Agro BUSINESS

Articolele pe care le supunem atenţiei la această rubrică poartă girul a două dintre personalităţile cu probitate profesională implicată direct în mecanismul accesării fondurilor europene şi bugetare de către fermierii români.

Este vorba de doamna Cornelia MIHAI – director general MADR şi doamna Veronica TONCEA, director general al Fondului de Garantare a Creditului Rural. Am apelat la această soluţie publicistică în ideea de a înlătura unele deficienţe de comunicare, care, în unele cazuri creează confuzii în derularea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Principalii parteneri din domeniul bancar

În perioada aprilie-mai 2010 au fost organizate o serie de întâlniri între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – AM PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Fondul de Garantare a Creditului Rural şi principalele bănci comerciale active pe piaţa românească, în scopul identificării unor soluţii eficiente de sprijinire a sectorului agricol românesc de către instituţiile financiare.

La aceste întâlniri au fost invitate 17 bănci comerciale, în urma discuţiilor manifestându-şi interesul pentru o colaborare formală cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, următoarele bănci: CEC Bank, Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Transilvania, Unicredit Ţiriac Bank şi Alfa Bank.

Măsuri de accelerare a absorbţiei fondurilor: „Sistemul de Creditare“

Semnarea unui protocol între MADR – Bănci – ARB – FGCR, cuprinzând:

- Informarea şi promovarea într-un cadru comun privind PNDR şi serviciile oferite de instituţiile bancare şi FGCR

- Adoptarea formatului „scrisorii de confort“ care a fost introdusă în procedurile Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, începând cu primele sesiuni ale anului 2010, pentru beneficiarii selectaţi în cadrul măsurilor de investiţii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

- Soluţii de finanţare pentru proiectele PNDR

Identificarea posibilităţilor de finanţare a start-up-urilor:

- Distinct de întâlnirile din cadrul grupului de lucru constituit la iniţiativa Asociaţiei Române a Băncilor, Autoritatea de Management pentru PNDR a iniţiat o serie de discuţii punctuale cu fiecare dintre băncile care au agreat propunerea de semnare a protocolului de colaborare, în vederea găsirii unor soluţii fezabile pentru sprijinirea start-up-urilor beneficiare ale PNDR.

Până în prezent au fost semnate protocoale de colaborare cu CEC Bank, Banca Română de Dezvoltare, urmând ca în perioada următoare să se finalizeze colaborarea şi cu Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Transilvania şi Alpha Bank.

„Sistemul de garantare“

Introducerea sistemului de garantare cu finanţare din PNDR – instrument de contracarare a efectelor crizei economice, care vine în sprijinul beneficiarilor PNDR facilitând accesul acestora la creditele necesare pentru derularea investiţiei sprijinite prin Program:

- Beneficiari ai garanţiilor – beneficiarii măsurilor 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole“, 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, 312 „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi“ şi 313 „Încurajarea activităţilor turistice“;

- Alocare financiară din PNDR – 220.000.000 euro, din care 190.000.000 pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul agricol şi 30.000.000 euro pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul neagricol;

- Instituţia responsabilă de gestionarea schemelor de garantare, selectată de MADR – Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR):

- martie 2010 – a fost semnată convenţia de finanţare MADR – FGCR;
- aprilie 2010 – au devenit operaţionale schemele de garantare.

Totodată, în contextul iniţierii protocoalelor de colaborare menţionate, Fondul de Garantare a Creditului Rural a demarat o campanie de informare în teritoriu a beneficiarilor măsurilor 121, 123, 312, 313 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cu privire la lansarea schemelor de garantare şi a oportunităţilor pe care acestea le oferă în vederea facilitării contractării unui credit de la o bancă comercială, pentru derularea investiţiei finanţate prin PNDR.

Culturile cerealiere, jumătate  din suprafaţa cultivată

Jumătate din suprafeţele statelor membre UE este utilizată pentru agricultură, fapt ce a contribuit la creşterea importanţei acestui domeniu pentru mediu şi la sporirea interesului pentru culturi ecologice, de calitate superioară.

Datorită suprafeţei ocupate şi a importanţei în alimentaţia umană şi animală, cerealele constituie cea mai mare cultură din lume, predominante fiind porumbul, orzul, ovăzul şi orezul. Conform datelor statistice, culturile cerealiere ocupă 30% din suprafaţa agricolă utilizată în statele UE. Cu toate acestea,  anumite zone balcanice sunt ocupate în proporţie de 50%: Sud-Vest Oltenia şi Ilfov, regiuni din estul Europei (în Ungaria, Slovacia, Polonia), din nordul Europei (în Danemarca, Finlanda) şi din sud (regiuni din Italia).

O suprafaţă mai mică este ocupată în partea de sud a Europei, în anumite regiuni alpine, pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice, în nordul Suediei, Portugalia, Spania şi Italia, acolo unde culturile cerealiere reprezintă mai puţin de 10% din suprafaţa agricolă utilizată.

De asemenea, ţările care manifestă o preferinţă pentru păşuni şi nutreţuri alocă o suprafaţă relativ mică pentru cereale: Belgia, Franţa, Olanda şi Irlanda.

Producţia de grâu

Cultura cerealieră cu cea mai largă răspândire în spaţiul european este grâul, cu un procent de 46% din producţia de cereale, respectiv 120 milioane tone, pe o suprafaţă de 24 milioane hectare (2007).

De menţionat faptul că sunt doar cinci regiuni UE necultivatoare de grâu: Principatul Asturias în Spania, Valea Aosta şi provincia autonomă Bolzano în Italia, Mellersta Norrland şi Ovre Norrland în Suedia.

Peste 50% din producţia totală de grâu se realizează în 21 regiuni, din care 10 se află în Franţa (Centru, Picardie, Ile-de-France, Bretagne etc.), principalul cultivator cu o producţie de 33 milioane tone, urmat de Germania, cu 20,9 milioane tone, din 8 regiuni. Următoarele locuri sunt ocupate de Marea Britanie (8,3 mil. tone) şi Polonia.

Producţia de porumb

Culturile de porumb au reprezentat 18% din producţia de cereale în anul 2007, cu  47,5 mil. tone. Din cele 14 regiuni care adună 50% din totalul producţiei, 7 sunt în Franţa (Aquitaine, Alsace, Centru etc.), 4 în Italia (Veneto, Lombardia, Piemonte, Friuli-Venezia Giulia) şi câte o regiune în Ungaria, Spania şi Germania. România este al patrulea producător de pe piaţa UE, cu cea mai mare suprafaţă destinată cultivării porumbului, 2,5 mil. hectare, şi cu o producţie de 3,9 mil. tone.

Condiţiile specifice de climă împiedică dezvoltarea culturilor de porumb în ţările din nordul Europei: Irlanda, Marea Britanie, Danemarca, Estonia, Finlanda, Suedia şi Letonia.

Producţia de rapiţă

Dezvoltarea interesului pentru sursele de energie regenerabile din ultimii ani  a condus la creşterea producţiei de rapiţă, în special în zonele cu climă temperată, aceasta ajungând la un total de 18,1 mil. tone.

50% din producţie se datorează Germaniei, principalul cultivator, cu 5,3 mil. tone în 8 zone, Franţei, cu 4,6 mil. tone în 4 regiuni, urmată pe locul trei de Polonia, cu 2,1 mil. tone.

Suprafeţe agricole utilizate pentru culturi permanente

Culturile permanente, respectiv plantaţiile de pomi fructiferi, măslini, vii, în general cele ce rezistă cel puţin cinci ani consecutivi, se regăsesc în special în regiunile cu climă mediteraneană, pe suprafeţe mult mai mici decât cele ocupate de culturile cerealiere. Datorită valorii adăugate anuale pe care o generează şi gradului de folosinţă în consum, aceste culturi sunt predominante în spaţiul rural, jucând un rol important nu numai în conturarea peisajelor, ci şi în bilanţul de mediu al agriculturii.

Din cele 14 regiuni ale căror culturi permanente depăşesc 30% din suprafaţa agricolă utilizată, 10 se află în bazinul mediteranean: zone din Spania, ale cărei plantaţii de portocali reprezintă 27% din totalul suprafeţelor din UE cu aceeaşi destinaţie; Italia, în regiunile Campania, Calabria, Sicilia; regiuni din Portugalia şi Franţa.

Dana MĂCRIŞ

Sprijinirea redresării economice şi investiţiile în tineretul Europei şi în infrastructurile de mâine reprezintă priorităţile proiectului de buget 2011 adoptat de Comisie la 27 aprilie 2010. Dintr-un total de 142,6 miliarde euro, aproximativ 64,4 miliarde euro sunt destinate acţiunilor din domeniul redresării economice (+3,4% faţă de 2010). În plus, fondurile consacrate iniţiativelor emblematice ale strategiei UE 2020 (pentru creştere) reprezintă aproximativ 57,9 miliarde euro (aproximativ 40% din buget).

Principalele priorităţi: creşterea durabilă şi incluziunea socială

„Proiectul de buget are ambiţia de a continua, în colaborare cu statele membre ale UE, promovarea redresării economice, în special în favoarea populaţiilor cele mai vulnerabile, în perioada actuală, ulterioară crizei, în paralel cu reflectarea, la nivel bugetar, a noii abordări globale a UE în materie de creare de locuri de muncă şi creştere economică,“ a declarat dl Janusz Lewandowski, comisarul UE pentru programare financiară şi buget.

„Noul proiect de buget stimulează Europa şi pe cetăţenii acesteia să dezvolte o economie a viitorului, ai cărei piloni sunt cercetarea şi dezvoltarea, precum şi creşterea durabilă şi incluziunea socială. Acest proiect de buget este menit să pregătească mai bine tineretul european pentru viitor, să incite întreprinderile mici şi mijlocii să utilizeze pe deplin fondurile UE pentru a putea ieşi din criză.“

Un buget consacrat unei creşteri economice durabile

În prezent, fondurile structurale şi Fondul de coeziune sunt într-o fază de implementare activă pe teren. Cu toate că angajamentele pentru proiecte noi cresc cu 3,2%, creditele de plată pentru proiectele în curs cresc cu 16,9%, depăşind valoarea de 42,5 mi­liarde euro.

Se aşteaptă ca această creştere a plăţilor să contribuie în termeni reali la stimularea necesară a economiilor naţionale, promovând, în acelaşi timp, ajustarea structurală necesară trecerii la modelul de creştere economică durabilă definit de UE în Strategia pentru creştere şi locuri de muncă, adoptată recent. Executarea Planului european de redresare economică va contribui, de asemenea, cu peste un miliard de euro la finanţarea implementării pe teren a proiectelor energetice convenite în 2009 şi care debutează în 2010 în domeniul captării şi al stocării carbonului, energiei eoliene offshore şi infrastructurii energetice. În mod similar, suma de aproximativ 500 mi­lioane de euro va finanţa proiectele IT convenite privind banda largă în zonele rurale.

Finanţările agricole rămân stabile

În timp ce finanţările pentru cheltuielile de piaţă, ajutoarele directe din cadrul politicii agricole comune (PAC) şi dezvoltarea rurală vor rămâne stabile, finanţările destinate protecţiei mediului prin intermediul programului Life+ vor creşte cu +8,7%, atingând valoarea de 333 milioane de euro.

UE, ca actor mondial

Menţinerea nivelului de finanţare pentru UE ca actor mondial este confirmată prin trei propuneri principale:

- consolidarea angajamentului luat de UE la Conferinţa ONU din toamna anului trecut privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (65 milioane de euro);

- consolidarea sprijinului acordat de UE ţărilor în curs de dezvoltare în vederea combaterii schimbărilor climatice (65 milioane de euro);

- alocarea unei sume destinate încurajării dezvoltării economice şi sociale a comunităţii turco-cipriote (25 milioane de euro).

Regândirea cercetării

Proiectul de buget 2011 prevede, de asemenea, creşterea investiţiilor consacrate cercetării, dezvoltării şi inovării, infrastructurii şi capitalului uman. Suma alocată celui de al 7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică va creşte cu 13,8%, atingând 8,6 miliarde euro. Nu s-a investit niciodată atât de mult în acest program. Doar cercetarea şi dezvoltarea nu pot impulsiona redresarea economică: reţelele transeuropene de transport şi energie vor beneficia de 1,3 miliarde euro (o creştere de 16,8%), în timp ce Programul pentru competitivitate şi inovare (PCI) va primi cu 4,4% mai multe fonduri în comparaţie cu 2010 (549 milioane de euro).

Un buget pentru viitorul tineretului nostru

„Peste 20% din tinerii din Europa sunt şomeri“, a declarat Janus Lewandowski. Acest lucru este de neconceput. Bugetul UE trebuie să îi ajute pe tineri să se pregătească pentru cariera profesională, prin intermediul educaţiei sau al schimburilor.“

În acest scop, finanţarea programului Învăţare de-a lungul vieţii va creşte cu 2,6% (1,1 miliarde euro), punând astfel la dispoziţia studenţilor peste 200.000 de burse Erasmus. De asemenea, 120.000 de participanţi vor primi finanţare prin intermediul programului Tineretul în acţiune, care alocă 127 milioane de euro (+1,6%) pentru sprijinirea recrutării tinerilor prin intermediul unor activităţi de învăţare nonformală.

Ce urmează?

„Acesta este primul buget elaborat în conformitate cu Tratatul de la Lisabona“, a explicat

dl Janusz Lewandowski. Principalele două diferenţe sunt următoarele: în primul rând, întreaga procedură este mult mai rapidă decât până în prezent, având în vedere că acum există o singură lectură în Parlamentul European, faţă de două în trecut. În al doilea rând, Consiliul şi Parlamentul deţin, pentru prima oară, competenţe egale în ceea ce priveşte adoptarea bugetului. Aceasta presupune, mai mult ca oricând, consolidarea cooperării dintre cele trei instituţii ale UE implicate în acest proces.“

Dana MĂCRIŞ

În urmă cu 12 ani, asociaţiile profesionale din domeniul agroalimentar atrăgeau atenţia asupra faptului că evaziunea fiscală va face ca o populaţie săracă să nu-şi permită nici măcar alimente ieftine.

S-a întâmplat exact aşa!

Guverne la rând, consiliate de evazionişti, au considerat că, acceptând în mod tacit evaziunea fiscală, alimentează piaţa agroalimentară cu produse ieftine, făcând un soi de protecţie socială.

A fost o politică ce s-a dovedit a nu avea picioare lungi şi iată că în aceste luni asistăm cum o ţară secătuită de resurse se zbate să supravieţuiască.

Ce a obţinut România, după ce 20 de ani a fost condusă de guverne ce au permis evaziunea ca mijloc de protecţie socială?

Demers pentru implementarea taxării inverse

De 12-15 ani încoace, asociaţiile profesionale precum şi partide aflate în opoziţie (aceleaşi partide când au ajuns la putere au uitat să implementeze măsurile) au solicitat reducerea TVA la produsele alimentare. Ne-am lovit permanent de un refuz categoric al celor care conduceau destinele agriculturii şi ale finanţelor.

De vreo 2-3 ani, mai multe asociaţii reprezentative ale sectorului agricol şi alimentar, realizând că în mod obsesiv ni se spune că nu se poate reduce TVA la produsele alimentare pentru că nu ne lasă ba UE, ba FMI, au solicitat introducerea taxării inverse.

Se pare că, în sfârşit, măsura este pe cale să fie implementată, iar noi, reprezentanţi ai sectorului zootehnic de creştere a porcului, o susţinem ca fiind singura de natură a elimina de pe piaţă evaziunea şi a o reda producătorilor români.

Ani de zile am auzit la televizor întrebări ale unor comentatori sau invitaţi de genul „de ce sunt mai ieftine produsele alimentare din UE faţă de cele din România?“.

Răspunsul este foarte simplu: pentru că ele nu suportă taxele pe care le plătesc producătorii români scoşi în mod frecvent de pe piaţă prin practici evazioniste.

Ce presupune taxarea inversă?

Pe lanţul produsului de la producător la angrosişti, distribuitori şi până la comerciantul cu amănuntul, TVA-ul, care se plătea înainte fiind deductibil şi colectat, se înregistrează în facturi, dar nu se plăteşte efectiv. Deci cumpărătorul (persoană juridică) nu-l plăteşte vânzătorului.

Singura verigă ce va plăti TVA statului este vânzătorul cu amănuntul, care îl încasează de la cumpărător.

Avantajele sistemului

- garda financiară nu trebuie să se concentreze decât pe vânzătorul final, care este singura verigă care colectează TVA şi trebuie să-l verse în cea mai mare parte la bugetul de stat;

- dispare obiectul muncii evazioniştilor. Astăzi, când sistemul nu este încă implementat, se aduce carne, de exemplu din UE. Marfa trece şi prin mâinile unei firme ce urmează a fi lichidată în scurt timp. Această firmă nu plăteşte TVA când aduce marfa din Germania, de exemplu, dar îl colectează când vinde marfa la un procesator. Pentru că el încasează 19% pe care nu-i va vărsa niciodată la stat, poate vinde marfa cu 5-7% sub preţul pieţei, 3-4% dă cadouri ca să-i meargă afacerea şi rămâne pentru el cu 6-7%;

- bugetul de stat va încasa în lunile următoare implementării sistemului sume uriaşe de bani pe care nici măcar cei mai optimişti nu le-ar bănui şi va fi probabil în măsură să relaxeze, după o scurtă perioadă de timp, măsurile de austeritate impuse de curând. Cu o singură condiţie: garda financiară să urmărească cu stricteţe reţeaua de vânzare cu amănuntul.

Aici producătorii agricoli şi asociaţiile acestora au obligaţia morală de a sprijini autorităţile statului pentru ca noul sistem să fie unul de succes. Producătorul intern va redeveni o opţiune viabilă pentru cumpărătorii de carne şi va recuceri o mare parte din piaţa pierdută.

Cooperativa Agricolă Muntenia a sprijinit construirea a 80 de ferme de îngrăşare a porcilor în ultimii 2 ani, cu o producţie anuală totală de circa 500.000 porci, reprezentând 25% din producţia comercială de porc gras din România)
(tel. mobil 0722.291.460; e-mail: mihailungu@cooperativamuntenia.ro)

Ministrul Vlădescu se află în afara legii

Subvenţiile în agricultură reprezintă o filozofie a UE. Ele nu reprezintă mofturile unor guvernanţi care vor sau nu să le dea. Pe baza subvenţiilor, oamenii îşi investesc banii, îşi riscă agoniseala, pentru a clădi ceva în agricultură. Este inadmisibil ca un ministru, precum dl Vlădescu, să vină, să elimine subvenţiile, iar după câteva luni să plece de unde a venit. Nu se poate ca un demnitar să vină, să pună pe butuci agricultura şi apoi să plece liniştit la afacerile lui.

Îşi asumă răspunderea pentru ce face? Înţelege o iotă din ceea ce înseamnă agricultura? Cum este posibil ca un singur om, cu mofturile lui, să distrugă un sector întreg? Cum e lăsat să facă aşa ceva? De ce, dacă nu găsesc soluţii, nu pleacă să lase pe alţii? Poate că alţii ar face-o bine.

Dl Băsescu declară în campania electorală că agricultura este prioritate. Cum dovedeşte asta? Susţinând la finanţe un astfel de ministru, care crede că agricultura se face fără subvenţii?

Faceţi comparaţie şi judecaţi!

În Germania un fermier care deţine teren agricol şi fermă zootehnică primeşte pe hectar o subvenţie de 380 de euro. Asta înseamnă cam 80% din costul lucrărilor necesare pentru un hectar de teren. Noi avem în acest an 80 de euro – adică 20% din costurile cu un hectar (noroc cu UE pentru că, după dl Vlădescu, ar trebui să avem fix gaura de la covrig).

Dacă ne gândim că, în creşterea unui porc, cerealele reprezintă în cost cam 20%, înseamnă că, la un preţ de 120 euro pe porc gras, un fermier german cheltuieşte cu cerealele 5 euro, iar unul român 20 de euro. Numai de aici un avantaj pe o piaţă liberă de 12%.

Fermierul din UE este sprijinit de băncile lui (fie cooperatiste, fie agricole) şi primeşte credite cu 2-4%.

Noi, fraierii, am vândut mai toate băncile şi acum luăm credite de la alţii, cu 15-23%.

Fermierii din UE primesc tot felul de subvenţii prin servicii veterinare şi de altă natură prin asociaţiile lor. Am auzit că primesc până şi materii prime cu preţuri susţinute, dacă le achiziţionează prin asociaţii sau cooperative.

Cum crede cineva că vom putea face faţă concurenţei pe o piaţă liberă în astfel de situaţii?

Prin urmare, solicităm preşedintelui Băsescu să se ţină de cuvânt şi să dovedească că agricultura este o prioritate, aşa cum a promis în campania electorală.

Domnului Boc îi solicităm să-l destituie pe actualul ministru al finanţelor şi să impună reintroducerea de urgenţă a susţinerii financiare pentru sectorul zootehnic, începând cel mai târziu cu trimestrul 3 al acestui an.

Sperăm ca solicitările noastre să fie luate în serios şi agricultura să fie salvată, dacă nu este cumva prea târziu.

Mihai Lungu
Preşedinte Cooperativa Agricolă Muntenia

Reprezentanţii principalelor organizaţii profesionale din agricultură s-au întâlnit în „Aula Magna“ a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice pentru a discuta o problemă de maximă însemnătate pentru soarta fermierilor: „EVAZIUNEA FISCALĂ ŞI LIPSA SPRIJINULUI FINANCIAR AL STATULUI OMOARĂ PRODUCĂTORII DIN ROMÂNIA“.

Cu acest prilej, ei au hotărât constituirea unui Comitet de Criză din care să facă parte, pe domeniul de activitate, toţi reprezentanţii FNPAR şi AGROSTAR.

Comitetul de Criză are în vedere următoarele:

I. Întâlniri cu decidenţii politici:

Realizarea unei întâlniri cu Preşedintele României;

- Întâlniri cu preşedinţii partidelor politice din România şi membrii celor două comisii de agricultură din Parlamentul României;
- Organizarea Conferinţei Naţionale a Agricultorilor;

II. Acţiuni de protest în perioada august-septembrie:

- La nivel local – proteste la Prefecturi cu utilaje, animale şi personal (minimum 1.000);
- Bucureşti – proteste cu utilaje, animale şi personal (min. 10.000);
- La nivel naţional – blocarea drumurilor şi vămilor.

III. Articole şi publicitate în mass-media care să susţină demersurile sectorului agricol

- Principalele doleanţe:

Participanţii la întâlnire au scos în evidenţă situaţia dezastruoasă în care se găseşte agricultura României, punându-se accent pe:

- eliminarea acordării de către statul român a plăţilor naţionale direct complementare;
- realizarea unei mai mari solidarităţi a agricultorilor şi nu numai;
- furnizarea energiei electrice direct de la producător în cazul celei utilizate în sectorul agricol, în special pentru irigaţii;
- oprirea fenomenului de deşertificare;
- reducerea costului apei utilizate pentru irigaţii;
- acordarea la timp a sumelor datorate prin mecanismele de susţinere a agricultorilor (plăţi directe şi proiecte) şi nivelul redus al acestora;
- aplicarea imediată a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale;
- exigenţă maximă în cazul importurilor;
- regândirea finanţării agriculturii;
- intervenţii rapide pentru oprirea falimentului entităţilor agricole;
- reducerea dobânzilor;
- punerea în aplicare a măsurilor de taxare inversă şi de plată a TVA la frontieră;
- reducerea TVA la produsele de bază;
- utilizarea biotehnologiilor ca un instrument de asigurare a veniturilor agricultorilor, precum şi de reducere a cantităţii de gaze cu efect de seră;
- cuprinderea în bugetul Ministrului Agriculturii a sumelor destinate cercetării şi inovării din agricultură.

Organizaţiile profesionale îşi exprimă convingerea că Guvernul României va înţelege, în al 12-lea ceas, necesitatea rezolvării acestor probleme, în caz contrar, acesta poartă întreaga responsabilitate cu privire la securitatea alimentară şi la cea energetică.

Dana MĂCRIŞ

Piaţa cerealelor, la mâna intermediarilor

În cea mai mare parte a ţării, la mijlocul lunii iunie fermierii au început să recolteze orzul. Departe de a reprezenta momentul de satisfacţie de odinioară, treieratul aduce din nou în atenţie o mai veche problemă, rămasă încă nerezolvată: aceea a depozitării şi valorificării producţiei. Dacă fermele mari au reuşit în timp să-şi asigure spaţiile de păstrare necesare, femierii mai mici nu au altă variantă decât să vândă, oricare ar fi preţul oferit.

În speranţa apariţiei legii de combatere a evaziunii fiscale ce conţinea şi măsura taxării inverse, întreaga piaţă de cereale aştepta schimbarea. Campania a început, cu sau fără guvernanţi, iar lucrurile continuă la fel de prost ca şi până acum. Necunoscând efectele unei astfel de măsuri – care practic ar curăţa de fapt piaţa de evazionişti, vânzări în lan sau la „roata maşinii“ – ei îşi apleacă urechea spre acei răspândaci de zvonuri care, pentru a-şi acoperi incompetenţa, se dau mari experţi în materie de economie agrară. Aplicarea şi publicarea normelor vor sta într-o lungă hibernare, specifică acestui domeniu, în care tacit, deopotrivă fermieri şi  intermediari, vor avea grijă ca TVA-ul să nu fie plătit statului.

La subvenţii mici, preţuri şi mai mici

Şi pentru că cei mai mulţi dintre producători nu dispun de capacităţi de păstrare, acest lucru nu putea să rămână neexploatat de speculanţi care, la mijlocul lunii iunie, ofereau cam aceleaşi preţuri de anul trecut: 3.300 lei vechi/kg la orz şi 4.000 lei/kg la grâu. Asemenea practici nu au nicio legătură cu realitatea agricolă din România. Să vinzi la preţurile vehiculate acum este o adevărată sinucidere. Noi recomandăm să nu se vândă decât la un minim de 4.500 lei vechi/kg de orz şi între 5.000 şi 5.500 lei/kg de grâu.

În opinia mea, corect ar fi ca preţurile să fie cele de la Bursă, ţinând cont mai ales de faptul că fermierii din România beneficiază de cele mai mici subvenţiii din Uniune, deşi anumite costuri, cum este cel cu motorina, sunt mai mari decât cele practicate la nivel european. În asemenea condiţii, cu toată subvenţia europeană pe care o primeşte, fermierul nu-şi poate acoperi costurile de producţie.

„Mi-am ridicat propriile spaţii de depozitare după ce, în 1996, ducând 400 de tone de grâu la siloz, am mai putut vinde doar 300 de tone, pentru că restul a însemnat costuri. Am pierdut 100 de tone, iar cu echivalentul lor în bani aş fi putut să construiesc un spaţiu în care să ţin cele 400 de tone. Am acum o capacitate de păstrare de 11 mii de tone, suficient pentru producţia obţinută pe un an. Aşadar, nu este chiar imposibil!“ – afirmă Nicolae Sitaru.

„Primul Siloz“, eşuat încă din faşă

Propunerile făcute în anii trecuţi, gen o Bursă a Cerealelor sau un program ca „Primul Siloz“, păreau menite să le ofere cultivatorilor de cereale şansa mult aşteptată: aceea de a-şi valorifica în condiţii şi la preţuri decente producţia.

Programul „Primul Siloz“ nu a funcţionat de la bun început şi nici nu avea cum pentru că numai anumite depozite sunt agreate, acestea fiind situate uneori la mare distanţă faţă de ferme. Ca să ajungă până acolo producătorii trebuie să îşi asigure transportul pentru că mijloacele pe care le avem noi la dispoziţie nu au voie să circule pe şosele. Pe lângă transport mai costă şi depozitarea, şi încă destul de mult, aşa încât toate aceste costuri s-ar putea să nu acopere diferenţa de preţ obţinută la valorificare.

Lipsa capacităţilor de depozitare este unul dintre motivele pentru care nici Bursa Cerealelor nu poate funcţiona. În plus, atât depozitarii cât şi procesatorii s-au dovedit a fi reticenţi de la bun început, întrucât aceasta presupunea desfăşurarea la vedere a tranzacţiilor.

Argumente economice

Ca să nu mai muncească pentru alţii, condiţia de bază este ca fermierii să se asocieze dacă sunt mai mici, să-şi realizeze propriile spaţii de depozitare şi să vândă atunci când li se oferă un preţ mai bun. În acest sens, organizaţiile de fermieri au cerut Ministerului să transforme „Primul Siloz“ dintr-o chestiune aberantă, aşa cum este văzut la ora actuală, într-un program funcţional prin care cei care deţin minimum 200-300 ha să-şi poată construi propriile capacităţi de depozitare pentru a nu mai fi puşi în situaţia de a vinde direct din combină. Cea mai importantă în acest caz ar fi susţinerea dobânzii la credite. Dar tot Ministerul ar trebui să se ocupe şi de organizarea unor licitaţii în vederea construirii la preţuri cât mai bune a unor silozuri modulare, pe capacităţi, în funcţie de dimensiunea fermei.

Chemând toţi producătorii de silozuri, statul ar putea să obţină un preţ de 25-30 euro pe tona depozitată, bani pe care fermierul i-ar putea pune la loc încă din primul an. În aceste condiţii, marfa ar rămâne la producător, oferta nu ar mai fi aşa de mare şi traderii nu ar mai putea să facă politica de preţuri.

Propunerea a fost făcută pentru fermierii care se ocupă de cultura mare de cel puţin trei ani, astfel încât să nu se bucure şi de acest program tot cei care nu au nicio treabă cu agricultura. 

Nicolae SITARU, preşedinte LAPAR

Piaţa grâului, într-un mic declin

Preţul grâului a fost de 131 euro/tonă, FOB Rouen, pentru calitatea standard în cazul livrărilor din timpul recoltatului, pierzând cca 1 euro/tonă faţă de cel înregistrat în săptămâna anterioară. Ploaia căzută în nordul Franţei a dus la creşterea optimismului de pe piaţă. Comisia pentru gestiunea cerealelor a UE a emis certificate de export aferente cantităţii de 400.000 tone de grâu, ceea ce a făcut ca totalul exporturilor de grâu de la începutul anului de piaţă şi până în prezent să fie de 16,9 milioane de tone, cantitate mai mică cu 4,1 milioane de tone faţă de exportul realizat în anul anterior de piaţă. Stocul de la sfârşitul anului de piaţă 2010/11, estimat de USDA, este de 193,93 milioane de tone (mai mic cu 4,17 milioane de tone faţă de estimarea din luna mai).

Porumbul nu are cele mai bune vânzări

Preţul porumbului a fost de 141 euro/tonă FOB Bordeaux, în cazul livrărilor din perioada octombrie/noiembrie, acesta înregistrând o scădere de 1 euro/tonă faţă de nivelul înregistrat în săptămâna precedentă. Balanţa porumbului rămâne tensionată ca urmare a disponibilităţilor mari de cereale păioase care limitează potenţialul de creştere a preţului porumbului. Piaţa porumbului a găsit elemente de susţinere odată cu redactarea raportului USDA, care ne spune că stocul de la sfârşitul anului de piaţă 2010/11 este de 147,32 milioane de tone, acesta fiind mai mic cu 7 milioane de tone faţă de estimarea din luna mai 2010.

Orzul, în aceeaşi situaţie dificilă

Preţul orzului furajer a fost de 105 euro/tonă, FOB Rouen, în cazul livrărilor din timpul recoltatului, câştigând 2 euro/tonă faţă de cel înregistrat în săptămâna precedentă. Situaţia rămâne dificilă, având în vedere campania de recoltat care se apropie. Stocul de intervenţie deţine 5,7 milioane de tone, cu cantităţi însemnate în Franţa şi Germania, şi nu permite creşterea preţului în perioada următoare. Operatorii aşteaptă primele cantităţi recoltate, în funcţie de care vor lua o decizie. Preţul a afişat o anumită fermitate, ajutat fiind de o competitivitate precară venită din partea orzului din Ucraina, pe piaţa internaţională, ca urmare a deprecierii monedei unice faţă de dolarul american.

Piaţă bună pentru uleiurile vegetale

Consumul de soia, susţinut de China

Consumul de soia în China rămâne important, ceea ce face să crească importurile cu preponderenţă din SUA. Stocul de soia din SUA este revizuit în scădere de către USDA, comparativ cu situaţia din luna anterioară, însă la un nivel sub aşteptări. La nivel mondial, stocul de soia a ajuns la 66,99 milioane de tone pentru anul de piaţă 2010/11, faţă de 66,09 milioane de tone estimate în ultimul raport al USDA din luna mai 2010.

Floarea-soarelui: Uleiurile europene au profitat de elementele fundamentale foarte favorabile atât pentru ca preţul să se menţină la un nivel ridicat, cât şi pentru creşterea exporturilor.

Rapiţă: Preţul rapiţei a fost de 324 euro/tonă, FOB Moselle, în cazul livrărilor din octombrie 2010, acesta fiind mai mare cu 5,9 euro/tonă faţă de cel înregistrat în săptămâna anterioară. Balanţa este tensionată în Europa, aceasta fiind promiţătoare pentru preţ, lăsându-se să se întrevadă un potenţial de creştere a preţului. Chiar dacă în această perioadă activitatea de procesare este diminuată, preţul rapiţei continuă să se aprecieze ca urmare a bilanţului sensibil. Condiţiile climatice din Canada rămân de urmărit, deoarece o parte însemnată din suprafaţa cultivată este afectată de cantităţile de ploi căzute în ultima perioadă.

Dumitru Daniel SANDU

A început la finele lunii martie în câmpurile experimentale din zona Dulceşti-Neamţ şi a continuat în Bărăganul Ialomiţean, la Iazu, unde compania BASF a organizat noile ediţii ale „Zilelor Câmpului“ în România. Manifestarea a fost gândită şi s-a exprimat în fapt ca un regal al tehnologiilor agricole ce asigură de mulţi ani în România susţinerea sistemului de protecţie a plantelor. Mărturie în acest sens sunt acei fermieri care conlucrează cu reprezentanţii companiei BASF în România. Nivelul maxim de exprimare tehnologică poate fi admirat mai ales în loturile demonstrative existente în aproape toate judeţele ţării.

  „Zilele Câmpului“ organizate la Dulceşti şi Iazu au atras un număr impresionant de fermieri care s-au convins la faţa locului de valoarea produselor furnizate de BASF. Dovada cea mai convingătoare au reprezentat-o diferenţele uriaşe între starea culturilor tratate şi starea deplorabilă a culturilor de grâu, orzoaică, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr bântuite de boli.

Totul despre BASF

BASF este lider mondial în domeniul chimic: „The Chemical Company“. Portofoliul său cuprinde o gamă largă de produse, de la substanţe chimice de bază, produse pentru industria materialelor plastice, produse de performanţă, până la produse chimice pentru agricultură, produse de sinteză fină, precum şi petrol şi gaze. Partener de nădejde al tuturor sectoarelor industriale, BASF participă la creşterea succesului clienţilor săi. Cu produsele sale de mare valoare şi sistemul inteligent de soluţii, BASF are un rol important în găsirea soluţiilor la problemele globale precum protecţia mediului, folosirea eficientă a resurselor energetice, nutriţie şi mobilitate. BASF a realizat vânzări de peste 50 miliarde de euro în 2009 şi are aproximativ 105.000 de angajaţi. Acţiunile BASF sunt listate la bursele de mărfuri din Frankfurt (BAS), Londra (BFA) şi Zurich (AN). Informaţii suplimentare sunt disponibile pe internet la http://www.basf.com/.

Despre Divizia de Protecţie a Plantelor

Înregistrând vânzări de 3,6 miliarde de euro în 2009, Divizia BASF pentru Protecţia Plantelor este lider în domeniul protejării plantelor şi un partener de încredere pentru agricultură, oferind fungicide, insecticide şi erbicide consacrate şi inovatoare.

Fermierii utilizează aceste produse şi servicii pentru a-şi îmbunătăţi recoltele, atât cantitativ, cât şi calitativ. Alte produse acoperă domeniul sănătăţii publice, combaterea dăunătorilor la nivel structural/urban, plante ornamentale, administrarea vegetaţiei, silvicultură. BASF urmăreşte să transforme rapid cunoştinţele pe care le deţine în domeniu în succese pe piaţă. Divizia BASF de Protecţie a Plantelor îşi propune să fie un lider în inovaţie la nivel mondial, optimizând producţia agricolă, îmbunătăţind nutriţia şi sporind astfel calitatea vieţii pentru populaţia în continuă creştere. Mai multe informaţii sunt disponibile pe internet la http://www.agro.basf.com/ .

Dana MĂCRIŞ

Pentru a fi oarecum în ton cu evenimentul sportiv mondial din Africa de Sud, cia BASF a organizat la Iazu – Ialomiţa un fel de Campionat Naţional al Fermierilor. Cu acest prilej, fermierii aflaţi în teren au înţeles cum arată o echipă cu adevărat imbatabilă: cei mai buni hibrizi de floarea soarelui împreună cu cel mai bun erbicid – Pulsar 40.

Valenţele noii tehnologii CLEARFIELD

Desfăşurat sub sloganul „Intră pe teren cu cea mai bună echipă“, obiectivul principal al evenimentului a fost acela de a promova tehnologia CLEARFIELD de protecţie a culturii de floarea soarelui. Concepul creativ al acţiunii a avut la bază o paralelă între fotbal şi echipa CLEARFIELD: hibrizi de înaltă performanţă şi erbicid Pulsar 40. „Campionatul Naţional al Fermierilor este o întrecere în care câştigătorii sunt fermierii care doresc să obţină performanţă în agricultură“, au spus reprezentanţii BASF.

În cadrul unui tur al suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui, au fost prezentate rezultate comparative obţinute cu tehnologia CLEARFIELD aplicate pe diferite tipuri de hibrizi. Reprezentanţii companiilor de seminţe Limagrain Syngenta Euralis, Saaten Union, Caussade Semences,  RAGT, Maisadour şi Quality Croups au explicat fermierilor prezenţi avantajele utilizării diferitelor tipuri de hibrizi în combinaţie cu erbicidul Pulsar 40, vizibile chiar şi în cazul condiţiilor climatice neprielnice de anul acesta (cantitate redusă de precipitaţii comparative cu alte zone din ţară şi o rezervă foarte mare de buruieni în sol).

Eficienţa tehnologiei CLEARFIELD a putut fi de altfel observată şi prin comparaţie cu suprafaţele martor rămase netratate.

Loturile demonstrative, într-o nouă concepţie

Daniel Tabacu, directorul tehnic al companiei BASF, a menţionat că anul acesta loturile demonstrative nu au fost organizate pe suprafeţe mici, atent îngrijite, aşa cum se procedează de obicei, ci pe o suprafaţă mare de 60 ha, în condiţii reale de producţie, în care fermierii au putut observa întregul potenţial al tehnologiei CLEARFIELD.

„Pentru cei care nu ştiu, ne aflăm pe teritoriul societăţii Silcomar. Domnul Mihai Gheorge şi fiii acestuia se ocupă de această exploataţie cu rezultate foarte bune. Mulţi dintre dumneavoatră îl cunosc ca vechi specialist şi încă o dată am oportunitatea de a-i adresa mulţumiri pentru sprijinul pe care ni l-a acordat.

O să facem un scurt tur al acestei platforme şi o să putem vedea o colecţie de 12 hibrizi de la marile companii producătoare de seminţe. Colegii mei vă vor explica câteva elemente legate de tehnologia care a fost aplicată pe această platformă şi desigur despre spectrul de buruieni întâlnite în această zonă. Aceeaşi tehnologie am aplicat-o şi la varianta concurentă. Avem şi o parcelă în care am schimbat un pic tehnologia, în sensul că am făcut tratamentul, după care acum 8 zile am aplicat un tratament pentru combaterea gramineelor.

Am lăsat o suprafaţă de 15-20 m netratată în partea din faţă. În partea din spate însă se vede foarte bine efectul acestui graminicid. Am folosit produsul nostru Focus Ultra, în combinaţie cu un adjuvant, şi o să vedeţi concret care sunt efectele acestui produs pe care noi vi-l recomandăm cu căldură în cultura de floarea-soarelui, indiferent de ce tip este“, a precizat Daniel Tabacu.

 Avantajele „jocului în echipă“

Prezent la eveniment, Tiberiu Dima, director comercial BASF, a subliniat încă o dată avantajele jocului în echipă – echipa CLEARFIELD Union, o asociere imbatabilă a companiilor din domeniul protecţiei plantelor.

„Suntem onoraţi de prezenţa dumneavoastră aici. Alături de noi sunt reprezentanţii companiilor de seminţe care sunt afiliaţi la tehnologia CLEARFIELD. Am ales un nume sugestiv pentru acest eveniment: Campionatul Naţional al Fermierilor.

Ideea a venit de la faptul că dumneavoastră, fermierii, sunteţi în competiţie permanentă cu buruienile, cu vremea, cu subvenţia şi cu celelalte probleme pe care le ştiţi foarte bine. V-am pregătit aici o platformă cu 60 ha cu diverşi hibrizi CLEARFIELD. A fost un efort susţinut din partea echipei tehnice şi astăzi suntem mândri să vă prezentăm această platformă. Vrem să vă bucuraţi din plin pentru ziua de astăzi. Avem pregătite diverse mijloace de distracţie după ce veţi viziona platforma.“

Foosballul, loviturile libere şi majoretele

Odată încheiată vizitarea platformei de la Iazu, „s-a dat verde“ distracţiei. Mai întâi fermierii şi-au disputat întâietatea în concursul de şuturi la poartă, în care provocarea principală a fost aceea de a distruge cu o minge Clearfield buruienile din poarta special amenajată, pentru ca apoi aceştia să se angreneze, sub privirile majoretelor, în întrecerile din cadrul campionatului de foosball.

Distracţia s-a încheiat cu un grătar stropit din plin cu bere.
Se încheiau, astfel, două zile toride, dar foarte interesante.

Un eveniment deosebit, aşa cum se cuvine pentru promovarea unei tehnologii de înaltă clasă.

Camelia MOISE

Obiectivul BASF la ediţia din acest an a „Zilelor Câmpului“, organizate la Dulceşti – Neamţ, a fost prezentarea rezultatelor obţinute pe două loturi demonstrative cultivate în acest an, pe care s-au administrat trei dintre fungicidele cuprinse în portofoliul firmei. Vizitatorii au putut observa efectele obţinute prin aplicarea fungicidelor Duett Ultra, Tango Super şi Alegro (simple sau în diferite combinaţii – Duett + Duett, Duett + Tango, Duett + Allegro) pe suprafeţe cultivate cu diferite soiuri de grâu, precum şi diferenţele uriaşe faţă de loturile complet netratate.

Prezenţi la eveniment, Stephen Karl, Head of Crop Protection BASF Romania & Bulgaria, şi Tiberiu Dima, Sales & Commercial Manager BASF, au menţionat planurile de viitor ale BASF în domeniul protecţiei plantelor, subliniind importanţa deosebită pe care o are protecţia plantelor în creşterea productivităţii culturilor.

Cei doi au ţinut să atragă atenţia că BASF susţine politica bunei colaborări dintre principalii jucători din domeniul agricol (producător – distribuitor – fermier), ca factor determinant în creşterea profitabilităţii afacerilor în agricultură.

Persoanele interesate de produsele BASF au putut obţine mai multe informaţii de la standul firmei, unde reprezentanţii companiei şi-au întâmpinat oaspeţii ca nişte adevărate gazde, încercând să le ofere o mică oază de răcoare în căldura toridă de afară. Prezenţa deosebită a companiei BASF la acest eveniment a fost remarcată şi de organizatori, care au acordat firmei premiul pentru cea mai bună prezenţă.

(L.D.)

Conştienţi că pentru ieşirea agriculturii din criză este necesar un nou mod de gestionare a acestui sector, unde în locul actualului mod de a pălăvrăgi sunt necesare soluţii economice fundamentate pe realităţile satului românesc, reprezentanţii AGROSTAR fac presiuni asupra guvernanţilor, îndemnându-i să se întoarcă cu faţa spre ţărani.

La Sinaia, unde recent a avut loc Conferinţa Naţională a Agrostar, inginerul Niculae Ştefan, preşedintele celui mai autentic for democratic al agriculturii româneşti, a propus câteva dintre elementele modelului conturat de sindicalişti.

De fapt, ce propun sindicaliştii pentru relansarea agriculturii?

Politica de protecţie bugetară

Măsurile propuse de ei în acest an vizează îmbunătăţirea şi chiar regândirea:

- Sistemului de alocare a resurselor fianciare bugetare şi comunitare.

Se are în vedere o proiecţie bugetară pe termen scurt şi mediu, care să aibă la bază programe multianuale pe domeniile care au cea mai mare nevoie de sprijin bugetar şi care garantează o relansare sigură.

- Consolidarea administrativă pentru plata la timp a subvenţiilor.

Aceasta obligă la o evaluare exigentă a activităţii agenţiei de plăţi, dar mai ales la asigurarea resurselor financiare, pentru ca această instituţie să-şi poată îndeplini obligaţia.

Clarificarea statului fiscal

Este vorba de regândirea statului fiscal al producătorului agricol, în sensul stimulării celor care produc pentru piaţă. În discuţie se află o politică fiscală care să scoată la lumină dimensiunea reală a producţiei, prin eliminarea grabnică a celor care lucrează în sectorul gri al agriculturii.

Extinderea şi modernizarea sistemelor de irigaţii

Este de precizat că în discuţie se află alocarea din resurse interne şi externe a unor sume imense pentru modernizarea şi reabilitarea acelor amenajări ce garantează o eficienţă economică. Concomitent, ar trebui studiată şi posibilitatea realizării unor sisteme locale de irigaţii care să folosească acumulări realizate prin aducţiunea apei gravitaţionale.

Organizarea pieţei

Experienţa ţărilor cu agricultură dezvoltată arată că înlăturarea distorsiunilor grave din acest sector poate fi rezolvată doar prin acorduri interprofesionale, facilitarea grupurilor de producători la comerţul organizat, construirea de silozuri zonale, deţinute de forme asociative ale producătorilor.

Proiect pentru emanciparea femeilor de la sate

Cu prilejul conferinţei de la Sinaia, federaţia Agrostar a analizat acţiunile ce urmează a fi implementate în cadrul proiectului „E-Word. Emanciparea Femeilor pentru Dezvoltare Rurală. Emancipare, Ocuparea forţei de muncă, Anteprenoriat“, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane şi desfăşurat de către Federaţia Agrostar în parteneriat cu Asociaţia Femeilor din Mediul Rural din Galiţia (Spania) şi Asociaţia Femeilor şi Familiilor din Mediul Rural (România).

Obiectivul general al proiectului este promovarea femeilor din mediul rural pe piaţa muncii şi creşterea ratei de ocupare în rândul acestei categorii de populaţie, prin asigurarea accesului la servicii specializate de formare, informare şi consiliere profesională.

Dana MĂCRIŞ

Recent, Staţiunea de Cercetare Caussade Semences din localitatea Mircea Vodă, Brăila, a organizat o prezentare de cereale păioase şi rapiţă. Evenimentul s-a bucurat de o largă participare, aproape 500 de persoane din întreaga ţară, dar şi de dincolo de frontierele acesteia, fiind prezente la acţiune.

Oamenii de la Caussade

Pe o căldură înăbuşitoare, specialiştii de la Caussade pregătesc, în vederea activităţii de prezentare a muncii lor, ultimele detalii. Au, pe drept, cu ce se lăuda. La Caussade sunt 32 de profesionişti. Natalia Albu este unul dintre ei. Ştefan Gheorghiţă altul. Ascanio, Radu, alţii… Şi ceilalţi, chiar nenumiţi …

Soi bun…

Şi invitaţii, în jur de 500, fermieri, producători, dar şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, ai Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Brăila, ai Asociaţiei Amelioratorilor, Producătorilor şi Comercianţilor de Sămânţă şi Material Săditor din România, ca şi ai Caussade Franţa. Oaspeţii au putut afla de la specialiştii prezenţi o mulţime de amănunte despre rapiţa Tripti CS, despre Scelni CS, Intense CS, Cindi CS, Chelsi CS, Facti CS, Belcanto, CSZ6061, ContiCS, Loveli CS, Kapti CS, altfel spus cum se comportă aceste soiuri sau hibrizi la clima noastră, pe terenurile noastre, ce toleranţă au la secetă sau îngheţ, ce randament, ce rezistenţă. Astfel, Canti CS a fost primul soi de rapiţă care a prins în România; Facti, care e mai rustic, merge foarte bine în Oltenia, pe solurile mai sărace; Tripti CS este un hibrid cu repaus vegetativ bine marcat, cu ramificaţie bună, adaptat la condiţiile din România. De asemenea, participanţilor le-au fost prezentate mai multe sortimente de grâu şi orz de toamnă, Sorrial, Sobbel, SO 207, Estevan, Nives, Element, toate ameliorate genetic pentru a răspunde condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră.

Directorul de marketing, Nina Gheorghiţă, a ţinut să precizeze că toate varietăţile au fost testate folosindu-se tehnologie medie, pentru ca omul, la el în fermă, să poată obţine aceleaşi rezultate pe care le-a văzut în lotul de testare.

Toate programele Caussade sunt realizate pentru a răspunde nevoilor fermierilor şi producătorilor români. Progresul genetic al programelor de ameliorare Caussade s-a materializat prin toleranţă mai mare la temperaturi mai scăzute, creşterea toleranţei la stresul hidric şi arşiţa atmosferică, creşterea netă a gradului de rusticitate a hibrizilor în vederea unei mai bune valorificări a substanţelor nutritive şi a apei, precum şi a creşterii toleranţei la factorii limitativi. 

Performanţă de la Caussade

Prin profesionalismul, dar şi sufletul pus de oamenii de aici, Caussade a ajuns să fie cunoscută pe toate continentele, având o piaţă de desfacere în nu mai puţin de 34 de ţări ale lumii. Propunerile specialiştilor de la Mircea Vodă răspund nevoilor şi cerinţelor arealelor de cultură cărora se adresează şi, în egală măsură, filierelor de utilizare. Deviza sub care şi-au prezentat produsele la evenimentul de la Mircea Vodă a fost: „Nu vindem clasamente, noi vindem performanţă!”

Nina MARCU

Aflată într-o competiţie cu ştiinţa agricolă şi genetică, industria constructoare de maşini pare a fi câştigat un avans practic de invidiat. Aceasta şi pentru că firmele profilate pe tehnică şi tehnologie agricolă dispun de o forţă materială şi financiară capabilă să strângă în jurul lor valori umane de excepţie. În plus, ele sunt astăzi în măsură să ofere strategii de dezvoltare care previzionează pentru cinci decenii mutaţiile esenţiale ce vor avea loc în acest domeniu. De acest lucru, dar şi de nivelul înalt al produselor tehnice expuse la Leipzig de celebra firmă constructoare de maşini Challenger aveam să ne convingem cu ceva vreme în urmă. Am avut şansa de a beneficia de consultanţa unor specialişti de excepţie, care reprezintă această firmă în România. Este vorba despre domnul Radu Lupu. De fapt, ce aveam să vedem la Leipzig?

Tractoarele, într-o variantă ultramodernă

Şi de data aceasta compania a adus în „lumina reflectoarelor“ o serie de tractoare concepute după cele mai înalte standarde de inginerie. Sub titulatura Challenger seria MT600C, au fost prezentate cinci noi modele de tractoare cu o capacitate între 270 cp şi 370 cp.

Utilajele acestei serii au o gamă de particularităţi unice şi sunt dotate cu sisteme tehnologice de ultimă generaţie, care oferă posibilitatea folosirii lor la potenţial maxim, cu rezultate productive deosebite. Făcând excepţie de toate sistemele performante cu care tractoarele MT600C au fost dotate, de departe cel mai puternic atu este acela al reducerii consumului de combustibil.

Forţa utilajelor este dată de cel mai nou motor AGCO Sisu Power, de 8,4 litri CTA, cu cilindri cu patru valve important cu rampă comună cu tehnologie e³. Un alt aspect foarte este acela că noua serie de tractoare respectă normele de bunăstare a mediului. Sistemul SCR e³ , care este opţional pentru toate modelele incluse în această gamă, nu implică dotarea motorului cu turbine de alimentare cu geometrie variabilă, supape de deviaţie de eliminare sau cu un sistem de răcire mai mare, asemănător cu sistemul de recirculare a gazelor de eşapament.

Mai multă eficienţă şi control

Un alt utilaj prezentat în Germania este maşina de încorporat substanţe chimice Terra-Gator 8333.

Într-o succintă prezentare trebuie să precizăm că acest vehicul este singurul din lume care beneficiază de transmisia cu variaţie continuă, fiind dotat cu sistemul de telemetrie AGCOMMAND, care oferă monitorizarea la distanţă precisă şi în timp real a locaţiei şi operaţiunilor maşinii.

Una dintre particularităţile care promovează această maşină ca fiind una ultramodernă şi performantă este capacitatea ridicată de a împrăştia un volum mai mare de substanţe pe o suprafaţă mai mare, mai rapid şi cu mai multă precizie.

Un nou concept al pulverizatoarelor

Challenger RoGator 600 este un aparat modern, în care constructorii au îmbinat inovaţiile practice cu estetica. Utilajul este conceput pe un şasiu unic, cu un singur ax, având suspensie independentă pe fiecare roată. Este dotat cu un nou sistem hidraulic de control al înălţimii de lucru, cu ecartament hidraulic sau manual cu reglare pentru un mod de operare flexibil. În ceea ce priveşte capacitatea rezervoarele RoGator 600, pot fi alimentate cu până la 6.000 litri.

Capacitatea motorului pentru pulverizatoarele RoGator 600 începe de la 175 cp şi ajunge până la 236 cp.

Laura DOBRE

Centrul Regional de Afaceri al CCIA Timișoara și Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului au găzduit cea de-a 8-a ediţie a expoziției internaţionale de echipamente și produse din domeniul agriculturii, industriei alimentare și zootehniei TIMAGRALIM 2010, manifestare tradițională de referință pentru piața de profil din vestul țării.

Organizarea, într-o nouă viziune

Evenimentul a reunit un număr important de firme, instituții de profil, asociații de agricultori și crescători de animale, producători agricoli și crescători de animale, fermieri din județul Timiș, din țară, dar și din străinătate. Asociațiile camerelor de comerț din Banatul istoric și din Euroregiunea DKMT au fost prezente cu standuri colective și individuale (camerele de comerț din Kikinda, Pancevo, Pozarevac, Zrenjanin) sau ca participanți la programul conex (CCI Szeged). În acest an, expoziţia a avut la bază un concept inovativ, integrând mai multe saloane specializate.

Centrul Regional de Afaceri al CCIAT a găzduit:

- Salonul de produse, echipamente și utilaje pentru agricultură și zootehnie – 20 companii au expus sisteme de irigații, utilaje pentru lucrarea solului și întreținerea culturilor, sere și solarii, utilaje de stropit și ierbicidat, echipamente pentru creșterea porcinelor etc.;

- Salonul pentru industria alimentară și HORECA – 25 de firme din România, Serbia și Ungaria au prezentat produse alimentare, materiale și tehnici pentru igienă, întreținere și protecție alimentară, aditivi, coloranți alimentari, preparate și semipreparate din carne;

- Salonul de horticultură și amenajare a spațiilor verzi – 15 firme românești și maghiare au expus semințe, plante de apă și pești, decorațiuni de grădină, plante de interior și exterior, arbuști ornamentali;

- Salonul de produse tradiționale și ecologice – a fost locul unde firme și mici producători din România, Serbia și Ungaria au prezentat preparate culinare și băuturi tradiționale, produse lactate, miere și produse apicole, produse zaharoase, produse de panificație și patiserie.

Previzionând energiile viitorului

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului a găzduit Salonul de creștere a animalelor, Salonul de mecanizare și Poligonul de câmpuri demonstrative. În paralel, la Centrul Regional de Afaceri al CCIAT s-a desfășurat și cea de-a 4-a ediție a expoziţiei ENERGIA VIITORULUI, precum și SALONUL REGIONAL AL CERCETĂRII, aflat la a 2-a ediție. ENERGIA VIITORULUI s-a născut acum patru ani la propunerea conducerii CCIAT, în contextul în care Comisia Europeană propunea atingerea până în 2020 a unui obiectiv global obligatoriu de 20% energie regenerabilă. Iniţiativa conducerii CCIAT şi argumentele europene au făcut ca această expoziţie să devină un eveniment de marcă în vestul țării, un brand în domeniul valorificării energiilor neconvenţionale, bucurându-se de un real succes în rândul vizitatorilor profesionali dar și a publicului larg. Ediția din acest an a reunit 15 companii de profil din țară și străinătate care au expus o gamă largă de sisteme şi echipamente de valorificare a energiei solare și solar-fotovoltaice, energiei eoliene, energiei geotermale, biomasei, echipamente de eficientizare a energiilor convenţionale şi de reducere a poluării, servicii de traduceri tehnice, proiectare, instalare și mentenanță a sistemelor. La SALONUL REGIONAL AL CERCETĂRII, organizat sub egida Autorităţii Naționale pentru Cercetare Științifică, au participat 20 de institute de cercetare, instituții de învățământ superior şi inventatori ale căror rezultate în cercetare și invenții au fost prezentate la Bruxelles și premiate anul acesta la Geneva.

Clement LUPU

Energia constituie un element esenţial pentru orice economie, având un impact major asupra tuturor sectoarelor. Politicile specifice promovate în acest domeniu trebuie să asigure dezvoltarea unui climat favorabil promovării şi exploatării tuturor surselor disponibile de energie, astfel încât să diminueze efectele negative ce se manifestă pe această piaţă.

Integrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine o serie de schimbări în toate domeniile de activitate, România trebuind să promoveze în domeniul fiscal o politică activă de armonizare şi convergenţă a legislaţiei interne, mai ales în ceea ce priveşte impozitarea indirectă.

Impozitul este utilizat de stat ca pârghie financiară prin care stimulează activităţi şi investiţii în diverse domenii, dar şi pentru a frâna anumite activităţi considerate ca având un trend mult prea activ, acordând o deosebită atenţie domeniilor sensibile ale economiei naţionale.

Principalele reglementări

În acest cadru se poate aminti o serie de reglementări comunitare, cum sunt: Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, modificată prin Directiva 94/74/CE, Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativă a ratelor accizelor la uleiurile minerale, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Acest cadru de reglementare este completat cu o serie de alte documente comunitare specifice domeniului, care vin să materializeze politica fiscală în domeniul energetic.

Rate inferioare de impozitare

În conţinutul Punctului 18 din preambulul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, unde se prevede faptul că „produsele energetice utilizate drept carburanţi în anumite scopuri industriale şi comerciale şi cele utilizate ca păcură se impozitează în mod normal la rate inferioare celor aplicabile produselor energetice utilizate drept combustibil.“ Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale pct. 26 din acelaşi document prin care se consfinţeşte imperativ faptul că: „Trebuie stabilit un cadru comunitar care să permită statelor membre să acorde scutiri sau să reducă accizele, astfel încât să promoveze carburanţii ecogeni, contribuind astfel la mai buna funcţionare a pieţei interne, conferind  statelor membre şi agenţilor economici un grad suficient de siguranţă juridică. Se impune limitarea denaturării concurenţei şi menţinerea unui stimulent pentru producătorii şi distribuitorii de carburanţi ecogeni prin reducerea costurilor de bază, prin adaptări operate de statele membre, ţinând cont de modificările de preţ la materiile prime.“

Stabilirea şi reglementarea ratelor minime de impozitare constituie instrumente eficiente în orientarea producţiei şi a promovării unui anumit tip de produs, oferind o imagine coerentă asupra poziţiei competitive şi a necesitaţii producţiei.

Măsurile adoptate de fiecare stat membru în parte scot în evidenţă politica specifică promovată în domeniu.

În tabelele nr. 1, 2, 3 sunt prezentate diversele rate de impozitare a produselor energetice şi electricităţii aşa cum sunt ele conţinute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii.

Eventualele distorsiuni

Demersurile Uniunii Europene, în materie de reducere a ratelor de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, s-au materializat prin Directiva 2004/74/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Directivei 2003/96/CE, în ceea ce priveşte posibilitatea unor state membre de a aplica scutiri sau reduceri temporare ale nivelurilor de impozitare la produsele energetice sau electricitate.

Conform punctului 2 din Directiva 2004/74/CE, „cotele minime stabilite ar putea crea dificultăţi economice şi sociale serioase în anumite state membre, şi anume: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, având în vedere nivelul comparativ scăzut al accizelor aplicate anterior, procesul de tranziţie economică în desfăşurare în aceste state membre, nivelurile relativ reduse ale veniturilor din aceste state şi capacitatea lor redusă de a compensa această sarcină fiscală suplimentară prin reducerea altor impozite. În special, creşterile de preţuri induse prin aplicarea cotelor minime stabilite prin Directiva 2003/96/CE ar putea avea efecte adverse asupra cetăţenilor acestora şi asupra economiilor naţionale, de exemplu prin crearea unei sarcini insuportabile pentru întreprinderile mici şi mijlocii“.

Facilităţi

Aceste prevederi au fost materializate de conţinutul punctului 3 din acelaşi document în care se prevede posibilitatea ca: statele menţionate anterior să beneficieze de unele scutiri în domeniu, susţinând că „aceste state membre ar trebui să fie autorizate temporar să aplice scutiri suplimentare sau niveluri reduse de impozitare, în situaţiile în care acest lucru nu ar prejudicia buna funcţionare a pieţei interne şi nu ar provoca denaturarea concurenţei. De asemenea, în conformitate cu principiile care au stat la baza acordării iniţiale a perioadelor de tranziţie prevăzute în Directiva 2003/96/CE, aceste măsuri ar trebui concepute în aşa fel încât să permită o aliniere treptată la cotele minime aplicabile în Comunitate“.

Demersurile Uniunii Europene în materie de impozitare a produselor energetice şi electricităţii converg în vederea asigurării unui cadru fiscal cât mai favorabil obţinerii unei maxime eficienţe în domeniul promovării utilizării cât mai bune şi la cote cât mai înalte a produselor energetice şi, totodată, a diminuării risipei şi consumului nejustificat de aceste produse.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tabelele le găsiţi în suplimentul Agro-Business al revistei Lumea Satului. Contactaţi redacţia!

Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR ia notă, cu îngrijorare şi preocupare, de intenţiile Guvernului, prin Ministerul de Finanţe, de a suspenda plăţile complementare – CNDP –  acordate în completarea plăţilor europene SAPS, în sprijinul agriculturii. Este o decizie de cumpănă pentru agricultura României, iar cei care îşi vor asuma această responsabilitate vor deveni, implicit, groparii acesteia.

O incitare periculoasă

În pregătirea acestei acţiuni, o serie de miniştri din acest cabinet, precum şi Preşedintele României au lansat prin media fumigene de intoxicare a populaţiei şi incitare împotriva agricultorilor, afirmând că s-au acordat agriculturii zeci de miliarde de euro, fără a se încasa corespondentul în taxe şi impozite la bugetul statului. Populaţia trebuie să fie corect informată şi să perceapă că majoritatea acestor resurse a fost risipită de politicienii postdecembrişti pe voturi, speculând o majoritate votantă din mediul rural. În realitate, resurse imense au luat drumul consumului nonagricol specific rural, în timp ce agricultorii adevăraţi nu au putut ţine pasul tehnologiilor europene. Decalajul tehnologic nu s-a diminuat, ci a înregistrat creşteri, pe ansamblul agriculturii.

Minciuna cu evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală este tot o gogoriţă aruncată în spatele agricultorilor adevăraţi, ea există cu adevărat, dar este cauzată în exclusivitate de instituţiile statului şi de politicile incoerente în domeniu. Niciodată la Guvernul României sau la Preşedinţie nu a avut loc o dezbatere serioasă şi responsabilă pe această temă, la care să participe reprezentanţii agricultorilor.

Chiar nu realizaţi pericolul?

Decizia de suspendare a plăţilor complementare este una care ar putea fi asimilată subminării economiei naţionale. La acest moment, România este în coada unui clasament de susţinere europeană a agriculturii, care măreşte an de an decalajul tehnologic. În 2012, România va beneficia de un sprijin, reprezentând 23% faţă de Grecia, 35% faţă de Slovenia, 36% faţă de Olanda, 45% faţă de Germania şi Danemarca, 47% faţă de Italia, 58% faţă de Franţa şi Ungaria, 62% faţă de Spania.

Agricultorul român vinde însă în aceeaşi piaţă, deşi costurile sale sunt duble, chiar triple. Neputând susţine preţurile de vânzare europene, paguba este evidentă. Consecinţele nu sunt greu de evaluat – reducerea, până la abandonarea suprafeţelor cultivate, importul majorităţii produselor agroalimentare şi, implicit, creşterea preţurilor acestora, creşterea exponenţială a şomajului, în mediul rural – ce vor atinge, în final, şi siguranţa naţională alimentară a României. Susţinerea agriculturii nu înseamnă deci doar sprijinirea agricultorului, ci a tuturor locuitorilor acestei ţări, care vor suporta creşterea preţurilor la produsele agroalimentare şi efectele şomajului în masă. Care politician responsabil va pune semnătura pe o asemenea decizie?

Consiliul Director al LAPAR solicită o întâlnire de urgenţă cu prim-ministrul Guvernului României şi cu Preşedintele României, la care să participe şi celelalte federaţii reprezentative pe ramuri, membre FNPAR, pentru soluţionarea problemelor grave din agricultură, drept pentru care transmite solicitări scrise celor două instituţii fundamentale ale statului.

Printre cei 200 de participanţi la jubileul Asociaţiei Producătorilor Agricoli Brăila s-au aflat Valeriu Tabără, preşedintele Comisiei pentru Agricultură şi Industria Alimentară a Comisiei Deputaţilor, ministrul secretar de stat din cadrul MAPR, Adrian Rădulescu, foştii miniştrii de resort Victor Surdu, Petre Daea şi Valeriu Tabară, directorii coordonatori ai DADR Brăila şi Galaţi, precum şi directorul regional al ANIF, Dan Ionel.

„Subvenţia nu vă salvează. Problema numărul 1 este tehnologizarea fermelor. Atât timp cât eu nu am posibilitatea gestiunii tehnice a fermei, îmi duc foarte mulţi bani în pământ şi nu-mi rotesc banii. Eu aşa-mi încep cursul cu studenţii. Într-un spic de grâu nu sunt boabe, sunt cenţi“, spune Valeriu Tabără, preşedinte al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor.

Perspectiva, mai sumbră ca oricând

Manifestarea, desfăşurată pe 28 ianuarie, a debutat cu evocarea de către preşedintele APA Brăila, Costică Măcelaru, a conjuncturii apariţiei organizaţiei, grevată de necesitatea fundamentării unor măsuri care să evite intrarea agriculturii în colaps. În acelaşi context, s-au punctat şi cele mai stringente probleme cu care se confruntă în acest moment breasla agricultorilor. APA a fost clopoţelul care nu a încetat să sune alarma în contextul diversficării problemelor în agricultură, a fost în permanenţă conştientă că are responsabilitatea reprezentării şi apărării intereselor agricultorilor. Consider că perspectiva agriculturii, pentru anul 2010 şi în continuare, este deosebit de sumbră, dacă nu reuşim să rezolvăm următoarele probleme:

- reducerea accizei la motorină, la 21 euro/1.000 litri, aşa cum este pentru toată agricultura europeană;

- subvenţionarea tarifului de livrare a apei de irigat şi a energiei electrice, pentru combaterea secetei şi a deşertificării;

- prelungirea efectelor Legii nr. 150 a creditului agricol;

- subvenţionarea producţiei marfă la soia convenţională şi încheierea demersurilor legale pentru reintroducerea în cultură a soiei modificate genetic;

- asigurarea, în continuare, a subvenţionării producţiei de carne de porc, pasăre şi lapte;

- subvenţionarea pe cap de animal, la taurine şi ovine, cel puţin la nivelul anului 2009;

- acordarea subvenţiilor pe unitatea de suprafaţă, în cuantum de minimum 80%, începând cu luna octombrie, până în decembrie, pentru asigurarea unei finanţări acceptabile a campaniei agricole de toamnă.“

„Nu luaţi nimic. Luaţi-vă adio!“

În finalul manifestării, asistenţa s-a delectat cu intervenţia pitorească a ministrului Adrian Rădulescu. Actualul număr 2 în ierarhia Ministerului Agriculturii s-a declarat rezervat în ceea ar putea să facă statul anul acesta pentru agricultori. „Eu ştiu că aşteptările sunt mari, dar urmează o perioadă foarte grea pentru noi. Suntem în Uniunea Europeană. E foarte important să ştim ce vom primi, cât vom primi, cum ne facem planul de afaceri şi să vedem ce putem câştiga pe termen lung. Să fie clar: nu vom putea da niciun fel de subvenţi la irigaţii. Cine vă spune că vă dă, vă minte. Deci nu luaţi nimic. Luaţi-vă adio!“, a subliniat fostul preşedinte al LAPAR.

Camelia MOISE

Desigur, nu este vorba de sucul natural de fructe produs în gospodăriile populaţiei, ci de cel industrial ce prezintă o puternică amprentă ecologică.

Cu 20 ani în urmă, România dispunea de un număr mare de fabrici pentru producerea sucurilor de fructe, dar ele păcătuiau prin aplicarea unor tehnologii şi reţete de fabricaţie care mai mult îndepărtau consumatorii de produsele livrate pieţei.

Impresionat de tradiţia germană a stoarcerii merelor toamna, direct în livadă, inginerul Ilarie Isac, alături de câţiva dintre membrii Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România pe care o conduce, a pornit în urmă cu ceva timp în căutarea mai multor detalii despre această oportunitate. Şi pentru că Germania este ţara unde se produce cea mai mare varietate de sucuri şi concentrate de fructe dar şi de echipamente specifice obţinerii acestora, au ales să meargă direct la sursă.

Să învăţăm de la nemţi!

Momentul sosirii pe tărâm german nu a fost deloc unul întâmplător, întrucât, la sfârşitul lunii martie, avea loc una dintre manifestările internaţionale de top, orientate printre altele şi către tehnologiile ce ţin de producerea sucurilor şi distilatelor din fructe. Este vorba despre târgul Intervitis Interfructa desfăşurat la Stuttgart, care le-a oferit pomicultorilor posibilitatea de a vedea cele mai noi şi moderne tehnologii şi instalaţii de produs suc din fructe. Auziseră ei că aici pot fi găsite instalaţii la preţuri mai accesibile, asta şi datorită posibilităţii de a le achiziţiona direct de la producător.

Atracţia numărul unu au reprezentat-o, cum era şi firesc, instalaţiile dedicate micilor producători, care se bucură de un mare succes şi în Germania, pentru că sunt practice şi se amortizează în doar câteva luni. Sunt alcătuite din moară de tocat fructele, presă cu bandă, bazin colector al sucului, instalaţie de pasteurizare şi instalaţie de îmbuteliere la Bag in Box (pungă în cutie) cu capacitatea de 3,5 sau 10 litri. O astfel de instalaţie, marca Speidel, pe care chiar primarul din Topoloveni şi-a achiziţionat-o cu această ocazie, costă începând de la 3.000 de euro. Una asemănătoare, însă de dimensiuni mai mari, urmează să fie achiziţionată de Institutul de la Mărăcineni, care doreşte să o exploateze împreună cu alţi pomicultori din Argeş.

O tehnologie simplă

Specialiştii de la Speidel, unul dintre principalii fabricanţi de astfel de echipamente, oferă, alături de tehnologia de producere, şi diferite reţete de suc sau cidru din mere, pere şi din multe alte fructe. Ei mizează pe faptul că, în ultimul timp, sucurile de fructe au căpătat o largă utilizare, putându-se vorbi chiar de o terapie cu acestea, prin care pot fi tratate cele mai diverse afecţiuni. Din cauza valorii nutritive, deosebit de populare sunt sucurile din mere, pere, coacăze roşii şi negre, zmeură, soc şi struguri.

În ceea ce priveşte obţinerea sucului de mere, cel care interesează în mod deosebit pomicultorul român, metoda diferă în funcţie de destinaţia acestuia, dar şi de dimensiunea echipamentului. În general, merele se spală, se introduc în tocător, iar borhotul rezultat merge în presă. Cei de la Speidel au creat o hidropresă care, fără pic de energie electrică, stoarce şi ultima picătură de suc din fructe. Apa curge prin furtunul din livadă în membrana de cauciuc spre exterior şi presează tocătura către pereţii coşului cu zăbrele. Dacă merge la industrializare, sucul astfel obţinut poate fi centrifugat pentru limpezire, filtrat pasteurizat şi îmbuteliat.

Acesta este sucul limpede, dar el poate fi păstrat şi consumat şi sub formă de nectar sau suc cu pulpă, în acest caz o simplă pasteurizare la temperatura de 85% fiind suficientă. Este vorba aşadar de o tehnologie destul de simplă, importante sunt în această fază ambalajele utilizate pentru păstrare. 

Tot specialiştii nemţi au inventat, după o metodă de „sigilare“ a vinului folosită şi în Roma antică, un rezervor din oţel superior cu capac plutitor, cu ulei, pentru izolarea sucului de aer. Capacul plutitor cu ulei se adaptează nivelului de suc,  plutind tot timpul deasupra acestuia. Dacă nivelul sucului scade, capacul coboară. Capacul şi uleiul au rol de „sigilare“, acestea nepermiţând aerului să pătrundă în suc. În acest mod sucul şi cidrul pot fi păstrate luni de zile.

Reguli de care trebuie să ţinem seama

Având în vedere că în multe dintre livezile româneşti calitatea fructelor este departe de ceea ce piaţa cere şi comparând cu produsele similare care se importă, această oportunitate ar putea reprezenta o reală şansă pentru pomicultorii noştri. Ideea lor este că, dacă merele pentru industrie se vând la nişte preţuri derizorii, singura şansă de câştig stă în producerea sucului. Trebuie însă să mai ţinem cont de faptul că pentru producerea acestuia se impune respectarea unor condiţii de siguranţă alimentară deloc de neglijat. În plus, acesta trebuie ambalat şi vândut sub o anumită marcă. Nu în ultimul rând, producătorii trebuie să îşi creeze un sistem de promovare şi să aibă o piaţă căreia să i se adreseze. Până să ajungă aici este necesar să înveţe cum şi ce să producă pentru a fi în ton cu cererea consumatorilor.

În mod sigur, afacerea ar putea avea sorţi de izbândă dacă s-ar realiza pe partizi mari şi într-un sistem organizat. Asociaţiile de pomicultori existente la ora actuală ar putea avea o şansă în condiţiile în care hotărăsc să se specializeze pe aşa ceva. În acest caz, ele trebuie să realizeze un centru unic de preluare şi procesare a fructelor, de ambalare şi păstrare a sucului cu tot ce implică acestea. În ceea ce priveşte vânzarea, în sarcina asociaţiei se află promovarea, logistica şi distribuţia, având în vedere că toţi clienţii aşteaptă marfa la poarta magazinului.

Şi mai trebuie să ţină cont de un lucru. Pe piaţa băuturilor nealcoolice, producătorii vor avea de înfruntat competiţia acerbă a celorlalte sucuri vândute sub branduri foarte cunoscute într-un sistem superorganizat şi care, deşi sunt mai puţin sănătoase, continuă să deţină o cotă uriaşă.

Valentina ŞOIMU

Din Insula Mare a Brăilei, veritabilă „aula magna“ a agriculturii româneşti, corifeii Holdingului TCE Trei Brazi au împărtăşit cu prilejul Zilei Câmpului 2010, desfăşurată pe 2 iunie, experienţele activităţii derulate în cadrul celei mai mari exploataţii agricole din Uniunea Europeană şi au relevat cu acelaşi prilej legătura indisolubilă între cercetare şi performanţă şi, nu în ultimul rând, au dezvăluit câteva dintre proiectele imediate.

Manifestare consacrată în peisajul agricol românesc, „Ziua Câmpului 2010“ a reunit în paradisul dintre ape mii de participanţi, în pofida vremii capricioase. Printre cei care au dat curs invitaţiei lansate de organizatori, Holdingul TCE Trei Brazi şi compania DuPont, s-au aflat ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, Rik Miller, director DuPont Protecţia Plantelor Europa, Africa şi Orientul Mijlociu, Excelenţa Sa, Ajing Adiang Marik, ambasadorul agreat al Republicii Sudan în România, Adrian Rădulescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, academicianul Cristian Hera, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române şi preşedinte de onoare al ASAS, Alexandru T. Bogdan, membru al ASAS, precum şi fermieri, reprezentanţi naţionali şi internaţionali ai companiilor din domeniul protecţiei plantelor şi ai distribuitorilor de inputuri pentru agricultură.

Evenimentul a debutat cu intervenţia deputatului Culiţă Tărâţă, prilej cu care fondatorul Holdingului TCE Trei Brazi a invocat necesitatea continuării acordării subvenţiilor pentru agricultură. „Sunt încredinţat că-i vom putea convinge pe cei care diriguiesc Ministerul de Finanţe şi Guvernul în general că subvenţia nu este o pomană, ci o investiţie care se întoarce cu vârf şi îndesat în bugetul ţării. Ne doare faptul că nu suntem apreciaţi la justa noastră valoare pentru contribuţia pe care o avem la bugetul ţării. A venit timpul să ne unim şi să nu ne fie indiferent când

Culiţă Tărâţă

• „Legătura dintre Dumnezeu şi pământ o fac agricultorii“
• „Sunt unii dintre miniştri care, dacă ar fi după capul lor, ar aprecia agricultura doar dacă ar trebui să se pună borduri şi la tartalele de porumb şi grâu.“

Un fermier mare sau unul mic vinde cu mult sub preţul pieţei.“

Cercetare – Tehnologie – Performanţă

Cu un interes similar au fost primite şi discursurile a doi reputaţi specialişti: Vasile Iosif, director general DuPont Protecţia Plantelor România şi Bulgaria, şi Lucian Buzdugan, director general TCE Trei Brazi. „Pe baza inovaţiei, a cercetării, să fim performanţi astfel încât să maximizăm randamentele la hectar, să reducem costurile şi să realizăm producţii de calitate“, a spus „patriarhul“ Insulei, care, vorbind cu fervoare, a dezvăluit numeroasei asistenţe câteva dintre secretele reuşitei. „Folosim genetica. Aţi văzut în câmp, testăm 530 de soiuri şi hibrizi. De asemenea, testăm pesticide şi alte produse şi tehnologii.

În egală măsură, competiţia înseamnă să ai utilaje performante. Insist pe această idee pentru că viitorul este al lăţimilor mari de lucru care ne ajută să economisim bani, în sensul că, dublând de exemplu lăţimea de lucru la o semănătoare, deja trebuie să cumpărăm o singură semănătoare şi nu două. Mărind viteza de deplasare de la 7 km/h la 14-15 pe oră mai reducem necesarul de semănători încă o dată. Şi dacă vom lucra şi noaptea, reducem iarăşi necesarul de utilaje. Astfel, pe un calcul simplu, o semănătoare cu 6 m, cu 7 km/h şi 8 ore lucrate face 33 ha pe zi. Dacă dublăm lăţimea la 12 m, mergem cu 14 km/h şi lucrăm şi în schimbul 2 încă 8 ore, viteza de lucru ajungând la 250 ha pe zi. Faţă de 33 ha, înseamnă ceva şi, pe deasupra, reducem şi investiţiile aferente a 8 semănători.“

Sistemul cu pivoţi, „raiul pe pământ“

Factor important de producţie de bază pentru zona Insulei, irigarea culturilor n-a fost ocolită de directorul general al TCE Trei Brazi în discursul său. Consacratul specialist a explicat raţiunea trecerii de la echipamentele de irigat autodeplasabile achiziţionate iniţial la sistemul cu pivoţi, relevând totodată efectele benefice ale acestei schimbări. „În ultimii doi ani seceta a fost atât de puternică încât acele echipamente n-au făcut pur şi simplu faţă şi atunci am trecut la sistemul cu pivoţi. Anul trecut v-am spus că aveam 12 pivoţi în testare. Astăzi avem montaţi 125 de pivoţi şi aş spune că este raiul pe pământ. Nimic nu mă satisface mai mult decât sistemul acesta pe pivoţi, în care udă practic între 30 şi 80 ha fără ca omul să intervină. Totul este modernizat, automatizat şi monitorizat.“

Miza pe investiţii

Potrivit strategiei de dezvoltare preconizate pentru perioada imediat următoare, la TCE Trei Brazi, Punct de Lucru Brăila, se vizează: „împădurirea unor zone care nu se pretează pentru agricultură; amenajarea primelor perdele de protecţie; achiziţionarea a încă 125 de pivoţi; transformarea biomasei în energie electrică şi utilarea acesteia în sistemele de irigat; valorificarea căldurii reziduale odată cu introducerea în cultură a unei alte leguminoase – lucerna; construirea unui siloz de 80.000 de tone lângă Dunăre“ – sunt alte investiţii pe care le avem în vedere. Mizăm pe acest lucru pentru că doar aşa ne vom asigura o activitate care să ofere siguranţă şi eficienţă în agricultură“ – a mai spus Buzdugan.

Buruieni în ţara buruienilor

„Testăm pentru prima dată în IMB, pe o suprafaţă mică desigur, hibrizi de porumb rezistenţi la Glifosat. Ce frumoasă ar deveni România dacă, cu un singur erbicid, am putea controla buruienile în ţara buruienilor! Nicio ţară din Uniunea Europeană nu are atâtea buruieni cât are România.“

Ing. Lucian Buzdugan
Ion BANU, Camelia MOISE

Laptele este unul dintre principalele produse agricole ale Uniunii Europene: peste un milion de exploataţii produc anual 148 milioane de tone de lapte, cu o valoare aproximativă de 41 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 14% din valoarea producţiei agricole europene. Peste 60% din carnea bovină produsă în Europa provine din creşterea animalelor pentru lapte. Uniunea Europeană este pe primul loc în producţia mondială de lapte (27%), înaintea Indiei (20%) şi a Statelor Unite (16%) şi cu mult înaintea Oceaniei (5%).

În Europa, în activitatea de prelucrare a laptelui sunt angajate peste 400.000 de persoane, rezultând o cifră de afaceri globală de ordinul a 120 miliarde de euro.

Laptele crud este utilizat, în principal, la fabricarea brânzeturilor, urmată de fabricarea untului şi de cea a laptelui pentru consum. În 2008, în producţia de brânzeturi se utiliza un procent de 46% din conţinutul proteic şi de 34% din materia grasă preluate din laptele colectat în UE-27; laptelui pentru consum îi corespundea un procent de 23% din conţinutul proteic şi de 13% din materia grasă, iar pentru unt se utiliza un procent de 32% din materia grasă.

Este de menţionat că, deşi producţia de unt necesită o cantitate mai mare de lapte decât producţia de alte sortimente, aceasta din urmă reprezintă pentru acest sector o piaţă de desfacere mai interesantă, deoarece permite valorificarea atât a proteinelor, cât şi a materiei grase din lapte.

Scurt istoric

Intrată în vigoare în 1968, organizarea comună a pieţei (OCP) în sectorul laptelui şi produselor lactate a fost una dintre primele opţiuni ale Politicii Agricole Comune (PAC). Ea a cunoscut numeroase reforme, cea mai radicală, în 1984, constând în introducerea cotelor de lapte pentru a remedia problema excedentelor structurale rezultate din dezechilibrele dintre cererea şi oferta de lapte şi de produse lactate.

În conformitate cu deciziile cuprinse în Agenda 2000, reforma din 2003 a început liberalizarea sectorului laptelui prin reducerea susţinerii preţurilor şi prin crearea de ajutoare directe la venituri. În 2007, în cadrul simplificării reglementărilor comunitare, Consiliul a integrat dispoziţiile referitoare la sectorul laptelui într-o viziune unică, acoperind totalitatea producţiilor agricole reglementate.