lucrează 5,1 milioane ha. Însă există un milion de ferme în agricultura extensivă de subzistenţă, care ocupă 3 milioane ha“, a menţionat ministrul.

Concluzia prezentării a fost că agricultura rămâne un sector important în economia reală, cu un important rol social, dar cu o competitivitate modestă. Aşa că nu e de mirare că, în cadrul schimburilor comerciale cu produse agroalimentare, a existat un deficit de 1.532 de milioane de euro în 2009.

Două tipuri de agricultură

Dumitru a reiterat ideea că România are două tipuri de agricultură, cu obiective, interese şi chiar soluţii de dezvoltare divergente, iar din acest motiv sunt necesare măsuri diferite de intervenţie. Aici a menţionat că există o agricultură agroindustrială, compusă din exploataţii de sute şi chiar mii de hectare, adaptată la piaţă şi relativ performantă din punct de vedere tehnic. Pe de altă parte, se menţine agricultura de mijloc, subdezvoltată, încadrată în modelul european de fermă familială mijlocie. Însă există şi agricultura de subzistenţă, cu foarte multe microexploataţii, care nu produc pentru piaţă, ci pentru auto-consum.

Ministrul nu a neglijat nici fiscalizarea redusă, în cadrul căreia a spus că există ferme mari de sute de hectare, pe persoane fizice, a căror producţie nu a fost impozitată.

Totodată, Mihail Dumitru a precizat provocările strategiei UE 2020, cum ar fi creşterea economică şi ocuparea locurilor de muncă, securitatea alimentară şi creşterea verde.

Traian DOBRE

Documentarul pe care îl supunem atenţiei a fost realizat la Palatul Victoria, fiind opera unui grup de specialişti coordonaţi de doamna Andreea Vass, consilier personal al prim-ministrului Emil Boc.

Doamna Vass ţine să precizeze că şi-a propus să deseneze cât de sistematic posibil tabloul fiscal european şi locul României în acest tablou. Ea urmăreşte două axe:

- tendinţa impunerii fiscale în ultimul deceniu (2000 – 2010) şi
- decalajele europene de preţuri la alimente (carne, pâine, lapte, ouă, cereale), băuturi, tutun, în 2009.

OBSERVAŢII CHEIE:

- România: locul 4 în UE-27 la cele mai mici rate de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, dar tot pe locul 4 la cel mai ridicat nivel al cotei standard de TVA, în 2010.
- România: locul 2 în UE-27 în ceea ce priveşte cele mai mari reduceri ale impozitării veniturilor persoanelor fizice în perioada 2000-2010 (de la 40% la 16%), după Bulgaria (de la 40% la 10%).
- România: locul 6 în UE-27 la cele mai mici rate de impozitare a profiturilor companiilor în 2010.

Doamna Vass nu vorbeşte nimic despre impozitarea pensiilor, ceea ce ar putea să ne conducă la gândul că preşedintele României ar putea fi socotit un deschizător de drum într-un scenariu aberant de eliminare fizică a acestei categorii de supravieţuitori aflaţi la capătul unei existenţe materiale fără asemănare în Europa.

Impozitarea muncii, a consumului şi a capitalului în 2008

Impozitarea în UE-27 rămâne ridicată, fiind cu peste o treime mai mare decât cea din SUA şi Japonia.

România impune cea mai mică povară fiscală totală din UE şi încasează cele mai mici venituri fiscale în PIB în UE-27, în 2008.
România impozitează veniturile din muncă cu 29,5%, sub media europeană de 34,2% în 2008.
România impozitează consumul cu 17,7%, sub media europeană de 21,5% în 2008.

Nivelul preţurilor în UE-27 în 2009:

- România, Bulgaria şi Polonia au niveluri ale preţurilor între 30% şi 40%, sub media europeană.

- România:
– locul 2 în UE-27 la cele mai mici preţuri la carne (58%);
– locul 3 în UE-27 la cele mai mici preţuri la pâine şi cereale (61%);
– locul 11 în UE-27 la cele mai mici preţuri la lapte, brânză şi ouă (93%).

Rata de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în 2010

România: locul 4 în UE-27 la cele mai mici rate de impozitare

- Cele mai mari rate ale impozitării pe veniturile cele mai ridicate (în cazul cotelor progresive): Suedia (56,4%), Belgia (53,7%), Olanda (52%).
- Cele mai mici rate ale impozitării pe venituri: Bulgaria (10%), Cehia şi Lituania (15%), România (16%)
- În perioada 2000-2010:
- cele mai mari reduceri ale impozitării veniturilor au fost în Bulgaria (de la 40% la 10%), România (de la 40% la 16%), Slovacia (de la 42% la 19%).
– Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Marea Britanie (de la 40% la 50%) şi Suedia de la 51,5% la 56,4%).

Rata standard a TVA în 2010

Rata standard a TVA variază între 15% în Cipru şi Luxemburg şi 25% în Danemarca, Ungaria şi Suedia

• Tendinţe de creştere în UE-27: 20,2% de la 19,8% în 2009

• În perioada 2000-2010:

– TVA a scăzut doar în Slovacia (de la 23% în 2000 la 19% în 2010) şi în Cehia (de la 22% la 20%).
– Cele mai mari creşteri: România (de la 19% la 24%), Grecia (de la 18% la 23%) şi Cipru (de la 10% la 15%).

România impune cea mai mică povară fiscală din Uniunea Europeană

- Tendinţele europene în materie de impozitare sunt de scădere:

– UE-27: de la 39,7% în 2007 la 39,3% în 2008;
– Ţări cu cea mai mică povară fiscală: România (28%), Letonia (28,9%), Slovacia (29,1%), Irlanda (29,3%);
– Ţări cu cea mai mare povară fiscală: Danemarca şi Suedia (aproximativ 50%).

- În perioada 2000-2008:
– Cele mai mari reduceri ale ponderii fiscalităţii în PIB: Suedia, Slovacia, Finlanda
– Cele mai mari creşteri ale ponderii fiscalităţii în PIB: Malta şi Cipru

Nivelul preţurilor în UE-27 în 2009

Alimente şi băuturi fără alcool România:

– locul 3 în UE-27 la cele mai mici niveluri de preţ la pâine şi cereale;
– locul 2 în UE-27 la cele mai mici niveluri de preţ la carne;
– locul 11 în UE-27 la cele mai mici niveluri de preţ la lapte, brânză şi ouă;

• Raportul între nivelul preţurilor unui coş de consum comparabil de alimente şi băuturi fără alcool în ţările cele mai sărace şi în cele mai bogate a fost de 1: 2.

• Cel mai mare nivel al preţurilor: Danemarca (+40% peste media UE-27).

• Ţări cu niveluri ale preţurilor între 10% şi 30% peste media europeană: Irlanda, Finlanda, Luxemburg, Austria, Belgia, Germania şi Franţa.

• Ţări cu niveluri ale preţurilor cu până la 10% sub media europeană: Olanda, Spania, Marea Britanie, Slovenia, Malta şi Portugalia.

• Ţări cu niveluri ale preţurilor între 10% şi 30% sub media europeană: Letonia, Slovacia, Estonia, Ungaria, Cehia şi Lituania.

Pâine şi cereale – nivelurile de preţ au variat între 52% din media UE-27 în Bulgaria, 58% în Polonia, România (61%) şi 146% în Danemarca, 132% în Irlanda.

Carne – preţurile au variat între 56% în Polonia, 58% în România şi 131% în Danemarca, 128% în Austria.

Lapte, brânză şi ouă – nivelurile de preţ au variat între 63% în Polonia, 77% în Lituania şi 137% în Irlanda şi Cipru.

DIGESTIA ANAEROBĂ

Conştientizarea puternică a problemelor legate de poluare, asociate cu o gestiune inadecvată a gunoiului de grajd şi a deşeurilor organice, subliniază nevoia găsirii unor soluţii pentru a face faţă problemei.

Deşi Digestia Anaerobă (DA) a fost folosită în mod tradiţional pentru tratarea deşeurilor, reducându-i impactul asupra mediului într-o manieră inodoră şi a costului efectiv, beneficiile procesului se extind datorită potenţialei utilizări a rezultatelor DA (biogazul şi digestatul). Costurile din ce în ce mai mari ale petrolului şi gazelor naturale au determinat o creştere a interesului pentru energie regenerabilă de căldură, electricitate şi combustibil, astfel DA urmând a fi folosită şi în acest scop.

Mai mult, în afară de furnizarea energiei regenerabile, fabricile de DA au şi următoarele avantaje: reducerea emisiilor din gunoiul de grajd şi producerea de îngrăşăminte organice valoroase. Toate acestea fac din biomasă şi o nouă sursă de venituri pentru agricultori.

Există un număr de metode, disponibile în prezent pentru exploatarea biogazului produs, majoritatea fiind utilizate la generarea electricităţii sau la producerea energiei termice. În plus, acesta poate fi, de asemenea, injectat în reţeaua de gaze naturale, folosit pentru cogenerare (căldură şi putere combinate), dar şi drept combustibil auto.

ARGUMENTE

Codigestia reziduurilor agricole, gunoiul animalier de grajd şi alte tipuri de deşeuri organice potrivite pentru uzinele de biogaz reprezintă un proces integrat. Pe fondul producerii energiei regenerabile, procesul include împletirea beneficiilor agricole cu cele de mediu, cum ar fi :

- îmbunătăţirea eficienţei fertilizării;
- mai puţine emisii de gaze cu efect de seră;
- reciclarea deşeurilor într-un mod ieftin şi nepoluant;
- reducerea noxelor din mirosuri şi din vectorii cauzatori de boală.
- posibilităţile de reducere a germenilor patogeni prin salubritate;
- generarea veniturilor prin producerea energiei regenerabile.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU
-  va urma –

Tractoarele Same Iron3 sunt concepute pentru a furniza nivele maxime de productivitate, încorporând o multitudine de caracteristici hi-tech şi confortul deosebit care este conferit numai de maşini cu putere mare. Aceste tractoare sunt destinate utilizatorilor cu exigenţe şi pentru progresul tehnic, respectiv agricultorilor cu suprafeţe mari de teren şi cu sarcini grele de lucru.

Cu o distribuţie optimă a greutăţii, un design inovativ a legăturii în trei puncte, şi cu puterea motorului Deutz, tractorul Iron 3 este imbatabil pentru aplicaţiile tehnice de mare intensivitate. Structura inteligentă a tractorului Iron3 se traduce prin puterea mare de tracţiune când este vorba de o prelucrare deosebit de grea a terenului. Centrul de rotaţie instantaneu (DRP) – punctul în care este focusat centrul de greutate – se mişcă pe longitudinea axei tractorului, asigurând întotdeauna maximă aderenţă a tractorului.

Noul ambreiaj hidraulic

Manevrabilitatea lui Iron3 este sporită de inversorul hidraulic fără ambreiaj: este un dispozitiv care face schimbarea între mersul în faţă şi mersul înapoi, lin, fără efort, în special la terminarea brazdelor şi în spaţii înguste. Ambreiajul lucrează şi în pantă şi la viteze de până la 13 km/h şi este controlat de o manetă accesibilă, poziţionată sub volan, fără a fi necesară apăsarea ambreiajului.

IRON3 210 – date tehnice

- Motor TCD 2013 L06 2V DCR;
- Putere maximă (CP/kW) 220/162;
- Putere omologată 2000/25/EC la viteza nominală a motorului (CP/kW) 213/157;
- Motor compatibil cu Biodiesel 100%;
- Mecanism de reglare electronică a motorului;
- Cuplu maxim (Nm) 836;
- Viteza la cuplu maxim (rotaţie/minut) 1.500-1.700;
- Cilindri – 6;
- Mecanism de ridicare electronic cu sistem antioscilant;
- Capacitate de ridicare (kg ) 10.000;
- Greutate cu cabină (kg) 7.520;
- Baterie: 12V/180h/800A;
- Gestiune electronică a transmisiei, cutie de viteze 27F+27R PTO spate: 540/540e/1000/1000 e RPM;
- Transmisie POWERSHIFT
- Unghi de viraj 52°;
- Roţi 480/70R34 faţă şi 580/70R42 spate.

Sistem de frânare electronic

Noul Iron 3 este echipat cu un sistem de frânare operat electric. Acest sistem inovativ îmbunătăţeşte acţiunea de frânare a tractorului, aducând utilizatorului o siguranţă sporită şi confort de operare. Sistemul electronic de frânare înlocuieşte familiara manetă de frână de mână instalată pe tractoare. Utilizată de către operator din cabină, dispozitivul este cuplat direct la frâna de mână a tractorului, generând o forţă de 4.000 M maximum.

Motor Deutz – 7 litri

Motorul Deutz Common Rail (DCR) turbo intercooler cu sistemul Evacuare Internă Recirculare Gaz, injecţie electronică, circuit dual de răcire (lichid/ulei), şi răciere combustibil pentru eficienţa de combustie. Acestea sunt doar câteva dintre principalele specificaţii adoptate de către noile Deutz 2013 seria

EURO III, motoare adaptate pentru tractoarele Iron3-210.

Cabina Iron3 este echipat cu o cabină cu sistem de suspensii integrate care protejează operatorul de vibraţii. Aceasta asigură de asemenea un confort acustic deosebit, asigurat de geamurile dublate.

Cabina este dotată cu scaun cu suspensie pneumatic, scaun pasager cu centură de siguranţă, aer condiţionat, 4 faruri de lucru anterioare şi 4 posterioare, ştergător geam, oglinzi retrovizoare.

Raluca FLUERAŞ

Domnia sa se expune în această calitate cu dorinţa de a institui un sistem de monitorizare a tuturor preţurilor care operează în România. Începând, probabil, cu preţul cepei degerate şi sfârşind cu cel al produselor de însemnătate în economia românească, inclusiv cu importurile de lux şi de mare valoare comercială. Totul va fi monitorizat şi afişat public pentru a orienta cumpărătorii spre locaţiile cu cele mai competitive preţuri.

Motivaţia

Domnia sa susţine că demersul este unul logic şi ţine de dezordinea de pe piaţa produselor industriale şi agroalimentare. Publicând lista de „observare a preţurilor“, dl. Videanu are credinţa că în trei-patru luni România va reuşi să înlăture abuzurile existente pe piaţa comercială, aflată în afara unui control normal. El îşi motivează optimismul pornind de la experimentul Greciei, ţară în care sistemul de observare şi afişare a condus la scăderea preţurilor cu 7%.

Dimensiunea monitorizării

Încă nu o ştim şi aşteptăm cu nerăbdare să observăm dacă ea va coborî vederea un deva la nivelul pătlăgelei sau va urca sus, acolo unde se produc marile fraude. Pentru că dacă am extrapola, un abuz în construcţia unui kilometru de autostradă face mai multă pagubă decât toate scumpirile nejustificate ce au loc la nivelul ţării pe piaţa ţărănească.

Să nu anticipăm însă finalitatea „observaţiilor“ dlui. Videanu şi nici măcar să acceptăm batjocura opozanţilor săi care susţin că ne aflăm în faţa unui act de intoxicare a opiniei publice cu nişte inventive aflate în afara problemelor care distorsionează funcţionarea economiei de piaţă în România.

Dana MĂCRIŞ

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) – IBNA Baloteşti, cu sediul în Baloteşti Str. Calea Bucureşti nr. 1, judeţul Ilfov, derulează, începând cu data de 11 iunie 2010, proiectul plan de promovare a produselor şi serviciilor INCDBNA, cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare nr. 140 din 11 iunie 2010, încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional „Creşterea Competitivităţii Economice” (POS CCE).

Valoarea totală a proiectului este de 400.000 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 389.700 lei. Valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR este de 323.451 lei, cea din bugetul naţional este de 66.249 lei, iar valoarea neeligibilă a proiectului este de 10.300 lei.

Proiectul se va implementa în localitatea Baloteşti, judeţul Ilfov pe o durată de 6 luni.

Obiectivul principal al proiectului este realizarea unui plan strategic de dezvoltare, promovare şi marketing pentru valorificarea superioară a produselor şi serviciilor în vederea îmbunătăţirii managementului instituţional al INCDBNA – IBNA Baloteşti.

Detalii suplimentare puteţi obţine de la:

Elena GHIŢĂ – director de proiect
Tel.: 021 3512084, fax: 021 3512080,
e-mail: elena.ghita@ibna.ro