Agro BUSINESS

Comisia Europeană urmăreşte cu atenţie funcţionarea celui mai controversat lanţ alimentar în tot spaţiul comunitar. În anul 2008, Comisia a publicat un comunicat în care se regăsesc instrumentele care determină cinci orientări principale (foaia de parcurs) de funcţionare a lanţului alimentar, şi anume: competitivitate, concurenţa şi protecţia consumatorului, integrarea pe piaţa internă, supravegherea preţurilor produselor agroalimentare şi specula.

La sfârşitul lui octombrie 2009, Comisia Europeană a publicat o comunicare a Parlamentului European, a Consiliului, a Comitetului economic şi social european şi a Comitetului regiunilor intitulată: „Un lanţ de aprovizionare cu produse alimentare mult mai performant în Europa“.

Documente de referinţă

În afară de aceasta, Comisia a mai emis o serie de documente de lucru, şi anume:

- analiza cu privire la transmiterea fluctuaţiilor de preţ de-a lungul întregului lanţ alimentar;
- concurenţa pe lanţul alimentar;
- concluziile grupului de experţi cu privire la competitivitatea industriei agroalimentare;
- piaţa la termen a produselor agricole primare: perspectivele acesteia;
- îmbunătăţirea transparenţei cu privire la preţurile produselor pe întreg lanţul alimentar;
- evaluarea repartizării profitului de-a lungul lanţului alimentar.

Priorităţi

Comunicarea pune accentul pe trei priorităţi importante:

- promovarea relaţiilor durabile bazate pe încredere, între toţi actorii de pe tot lanţul alimentar;

- creşterea transparenţei pe întreg lanţul alimentar pentru a încuraja concurenţa şi a ameliora rezistenţa la volatilitate a preţurilor produselor agroalimentare;

- stimularea integrării şi competitivităţii lanţului alimentar european în toate statele membre.

 Direcţii de acţiune

Comisia propune o serie de măsuri care să contribuie la realizarea acestor priorităţi. Pentru a promova relaţiile durabile, bazate pe încredere între toţi actorii de pe tot lanţul alimentar, Comisia are în vedere următoarele:

- dispariţia practicilor contractuale neloiale între actorii de pe întreg lanţul alimentar,

- colaborarea cu Reţeaua europeană a concurenţei (REC) pentru a pune la punct o abordare comună cu privire la problemele legate de concurenţă.

 Propuneri

Pentru a încuraja transparenţa, Comisia:

- prezintă propuneri în vederea ameliorării supravegherii şi transparenţei globale a pieţelor produselor derivate în sectorul produselor agricole primare;

- publică prima ediţie a instrumentelor europene de supraveghere a preţurilor produselor agroalimentare şi se angajează să examineze posibilităţile de dezvoltare a acestora;

- recomandă tuturor statelor membre să dispună de servicii de comparare a preţurilor pentru toate produsele agroalimentare.

Competitivitatea

 Pentru a încuraja competitivitatea lanţului alimentar, Comisia va:

- promova şi facilita restructurarea şi consolidarea sectorului agricol ;
- prezinta propunerile grupului de experţi care au drept scop ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar, în particular a IMM-urilor;
-  susţine inovaţia şi exporturile de produse provenite din desfăşurarea activităţilor sectorului agroalimentar european.

Dimensiunea

Lanţul alimentar este al treilea sector ca importanţă din economia europeană, agricultura, industria alimentară şi sectorul de distribuţie aducând mai mult de 5% din ceea ce înseamnă profitul economiei europene şi asigurând 7% din totalul locurilor de muncă. De aceea, lanţul alimentar are o influenţă directă asupra vieţii cetăţenilor europeni, consumul de alimente reprezentând cca 17% din totalul cheltuielilor efectuate de către aceştia. Lanţul de aprovizionare cu produse agroalimentare se caracterizează prin marea diversitate a actorilor prezenţi, şi anume: agricultori, procesatori, comercianţi, angrosişti şi detailişti. Este extrem de important pentru consumatorul european ca toţi operatorii de pe întreg lanţul alimentar să fie foarte performanţi, pentru a se asigura o repartiţie viabilă a valorii adăugate.

Dezechilibre

În comunicarea sa, Comisia Europeană scoate în evidenţă dezechilibrele existente referitoare la „raportul de forţe“ dintre diferiţii actori de pe filieră, absenţa transparenţei în ceea ce priveşte formarea preţului, de asemenea practicile concurenţiale neloiale care sunt strâns legate de dezechilibrele referitoare la „forţele“ părţilor şi practicile anticoncurenţiale. Nu trebuie să uităm faptul că menţinerea unei activităţi agroalimentare contribuie de o manieră decisivă la păstrarea legăturilor sociale în mediul rural, permite evitarea „exodului“ rural şi reglementarea problemelor de mediu, problemelor sociale, de amenajarea teritoriului, precum şi realizarea activităţilor economice conexe.

Probleme aflate în discuţie

- Ce tip de măsuri vor trebui adoptate pentru a asigura echilibrul şi a aduce mai multă transparenţă în relaţiile comerciale de pe întreg lanţul alimentar?

- Există în statele membre rapoarte comerciale care sunt foarte clare cu privire la lanţul alimentar? Există rapoarte cu privire la controlul preţurilor produselor agroalimentare? Există marje excesive de profit sau abuzuri săvârşite pe anumite paliere ale lanţului alimentar? Ce măsuri au fost adoptate pentru a remedia aceste abuzuri?

- Ce măsuri trebuie adoptate pentru a corecta limitările teritoriale ale ofertei care duc la reducerea eficienţei economice şi încalcă principiile pieţei interioare?

- Ce măsuri trebuie luate la nivel european pentru a promova şi facilita restructurarea sectorului agricol astfel încât să nu se intre în conflict cu legislaţia referitoare la concurenţă? Acestea sunt probleme la care se caută răspunsuri pentru a putea depăşi situaţia actuală destul de complexă şi pentru a face faţă provocărilor viitoare, în care pe prim plan se găseşte preconizata criză alimentară. Dacă se vor găsi răspunsuri, Europa va continua să fie un actor extrem de important pe piaţa internaţională a produselor agroalimentare, ceea ce va duce la menţinerea „în viaţă“ a sectorului ei agroalimentar.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) ne-a informat că beneficiarii măsurilor de sprijin au obligaţia de a respecta standardele privind Bunele condiţii agricole şi de Mediu (GAEC), pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, inclusiv pe cele neeligibile şi pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei. Ce presupun aceste obligaţii?

Evitarea eroziunii solului

 - pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi să nu rămână nelucrat după recoltare cel mult 20% din suprafaţa arabilă a fermei;
- lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel;
- se păstrează terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007.

Rotaţia culturilor

- floarea-soarelui nu se cultivă pe aceeaşi parcelă agricolă mai mult de 2 ani consecutivi;
- nu este permisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil.
- nu este permisă efectuarea lucrării de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului.

Întreţinerea pajiştilor

- întreţinerea pajiştilor permanente, prin asigurarea unui nivel minim de păşunat sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;
- nu este permisă arderea vegetaţiei pajiştilor permanente,
- nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;
- evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite în scopul producţiei.

Protejarea şi gestionarea apelor

 - respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură: să ţină evidenţa activităţilor desfășurate pe pajiştile permanente din exploataţie, într-un registru al fermei, conform modelului prezentat în ghidul Informații generale pentru fermieri privind plăţile directe pe suprafaţă în anul 2010.

Sancțiunile pot fi şi penale

De la APIA ni s-a menționat că nerespectarea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea plăţilor directe, precum şi înscrierea cu intenţie în formular a informaţiilor incomplete, neconforme cu realitatea, atrag după sine sancțiuni de natură financiară sau penală, după caz. De aceea, Agenția poate solicita beneficiarului documente suplimentare, în orice moment. În cazul constatării unor nereguli, APIA va întreprinde, după caz, demersurile necesare recuperării sumelor. Nu se mai acordă sprijin dacă se constată existenţa unor condiţii artificial create, de natură să ducă la obţinerea unor plăţi necuvenite. În cazul în care controlul pe teren nu a putut fi efectuat, ca urmare a refuzului fermierului, cererea unică va fi respinsă de la plată.

Traian DOBRE

„Segmentul împăduriri are prevăzute 223 de milioane de euro din fonduri europene“, a declarat recent, într-o conferinţă de presă, Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor.  „Există 223 milioane de euro care stau necheltuite la Ministerul Agriculturii, fără să fie utilizate pentru împăduriri, din motive tehnice. Am acordat două săptămâni colegilor de la Păduri să finalizeze toate discuţiile tehnice.

În 2009 au fost alocate doar 28 milioane de lei din buget, dar în 2010 suma va creşte, în primă fază, până la 40 milioane de lei şi alte  150 milioane de lei din Fondul de Mediu. Pentru aceasta, trebuie însă proiecte, dar mai ales înlăturarea problemelor birocratice stupide“, a spus Borbely. Conform ministrului, Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) dispune în acest an de un buget de 1.889.884.000 lei pentru diferite proiecte. Această sumă, care reprezintă credite bugetare, a fost deja aprobată în urma unei şedinţe de Guvern.

Proiectele finanţate din bugetul AFM vizează reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului, gestionarea deşeurilor, protecţia resurselor de apă şi conservarea biodiversităţii. De asemenea, prin fondurile AFM vor fi finanţate proiecte privind îmbunătăţirea calităţii mediului, prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor, împădurirea terenurilor degradate, dar şi proiecte pentru educarea şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului.

(T.D.)

Un obiectiv important vizat în acest an este Programul de stimulare a înnoirii Parcului naţional de tractoare şi maşini agricole autopropulsate, care dispune de o finanţare de 100 milioane de lei. Acest program are ca scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi creşterea productivităţii în agricultură, prin înnoirea parcului naţional de tractoare şi maşini agricole autopropulsate. Se va acorda o primă de casare de 17.000 de lei, dar nu mai mult de 50% din valoarea unui tractor nou, în cazul persoanelor fizice şi 40%, în cazul persoanelor juridice.

Pentru Programul privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă şi hidro, AFM are un buget de 50 milioane de lei. Acesta urmăreşte punerea în funcţiune de noi capacităţi de producere a energiei din surse regenerabile de energie – solare, eoliene, hidroenergetice, geotermale, biomasă, biogaz, gaze rezultate din fermentarea deşeurilor/nămolurilor din staţiile de epurare – pentru producerea de energie electrică şi/sau termică.

(T.D.)

Contextul general pe pieţele produselor agroalimentare este delicat, preţurile produselor fiind pe o pantă descendentă ca urmare a ofertelor bune de porumb şi soia venite din America de Sud. Piaţa va fi dominată în lunile următoare de aceste intrări, ca urmare preţurile vor fi în scădere, numai un incident climatic major putând duce la inversarea situaţiei prezente pe piaţă.

Bursele la termen americane au fost influenţate de fluctuaţiile monetare, precum şi de achiziţiile speculative, cu rolul de a acoperi poziţiile cumulate pe termen scurt. Întărirea monedei americane, faţă de cea europeană, a dus la diminuarea competitivităţii produselor americane pe piaţa internaţională.

Este momentul completării stocurilor

Activitatea pe piaţa grâului a fost destul de redusă ca urmare a disponibilităţilor mari existente, precum şi a perspectivelor bune de producţie din emisfera nordică. Multe state profită de disponibilităţile mari şi de preţurile scăzute pentru a-şi completa stocurile naţionale. Preţul grâului american a fost susţinut de achiziţiile importante realizate de fondurile speculative. Stocul de grâu, care are un conţinut ridicat de proteină, este scăzut la nivel european.

Preţul porumbului exportat de SUA a fost influenţat de factorii tehnici şi de mişcările monetare, pierzând teren pe parcursul lunii februarie, ca urmare a perspectivelor de producţii bune anunţate de Brazilia şi Argentina, precum şi de intenţia producătorilor americani de a creşte suprafaţa ce va fi semănată cu porumb în această primăvară. Preţul oleaginoaselor la export a afişat o mare volatilitate ca urmare a recoltelor bune anunţate de statele producătoare din America de Sud. Situaţia este imputabilă fluctuaţiilor monetare şi evoluţiei pieţei energetice.

Preţul la export al orezului asiatic a pierdut teren în comparaţie cu situaţia de la sfârşitul anului 2009, achiziţiile au fost mai reduse pe parcursul lunii februarie, ca urmare a concediului din această lună, operatorii preferând să aştepte rezultatele recoltelor principale şi secundare din Vietnam şi Thailanda. Taxele de transport maritim în sectorul cerealelor au scăzut substanţial pe parcursul lunii trecute ca urmare a scăderii cererii asiatice pentru minerale din această perioadă a anului, ceea ce a permis să se disponibilizeze un număr însemnat de vapoare.

Perspectivele anului de piaţă 2009/10

Producţia mondială de cereale este estimată ca fiind în creştere cu 5,9 milioane de tone, ajungând la 1.774 milioane de tone. Aceasta este, totuşi, mai mică cu 1% decât producţia record înregistrată în anul 2008. Creşterea producţiei din acest an de piaţă este pusă pe seama producţiilor bune din Argentina şi Brazilia, unde condiţiile meteo au fost extrem de favorabile.

Consumul mondial de cereale este estimat în creştere cu 2 milioane de tone, ajungând la 1.745 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 24 milioane de tone faţă de consumul înregistrat în anul de piaţă 2008/09. Utilizarea în industrie a cerealelor este estimată la 259 milioane de tone, fiind cu 2 milioane de tone mai mare în ianuarie faţă de decembrie 2009, însă utilizarea cerealelor pentru producerea furajelor este în scădere, ca urmare a concurenţei venite din partea celorlalte ingrediente folosite în acest scop.

Stocul mondial de cereale, la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, este estimat la 390 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 5 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară. Este de precizat că 138 milioane de tone se află în stocurile principalilor 5 expor­tatori mondiali. Menţinerea ritmului rapid de expediţie se traduce prin creşterea cu 2 milioane a comerţului mondial de cereale, care se situează, în prezent, la 231 milioane de tone, în scădere cu 17 milioane de tone faţă de recordul înregistrat în anul de piaţă 2008/09.

Balanţa grâului

Producţia mondială de grâu este estimată la 674,9 milioane de tone, fiind a doua producţie, ca volum, din istorie.  Consumul mondial este estimat la 642,9 milioane de tone, fiind în creştere ca urmare a utilizării pe scară largă în alimentaţia umană precum şi în industrie. Se remarcă o scădere a utilizării grâului în producerea furajelor pentru animale.

Stocul de grâu de la sfârşitul anului de piaţă, în cazul principalelor 5 state exportatoare, este de 55 milioane de tone, nivel similar cu cel înregistrat în luna ianuarie 2010, însă cu 9 milioane de tone mai mare decât nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior. Stocurile de grâu din SUA sunt extrem de voluminoase.  Comerţul mondial cu grâu a crescut cu 1 milion de tone, ajungând la 120 milioane de tone, însă este în continuare inferior nivelului din anul de piaţă anterior, care a fost de 135,9 milioane de tone.

Balanţa porumbului

Producţia mondială este estimată la 797 milioane de tone, cu 5,9 milioane de tone mai mare decât estimarea din luna anterioară, dar cu mult sub producţia din anul 2007. Timpul foarte bun a stimulat producţiile de porumb din Brazilia şi Argentina. Consumul mondial de porumb este estimat la un record de 807,5 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mare decât estimarea din luna anterioară. Creşterea este pusă pe seama cererii mai mari venite din partea procesatorilor, respectiv a producătorilor de etanol.

Stocul mondial de porumb, de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, este estimat la 140 milioane de tone, stoc mai mare cu 3 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară, însă cu 9 milioane de tone mai mic decât stocul de la sfârşitul campaniei precedente.  Comerţul mondial cu porumb este estimat ca fiind în creştere cu 1 milion de tone, ajungând la 85 milioane de tone, cu tranzacţii mai mari venite din partea Canadei, Braziliei şi Siriei.

Importurile de porumb ale UE sunt la cel mai redus nivel înregistrat în ultimii 4 ani. Disponibilul mare de porumb din Brazilia şi Argentina va permite majorarea exporturilor acestor state, însă exportul de porumb al SUA se va deteriora, ajungând la 51 milioane de tone.

Reorientări posibile

Perspectivele cu privire la suprafaţa ce va fi ocupată cu grâu în anul 2010 sunt relativ optimiste, aceasta ajungând la 222 milioane de hectare. Suprafaţa ocupată de grâu în 2010 este mai mică cu cca 1% faţă de suprafaţa cultivată în anul de piaţă precedent.  Producţia mondială de grâu este estimată la 659 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 15,9 milioane de tone comparativ cu producţia de grâu obţinută în anul 2009.

Rezerva de umiditate din sol din regiunile producătoare din UE şi CSI rămâne favorabilă, iar culturile din aceste zone au fost acoperite de un strat consistent de zăpadă, ceea ce a permis protejarea plantelor faţă de efectele gerurilor năprasnice. Se estimează că producţia medie va creşte la nivelul UE, însă va scădea în Rusia şi Ucraina. Producătorii de grâu din regiunile producătoare de grâu de primăvară din Canada se vor orienta către culturile oleaginoase, ţinând cont de faptul că remunerarea grâului este scăzută.

În SUA, recoltarea întârziată a porumbului şi oleaginoaselor, cauzată de umiditatea în exces, a dus la diminuarea suprafeţelor cultivate cu grâu de toamnă şi în special a grâului „roşu uşor de iarnă“. Majorarea suprafeţelor cu grâu din SUA nu se poate realiza prin intermediul grâului de primăvară, având în vedere faptul că preţul grâului pe piaţa internaţională este destul de scăzut. Producţia americană de grâu este estimată la 54 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 5,9 milioane de tone faţă de producţia înregistrată în anul precedent de piaţă. Ploaia căzută în ultima perioadă a contribuit la buna dezvoltare a culturilor din China, estimându-se că randamentul va fi peste media obişnuită, însă producţia totală va fi mai mică decât cea înregistrată în anul anterior de piaţă.

Producţia de grâu din India este estimată la 80,5 milioane de tone, similară cu cea înregistrată în anul anterior. Producţia de grâu poate creşte în Iran, însă se estimează că producţia de grâu va fi în scădere uşoară în Turcia. Starea culturilor rămâne favorabilă în Africa de Nord, ţinând cont de faptul că ploile căzute au dus la reconstituirea rezervei de apă din sol. Suprafaţa mondială semănată cu porumb va creşte cu 1,5%. Cele mai mari suprafeţe vor fi cultivate în SUA, CSI şi America de Sud. Suprafeţele ce vor fi semănate cu orz vor scădea drastic în UE 27 şi în CSI.

Principalele evenimente de piaţă

Ianuarie

Turcia: vinde 200.000 t de grâu de panificaţie, 50.000 t de grâu dur şi 125.000 t de orz;

Egipt: GASC cumpără 180.000 t de grâu din Rusia;

Ucraina: Ministerul Agriculturii anunţă că, în general, culturile de iarnă nu au fost afectate de gerurile mari din ultima perioadă;

Algeria: cumpără 1 milion de tone de grâu din UE, în special din Franţa;

Februarie

Rusia: Ministerul Agriculturii anunţă că cerealele semănate în toamnă se prezintă bine. Suprafaţa cultivată cu păioase este de 17,85 milioane de hectare;

Irak: cumpără 400.000 tone de grâu de panificaţie din Canada;

Egipt: GASC cumpără 540.000 t de grâu, din care 360.000 t. din Rusia, 120.000 t. din Franţa şi 60.000 t. din Kazakhstan;

India: guvernul va autoriza exportul în Nepal a cantităţii de 250.000 tone de grâu din rezerva publică;

SUA: potrivit raportului USDA, folosirea porumbului pentru producerea etanolului va creşte cu 2,5 milioane de tone, ajungând la 109,2 milioane de tone. Stocul de soia este estimat la 5,7 milioane de tone.

Coreea de Sud: cumpără până la 165.000 t. de grâu furajer din bazinul Mării Negre sau din Brazilia;

Australia, ABARE estimează recolta de grâu la 21,7 milioane de tone;

Argentina: Ministerul Agriculturii susţine că, urmare a creşterii randamentului pe unitatea de suprafaţă, producţia de porumb este estimată ca fiind de cca 21 milioane de tone;

Pakistan: Guvernul estimează producţia de grâu ca fiind în jurul cifrei de 24 milioane de tone;

UE: stocul public de intervenţie este în cazul orzului de 3,4 milioane de tone;

Africa de Sud: estimează producţia de porumb ca fiind de 12,9 milioane de tone, în creştere cu 7% comparativ cu producţia din anul anterior de piaţă.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Piaţa grâului : Cei mai mari consumatori: europenii şi asiaticii

Producţia mondială de grâu este estimată la 678,059 milioane tone, mai mare cu cca 0,7 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. Consumul mondial de grâu este estimat la 646,799 milioane tone. Cei mai mari consumatori de grâu la nivel mondial sunt, în ordine: UE 27, statele din estul Asiei şi cele din sudul Asiei. Stocul mondial de grâu este estimat la 196,775 milioane tone, acesta fiind mai mare cu cca 0,9 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. La nivel mondial, cei mai mari importatori de grâu sunt statele din Orientul Mijlociu şi cele din nordul Africii.

Argentina pe piaţa porumbului

În ultimele 2 luni, exporturile de porumb argentiniene au crescut cu 4,5 milioane de tone, ajungând la 12 milioane de tone, în timp ce exportul de porumb al SUA a scăzut cu 4,0 milioane de tone. Pe ansamblu, importul mondial de porumb a rămas neschimbat. Producţia mondială de porumb este estimată la 803,695 milioane tone, producţie mai mare cu cca 5,85 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. Consumul mondial de porumb este estimat la 809,935 milioane tone, acesta fiind mai mare cu 0,3 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. Cei mai mari consumatori de porumb la nivel mondial sunt, în ordine: SUA, China şi UE 27.

India anunţă un consum mai mic cu 1 milion de tone faţă de consumul estimat în luna anterioară. Stocul mondial de porumb este estimat la 140-150 milioane tone, acesta fiind mai mare cu cca 5,9 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. Creşterea stocului mondial este pusă pe seama creşterii stocurilor din SUA, Brazilia, Argentina şi Africa de Sud.

Procesatorii de soia, puţin derutaţi

Preţul soiei oferite la export pentru prima săptămână a lunii martie a fost în medie de 372 USD/tonă, fiind uşor mai mare faţă de preţul din aceeaşi perioadă a anului. Perspectivele bune de producţii de soia din America Latină şi scăderea achiziţiilor Chinei fac ca presiunea pe piaţa soiei să fie din ce în ce mai mare. Vânzările totale de soia ale SUA către China se ridică la 21,9 milioane de tone. Producţia mondială de soia este estimată la 255,9 milioane de tone, aceasta fiind mai mare cu 0,85 milioane de tone comparativ cu estimarea din luna precedentă.

Consumul mondial de soia este estimat la 204,95 milioane tone, în creştere cu 0,75 milioane tone faţă de estimarea din luna precedentă. Stocul mondial de soia este estimat la 60,69 milioane tone, acesta fiind în creştere cu 0,97 milioane de tone comparativ cu estimarea din luna precedentă. Procesatorii de soia au sperat la o creştere a preţului uleiului pe pieţele interne, spre a majora cantitatea ce trebuie procesată pentru a face faţă cererii existente. Însă scăderea preţurilor uleiului, preţul relativ mare al boabelor de soia şi cererea mai mică de şrot au făcut ca procesatorii să-şi reducă cantităţile de soia procesate.

Piaţa florii-soarelui revine la normalitate

Importurile de uleiuri vegetale au continuat să crească ca urmare a diminuării sau eliminării taxelor de import, puse în aplicare în 2009, ca o măsură de a reduce preţurile alimentelor de bază şi a diminua inflaţia. Reducerea preţurilor uleiurilor vegetale a dus la creşterea consumului pe locuitor atingând, în prezent, un nivel record. Producţia mondială de floarea-soarelui este estimată la 30,59 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 0,17 milioane de tone comparativ cu estimarea din luna precedentă.

Consumul mondial de floarea-soarelui este estimat la 27,73 milioane de tone, în creştere cu 0,05 milioane de tone faţă de estimarea din luna precedentă. Stocul mondial de floarea-soarelui este estimat la 2,11 milioane de tone, acesta fiind în creştere cu 0,11 milioane de tone comparativ cu estimarea din luna precedentă.

Dumitru Daniel SANDU

Datele statistice complete le gasiti in Revista Lumea Satului pe baza de abonament.
Contactati redactia!

- Romalimenta consideră declaraţiile ministrului sănătăţii cu privire la reacţiile externe de susţinere a introducerii taxei pe alimente ca fiind cel puţin exagerate

Federaţia Patronală din Industria Alimentară este de părere că recentele declaraţii ale ministrului sănătăţii cu privire la susţinerea externă pentru introducerea taxei pe produsele alimentare nu sunt fundamentate în mod corespunzător şi induc în eroare publicul român.

„Domnul ministru a făcut publică o singură scrisoare trimisă de o organizaţie non-guvernamentală care nu reprezintă, de altfel, nicio instituţie a Uniunii Europene.

European Publich Health Alliance nu este «organism finanţat de Comisia Europeană», ci un ONG care prezintă un punct de vedere pe care îl considerăm subiectiv, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o măsură care se referă la ţara cu cele mai mari cheltuieli pe alimente din totalul cheltuielilor familiale.

“ Uniunea Europeană nu are ca politică taxarea alimentelor, cu o singură excepţie, care nu are legătură cu dialogul recent asupra stilului de viaţă echilibrat. Din contră, sunt ţări europene în care alimentele beneficiază de un nivel redus al TVA. În plus, cele mai multe mass-media europene au prezentat într-o lumină extrem de negativă această iniţiativă a Guvernului României, iar reacţiile externe nu a fost nicidecum de susţinere.

Director executiv, Mihai Vişan

Balanţa comercială este deficitară până şi cu Moldova

Frații noștri de peste Prut își doresc investiţii româneşti în agricultură, în special în unităţi de procesare. Curios este că moldovenii au investit la noi de trei ori mai mult decât a făcut-o România în Moldova. Cel puţin aşa susţine Valeriu Coşarciuc, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare de la Chișinău, prezent la București într-o vizită oficială.  Mihail Dumitru, ministrul român al agriculturii, a confirmat acest lucru, dar nu a oferit cifre.

Deficit există și în planul schimburilor comerciale cu produse agroalimentare între cele două țări locuite de români. Anul trecut, exporturile României au fost de numai 22,7 milioane de euro, iar importurile din Moldova au fost de 38,5 milioane de euro.

Ofertă pentru investitorii români

„Vrem să aducem împreună agenți economici, oameni de afaceri. Suntem gata să prezentăm obiective care pot fi cumpărate în Republica Moldova. Vrem să creăm condițiile necesare pentru dezvoltarea investițiilor. Cred că acestea vor crea un cadru de conlucrare normală între românii de pe cele două maluri ale Prutului“, a spus Coșarciuc.

Conform afirmațiilor sale, sunt așteptați investitori în special în agricultura cu valoare adăugată înaltă, respectiv în unităţi de procesare lapte, carne, legume-fructe sau în unităţi de ambalare. „Noi nu ne putem permite să producem cereale pe suprafeţe mari şi să concurăm cu Ucraina sau România. Așa că trebuie să ne concentrăm pe produse cu valoare adăugată înaltă, pe unităţi de procesare“ – a precizat Coșarciuc.

Terenurile agricole de peste Prut se află acum în proprietatea ţăranilor. Însă suprafeţele sunt mici, sub 10 ha, în timp ce societăţile comerciale arendează suprafeţe de peste 50-60 ha. Prețul lor mediu este de aproximativ 1.000 de dolari/ha. Din păcate, dorința de privatizare este înfrânată de legislația actuală, care nu permite deocamdată vânzarea loturilor agricole către cetățeni străini, decât cu condiția ca să deservească o unitate de procesare.

„Discutăm posibilitatea modificării acestei legi. Cei care vor veni să facă investiţii în centre de procesare lapte sau carne au nevoie şi de terenuri pentru furajare. Deocamdată este la nivel de analiză“ – a menționat ministrul moldovean.

- … pentru operaţiuni eficiente pe păşuni;
- … pentru ajutor în jurul curţii;
- … şi pentru o surprinzătoare versatilitate.

Acest nou şi extraordinar Steyr Kompakt este pregătit să efectueze o gamă largă de lucrări din momentul în care ajunge la locaţia dumneavoastră. Steyr Kompakt este un concept complet nou care combină tehnologia de ultimă oră cu zeci de ani de experienţă în construcţia compactă a tractoarelor multifuncţionale. Utilizatorii sunt familiarizaţi cu multe dintre specificaţiile tractorului Kompakt de la gama largă de tractoare Steyr: motoare puternice cu patru cilindri, transmisie Power Shift şi Power Shuttle cu echipare standard, cabină de lux, vizibilitate excelentă şi comenzi uşor de utilizat.

- … pentru operaţiuni eficiente pe păşuni

Având o vizibilitate excelentă şi posibilitatea alegerii între 3 viteze la priza de forţă spate, tractorul Steyr Kompakt este ideal pentru combinaţii de cosire pe faţă sau spate sau pentru a lucra simultan cu o cositoare în faţă şi cu o remorcă autoîncărcătoare în spate. Indiferent de lucrare, utilajele pot fi montate pentru a opera la o viteză optimă, obţinând o productivitate maximă.

- … pentru ajutor la o mulţime de lucrări  în fermă

Accesul în tractorul Steyr Kompakt este uşor, accesibil pe ambele părţi prin uşi ce se deschid larg. Acesta este tractorul ideal pentru lucrările din fermă. Cu vizibilitate ideală şi manevrabilitate impresionantă, aveţi posibilitatea să apreciaţi spaţiul cu o mai mare acurateţe şi să intraţi sau să ieşiţi din spaţii înguste. Cuplarea echipamentelor este simplă, fiind necesară doar o singură mână pentru a face conectările hidraulice şi având comenzi montate pe aripi pentru acţionarea ridicătorului hidraulic din afara cabinei. Cu un tractor Steyr Kompakt nu veţi fi niciodată singuri, acesta fiind un adevărat prieten pe care vă puteţi baza.

 - … şi pentru o surprinzătoare versatilitate

Aspectul şi raportul excelent între putere şi greutate fac din Steyr Kompakt un tractor care vă va face mândri să-l aveţi să lucreze pentru dumneavoastră. Pentru o fermă de animale, pentru cultură mare sau chiar pentru lucrări municipale precum tăierea gardului viu sau întreţinerea peluzei, toate lucrările pot fi făcute de acest tractor versatil.

Ca şi multe alte lucruri construite compact, tractorul Steyr Kompakt este plin de specificaţii extraordinare, reprezentând tehnologie avansată într-o construcţie compactă. (NHR)

Un exemplu care poate releva această stare de fapt este procentul scăzut al numărului de agricultori din ţări precum Anglia, SUA sau Olanda care nu depăşeşte 3%, în vreme ce în ţara noastră mai bine de 35% din populaţie îşi câştigă existenţa muncind în agricultură. La nivelul Uniunii Europene, forţa de muncă din agricultură în ultimii 30 de ani s-a redus la mai bine de jumătate. Din 13.000 mii agricultori câţi erau în anul 1980, au rămas mai puţin de 6.000 agricultori.

Spre deosebire de alte ţări care s-au confruntat cu o acută lipsă a forţei de muncă în agricultură, în ţara noastră numărul agricultorilor reprezintă 36% din populaţia ocupată. În 1989, cca 27,5% din totalul populaţiei se ocupa cu agricultura, iar în anul 2000 a atins 40%. Un lucru care ar trebui să îndemne la meditaţie este faptul că mai bine de un sfert din populaţia care activează în acest domeniu are peste 65 de ani, iar retragerea din activitate va lăsa un gol care trebuie umplut cu forţe proaspete de muncă. Din nefericire, procentul tinerilor care au ales agricultura ca profesie este de doar 12,3%.

Ştiaţi că Terra este lucrată de  30 milioane de tractoare?

Potrivit unor studii întreprinse de FAO s-a stabilit că productivitatea agricolă maximă pe care o poate realiza un agricultor pe parcursul unui an este de 5.000 kg de cereale. Cel mai mare nivel al eficienţei este atins în cazul sistemelor de cultură, unde lucrările sunt complet mecanizate, situaţie în care productivitatea netă a unui agricultor poate ajunge şi la 30.000 kg de cereale pe an.

La nivelul anilor 1950, agricultura mondială dispunea de aproximativ şapte milioane de tractoare şi 1,5 milioane combine de recoltat, iar în prezent pe mapamond există aproximativ 30 milioane de tractoare şi cinci milioane de combine de recoltat. În pofida avantajelor pe care le implică modernizarea sistemelor agricole, omenirea se confruntă cu un mare flagel, şi anume sărăcia. Din aceste considerente, în cele mai multe părţi ale lumii agricultura se practică în cele mai rudimentare forme, munca ţăranului fiind singura forţă care pune pe mesele oamenilor hrana necesară.

Târgul naţional de agricultură şi industrie alimentară, desfăşurat în perioada 19-21 martie la Suceava a reunit peste o sută de expozanţi şi aproape 25 de mii de vizitatori. S-a dovedit a fi un adevărat succes înregistrat de organizatori – Camera de Comerţ şi Industrie, Ministerul Agriculturii, Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice, Revista Lumea Satului şi Radio Antena Satelor, dar şi cei care au sprijinit acţiunea Consiliul Judeţean şi Direcţia Agricolă.

Cu acelaşi prilej a avut loc a III-a ediţie a Forumului Economic „ Agricultura încotro“, în cadrul căruia au fost abordate teme precum „Satul românesc – prezent şi viitor“, „Produsele tradiţionale româneşti – realităţi şi perspective“, etc. Au participat reprezentanţi ai instituţiilor centrale şi judeţene cu atribuţii în spaţiul rural, specialişti în agricultură şi fermieri, primari, alţi reprezentanţi ai comunităţilor locale.

Bilanţul de Sănătate a reprezentat un prim pas greşit în direcţia construirii unei Politici Agricole Comune, după 2013, care să răspundă cerinţelor societăţii şi care să facă faţă provocărilor viitoare.  Europa trebuie să se doteze cu o politică structurală care să ţină cont de contextul economic actual prin „ignorarea viziunii“ pur bugetare.

O mare degringoladă!

În data de 20 noiembrie 2008, un acord politic asupra stării de sănătate a Politicii Agricole Comune a fost încheiat de către miniştrii agriculturii din statele membre ale Uniunii Europene. Acest document a reprezentat un compromis care a dat statelor membre un număr important de instrumente de susţinere a producătorilor.

Însă, liniile directoare cu privire la ajutoare au fost scrise la nivel european, iar definirea modalităţilor de aplicare au rămas să fie scrise de fiecare stat în parte. O mare degringoladă!

Un război absurd

La nivel naţional, producătorii agricoli se „războiau“ cu instituţiile statului cu privire la reducerea accizelor la carburanţi, suma mică primită drept plată pe suprafaţă, neplata la timp a acesteia, piaţa produselor agricole, preţul mic primit de agricultori pentru produsele lor în cadrul filierei de valorificare (lapte, cereale, legume şi fructe, carne etc).

Trebuie să recunoaştem că există abordări diferite la nivel naţional comparativ cu ceea ce se întâmplă la nivel european, de aceea astăzi nu ne regăsim, destul de consistent, în măsurile adoptate de UE, deoarece noi nu am participat activ la apariţia acestora!

Mai puţine instrumente de regularizare a pieţelor

Cu toate că producătorii agricoli se confruntă cu o volatilitate extrem de mare a preţurilor produselor agricole pe toate pieţele, Europa decide ridicarea şi ultimului filet de securitate. Ce paradox!

Sistemul de intervenţie este menţinut, dar plafonul este fixat la „zero“ tone, începând cu anul 2009, pentru grâu dur, orez, orz, sorg şi porumb. Singura cereală care beneficiază de intervenţie este grâul comun pentru panificaţie, şi aceasta în limita a 3 milioane de tone pentru tot spaţiul european.

Statul român, prin instituţiile sale, nu a fost capabil să înţeleagă şi să creeze cadrul legislativ necesar pentru a pune „pe picior de egalitate“ agricultorii români cu ceilalţi agricultori europeni.

Reechilibrarea ajutoarelor financiare

În cadrul bilanţului de sănătate al PAC, au fost prevăzute măsuri prin care să se acorde compensaţii pentru agricultorii din zonele montane, precum cei din Germania, Franţa şi Austria, a căror activitate va fi afectată de creşterea cotelor de lapte. Nu cu aceeaşi unitate de măsură însă s-a acţionat în cazul reducerii taxelor vamale la importul de cereale realizat de anumite state membre ale UE. Perdanţi în această situaţie au fost producătorii agricoli din Polonia, România şi Bulgaria, iar compensaţii pentru aceştia nu au fost găsite.

Plăţile încă cuplate (legate de producţie) vor trebui să fie integrate în regimul plăţilor unice (DPU) pentru culturile arabile începând cu 1 ianuarie 2010. Ajutorul cuplat în sectorul de creşterea animalelor este menţinut în continuare. Statele membre vor putea folosi ajutoarele cuplate dintr-un sector pentru a le redistribui către un alt sector (crearea unei noi plăţi unice sau creşterea valorii acestei plăţi), dar susţinerea totală primită de agricultor, după decuplarea plăţilor nu va putea fi inferioară a 75% din media susţinerii anuale primite cu titlu de plăţi directe totale.

Regăsirea drumului corect

Bilanţul de sănătate se rezumă deci la mai puţine măsuri de regularizare a pieţei şi la transferuri de fonduri din primul pilon al PAC către al doilea, şi anume către finanţarea programelor de dezvoltare rurală, acestea din urmă din ce în ce mai mult deconectate de activitatea agricolă.

Ajutoarele directe devin din ce în ce mai rare în spaţiul european, exceptând cele câteva finanţări pentru instrumentele de administrare a riscurilor. Constatarea este amară: Politica Agricolă Comună este deconectată de contextul actual în care trăim.

Bilanţul de Sănătate al Politicii Agricole Comune este deja de domeniul trecutului, discuţiile cu privire la noua Politică Agricolă Comună, după 2013, fiind deja în plină desfăşurare.

Europa trebuie să fie capabilă să inoveze, să stimuleze apariţia unei agriculturi moderne, sinonimă cu creşterea economică, să creeze locuri de muncă şi să gestioneze corect teritoriul agricol comunitar.

Pentru aceasta trebuie să se găsească soluţii pentru:

- a garanta preferinţele comunitare;
- a inventa instrumente de stabilizare a pieţelor produselor agricole (stocuri de securitate etc.);
- asumarea vocaţiei de net exportator a UE către ţările terţe (ţările maghrebiene, ţările din Orientul Mijlociu etc.);
- realizarea de noi instrumente de gestionare a riscurilor (climatice, de piaţă);
- a răspunde noilor provocări (încălzirea globală, găsirea de noi pieţe de desfacere).

Noua Politică Agricolă Comună, după 2013, trebuie să fie extrem de ambiţioasă, cu o „osatură“ solidă, care să ţină cont de contextul economic actual şi să anticipeze provocările viitoare.

P.S. Conform distribuţiei fondurilor provenite din bilanţul de sănătate al PAC, cât şi din PERE (Planul European de Relansare Economică), României îi revine suma de

102 milioane euro, care va fi alocată astfel: 36 milioane pentru energie regenerabilă, 22 pentru gestionarea apei, 18 pentru schimbări climatice, 14 milioane pentru biodiversitate şi 12 milioane pentru restructurarea sectorului lactatelor.

O ultimă precizare, suma de 102 milioane de euro provine integral din fonduri europene!

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

Stoparea sau măcar diminuarea practicilor evazioniste din agricultură ar genera, fără îndoială, o creştere de-a dreptul spectaculoasă a încasărilor la bugetul statului. În România, de ani buni, producţia agricolă declarată reprezintă 20-30 de procente din producţia realizată efectiv. Restul se vinde pe piaţa neagră, sustrăgându-se impozitării.

Practicile evazioniste sunt evidente în diferenţa semnificativă dintre contribuţia sectorului agricol la buget şi contribuţia sa la formarea Produsului Intern Brut.

Declaraţii fictive

Din păcate, evaziunea există în tot sectorul agricol, nu doar la nivelul producţiei efective. De pildă, pe câmp se declară ca fiind însămânţate mai multe hectare, pentru a se primi subvenţii mai mari. Sau se anunţă a fi calamitate anumite zone, pentru a se primi despăgubiri şi fonduri de susţinere.

Apoi se declară o parte din producţie, iar restul este vândut fără acte către angrosişti. La rândul lor, aceştia spun ca au vândut mai puţin către procesatori.

Procesatorii, la fel ca negustorii

De la procesatori, evaziunea se duce către retail. Numai în cadrul procesării, piaţa neagră este de circa 40%.

Acelaşi „lanţ al slăbiciunilor“ funcţionează, fără deosebiri notabile, în zootehnie, în pomicultură şi viticultură. Pe scurt, în toate subramurile agriculturii.

Există însă o activitate şi mai „mănoasă“ pentru evazioniştii din agricultură: importurile.

Majoritatea importurilor de carne, legume şi fructe se derulează prin firme „fantomă“, care se sustrag cu uşurinţă de la plata TVA-ului

Cărui „şmecher“ nu-i convine să aibă pe stoc şi să pună pe piaţă produse cu 19% mai ieftine decât ale „fraierilor“ care nu ştiu să se descurce?!

Soluţii posibile

Ce soluţii ar putea fi aplicate pentru a se elimina evaziunea din agricultură?

În opinia mea, două ar fi căile de acţiune principale în vederea realizării acestui deziderat: reducerea TVA-ului şi un control riguros pe piaţă, care să includă pedepse penale.

O reducere a TVA-ului la 5%, de la 19%, ar conduce la diminuarea sau chiar la eliminarea evaziunii, pentru că ar fi reduse sumele care trebuie plătite ca impozite.

De asemenea, printr-un control încrucişat, derulat de comisarii Gărzii Financiare – al căror număr, în treacăt fie spus, ar trebui mărit de urgenţă! – pe întreg teritoriul ţării, începând de la retail şi continuând cu verificarea atentă a tranzacţiilor dintre procesatori, angrosişti şi cultivatori, sfera activităţilor infracţionale ar putea fi restrânsă progresiv, până la eliminarea totală a evaziunii.

Iulian BĂDESCU, senator

Mai mulţi fermieri au venit, încă de la prima oră, la Centrul local nr. 3 Brăneşti (Ilfov) al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Tocmai se lansase noua campanie de primire a cererilor de plată pentru schemele/măsurile de sprijin pe suprafaţă. În timp ce unul dintre ei se chinuia, pe lângă un specialist al agenţiei, să stabilească exact parcela sa, a intrat pe uşă Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, însoţit de mai mulţi directori ai APIA, printre care şi noul director general, Florin Faur.

„Noua campanie are asigurate toate condiţiile pentru o bună desfăşurare, astfel încât toate cererile să poată fi depuse la timp, pentru a ne încadra în calendarul stabilit de Uniunea Europeană. Ideea este să nu avem întârzieri şi să nu fim obligaţi să aplicăm penalizări celor care întârzie să-şi depună cererile“ – a declarat ministrul.

În faţa ochilor curioşi, Dumitru a spus că, pentru campania din 2010, fondurile europene din FEGA se ridică la 730 milioane de euro, care vor fi distribuite fermierilor eligibili.

„După calculele noastre, dacă se depun cereri în limita suprafeţei de referinţă vom avea un nivel al sprijinului de 81 de euro pe hectar din fonduri europene. La această sumă se adaugă 85 €/ha de la bugetul naţional, valoare aprobată deja de Guvern. Cuantumul sprijinului naţional se ridică la 635 milioane de euro atât pentru sectorul vegetal, cât şi pentru cel animalier“ – a precizat demnitarul.

Fermierii prezenţi la eveniment, din întâmplare, s-au declarat mulţumiţi de banii la hectar pe care îi vor primi în acest an.

Pentru a beneficia de sprijinul financiar pe suprafaţă, fermierii trebuie să depună la Centrele APIA, în intervalul 1 martie – 17 mai 2010, o singură cerere de plată. În cazul întârzierilor se vor aplica penalităţi de 1% pentru fiecare zi lucrătoare. După 11 iunie 2010, cererea de sprijin nu mai este admisă la calculul plăţii pentru anul în curs.

Ajutorul naţional, doar pentru suprafeţele cultivate

„În 2010, vrem să creştem rigoarea şi responsabilitatea fermierilor de a cultiva terenurile. De aceea, am hotărât ca ajutoarele din fonduri naţionale să nu fie acordate decât celor care cultivă terenurile“ – a atras atenţia ministrul.

Însă, pentru terenuri întreţinute, chiar neînsămânţate, se acordă sprijinul european de 81 €/ha! În această situaţie, trebuie respectate Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu – GAEC impuse de Uniunea Europeană, cum ar fi, de exemplu, „Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite pentru producţie“. Şeful Agriculturii a precizat că APIA va efectua mai multe controale, tocmai pentru a preveni încălcarea legislaţiei în domeniu, pentru a nu se mai acorda subvenţii pentru terenurile abandonate.

Condiţii de acordare a sprijinului pe suprafaţă

„Beneficiarii măsurilor de sprijin pe suprafaţă pot fi persoane fizice şi/sau juridice, care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune etc. Dacă proprietarul a dat terenul în arendă, l-a concesionat sau l-a închiriat, sprijinul financiar pe suprafaţa respectivă va fi acordat celui care lucrează terenul“ – a declarat Florin Faur.

Sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin 1 ha, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare în cazul culturilor de câmp şi de cel puţin 0,1 ha în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole şi arbuştilor fructiferi.

De asemenea, solicitantul trebuie să respecte Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) pe toată suprafaţa fermei.

Traian DOBRE

- Anual, peste 3 milioane de hectare nu beneficiază de subvenţii. Dincolo de temerile unor fermieri, de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) am fost asiguraţi că plăţile aferente anului 2009 sunt în grafic şi se vor încheia (fără penalităţi) la data de 30 iunie 2010, conform obligaţiilor europene asumate de România.

Până la data de 31 ianuarie 2010, APIA a făcut plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă (SAPS), plăţi naţionale directe complementare (PNDC), plăţi tranzitorii pentru tomate, plăţi separate pentru tomate, precum şi pentru culturile energetice şi măsurile delegate din PNDR. Menţionăm că, din suma de peste 1,3 miliarde de lei, achitată deja, s-a acoperit şi avansul de 70% acordat agricultorilor pentru înfiinţarea culturilor de toamnă. În continuare, intră pe rol plăţile din FEADR şi din bugetul naţional.

Cum se împart banii

APIA a autorizat suma de 22,2 milioane de euro, reprezentând diferenţa faţă de plata pe suprafaţă acordată în avans pentru campania SAPS 2009, precum şi sprijinul aferent plăţilor naţionale directe complementare (PNDC).

Din suma totală autorizată, 8,3 milioane de euro reprezintă diferenţa faţă de avansul (70%) din SAPS acordat începând cu data de 16 octombrie 2009. De acest sprijin financiar beneficiază aproape 127.000 fermieri care au îndeplinit condiţiile impuse de regulamentele europene şi pentru care, în urma controalelor, nu s-au constatat discrepanţe faţă de datele declarate în cereri. Totodată, suma de 14,5 milioane de euro reprezintă contribuţia de la buget şi fonduri FEADR pentru plata PNDC în cadrul măsurilor/schemelor de sprijin pe suprafaţă.

Niciun leu pentru pârloagă

Tot de la APIA, am aflat că, anual, peste 3 milioane de hectare nu beneficiază de subvenţii pentru că nu sunt eligibile. Suprafaţa totală arabilă, aflată în evidenţa APIA, a crescut de la 9.288.328 ha în sezonul trecut la 9.654.028 ha în prezent, dar sunt lucrate doar 6 milioane de hectare.

În cele mai multe situaţii, sunt terenuri pe care cresc doar mărăcini şi rugi, pentru că proprietarii nu le lucrează. Există însă şi multe proprietăţi mici, de subzistenţă, care aparţin, de regulă, unor ţărani săraci, cărora nu li se acordă niciun fel de sprijin. În cazul culturilor de câmp, proprietăţile fie au sub 1 ha, fie sunt formate din parcele mai mici de 0,3 ha, iar în cazul păşunilor, livezilor, viilor sau grădinilor, sub 0,1 ha.

Traian DOBRE

Ne-am ars! Dacă nu găsim îndurare la Comisia Europeană, agricultura românească va returna vreo 50 milioane de euro, care reprezintă penalizări şi corecţii financiare aferente anului 2007. Totul din cauza unor nereguli, cum ar fi declararea incorectă a suprafeţelor cultivate.

„Aş dori ca, în această nouă campanie, să avem cât mai puţine erori. Într-adevăr, este dificilă identificarea parcelei, dar îi rugăm pe fermieri să vină cu toate datele cerute, astfel încât identificarea să fie făcută corect, pentru a nu se mai ajunge la corecturi de fonduri, eventuale penalizări generate de un grad mare de eroare“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în cadrul unei recente conferinţe de presă.

Domnia sa a mai spus că, acum, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) se află în plin proces de închidere a conturilor pe 2007. Este vorba de vreo 3 milioane de euro care trebuie să ajungă în conturile unor fermieri.

Referitor la acelaşi an, demnitarul a spus că există o propunere din partea Uniunii Europene, în urma unui audit, de a aplica o corecţie financiară României, de 10% din suma plătită în 2007, adică 42 milioane de euro dint-un total de 420 milioane de euro fonduri europene. Însă, conform datelor existente la APIA, corecţia nu ar trebui să depăşească 2,8 milioane de euro, sumă care va fi notificată la CE.

Dacă vom fi iertaţi, vom vedea. Cert este că, tot pentru 2007, ţara noastră va plăti şi penalităţi, de „numai“ 8 milioane de euro. Nu se ştie încă ce surprize ne aşteaptă pentru 2008 şi 2009!

Marea discordie în jurul accizei la motorină este  pe cale să aibă un sfârşit fericit. Anul acesta, MADR a pregătit o formă de sprijin care se referă la reducerea accizei la motorină pentru toată agricultura românească. „În acest scop, Ministerul Agriculturii a pregătit un proiect de hotărâre care prevede reducerea maximă, până la 21 de euro pe 1.000 de litri, faţă de 350 €/1.000 l, cât este nivelul actual la pompă. După calculele mele, acest sprijin înseamnă cam 1,2 lei/l de motorină“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul agriculturii.

Domnia sa a menţionat că fermierii vor cumpăra motorina de la pompă, la preţul pieţei, iar diferenţa de accizare o vor recupera de la APIA.

Hotărârea va intra în circuitul de avizare şi ar putea fi aprobată într-o lună, pentru ca să poată fi funcţională în campania agricolă de primăvară.

Vă reamintim că, până în 2009, motorina pentru agricultură era subvenţionată cu un leu/litru, dar acest ajutor de stat a fost eliminat.

Mai există şi alte forme de ajutor, dar care trebuie notificate la Comisia Europeană, pentru a obţine aprobare. De exemplu, există două scheme de ajutor pentru porci şi pentru păsări, despre care revista noastră v-a informat deja.

De asemenea, continuă acordarea formelor de ajutor pe hectar din celălalt fond european, FEADR Axa 2, pentru zonele cu handicap natural. În aceleaşi zone se acordă o primă pentru respectarea unor condiţii de agromediu.

Traian DOBRE

Preţul grâului stă pe loc! Preţul grâului a afişat nivelul de 111/112 euro/tonă, calitatea standard, în cazul livrărilor din luna martie, cursul pierzând cca. 3 euro/tonă faţă de cursul din perioada precedentă. După ce timp de o lună a rezistat presiunii existente pe piaţă, cursul grâului a cedat în ultima săptămână ca urmare a stocurilor destul de mari, precum şi a perspectivelor bune de producţie. Stocul mare de grâu a dus la scăderea preţului. La mijlocul lunii februarie, euro s-a apropiat de cel mai redus nivel din ultimele 9 luni. De scăderea euro au profitat exporturile europene şi în special exporturile de grâu francez. În ultima perioadă se remarcă achiziţia, de către Egipt, a cantităţii de 300.000 tone de grâu, dintre care 60.000 tone din Franţa la preţul de 169,17 USD/tonă FOB, iar restul de 240.000 tone din Rusia la preţul de 170,17 USD/tonă.

Piaţa externa a porumbului: cumpărătorii se îndreaptă spre Bazinul Mării Negre

Preţul porumbului a pierdut în ultima săptămână cca. 1 euro/tonă comparativ cu preţul din săptămâna anterioară, ajungând la 128,5 euro/tonă FOB Bordeaux, cu livrarea în luna martie 2010. Preţul a scăzut ca urmare a faptului că sunt din ce în ce mai puţini cumpărători prezenţi pe piaţă, în conjunctura actuală. Pe piaţa comunitară, producătorii de furaje pentru animale au găsit alţi substituenţi pentru porumb, în timp ce importatorii şi-au îndreptat atenţia către porumbul din bazinul Mării Negre care este mult mai competitiv.

ORZ: o piaţă de numai 3,4 milioane de tone

Piaţa orzului, indiferent că este furajer sau brasicol, nu a fost activă în contextul actual. Scăderea preţului grâului din ultima săptămână a dus la crearea de presiuni suplimentare pe piaţa orzului. Preţul orzului furajer a fost de 91/92 euro/tonă, cu livrarea în luna martie, acesta pierzând cca 2 euro/tonă faţă de preţul înregistrat în săptămâna precedentă. Oferta pentru stocul de intervenţie a crescut cu 98.551 tone în UE, ceea ce a dus ca volumul total să fie de 3,4 milioane de tone de la începutul anului de piaţă şi până în prezent.

În aşteptarea soiei sud-americane

Preţul oleaginoaselor a profitat de creşterea preţului petrolului pe o piaţă tensionată cauzată de sancţiunile impuse Iranului de către comunitatea internaţională. Raportul euro/dolar a fost de 1.35, această modificare producând destul de multă agitaţie pe pieţele materiilor prime. De susţinerea importantă, existentă pe piaţa internaţională, nu toate uleiurile vegetale au profitat. În SUA, preţul uleiului din soia, după săptămâni de creşteri succesive, a scăzut ca urmare a presiunii exercitate de cursul de schimb al dolarului, precum şi de apropierea sosirii producţiei de soia sud-americana pe piaţă. Se pare că preţul va scădea la un nivel mai mic decât cel estimat iniţial.

Floarea-soarelui:
Ucraina introduce primele restricţii

În Europa, preţul uleiurilor vegetale a rămas ridicat ca urmare a dinamismului „aurului negru“. În Ucraina se are în vedere, introducerea cotelor la exportul de ulei de floarea soarelui. Evenimentele de pe piaţa mondială au dus la susţinerea exporturilor din bazinul Mării Negre. Ucraina este decisă să ia anumite măsuri pentru a evita un „puseu“ al preţurilor pe piaţa internă.

Datele complete le gasiti in revista Lumea Satului, pe baza de abonament.

Piaţa Uniunii Europene. În Uniunea Europeană, cele mai importante legume din punctul de vedere al producţiei sunt tomatele (aproximativ 14 milioane de tone), morcovii (5,3 milioane de tone) şi ceapa (5,5 milioane de tone).  Ca producător de tomate, România se situează pe locul 4, cu o pondere în producţia totală de 5,55%, după Italia (38,69%), Spania (27,03%) şi Grecia (9,57%).

Principalii producători de morcovi sunt Polonia, cu o pondere în producţia totală de 15,13%, Regatul Unit (14,22%), Franţa (11,82% ), Italia (11,18%), Germania (10,35%), Ţările de Jos (9,38%), Spania (9,04%) şi Belgia (4,46%). În acest clasament România ocupă locul 9, producând doar 3,33% din totalul producţiei Uniunii Europene.

Cu o pondere de aproape 7% la producţia de ceapă, România este al şaselea producător, după Ţările de Jos (22,62%), Spania (19,97%), Polonia (10,96%), Germania (7,45%) şi Italia (7,00%).

Din ierarhizarea preţului la producător se poate observa că, pentru toate produsele analizate, România înregistrează cele mai ridicate preţuri faţă de multe ţări europene:

- la ceapă se înregistrează cel mai ridicat preţ, respectiv 0,498 euro/kg;

- la tomate, România ocupă locul 3, cu un preţ de 0,650 euro/kg, după Lituania şi R. Cehă;

- la cartof, cu 0,228 euro/kg, România ocupă locul 6. În comparaţie cu ţări apropiate geografic, preţul în ţara noastră este mai mare cu 158,9% faţă de cel din Polonia, cu 85,6% faţă de cel din Ungaria şi dublu faţă de R. Cehă;

- la varză albă România este pe locul 6, fiind devansată de Luxemburg, Italia, Belgia, Regatul Unit şi Grecia;

- la morcovi, cu 0,612 euro/kg România se situează pe locul 4, după Luxemburg, Grecia şi Cipru.

Explicaţia acestei situaţii ar fi producţiile medii mici, costurile mai ridicate, oferta extrem de fragmentată. De asemenea, subvenţiile primite de producătorii de legume din multe ţări europene sunt sensibil mai mari decât cele primite în România.

Puterea de cumpărare redusă determină importuri mai ieftine, chiar dacă după gust consumatorii preferă legumele româneşti.

Comparativ cu 2007, 2008 a reprezentat pentru România, din punctul de vedere al evoluţiei preţurilor la producător, un an al reducerii acestora la principalele legume cultivate în câmp (cartof, tomate, ceapă şi varză albă), excepţie făcând preţul morcovilor. Acelaşi fenomen s-a petrecut în majoritatea statelor membre UE. Ar fi de făcut însă precizarea că pentru România anul 2008 a fost unul anormal de slab din punct de vedere agricol.

Piaţa naţională a legumelor

Suprafaţa ocupată cu legume  reprezintă 3,4% din totalul suprafeţei arabile cultivate. La nivelul Uniunii Europene, ponderea este aproximativ asemănătoare, cu diferenţa că, în prezent, în România necesarul de consum nu este încă asigurat din resursele interne. Suprafaţa totală cultivată cu legume are o tendinţă de creştere, deşi înregistrează fluctuaţii anuale. În anul 2008, principalele legume cultivate au fost: tomate 19%, varză 18%, ceapă uscată 13%, ardei 8% şi rădăcinoase 7% din suprafaţa cultivată cu legume.

Din punct de vedere valoric, producţia de legume a reprezentat, în anul 2008, aproximativ 19% din valoarea totală a producţiei vegetale.

Producţia totală de legume a înregistrat o creştere în perioada 2000-2008 cu un maxim de 4.774 mii tone în anul 2004, dar a scăzut semnificativ în anul 2007, când au fost produse numai 3.117 mii tone de legume.

Producţiile medii la hectar în perioada 2000-2008 sunt prezentate în tabelul de mai jos. Acestea au avut o evoluţie oscilantă, cu o tendinţă crescătoare în 2008.

Particularităţile pieţei

Piaţa în România are anumite particularităţi ce o deosebeşte de pieţele celorlalte produse agricole, dintre acestea cele mai importante fiind:  atomicitatea cererii şi ofertei, sezonalitatea produselor legumicole, zonalitatea legumelor şi existenţa unui sistem de comercializare slab dezvoltat.

În cadrul Institutului Naţional de Statistică, observarea şi culegerea preţurilor care intră în calcularea preţurilor medii, se realizează selectiv, pe canalele de vânzare reprezentative, în funcţie de natura produsului, utilizând un eşantion de 100 pieţe agroalimentare, 50 oboare, circa 100 procesatori, 60 angrosişti şi 50 societăţi comerciale agricole şi unităţi de cercetare şi producţie agricolă. Din datele disponibile la INS, reiese că, în anul 2009, preţul lunar al legumelor proaspete a fost semnificativ mai scăzut, comparativ cu anul 2008, excepţie făcând preţurile din lunile mai şi iunie. Analiza preţurilor din baza de date

Preţuri Agronet
Datele le gasiti in revista Lumea Satului, pe baza de abonament.

Până în prezent au fost urmărite preţurile pentru diverse specii de legume: ardei, cartofi, castraveţi ceapă, pepeni, legume rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină), salată, tomate, varză şi vinete.

În ceea ce priveşte periodicitatea şi zonele acoperite, în anul 2009 partenerul ROMCONSEV a transmis către IEA o serie de rapoarte, cu frecvenţă săptămânală. Aria de cuprindere a informaţiei este reprezentată de  preţurile a opt produse culese de pe teritoriul a 14 judeţe.

S-au transmis două categorii de preţuri şi anume: preţuri la poarta fermei (pentru producţia livrată la procesare) şi preţuri la piaţa ţărănească. Menţionăm că preţurile nu includ TVA.

O sinteză a rezultatelor pentru preţurile anuale, pe cele două canale de comercializare este următoarea:

Diferenţa între preţul de pe piaţa ţărănească şi preţul de la poarta fermei nu reprezintă numai profitul, aici fiind înglobate costurile de transport şi manipulare, precum şi alte costuri ocazionate de comercializarea produselor.

În acest sens, diferenţele calculate pentru fiecare produs sunt, în ordine descrescătoare: 64% pentru salată, 57% pentru varză, 55% pentru cartof şi ceapă, 50% pentru rădăcinoase, 44% pentru castraveţi, 40% pentru tomate. Un procent mai ridicat pentru salată nu reprezintă totuşi o profitabilitate mai ridicată, comparativ cu varza, deoarece gradul ridicat de perisabilitate poate conduce la pierderi mai ridicate prin depreciere.

Dr. Viorica GAVRILĂ
Institutul de Economie Agrară al Academiei Române

În 1935, în România se cultivau 15 plante industriale, dintre care cânepa ocupa 45.000 ha, inul – 25.000 ha, cicoarea – 12.000 ha, ricinul – 1.400 ha, bumbacul – 2.190 ha, feniculul – 500 ha. Aceste culturi au atins apogeul în primii ani după al Doilea Război Mondial, când suprafaţa cultivată cu plante textile a depăşit 900.000 ha.

Am cultivat cândva şi bumbac

În anul 1953, România cultiva 89.000 ha de bumbac, aria geografică de răspândire extinzându-se până în nord-estul ţării. Au fost ani când randamentele obţinute depăşeau 1.000 kg/ha. Cultura avea să fie restrânsă drastic imediat după colectivizare, pentru ca după 1990 să dispară definitiv de pe ogoarele patriei. Acest declin se explică prin invazia străină de bumbac şi ţesături din bumbac foarte ieftine.

Cânepa, planta noastră tradiţională

Cânepa a fost planta care s-a extins cel mai mult la începutul anilor ’50, când a ocupat suprafaţa record de 68.000 ha, de pe care s-a obţinut o producţie totală de 201.000 tone.

În mod paradoxal, ea a fost scoasă din cultură tocmai în anii în care a atins randamente de aproape 4.500 kg/ha, adică dublu faţă de perioada de maximă expansiune, când era socotită cea mai profitabilă cultură. Ar mai fi de adăugat că, în anii ’30, randamentele la hectar depăşeau 5.500 kg. În anul de referinţă 2009, în România se cultivau aproximativ 200 ha, dar producţia principală, fuiorul, cedează tot mai mult în favoarea seminţei. Se spune că ea ar avea proprietăţi alimentare şi medicinale miraculoase. Dacă se vor adeveri prezicerile producătorilor de aditivi alimentari, atunci este foarte posibil să asistăm la un nou boom economic al cânepei.

În ultimii 10-15 ani, în România cânepa a devenit o plantă profitabilă, cum s-ar spune, suprafaţa cultivată fiind de ordinul câtorva sute de hectare.

Unde sunt orezăriile de altădată?

Aclimatizarea orezului în România a început în anii ’30, dar despre orezării adevărate se poate vorbi abia de la începutul anilor ’50, când suprafaţa cultivată depăşea 20.000 hectare.

În 1986, cu o producţie totală de 152.000 tone, eram deja prima putere a Europei în materie de orez. Tot ce s-a clădit timp de patru decenii avea să se năruie imediat după 1990, când orezăriile au fost asanate, iar România s-a transformat într-una dintre cele mai mari importatoare de orez din Europa.

Această decizie aberantă avea să-i coste mult pe producători, dar mai ales pe consumatori, care plătesc astăzi între 3 şi 8 lei pe kilogramul de orez. Asta în condiţiile în care noile tehnologii permit obţinerea unor randamente de peste 4.000 kg/ha. Adică chiar mai mult decât media producţiilor de grâu la nivelul ţării. Desigur, cheltuielile sunt incomparabil mai mari, dar nu atât de ridicate încât să explice diferenţa enormă de preţ dintre orez şi grâul pentru panificaţie.

Îmbucurător este faptul că în ultimii ani s-au reîntors italienii şi s-au înhămat din nou la treabă. Ei au venit cu ultimele tehnologii şi soiuri, reuşind să organizeze câteva orezării care le vor depăşi pe cele vechi din toate punctele de vedere.

Dana MĂCRIŞ