10 ani de integrare europeană. Cultura cartofului de consum (VII)

Share Button

La 10 ani de integrare europeană a României, ne-am propus să analizăm impactul acestui fapt asupra diferitelor filiere de produse agricole şi agroalimentare. În acest sens am analizat variaţia datelor statistice oficiale (INS/MADR) între anii 2000-2015, separate în două intervale: 2000-2006 şi 2007-2015 (anterior accesului, respectiv ulterior accesului în UE), comparând prin mijloace statistice semnificația valorilor medii înregistrate. Din motive de spaţiu tipografic s-au utilizat doar valorile cele mai expresive pentru înțelegerea fenomenelor, analizele ştiinţifice urmând să fie publicate de către autor într-o lucrare in extenso.

Cartoful, ca plantă cu desti­nație alimentară, industrială şi furajeră, este al doilea furnizor de carbohidrați alimentari pentru hrana oamenilor în România. El se cultivă pe cca 2,7% din suprafața arabilă (cca 259,0 mii ha vs. 9,3 mil. ha arabil), pe suprafațe care variază anual în limite de cca 10%, fără a lua în considerare suprafețele cultivate din grădinile familiale. Din punctul de vedere al PAC, în intervalul de timp analizat au existat politici dedicate pentru cartof, sub forma sprijimului cuplat pentru sămânța de cartofi și pentru producțiile de cartof de consum timpuriu, în special în ultimii ani, la care s-au adaugat SAPS și măsurile pentru „înverzire“.

Evoluţia suprafeţelor cultivate

În intervalul de preaderare, cartoful de consum a fost cultivat în medie pe 279 mii ha, cu o variaţie multianuală de 2,4% (variaţie foarte mică). Tendinţa sistemului de cultură exprimată prin diferenţa dintre valoarea mediei şi valoarea medianei indică faptul că suprafețele ocupate au avut uşoare creșteri nesemnificative (3.000 ha, mediana  media; 282 mii ha vs 279 mii ha).

În perioada postaderare, suprafaţa medie ocupată a fost de 232 mii ha. Scăderea înregistrată, de (-)47,051 mii ha, a fost statistic asigurată. Variaţia anuală a suprafeţelor a crescut de la 6,6%/2000-2006 la 12,9%/2007-2015. Scăderea înregistrată sugerează că, după aderare, suprafeţele cultivate cu cartof s-au restâns la nivelul unor zone/ferme cu tradiţie în cultura acestora, menţinându-se relativ constantă pe tot parcursul intervalului analizat. De asemenea, scăderea suprafeţelor cu peste 16%, în raport cu intervalul anterior, sugerează că pentru culturile de cartof de consum cererea pieţei nu a fost foarte motivantă pentru fermieri. În interiorul intervalului tendinţa sistemului este de uşoară şi nesemnificativă creştere a suprafețelor ocupate (cca 4 %).

Evoluţia producţiilor totale

Producţiile totale de cartof au scazut de la 3.479 mii t/2000-2006 la 3.053 mii t/ 2007-2015. Deoarece variabilitatea suprafeţelor în cele două intervale a fost mică spre medie, respectiv medie spre mare, putem presupune că cea mai mare parte a acestei scăderi a fost cauzată de scăderea suprafețelor ocupate, analizată anterior. Tendinţa de creștere a producţiei totale, înregistrată în perioada de preaderare, s-a păstrat şi în intervalul postaderare, fără însă a fi suficient de mare pentru a asigura statistic creșterile pe media intervalului 2007-2015. Creșterea variabilităţii producţiei totale dă informaţii despre faptul că sistemul de producere a cartofilor de consum nu s-a stabilizat încă, fiind de așteptat unele mutații în anii următori generate de măsurile PAC care favorizează specializarea fermelor și de plățile cuplate aferente acestei culturi.

Analizând gradul de intensivizare a culturilor de cartof prin relaţia dintre suprafaţa şi producţia totală, constatăm că în intervalul 2000-2007 relaţia a fost de tip extensiv. În intervalul 2007-2015, semnul relaţiei s-a schimbat, pledând pentru sistemul intensiv de cultură, cu o probabilitate de cca 95% (r2000-2006 (-) 0,542, respectiv r2007-2015 (+)0,695).

Evoluţia producţiilor medii

Producția medie a crescut după aderare cu 1,900 t/ha (13,994 t/2000-2006, respectiv 15,040 t/2007-2015). Această creștere de 7,8%, deși nu este statistic asigurată, din cauza variabilităţii multianuale relativ mari manifestată în intervalul 2007-20015 (cca 15%), a fost suficientă să compenseze pe palierul producției marfă scăderea semnificativă a suprafeţelor ocu­pate, în piața românească a cartofilor de consum neînregistrându-se crize majore din punctul de vedere al ofertei.

În ceea ce privește decizia de cultură a fermierului, exprimată prin relaţia dintre suprafața însămânțată și producția medie realizată, mutațiile apărute în sistem, după aderare, sunt relativ evidente. Relațiile de dependenţă ((-)0,786/2000-2006, respectiv (-)0,094/2007-2015) confirmă că tendinţele de intensivizare a producţiei sunt evidente, fără a fi însă suficiente pentru a imprima sistemului o tendință semnificativă.

Trăgând concluzia, putem afirma că în cei zece ani de PAC aplicate în România sistemul de producere a cartofului pentru consum a suferit mutații semnificative prin reducerea suprafețelor ocupate. Creșterile producţiilor medii înregistrate sunt relativ ridicate (cca 8%), însă neasigurate statistic, astfel încât tendinţa de intensivizare semnalată prin rapoartele de dependenţă dintre suprafaţă şi producţiile medii să nu poată fi reţinută ca certă, probabilitatea ei de repetare fiind sub 80%, neasigurată.

Analiza principalilor indicatori statistici ai sistemului de producere a cartofului de consum în România în perioada 2000-2015

Dr. ing. Aurel-Florentin BADIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *